Transfer of venue denied: evidence denial and procedural conduct do not constitute reasonable suspicion of judicial partiality

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27.02.2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze de minori şi de familie, la o altă instanţă egală în grad, întrucât există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor acestei instanţe este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.

Petentul a menţionat că se judecă cu persoana vătămată B., cu care a avut o relaţie scurtă de concubinaj, şi consideră că există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei pentru că la actuala instanţă a constatat existenţa unei porniri care va conduce la infirmarea hotărârii instanţei de fond, a unei lipse de obiectivitate, de imparţialitate prin refuzul de a fi administrate în apel probe care au menirea de a se afla adevărul în cauză.

După ce a prezentat parcursul cauzei şi situaţia de fapt, petentul a arătat că dosarul a cărui strămutare o solicită se află în apel, unde la termenul de judecată din data de 21.01.2025, prin apărător ales şi prin procurator a solicitat o serie de probe pentru a dovedi că la dosarul cauzei nu există acele înregistrări audio prin care ar fi adus ameninţări la adresa persoanei vătămate C. şi mamei sale D., pentru a dovedi că scrisul de pe contractul de vânzare-cumpărare îi aparţine persoanei vătămate C., că aceasta nu spune adevărul privind modul cum s-au petrecut lucrurile între ei; însă, instanţa de apel a respins cererea sa de probaţiune, pe motiv că solicitările nu au fost formulate prin cererea de apel sau până atunci, acordându-i posibilitatea de a solicita probe noi dacă acestea reies din probele deja administrate, dar nu pentru motive anterioare, în condiţiile în care nu există nicio reglementare care să limiteze momentul în timp până la care se pot solicita probe, instanţa de apel considerând că sunt suficiente declaraţiile date de în cauză, fapt care, din punctul său de vedere, pune la îndoială obiectivitatea şi imparţialitatea instanţei de apel.

A mai arătat petentul că, în cursul aceleiaşi şedinţe, instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor apelul declarat de E. şi a admis parţial chiar şi probele solicitate de Ministerul Public prin cererea de apel, inclusiv cu privire la audierea persoanei vătămate C., în condiţiile în care procurorul de şedinţă a indicat existenţa unor declaraţii contradictorii, solicitând aducerea cu mandat a acesteia.

S-a susţinut că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură, încercând să limiteze posibilităţile sale de a se apăra prin procurator, acordând dreptul doar apărătorului ales de a depune înscrisuri, în contradicţie cu însăşi natura contractului de mandat.

Petentul a precizat că procurorul a dat dovadă de rea-credinţă, abuz de putere şi imparţialitate în şedinţa de judecată din data de 21.01.2025, în momentul în care apărătorii săi au solicitat admiterea probei privind detectarea comportamentului simulat atât al său, cât şi a persoanei vătămate C., pe care instanţa a respins-o pe ideea că nu este o probă prevăzută de legea penală, în condiţiile în care, prin încheierea din data de 03.06.2021, instanţa de fond a dispus efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice criminalistice, procurorul renunţând la audierea persoanei vătămate C., cu toate că, anterior, a indicat existenţa a trei declaraţii contradictorii date de aceasta.

A mai susţinut petentul că, în mod lipsit de moralitate, procurorul de şedinţă a susţinut că prezenta cauză trebuie soluţionată cât mai repede pentru a nu se împlini termenul de prescripţie a răspunderii penale, motivat de faptul că apărătorul său a făcut numeroase plângeri penale împotriva poliţiştilor, procurorilor, martorilor, persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte proba privind efectuarea de verificări la IGPFR, privind intrările şi ieşirile sale din ţară, petentul a considerat că era imperios necesar de a se lămuri prezenţa sa în ţară la momentul consumării infracţiunii, iar în ceea ce priveşte proba cu verificări la F. şi G. era imperios necesar a se lămuri modul şi locul unde se afla fiecare subiect procesual şi deplasările persoanei vătămate la locuinţa sa din jud. Botoşani, motivat şi de faptul că procurorul de şedinţă a indicat o chestiune total nouă precum că ameninţările le-ar fi adresat persoanei vătămate prin mijioace audio-video, ori acuzaţia este prin raportare la mijloace scrise.

De asemenea, petentul a criticat faptul că instanţa de apel a respins şi proba privind efectuarea unei expertize grafice, în sensul expertizării scrisului şi semnăturii de pe contractul de vânzare-cumpărare privind autoturismul marca x, având în vedere susţinerile persoanei vătămate C. că acestea nu i-ar aparţine, probă care are rolul de a confirma cele întâmplate anterior, potrivit înscrisurilor depuse de apărătorii săi la dosar.

Totodată, a menţionat că procurorul de şedinţă nu cunoştea dosarul, respectiv data la care ar fi săvârşit presupusele fapte de care era acuzat de persoana vătămată.

Ca o concluzie, petentul a apreciat că toate aceste aspecte învederate reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare, a dreptului la petiţie, a oricărei modalităţi legale şi procedurale de a-şi demonstra nevinovăţia.

În continuare, petentul a precizat că invocă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a funcţiei de judecător de către doamna H. şi domnul I., care compun completul de judecată pe considerentul că aceştia aveau obligaţia de a depune jurământul la numirea în funcţie, actele efectuate înainte de depunerea jurământului fiind nule.

Petentul a invocat şi excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a funcţiei de judecător de către doamna H. şi domnul I. în numele autorităţii pe care o reprezintă, în opinia sa fiind necesar a se face dovada depunerii jurământului de către cei doi magistraţi.

Prin informaţiile transmise Curtea de Apel Bacău a menţionat că motivele invocate de petent nu determină concluzia că acesta nu beneficiază de o judecată imparţială şi obiectivă a cauzei, neexistând elemente de natură a conduce la o urmă de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor investiţi cu soluţionarea cauzei. S-a concluzionat că la Curtea de Apel Bacău sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca petentul să aibă parte de un proces echitabil.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A. în raport cu motivele invocate şi cu prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "Strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Prin urmare, strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Pentru a fi întemeiate, motivele de strămutare trebuie să privească atitudini sau comportamente care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor din cadrul instanţei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu privire la conceptul de imparţialitate că trebuie distins între un demers subiectiv, constând în examinarea convingerilor sau intereselor personale ale judecătorului într-un anume caz şi un demers obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în cauza respectivă, chiar şi aparenţele prezentând o anumită importanţă referitor la încrederea pe care instanţele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică şi, în primul rând, acuzatului în cazul unui proces penal.

Analizând în ansamblu, în aceste coordonate, împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că, din motivele invocate ca temeiuri de strămutare de către petentul A., nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bacău şi că, la această instanţă, nu s-ar respecta toate garanţiile procesuale pentru judecarea cauzei fără părtinire.

Referitor la suspiciunea lipsei de imparţialitate a judecătorilor care au de soluţionat dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a cărui strămutare se solicită, Înalta Curte consideră că aprecierea pur subiectivă a petentului că aceştia nu ar judeca imparţial cauza antemenţionată, întrucât au respins cererile în probaţiune formulate de petent, nu este în măsură să ofere un minim de date obiective care să contureze lipsa de imparţialitate şi obiectivitate a corpului de magistraţi din cadrul instanţei şi să legitimeze, eventual, strămutarea cauzei.

Se observă că petentul critică modul de desfăşurare a procesului penal în apel, precum şi modul în care procurorul de şedinţă a înţeles să-şi exercite funcţia judiciară în cauză, considerând că, prin respingerea probelor solicitate, completul de judecată investit cu soluţionarea apelului a dat dovadă de imparţialitate şi lipsă de obiectivitate.

Aspectele semnalate de petent nu pot constitui temei al unei cereri de strămutare în contextul în care potrivit art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. instanţa de apel poate readministra probele administrate la prima instanţă şi poate administra probe noi, în condiţiile art. 100 din acelaşi cod, respectiv atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale, or aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 21.01.2025 instanţa de apel a respins motivat cererile în probaţiune formulate de petent, deci cu respectarea dispoziţiilor art. 100 din C. proc. pen.

Astfel, din lecturarea încheierii de şedinţă din data de 21.01.2025 se observă că instanţa de apel, cu privire la efectuarea unei expertize pentru comportamentul simulat, a apreciat că această probă nu este una din probele prevăzute de C. proc. pen. şi nu are relevanţă dacă persoana nu-şi exprimă acordul, ori persoana vătămată nu a fost prezentă, nu este prezentă şi nu se poate dispune această probă în lipsa acordului acesteia; cu privire la cererea de reaudiere a tuturor martorilor audiaţi la prima instanţă, instanţa de apel a reţinut că apărătorul ales a depus motivele de apel în urma acordării unei cereri privind pregătirea apărării, motive de apel care nu conţin şi o listă de probatorii, probatoriile au fost discutate în contradictoriu, iar când au fost propuse probe şi de către parchet, nu s-au propus niciun fel de probe, motiv pentru care la acel moment procesual se puteau propune probe noi dacă din audierea martorilor rezultă necesitatea audierii sau reaudierii altor martori şi nu pentru motive anterioare acestei administrări de probatorii în faţa instanţei de apel, având în vedere şi că aceste declaraţii se află la dosarul cauzei, soluţia de achitare nu se bazează pe aceste declaraţii în mod exclusiv, iar instanţa poate aprecia cu privire la eventuale contradicţii între declaraţii, pe baza tuturor probelor care au fost deja administrate; cu privire la adresa referitoare la înregistrarea ieşirilor sau intrărilor din ţară, instanţa de apel a arătat că aceste înregistrări nu au loc la ieşirea din ţară a autoturismelor de când România face parte din Uniunea Europeană, se verifică actele maşinii şi identitatea persoanelor şi nu se înregistrează intrarea şi ieşirea fiecăruia din ţară, iar pe de altă parte există probatorii care arată că inculpatul nu a fost prezent la data preluării; cu privire la adresa către F., instanţa de apel a reţinut că nu pot fi comunicate aceste convorbiri, conţinutul lor, neexistând un mandat pentru a fi înregistrate.

Admiterea ori respingerea unor probe, revenirea asupra unor probe încuviinţate este atributul exclusiv al completului de judecată, care poate aprecia concludenţa şi utilitatea probelor, în raport de materialul probator administrat, neputând constitui temei pentru strămutarea cauzei.

Aspectele care ţin de cercetarea judecătorească nu pot fi analizate de completul de judecată învestit să soluţioneze o cerere de strămutare, care nu are atribuţiile unei instanţe de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiilor sau măsurilor adoptate în activitatea de judecată a completului, ci doar analizează dacă există indicii care să ducă la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

De altfel, nici aspectele invocate privind modul în care procurorul de şedinţă şi-a exercitat rolul activ conferit de art. 363 alin. (2) din C. proc. pen. nu pot conduce la strămutarea cauzei, întrucât sunt manifestări ale exerciţiului funcţiei judiciare, care nu pot fi evaluate în actuala procedură prin prisma criteriilor de imparţialitate şi obiectivitate prevăzute de lege, ci numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Petentul a mai invocat în susţinerea cererii sale de strămutare excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a funcţiei de judecător de către doamna H. şi domnul I. prin prisma faptului că nu s-a făcut dovada depunerii jurământului la numirea în funcţia de judecător, aspect care atrage nulitatea actelor pronunţate de aceştia.

Într-adevăr, potrivit legii, înainte de a începe să îşi exercite funcţia, judecătorii şi procurorii depun jurământul, însă demersul judiciar întemeiat pe dispoziţiile art. 71 din C. proc. pen., la care a apelat petentul, nu presupune efectuarea unei verificări din această perspectivă.

Înalta Curte constată că, în speţă, niciuna dintre cerinţele prevăzute de art. 71 din C. proc. pen. nu este îndeplinită, întrucât, în raport cu motivele invocate, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor acestei instanţe.

În prezenta procedură, instanţa poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparţialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit, legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceştia în cursul procesului.

În consecinţă, motivele învederate nu conduc la dovedirea cerinţelor legale care să fundamenteze strămutarea, petentul rezumându-se la a face doar supoziţii de imparţialitate din partea judecătorilor cauzei cu privire la soluţionarea dosarului a cărui strămutare o soliciă, fără a evidenţia elemente obiective apte a susţine, în mod întemeiat, îndoielile cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bacău.

Pentru aceste considerente, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bacău.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bacău.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2025.