Forgery and abuse-of-office claims against judge barred as inadmissible challenge to final case-closure order.

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 116 din data de 29 noiembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii A. şi B. împotriva ordonanţei nr. 136/219/P/2023 din data de 10.07.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin ordonanţa nr. 134/II/2/2024 din data de 12.08.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a obligat pe aceştia la plata cheltuielile judiciare statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, prin ordonanţa nr. 136/219/P/2023 din data de 10.07.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., sesizate de numiţii B. şi A..

S-a mai arătat că în motivarea ordonanţei s-a reţinut că, prin plângerea penală înregistrată în data de 13.07.2023, sub nr. 639/VIII/l/2023, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, şi în data de 10.08.2023, sub nr. x/2023, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, numiţii B. şi A. au solicitat tragerea la răspundere penală a numitului C. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, întrucât, în cursul anului 2008, ar fi întocmit în fals înscrisul denumit "chitanţă de mână", pe care ulterior 1-a folosit la Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. x/2008 având ca obiect acţiune în constatare.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 16.08.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Prin plângerea penală înregistrată în data de 11.08.2023, sub nr. x/2023, la Direcţia Naţională Anticorupţie, şi în data de 01.09.2023, sub nr. x/2023, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, numiţii B. şi A. au solicitat tragerea la răspundere penală atât a numitului C. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, cât şi a numitului D., judecător în cadrul Judecătoriei Filiaşi, pentru modalitatea în care a instrumentat şi soluţionat dosarul nr. x/2008 având ca obiect acţiune în constatare.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 04.09.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanţa procurorului din data de 14.09.2023 s-a dispus reunirea dosarelor nr. x/2023 şi nr. y/2023 la dosarul nr. x/2023.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 02.02.2024 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanţa nr. 573/P/2023 din data de 12.02.2024 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova - dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei unităţi de parchet sub nr. x/2023.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în data de 10.08.2023, sub nr. x/2023, numiţii B. şi A. au solicitat tragerea la răspundere penală a numitului D., judecător în cadrul Judecătoriei Filiaşi, pentru modalitatea în care a instrumentat şi soluţionat dosarul nr. x/2008 având ca obiect acţiune în constatare.

Prin ordonanţa nr. 136/219/P/2023 din data de 8 iulie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanţa nr. 136/219/P/2023 din data de 9 iulie 2024 s-a dispus reunirea cauzei nr. 573/223/P/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la cauza nr. 136/219/P/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Din verificările efectuate în cauză au rezultat următoarele aspecte:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 22.05.2008, sub nr. x/2008 pe rolul Judecătoriei Filiaşi, numitul C. i-a chemat iniţial în judecată pe pârâţii E. şi F. pentru ca instanţa să constate existenţa dreptului său de proprietate supra suprafeţei de 1221 mp teren intravilan situat în Filiaşi, str. x bis, cu următoarele vecinătăţi: N - str. x şi G., S - H., E - I., V - G..

Prin sentinţa civilă nr. 5/14.01.2009 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. x/2008 (judecător D.), definitivă şi irevocabilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C. şi s-a validat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în luna septembrie 1963 între autorii părţilor, având ca obiect suprafaţa de 1221 mp situată în T70, p 27,28 în intravilanul oraşului Filiaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 576/19.10.2017 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în 677/230/2016 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată precizată de reclamanţii B., A., J. şi K., în contradictoriu cu pârâţii C., I., L. şi M..

Prin precizarea formulată, reclamanţii au indicat drept cauză a acţiunii civile revendicarea suprafeţei de 210 mp care ar fi fost ocupată fără acordul lor de către pârâţi.

Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 508/29.05.2020 a respins, ca nefondat, apelul declarat de B., A., J. şi K. împotriva sentinţei civile nr. 576/19.10.2017 pronunţată de Judecătoria Filiaşi.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 2.03.2021 sub nr. x/2021, reclamanţii A. si B. au chemat în judecată pe pârâţii C. şi E. solicitând instanţei să constate simulat procesul civil ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2008 al Judecătoriei Filiaşi şi inopozabilitatea faţă de reclamanţi a sentinţei civile nr. 5/4.01.2009 a Judecătoriei Filiaşi, în sensul că în realitate acest proces a reprezentat o modalitate de ascundere a naturii tranzacţiei private încheiate între părţi, întrucât E. nu era proprietarul bunului vândut, astfel încât vânzarea terenului nu ar fi putut fi realizată în faţa unui notar public. A solicitat, totodată, să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare intitulat "chitanţă" întocmit în anul 1963.

Prin sentinţa civilă nr. 703/19.10.2021 a Judecătoriei Filiaşi s-a respins acţiunea ca fiind lipsită de interes, iar prin decizia civilă nr. 850/26.05.2022 a Tribunalului Dolj a fost respins apelul formulat de apelanţii reclamanţi A. şi B..

Prin decizia nr. 118/21.02.2023 a Curţii de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenţii reclamanţi A. si B. împotriva deciziei nr. 850/26.05.2022 a Tribunalului Dolj.

După finalizarea acestor procese civile, numiţii B. şi A. s-au adresat organelor de urmărire penală, susţinând că, în realitate, chitanţa de mână depusă de C. în instanţă a fost falsă, fiind întocmită în 2008, şi nu se specifica în cuprinsul ei nicio suprafaţă de teren, fiind cu siguranţă falsificate şi semnăturile de pe chitanţă, terenul în litigiu fiind al tatălui lor, G..

Printre altele, în susţinerea acestei acuzaţii, s-a arătat că, potrivit certificatului de moştenitor suplimentar nr. 98/05.05.2003, în masa succesorală a defunctei N. nu se regăseşte şi terenul situat în Filiaşi, T70, P 27,28.

Din actele dosarului a rezultat că înscrisul denumit "chitanţă", datat 1963, a fost încheiat între N. şi O., în calitate de promitenţi vânzători, şi P., în calitate de promitent cumpărător.

Potrivit certificatului de moştenitor suplimentar nr. 98/05.05.2003, singurul moştenitor acceptant al moştenirii defunctei N. a fost numitul E., care a fost audiat în cursul procesului civil nr. 683/230/2008 al Judecătoriei Filiaşi, recunoscând tranzacţia respectivă, tranzacţie recunoscută şi de către moştenitorii lui P..

Întrucât autorii nu mai pot confirma sau infirma tranzacţia în cauză, dar aceasta a fost confirmată de către moştenitorii lor, iar în faţa instanţei de judecată s-a probat că, urmare a înscrisului respectiv, Q. a intrat în stăpânirea de fapt a suprafeţei de teren respective, s-a apreciat că nu există vreun element de fapt care să susţină acuzaţiile de fals ale petenţilor, acuzaţii care au fost formulate pe fondul nemulţumirii acestora de recunoaştere a dreptului de proprietate al Q. asupra unei suprafeţe de teren cu privire la care petenţii au ridicat pretenţii abia în anul 2016, deşi, în calitate de vecini ai Q., au avut cunoştinţă permanent cine stăpâneşte în fapt terenul în litigiu.

S-a mai reţinut că, deşi prin sentinţa civilă nr. 294/27.03.2008 pronunţată de Judecătoria Filiaşi, în dosarul nr. x/2008, s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dolj, privind constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului din intravilanul localităţii Filiaşi, în suprafaţă de 1140 mp, hotărâre adusă în discuţie de către petenţi - din cuprinsul acesteia rezultă în mod clar motivele ce au stat la baza respingerii (C. nu îşi putea întemeia o acţiune sub acest aspect pe legile fondului funciar, ci pe alte temeiuri de drept), motive care nu prezintă relevanţă cu privire la recunoaşterea ulterioară a dreptului de proprietate al numitului C..

Prin urmare, s-a dispus clasarea cauzei, cu argumentarea că împrejurarea că dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Filiaşi nu a fost soluţionat conform solicitării petenţilor nu poate fi încadrată în conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu sau al altor infracţiuni, întrucât hotărârile judecătoreşti sunt fundamentate pe aplicarea legii şi aprecierea probelor administrate, fără a presupune comiterea unor fapte penale, coroborat cu faptul că probele existente nu confirmă acuzaţiile de fals referitoare la înscrisul intitulat "chitanţă", datat 1963, încheiat între N. şi O. în calitate de promitenţi vânzători şi P. în calitate de promitent cumpărător.

Prin ordonanţa nr. 134/II/2/2024 din data de 12.08.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiovaa fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenţii A. şi B. împotriva ordonanţei de clasare.

Petenţii A. şi B. au formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 136/219/P/2023 din data de 10.07.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin ordonanţa nr. 134/II/2/2024 din data de 12.08.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu disp. art. 340 din C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2024.

Examinând plângerea formulată de petenţii A. şi B. judecătorul de cameră preliminară a constatat, în esenţă, că procurorul de caz a făcut o analiză detaliată şi exhaustivă a mijloacelor de probă administrate în cauză, a expus pe larg motivele avute în vedere la dispunerea soluţiei şi măsurile luate în vederea strângerii datelor necesare în raport de faptele sesizate a fi comise, conchizând, în mod corect, că există unul din cazurile ce împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Totodată, s-a mai reţinut că existenţa unor contradicţii între considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 5/2009 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. x/2008, aşa cum a constatat şi Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 850/26.05.2022, nu poate reprezenta un argument pentru a se reţine în cauză săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Filiaşi fiind motivată atât în fapt, cât şi în drept cu trimitere la probele administrate în cauză.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.

Împotriva încheierii nr. 116 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat contestaţie petenţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04 februarie 2025, sub nr. x/2024, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10 - 2 Judecători A.

La termenul de judecată fixat în cauză pentru data de 27 februarie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilăţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta a fost exercitată împotriva unei hotărâri care este definitivă.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte, completul de 2 judecători, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, completul de 2 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că a fost învestit cu soluţionarea contestaţiei exercitate de petenţii A. şi B. împotriva încheierii nr. 116 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care, în procedura prevăzută de art. 341 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii A. şi B. împotriva ordonanţei nr. 136/219/P/2023 din data de 10.07.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin ordonanţa nr. 134/II/2/2024 din data de 12.08.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere, ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, a plângerii, este definitivă.

În consecinţă, constatând că petenţii A. şi B. au formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, completul de 2 judecători, în conformitate cu prevederile art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de aceştia.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe contestatori la plata sumei de 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de A. şi B. împotriva încheierii nr. 116 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă pe contestatori la plata sumei de 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 27 februarie 2025.