Penal revision inadmissible where alleged irreconcilable judgments are civil, not penal

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 105 din 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 C. proc. pen.., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 23/2021 pronunţată la data de 05 aprilie 2021 de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 72/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 12 aprilie 2022.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a constatat că prin sentinţa penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2016, cu privire la inculpatul A., în aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul A. la:

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a), b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a), b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit sentinţei, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 156.500 RON.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (...).

În temeiul art. 19 alin. (1), (5) C. proc. pen.., art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 1357 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - ANAF Bucureşti - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi:

- au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B. şi A. la plata sumei de 252 260 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului.

- au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C. şi A. la plata sumei de 739 560 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului (...).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., au fost menţinute măsurile asiguratorii ale sechestrului instituite asupra bunurilor imobile, aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 2.355.347 RON, DISPUSE prin Ordonanţa nr. 366/P/2014, din data de 25.08.2016, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după cum urmează:

- imobilului - apartament, cu nr. cadastral x - c1 - u284, înscris în cf nr. x - c1 - u284 a mun. Bucureşti, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.05.2002, în suprafaţă de 27,82 mp, situat în mun. Bucureşti, str. x - 119, sector 3;

- construcţiei cu o suprafaţă construită desfăşurată de 669 mp, situată în mun. Drobeta Turnu - Severin, pe str. aleea băile romane, corp principal, cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/chimic 368.10, mansardă cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/chimic 130.30, subsol cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic 187.60;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- cotei de 4/9 din imobilul - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 1666 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x/21.06.2010, în suprafaţă de 802 mp măsurată, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/3, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/17.11.2006, în suprafaţă de 512 mp - cotă exclusivă şi 240,9 mp - cotă indiviză, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, calea Cernetiului nr. 5, jud. Mehedinţi (...).

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 3100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi la judecata în primă instanţă.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., s-a dispus ca onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, în camera preliminară, pentru inculpaţii D., E., C., A., S.C. F. S.R.L., în cotă procentuală, în sumă de câte 200 RON, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Dolj (...).

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., s-a dispus ca onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., C., E., B., S.C. F. S.R.L., în cotă procentuală, în sumă de câte 1 253 RON, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei

În temeiul art. 4 din O.U.G. nr. 39/2015 rap. la H.G. nr. 1000/2015, s-a dispus ca o copie a hotărârii definitive să se comunice DGRFP Craiova pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în cazierul fiscal.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a sentinţei, o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.

II. Prin decizia penală nr. 72/A din data de 12.04.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă Statul Român reprezentat de ANAF prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi de inculpaţii A., C., B., E. şi S.C F. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 5 aprilie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, care a fost desfiinţată în parte, printre altele, cu referire la inculpatul A., numai în ce priveşte:

- greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- aplicarea greşită a dispoziţiei privind confiscarea bunului dobândit prin săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată anterior menţionată;

- cuantumul pedepsei finale de executat.

Rejudecând în aceste limite, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, respectiv:

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia dc avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzură de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la alt. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

Au fost menţinute celelalte pedepse aplicate inculpatului.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză, respectiv:

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia dc avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzură de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

cu pedeapsa de

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit deciziei.

A fost înlăturată dispoziţia de confiscare a bunului dobândit prin comiterea infracţiunii de delapidare, respectiv a sumei de 156.500 RON, de la inculpatul A. (...).

Împotriva sentinţei penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 72/A din data de 12.04.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, persoana condamnată A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, solicitând, în esenţă, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi stabilirea unui termen pentru soluţionarea cererii de revizuire, admiterea pe fond a cererii de revizuire, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea fondului cauzei, temeiul juridic al cererii constituindu-l dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., respectiv "când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia", motivele cererii de revizuire regăsindu-se in extenso la dosarul curţii de apel.

Cu privire la admisibilitatea în principiu, s-a susţinut că cererea este formulata pentru motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., respectiv când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia, acestea privind ambele infracţiuni pentru toate actele materiale ale acestora. În acelaşi sens, cererea este formulată de o persoană cu calitate, potrivit art. 455 C. proc. pen.., este formulată şi motivată în scris, potrivit art. 456 C. proc. pen.., fiind introdusă înlăuntrul termenului prev. de art. 457 C. proc. pen.., instanţa învestită cu cererea fiind cea care s-a pronunţat pe fond în prezenta cauză, fiind astfel respectate şi dispoziţiile art. 458 C. proc. pen.. şi sunt astfel îndeplinite cumulativ cerinţele prev. de art. 459 C. proc. pen.

Analizând motivele formulate de revizuentul A., Curtea de apel a reţinut că a fost invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., motivarea fiind, în esenţă, aceea că în cauză există situaţia unei incompatibilităţi între hotărârea judecătorească penală atacată şi alte hotărâri judecătoreşti definitive civile care stabilesc cine are obligaţii fiscale, care era sarcina fiscală, în favoarea cui şi cine trebuia să plătească acele obligaţii fiscale, respectiv taxa pe valoarea adăugată şi stabilesc, de asemenea, cine era administratorul în fapt al societăţii G. S.R.L., fiind identificate drept hotărâri ireconciliabile sentinţa civilă nr. 1703/07.04.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5307/26.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în aceeaşi cauză, precum şi sentinţa civilă nr. 2.605/11.07.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016 definitivă prin Decizia nr. 3439/29.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, apreciate de revizuent a fi acte noi, hotărâri definitive pronunţate de instanţe civile, având raport de anterioritate faţă de hotărârea penală nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, care reţin deopotrivă cu autoritate de lucru judecat şi cu autoritate de lucru interpretat o altă realitate decât cea reţinută în hotărârea a cărei revizuire se solicită, în concret stabilind faptul că în raportul economic de vânzare a unui imobil de către G. cumpărătorului H. S.A., culpa aparţine H. S.A., societate pe care o obligă la restituirea prejudiciului, iar administratorul G. este I., în timp ce sentinţa Curţii de Apel Alba Iulia, atacată cu revizuire, reţine drept administrator al G. pe A. pe care îl condamnă pentru evaziune fiscală şi complicitate la evaziunea fiscală. Revizuentul a concluzionat că nu pot coexista mai multe hotărâri prin care să fie stabiliţi doi administratori diferiţi, două circuite complet diferite, privind desfăşurarea raporturilor comerciale din punct de vedere fiscal, condamnarea pentru evaziune fiscală şi complicitatea la evaziune fiscală fiind lipsită de bază factuală.

S-a mai arătat că hotărârile civile ireconciliabile precitate sunt anterioare şi instanţa penală de fond trebuia în mod obligatoriu să le aplice, însă nu a avut la cunoştinţă despre existenta acestora. Dacă instanţa de fond ar fi avut cunoştinţă despre existenţa acestor hotărâri civile definitive, în opinia revizuentului, nu ar fi pronunţat condamnarea pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală. Revizuentul a apreciat că această condamnare, pentru infracţiunile de evaziune şi complicitate la evaziune fiscală, reprezintă o eroare esenţială, instanţa făcând o defectuoasă aplicare a legii, în condiţiile în care hotărârile judecătoreşti definitive nu pot fi conciliate cu hotărârea pronunţată cauza penală care modifică de o manieră decisivă starea de fapt reţinută de instanţă, stabilind culpa pentru tranzacţiile pentru care s-a pronunţat condamnarea pentru evaziune şi complicitate la evaziune, în sarcina unui terţ, şi anume a cumpărătorului H. S.A..

În raport de motivele invocate de revizuent în cuprinsul cererii, instanţa de fond a constatat că acestea nu se pot încadra în acest caz, dar nici în celelalte cazuri prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

S-a apreciat că pentru a fi în faţa cazului de revizuire de la art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. este necesară întrunirea următoarelor condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive, iar acestea să fie ireconciliabile, aspect care de regulă vizează starea de fapt reţinută, dar această ireconciliabilitate poate privi şi situaţii de drept diferite, întemeiate pe aceeaşi bază factuală, cu menţiunea că revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. nu presupune încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, deoarece hotărârile definitive nu privesc aceeaşi persoană sau aceleaşi fapte, aceasta putând fi invocată numai pe calea unei contestaţii în anulare.

Totodată, s-a precizat că revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. presupune existenţa a două sau mai multe hotărâri judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul acţiunii penale a cauzei, condiţie care, fără a fi enunţată explicit de norma procesual-penală evocată, rezultă din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale (art. 452 şi urm. C. proc. pen.), care reglementează instituţia revizuirii hotărârilor penale, aşa cum de altfel a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 10 din 13 februarie 2023 referitoare la interpretarea articolului 453 alin. (1) lit. e) şi a) art. 453 alin. (5) C. proc. pen.. (M. OF. nr. 275 din 3 aprilie 2023).

S-a reţinut că în jurisprudenţa referitoare la această chestiune de drept, instanţa de contencios constituţional a reţinut constant că revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, având în vedere faptul că prin această cale extraordinară de atac se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, iar astfel de erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale, prin acestea pronunţându-se atât asupra raportului juridic de drept penal substanţial, cât şi asupra raportului juridic procesual penal principal.

Instanţa de fond reţine că această motivare a fost reiterată şi în deciziile ulterioare ale Curţii Constituţionale, reţinând în mod similar că "revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Astfel, instanţa constată că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal".

Instanţa de fond precizează şi că, de asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal (Decizia nr. 873/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 22 martie 2016, Decizia nr. 126/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016; Decizia nr. 333/2021 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 2 noiembrie 2021, Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii).

De asemenea, s-a reţinut Decizia nr. 2 din 27 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 9 martie 2022 în care s-a apreciat că, deşi dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit.

e) C. proc. pen.. nu menţionează în mod expres că hotărârile care nu se pot concilia trebuie să fie hotărâri penale, acest aspect rezultă neechivoc din normele care reglementează competenţa şi procedura de judecare a cererii de revizuire.

În speţă, Curtea de apel a reţinut că s-a invocat un caracter ireconciliabil al sentinţei penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016 cu hotărârile civile definitive pronunţate anterior de Tribunalul Dolj, respectiv de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 şi nr. y/2016*. Reiese cu evidenţă că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.., întrucât în acest caz hotărârile care nu se pot concilia trebuie să fie hotărâri penale, nefiind posibil ca instanţa penală învestită cu revizuirea să anuleze atât o hotărâre penală, cât şi o hotărâre civilă, iar apoi să pronunţe o nouă hotărâre prin care să rezolve acţiunea penală în sensul prevăzut de art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, Curtea de apel a constatat că, dincolo de caracterul pretins ireconciliabil al sentinţei penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016 cu hotărârile civile definitive pronunţate anterior de Tribunalul Dolj, respectiv de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 şi y/2016*, aceste hotărâri nu reprezintă împrejurări noi, chestiunea fiind cunoscută în exclusivitate de instanţa penală. Revizuentul a susţinut că aceste hotărâri civile definitive nu ar fi fost cunoscute de instanţa penală la soluţionarea prezentei cauze, astfel că ar reprezenta acte noi, despre existenţa cărora Curtea de Apel Alba Iulia nu a avut cunoştinţă când a pronunţat sentinţa penală a cărei revizuire se cere, apreciind revizuentul sub acest aspect că soluţia condamnării sale pentru infracţiunile de evaziune şi complicitate la evaziune fiscală reprezintă o eroare esenţială, în condiţiile în care instanţa penală a făcut o defectuoasă aplicare a legii, modificând de o manieră decisivă starea de fapt reţinută de instanţele civile care au stabilit în sarcina altcuiva culpa pentru tranzacţiile pentru care s-a pronunţat condamnarea, respectiv în sarcina unui terţ, şi anume a cumpărătorului H. S.A..

Faţă de aceste aspecte, instanţa a constatat că nici susţinerile revizuentului în sensul existenţei unor fapte şi împrejurări noi, respectiv că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză nu-şi găsesc corespondent în criticile pe care le-a subsumat cazului de revizuire prev. de art. 453 lit. a) C. proc. pen.., întrucât hotărârile civile definitive cu mult anterioare sentinţei penale atacate prin prisma căii de atac a revizuirii nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi, în sensul cerut de articolul anterior menţionat.

Una din apărările principale formulate în cursul procesului penal de inculpatul A. a fost tocmai aceea că nu a avut calitatea de administrator alin. C. G., întrucât nu a efectuat în cadrul societăţii acte de administrare, activităţile prestate de către acesta fiind strict cele de avocat. Or, în cuprinsul sentinţei penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016 această apărare este pe larg analizată, fiind respinsă, concluzionându-se că acesta a acţionat ca un veritabil administrator al societăţii în cauză, fapt demonstrat în special prin împuternicirea nr. 40/27.04.2012 emisă de Cabinet Individual de Avocat A., declaraţia pe propria răspundere asociat/administrator/cenzor nr. 1149/02.05.2012, procura nr. 1150/02.01.2012, decizia din 20.04.2012, înscrisuri care dovedesc că inculpatul nu a acţionat ca avocat al societăţii (nu s-a limitat la exercitarea calităţii de avocat prin raportare la prevederile legale care reglementează activitatea de avocat şi sediul cabinetului nu a fost numai adresa de corespondenţă în România a debitoarei), ci că inculpatul a fost director al S.C. J. şi direct, dar şi indirect, prin persoane interpuse, s-a ocupat de administrarea societăţii în fapt şi în drept, făcându-se inclusiv trimitere la sentinţa civilă nr. 126/2016, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 447/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a-II-a civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către pârâtul A., şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul CII K., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. G., împotriva pârâtului A., care a fost obligat să suporte pasivul neacoperit al debitoarei până la concurenţa sumei de 1.188,222 RON, stabilindu-se cu titlu definitiv calitatea de administrator a inculpatului .

Totodată, s-a reţinut că aceleaşi motive indicate în cererea de revizuire ca împrejurări noi au fost invocate în calea de atac a apelului exercitată de către inculpatul A. în faţa Înaltei Curţi, aspect care rezultă pe de o parte din încheierea penală din data de 02.11.2021 pronunţată în dosarul penal nr. x/2016 Completul investit cu soluţionarea apelului promovat a analizat cererile în probaţiune susţinând că sentinţele civile la care acesta a făcut referire se află la dosarul cauzei. Din cuprinsul deciziei penale nr. 72/A, în considerentele căreia instanţa de control judiciar a analizat situaţia de fapt inclusiv prin prisma celor statuate de instanţele civile .

În acest context, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 şi art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.., iar aspectele susţinute nu pot conduce la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea, susţinerile revizuentului condamnat A. nefiind circumscrise cazului de revizuire invocat, nici în principal (art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen..), nici în subsidiar (art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..).

S-a reţinut în acest sens că simpla invocare a unor temeiuri de revizuire nu poate conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la existenţa cazurilor de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. şi de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., hotărârile pretins ireconciliabile nefiind - toate - hotărâri penale, iar hotărârile judecătoreşti civile definitive indicate ca ireconciliabile fiind anterioare sentinţei penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, neavând deci caracter de noutate, neconstituind fapte sau împrejurări necunoscute la soluţionarea cauzei penale, instanţa constatând că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen.. prin raportare la lit. e) al aceluiaşi articol.

Ori aspectele invocate de revizuentul condamnat în cerea promovat nu îndeplinesc aceste condiţii, acesta solicitând readministrarea şi reinterpretarea probatoriului din cadrul dosarului penal nr. x/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia, solicitare care este apreciată ca inadmisibilă întrucât prin promovarea căii extraordinare de atac revizuentul A. urmăreşte în fapt rejudecarea cauzei şi transformarea căii de atac extraordinare într-o cale de atac ordinară, pe care a exercitat-o deja. Mai mult, potrivit art. 457 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.. "(2) Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal se poate face în termen de 3 luni, care curge: c) în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e), de la data când hotărârile ce nu se conciliază au fost cunoscute de persoana care face cererea." Ori instanţa reţine că nici din perspectiva termenului în care poate fi formulată această cale de atac, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, câtă vreme atât în faţa primei instanţe, cât şi a instanţei de control judiciar în cadrul dosarului nr. x/2016, A. a invocat autoritatea de lucru judecat statuată de instanţele civile Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova, aceste hotărâri judecătoreşti fiind cunoscute de către acesta, precum şi menţiunile cuprinse în sentinţa penală nr. 23/2021 pronunţată la data de 05.04.2021 de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2016 şi a deciziei penale nr. 72/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 12.04.2022.

Împotriva sentinţei penale nr. 105 din 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat apel revizuentul A..

În cererea scrisă, revizuentul A. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere pronunţarea hotărârii penale înaintea unor hotărâri civile decisive, care relevă o stare de fapt contrară celei reţinute în procesul penal. A susţinut caracterul ireconciliabil între hotărârile civile şi cea penală, conform art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., aspect ignorat de instanţa de revizuire şi lipsa unei analize fundamentate a cererii de revizuire, care invocă strict existenţa unor hotărâri civile noi ce schimbă circumstanţele cauzei penale. De asemenea, a susţinut că lipsa accesului instanţelor anterioare la hotărârile civile relevante, acestea nefiind cunoscute sau prezentate în cauzele pe fond ori apel, ceea ce a condus la o soluţionare incompletă şi eronată a cauzei.

Revizuentul A. a susţinut că hotărârile civile noi (Sentinţa nr. 1703/2017 şi Decizia nr. 530/2017) stabilesc răspunderea fiscală a S.C. H. S.A. şi confirmă că apelantul nu avea calitatea de administrator al S.C. G.. Revizuentul a susţinut că aceste hotărâri definitive nu au fost analizate de instanţa penală la momentul pronunţării hotărârii din cauza inexistentei lor la acel moment. A susţinut că hotărârile civile definitive stabilesc răspunderea fiscală şi culpabilitatea S.C. H. S.A., în contradicţie cu hotărârea penală care îl găseşte responsabil pe apelant, iar hotărârea penală ignoră complet deciziile civile relevante, chiar dacă acestea demonstrează o realitate diametral opusă.

Revizuentul A. a arătat că hotărârile civile relevante nu erau cunoscute instanţelor care au soluţionat cauza pe fond sau în apel şi nu au fost analizate în niciun moment al procedurii, din cauza momentului în care au fost pronunţate (după finalizarea procesului penal). Această omisiune a avut efecte, respectiv nu a fost analizată compatibilitatea între hotărâri (instanţele penale au pronunţat soluţii bazate pe informaţii incomplete, nefiind la curent cu existenţa unor decizii civile definitive care schimbau fundamental contextul) şi prejudicierea dreptului la apărare (apelantul nu a putut utiliza aceste hotărâri ca probe în apărarea sa, deoarece ele nu existau sau nu erau disponibile la momentul soluţionării cauzei).

În cererea scrisă, revizuentul a susţinut că, deşi erau cumulativ întrunite toate elementele privitoare la admisibilitatea in principiu, instanţa de fond a considerat inadmisibila cererea, deşi condiţiile prevăzute de lege se regăseau. Dezlegarea de drept la care instanţa face referire nu era incidentă ori aplicabilă prezentei revizuiri pentru că a fost condamnat nu ca urmare a probaţiunii administrate in penal, ci strict cu raportare la hotărârea civilă de antrenare a răspunderii administratorului.

În cauza de faţă, revizuentul a susţinut că atât instanţa de fond cât şi de apel, s-au mărginit să facă aplicabilitatea deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, arătând aceea ca nu mai analizează deloc probaţiunea administrată, tocmai ca urmare a pronunţaţii hotărârii civile de antrenare a răspunderii administratorului, aceasta în condiţiile în care instanţa de fond administrarea pentru o perioada semnificativă de timp o probaţiune substanţial, ce includea o expertiza fiscal contabilă, audieri de martori si înscrisuri, probe care în mod unanim conchideau la nevinovăţie. Conform revizuentului în hotărâre nu se mai analizează probaţiunea administrată strict pentru motivul privind autoritatea de lucru judecat a hotărârii civile, din perspectiva deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021. Acest aspect esenţial în privinţa motivării nu a fost deloc analizat de cate instanţa investita la fiind cu cererea de revizuire.

Revizuentul a susţinut că nu s-a analizat decizia pronunţate în dosarul nr. x/2013, de Curtea de Apel Alba Iulia, cu sentinţele şi deciziile pronunţate de Tribunalul Dolj, respectiv Curtea de Apel Craiova în dosarele nr. x/2016, respectiv nr. 395/63/2016*.

Revizuentul a mai precizat că instanţa învestită cu revizuirea trebuia să observe dacă judecătorul învestit care a soluţionat pe fond acţiunea penală a cunoscut despre existenta hotărârilor civile, nu a fost verificat pe calea revizuirii aspectul de noutate al celor două hotărâri. Aspectul de noutate este deopotrivă decisiv şi esenţial de analizat de instanţa de fond, fiind obligatoriu să se stabilească dacă aceste hotărâri au aspect de noutate faţă de toate elementele avute în vedere în fond şi apel ori, dacă dimpotrivă nu au aspect de noutate. Revizuentul a susţinut că aspectul cronologic nu a fost verificat, iar in privinţa caracterului de noutate, analiza efectuată nu respecta dispoziţiile obligatorii ale autorităţii hotărârii civile, cu nimic diferite de cele penale. În opinia revizuentului, hotărârile mai vechi au autoritate faţă de cele pronunţate ulterior, iar instanţa de fond a constatat faptul că sunt mai vechi, dar a stabilit că nu sunt relevante. Conform revizuentului, dacă erau mai noi, nu era admisibil să mai fie verificate pe calea revizuirii, ipoteza prevăzuta de art. 453 alin. (1) lit. e), dând relevanta hotărârilor ce au aspect de noutate în sensul în care nu au fost cunoscute instanţei.

Apărarea a susţinut că hotărârea de condamnare este întemeiată pe antrenarea răspunderii din dosarul nr. x/2013, astfel că este obligatoriu ca instanţa să verifice autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate, şi după regulile cauzelor civile, respectiv care sunt mai vechi şi care trebuie sa fie primele aplicate.

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, trimiterea acestuia spre rejudecare, pentru a se analiza cererea de revizuire din perspectiva autorităţii de lucru judecat a hotărârilor civile pronunţate mai întâi, dar şi a cunoaşterii de către instanţa investită cu judecarea cauzei penale pe fond sau în apel, a existenţei acestor hotărâri.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, iar la primul termen de judecată a fost încuviinţată cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului revizuent A., pentru imposibilitate de prezentare şi pregătirea apărării.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 7 aprilie 2025, au fost respinse declaraţiile de abţinere formulate de doamnele judecător L., M. şi N., precum şi de către doamna magistrat-asistent O. în dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. La termenul de judecată din 08 aprilie 2025, având în vedere că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu apelantul revizuent A., în conformitate cu dispoziţiile art. 353 alin. (1) C. proc. pen.., s-a amânat cauza, în vederea citării acestuia la adresa de domiciliu din Suedia, Comitatul Blekinge, str. x 4.

În dezbateri, la termenul de judecată din 17 iunie 2025, apărătorul ales al apelantului revizuent A. a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, motivul invocat vizând nereconcilierea hotărârilor civile cu hotărârea penală, respectiv a sentinţei nr. 1703/2017 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 5307/2017 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit răspunderea fiscală a S.C. H. S.A. şi s-a confirmat faptul că apelantul nu avea calitatea de administrator al S.C. G.. S-a susţinut că în decizia de condamnare starea de fapt nu a mai fost reţinută de către instanţa de apel, care s-a pronunţat ca urmare a antrenării răspunderii civile în dosarul nr. x/2013, fiind atrasă ulterior şi răspunderea penală, deoarece instanţa care a judecat fondul cauzei a reţinut că hotărârea civilă are autoritate de lucru judecat, în baza Deciziei nr. 102/2021 a Curţii Constituţionale. În opinia apărării, contrarietatea există între starea de fapt reţinută în hotărârea penală şi cea din cele două hotărâri civile, în contextul în care instanţa de fond a admis situaţia de fapt doar în baza hotărârii civile pronunţate în dosarul nr. x/2013.

Examinând actele dosarului şi hotărârea atacată, conform dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 105 din 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Soluţionarea apelului se circumscrie admisibilităţii cererii de revizuire, analizei criticilor formulate de revizuent cu privire la soluţionarea cererii de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă şi nu vizează soluţia dată de instanţa care a pronunţat o hotărâre cu privire la acuzaţia penală.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

În consecinţă, sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive prin care se soluţionează conflictul de drept penal substanţial, iar din această categorie fac parte hotărârile prin care instanţa de judecată a pronunţat o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Reglementarea generală a revizuirii este cuprinsă în cadrul dispoziţiilor art. 452-art. 464 C. proc. pen.

La momentul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., "(3) Instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4)."

În cazul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. - când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia.

Aşadar, problema de drept ce trebuie dezlegată în cauză se referă la prima condiţie care se consideră realizată numai dacă sunt două sau mai multe hotărâri penale definitive, care conţin o rezolvare a fondului cauzei, acest caz de revizuire referindu-se doar la hotărâri penale, nefiind posibilă existenţa unei inconciliabilităţi între o hotărâre civilă şi una penală. Aşadar, hotărârile inconciliabile trebuie să fie hotărâri penale, întrucât cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C. proc. pen.. privesc doar latura penală, instanţa de revizuire, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, urmând să anuleze hotărârile care nu se pot concilia şi să pronunţe o nouă hotărâre. Or, o instanţă penală nu poate să anuleze o hotărâre civilă, în acest sens pledând şi doctrina penală (V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale C. proc. pen. român, vol. VI, Ed. A 2-a, Ed. Academiei, Ed. All Beck Bucureşti, 2003, p. 268).

Examinând cererea formulată de condamnatul revizuent, se constată că acesta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., arătând că cererea de revizuire vizează o hotărâre pronunţată în materie penală şi mai multe hotărâri pronunţate în materie civilă. În susţinerea cazului de revizuire, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., condamnatul a invocat caracterul ireconciliabil al sentinţei penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016 cu hotărârile civile definitive pronunţate anterior de Tribunalul Dolj, respectiv de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 şi y/2016* (respectiv a sentinţei nr. 1703/2017 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 5307/2017 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit răspunderea fiscală a S.C. H. S.A. şi s-a confirmat faptul că apelantul nu avea calitatea de administrator al S.G. SRL). S-a mai arătat că hotărârile civile ireconciliabile precitate sunt anterioare şi instanţa penală de fond trebuia în mod obligatoriu să le aplice, însă nu a avut la cunoştinţă despre existenţa acestora.

Instanţa de control judiciar reţine că o primă condiţie pentru incidenţa acestui caz de revizuire, este să existe două sau mai multe hotărâri penale definitive care să conţină o rezolvare a fondului cauzei, a acţiunii penale, condiţie care nu este îndeplinită în speţa de faţă. Prin urmare, se apreciază că în mod corect prima instanţă a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că hotărârile invocate de revizuent nu au fost toate pronunţate în materie penală. Decizia penală prin care a fost condamnat A. în dosarul penal vizat de revizuire a fost pronunţată în urma stabilirii în mod cert a comiterii unor infracţiuni, iar condamnarea acestuia s-a dispus raportat la toate aspectele pe care instanţa penală le-a putut cerceta, hotărârile civile nereprezentând chestiuni prealabile în procesul penal şi neavând un rol determinant în adoptarea soluţiei de condamnare a revizuentului. De asemenea, se constată că hotărârile civile indicate au fost anterioare sentinţei penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, neavând caracter de noutate.

Mai mult, instanţa de apel, în decizia nr. 72/A din data de 12.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a răspuns criticii referitoare la calitatea de administrator al S.C. G. a revizuentului A., care a susţinut că activitatea societăţii era decisă de I., fără a evidenţia vreo legătură cu avocatul A. Astfel, s-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 126/08.04.2016 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia civilă 447/13.11.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpatul A. a deţinut calitatea de administrator al G. Chiar dacă hotărârea menţionată a fost pronunţată în procedura privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere pentru suportarea unei părţi din pasivul debitorului persoană juridică reglementată de Legea nr. 85/2014, iar acesta a fost obligat să suporte din averea personală pasivul neacoperit al societăţii, Înalta Curte constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au examinat în mod global calitatea de administrator al societăţii, inclusiv prin prisma apărărilor formulate de inculpat cu privire la desfăşurarea unor activităţi în calitate de avocat, fără a se limita la elementele specifice procedurii menţionate . Totodată, Înalta Curte, în apel, a constatat că pe lângă actele de administrare directă efectuate de către inculpatul A., acesta a generat cadrul necesar pentru derularea de operaţiuni comerciale frauduloase prin desemnarea unor persoane interpuse, care la rândul lor au exercitata acte de administrare a S.C. G., după cum se va arăta în continuare. Ceea ce este relevant în prezenta cauză este că desemnarea persoanelor prin împuternicirile întocmite de către inculpatul A. a avut un caracter formal, în realitate acesta păstrând controlul asupra operaţiunilor comerciale efectuate, iar C. şi B. au acţionat în condiţiile create de inculpat, exercitând în mod direct operaţiuni comerciale în numele societăţii.

Referitor la motivul de apel invocat de către apelantul inculpat A. privind autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 1703/07.04.2017 a Tribunalului Dolj şi efectele pe care aceasta le-ar avea prin prisma deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, Înalta Curte constată că nu este fondat. Astfel, sentinţa civilă la care s-a făcut referire a avut ca obiect acţiunea formulată de către reclamanta S.C. H. S.A. împotriva D.G.R.F.P. Bucureşti, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 822/11.11.2015 şi contestarea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei ca urmare a mai multor operaţiuni comerciale, printre care şi cea referitoare la cumpărarea imobilului de la S.C. G. Fără să se statueze asupra raportului juridic dedus judecăţii, prin sentinţa civile nr. 1703/07.04.2017 a Tribunalului Dolj a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanta S.C. H. S.A., reţinându-se că în mod corect organul fiscal a dispus prin decizia nr. 822/11.11/2015 suspendarea soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de impunere fiscală întrucât operaţiunile comerciale derulate de persoana juridică menţionată formau obiectul unor cercetări penale concretizate în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin emiterea rechizitoriului la data de 08.12.2016, astfel încât soluţionarea cauzei penale are prioritate. Or, câtă vreme prin hotărârea menţionată nu s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra raportului juridic dintre părţile implicate, ci doar a fost examinată legalitatea şi temeinicia suspendării soluţionării contestaţiilor declarate împotriva deciziilor de impunere emise de organul fiscal, Înalta Curte reţine că hotărârea invocată nu cuprinde aspecte care să constituie chestiuni prealabile care să intre sub incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021.

Având în vedere cele ce preced, se constată că instanţa de apel a cunoscut hotărârile civile invocate în cererea de revizuire, iar obiectul acestora nu a împiedicat instanţa de apel să evalueze situaţia de fapt cu privire la revizuentul din prezenta cauză. În consecinţă, nu reprezintă împrejurări noi, fiind cunoscute de instanţa penală.

Pe cale de consecinţă, apreciind legală şi temeinică hotărârea atacată, faţă de toate considerentele ce preced, de motivele de apel invocate şi văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 105 din 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 190 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 105 din 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 190 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2025.