Transfer of criminal jurisdiction denied where media pressure and procedural errors do not establish objective lack of impartiality among all judges

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 11 februarie 2025 sub nr. x/2025 şi susţinută la termenul de dezbateri din data de 27 martie 2025, petenta A., prin apărător ales a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza mediatizării excesive a cauzei.

În argumentare, în esenţă, petenta a susţinut, prin cererea iniţială de strămutare, că prin sentinţa penală nr. 201/S din 27 septembrie 2024 a Tribunalului Braşov s-a dispus, printre altele, menţinerea sechestrului asigurător asupra imobilului aparţinând acesteia, măsură asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale, fără ca acesta să fie citată sau încunoştinţată, împrejurare ce s-a perpetuat atât în faza de cameră preliminară, cât şi în faza de judecată. de asemenea, nu i-a fost comunicată nici sentinţa instanţei de fond, fiind nevoită să formuleze apel, în calitate de parte interesată.

A mai arătat că nu cunoaşte cercul de prieteni ai părinţilor săi, dar de la şcoală şi ulterior, din media a aflat de acuzaţiile aduse tatălui său, în presa locală fiind publicate o serie de articole cu privire la acuzaţiile aduse lui B. şi tatălui său, C., cât şi cu privire la percheziţiile efectuate în cauză.

În acest context, a susţinut că presiunile mediatice pot influenţa corectitudinea procedurii, afectând diferitele garanţii ale procesului echitabil.

Totodată, a învederat că, deşi este minoră, în cursul urmăririi penale au fost dispuse măsuri asiguratorii asupra unui imobil care se află în proprietatea sa legitimă, pentru ca apoi, în faza de cameră preliminară şi în faza de judecată, măsura asiguratorie să fie verificată periodic fără ca petenta să fie citată sau încunoştiinţată şi fără a i se comunica sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

La cererea de strămutare a anexat articole de presă ce au manifestat interes pentru subiectul în cauză.

În drept, petenta a invocat art. 71 şi urm. din C. proc. pen.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că, împotriva sentinţei penale nr. 201/S din 27 septembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Braşov au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- DIICOT- Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii C., D., E., F., G., H., I. şi J..

De asemenea, s-a arătat că apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 11 noiembrie 2024, iar cauza a fost repartizată aleatoriu completului de judecată A16-2018, cu prim termen de judecată stabilit la data de 05 decembrie 2024.

La termenul din data de 05 decembrie 2024 cauza s-a amânat, faţă de solicitarea apărătorului ales al apelantului H., care se afla în concediu de odihnă, pentru data de 23 ianuarie 2025, când, printre altele, apărătorul ales al apelantului inculpat C. a depus la dosar împuternicire avocaţială şi motive de apel şi pentru persoana interesată A., fiica inculpatului.

La termenul acordat, instanţa de apel a acordat termen, faţă de lipsa de apărare a apelanţilor inculpaţi D. şi F..

Cu privire la obiectul cererii de strămutare, în cuprinsul informaţiilor s-a arătat că nu este incident niciunul dintre cazurile de strămutare prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., nerezultând din susţinerile petentei că ar fi afectată imparţialitatea judecătorilor care alcătuiesc completul de judecată A1-6 2018 şi nici imparţialitatatea judecătorilor secţiei penale sau ai instanţei.

S-a mai arătat că singurul motiv de strămutare invocat constă în presiunea ce va fi exercitată de instituţiile mass-media asupra înfăptuirii actului de justiţie şi, în raport cu cele expuse, s-a apreciat că la Curtea de Apel Braşov au fost asigurate condiţiile necesare pentru normala şi corecta soluţionare a cauzei.

Analizând cererea formulată de petenta A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

De asemenea, conform art. 72 alin. (7) din C. proc. pen., "în cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeaşi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pe aceleaşi motive."

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se constată că, prin cererea iniţială de strămutare, petenta a invocat ca şi argumente ale cererii faptul că, în presa locală au fost publicate o serie de articole cu privire la presupusa relaţie de afaceri a K. cu numitul B., că au fost efectuate percheziţii într-un imobil în care locuieşte fosta soţie a acestuia, aspect dezbătut amplu în presa locală, susţinând că presiunile mediatice pot influenţa corectitudinea procedurii, putând afecta diferitele garanţii ale proceslui echitabil, anexând la cerere numărul mare de articolele de presă care au dezbătut situaţia K., legăturile de afaceri dintre aceştia.

Cu referire la aceste argumente, Înalta Curte constată că, anterior, formulării prezentei cereri de strămutare, petentul C., tatăl petentei A. a invocat existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Braşov este afectată datorită presiunii mediatice, cerere ce a format obiectul dosarului nr. x/2024 soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea acesteia, ca nefondată, în acest sens fiind pronunţată sentinţa penală nr. 42 din 30 ianuarie 2025, motivele fiind identice, din această perspectivă, cererea de strămutare doar aparent fiind inadmisibilă.

În cuprinsul motivelor înaintate în cauza de faţă şi susţinute oral de apărătorul ales al petentei A. la termenul din data de 27 martie 2025, aceasta a invocat însă, suplimentar, împrejurarea că deşi este minoră, în cursul urmăririi penale au fost dispuse măsuri asiguratorii asupra unui imobil ce se află în proprietatea sa, pentru ca apoi, în faza de cameră preliminară şi în faza de judecată, măsura asiguratorie să fie verificată, respectiv menţinută, fără ca aceasta să fie citată sau încunoştinţată, fără a-i fi comunicată sentinţa instanţei de fond, astfel că, în calitate de parte interesată a formulat apel împotriva acestor dispoziţii, având în vedere că patrimoniul petentei este afectat prin măsura de confiscare extinsă dispusă în cauză.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se reţine că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de faţă vizează existenţa unei pretinse situaţii de incompatibilitate care afectează aparenţa de imparţialitate, criticând în fapt modalitatea de soluţionare a cauzei de către instanţa de fond.

Înalta Curte reaminteşte că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Cu alte cuvinte, pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli şi Santangelo contra Italiei).

Analizând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu pot constitui elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii instanţei.

Aşadar, dincolo de faptul că susţinerile petentei constituie simple afirmaţii, nemulţumirile referitoare la eventualul mod de soluţionare a cauzei, fără a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, nu pot conduce la strămutarea cauzei.

În procedura de faţă, instanţa poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petenţi cu privire la imparţialitatea tuturor judecătorilor din cadrul unei instanţe, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit, legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceştia în cursul procesului, acestea fiind manifestări ale exerciţiului funcţiei judiciare, ce nu pot fi evaluate în actuala procedură, prin prisma criteriilor de imparţialitate şi obiectivitate prevăzute de lege, ci numai în cadrul căii de atac exercitate de petentă împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

Ca urmare, nemulţumirile petentei nu generează eo ipso o suspiciune colectivă de lipsă de obiectivitate a întregii Curţi de Apel Braşov, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentei, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiţie, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. prin reprezentanţi legali C. şi L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. petenta va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. prin reprezentanţi legali C. şi L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia Penală.

Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2025.