Finality of preliminary hearing competence rulings bars retrial of territorial jurisdiction exceptions in criminal cases.

Şedinţa publică din data de 26 martie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 53 din data de 23.01.2025, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 36 alin. (1) din C. proc. pen., printre altele, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, invocată de inculpaţii A. şi B. S.R.L..

A fost declinată competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2023 privind pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Ilfov.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 21.06.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că "fapta săvârşită de inculpatul A., constând în aceea că a indus în eroare persoana juridică, cu ocazia încheierii convenţiei şi ulterior a încheierii contractului scris, prin asumarea calităţii nereale de reprezentant al societăţii B. S.R.L. (element esenţial de obţinere a acordului din partea persoanei vătămate), calitate mincinoasă şi determinantă, în care a obţinut astfel, de la persoana vătămată acordul de a încheia convenţia şi apoi de semnare a contractului de furnizare/vânzare nr. x/21.10.2021 (având ca obiect livrarea/vânzarea cumpărarea unei cantităţi variabile, conform cererilor ce urmau să apară pe parcurs, de substanţe pentru protecţia plantelor, pesticide, erbicide, îngrăşăminte, fungicide şi seminţe către B. S.R.L., pe o perioadă nedeterminată), situaţie în care s-a folosit şi de mijloace frauduloase (bilete la ordin avalizate nelegal, generic) şi a produs astfel o pagubă în cuantum de 3.100.804,83 RON persoanei vătămate, stabilită în raportul de constatare nr. 139/P/2023 din 16.06.2023, întocmit de specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în baza ordonanţei procurorului din data de 25.05.2023 - beneficiu corelativ cu paguba realizată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii înşelăciune în convenţii, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Fapta săvârşită de inculpata persoană juridică B. S.R.L., constând în aceea că a coparticipat la inducerea în eroare a persoanei vătămate, prin crearea condiţiilor necesare pentru ca inculpatul persoană fizică să se prezinte şi să se folosească de o calitate nereală de reprezentant al acesteia - inculpat căruia i-a pus la dispoziţie, inclusiv mijloacele frauduloase (bilete la ordin necompletate, dar semnate şi ştampilate, aferente unui cont gol, la care în mod normal acesta nu avea acces), şi astfel a participat la actele de escrocare a persoanei vătămate.

În mod evident, cum acesta este un beneficiu corelativ prejudiciului creat, în cuantum de 3.100.804,83 RON, acţionând cu intenţie şi ştiinţă directă, întrucât a folosit marfa obţinută prin înşelăciune de inculpatul persoană fizică şi a realizat profit, sunt chestiuni ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii înşelăciune în convenţii, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.."

Instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale este admisibilă, chiar dacă prin încheierea nr. 288/25.04.2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanţa, definitivă prin încheierea nr. 395/06.06.2024 a Curţii de Apel Constanţa, s-a constatat competenţa funcţională, materială şi teritorială a Tribunalului Constanţa în soluţionarea cauzei penale, având în vedere că în cauză nu s-a dispus începerea cercetării judecătoreşti.

Procedând la analiza celor invocate prin prisma art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a constatat că, într-adevăr, Tribunalul Constanţa nu este competent din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza din perspectiva niciunuia dintre criteriile expres şi limitativ prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest sens, a reţinut că punctul de lucru înfiinţat de persoana vătămată S.C. C. în Mun. Constanţa datează din 28.04.2023, potrivit extrasului din baza de date a Registrului Comerţului, iar plângerea penală a fost formulată la data de 04.05.2023. În fapt, sediul social al persoanei vătămate este în Com. Berceni, Jud. Ilfov, iar cel al inculpatei S.C. B. S.R.L., precum şi domiciliul inculpatului A., se află în com. Viziru, Jud. Brăila.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16.06.2023, relaţia comercială dintre cele două societăţi s-a derulat în perioada 21.10.2021-20.05.2022.

Din declaraţia inculpatului A. rezultă că marfa ce a făcut obiectul contractului de furnizare/vânzare nr. x/21.10.2021, încheiat între cele două societăţi, era preluată de la depozitul persoanei vătămate.

Având în vedere cele expuse, în baza art. 47 din C. proc. pen., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, invocată de inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., prin apărător, şi, în baza art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către instanţa competentă potrivit ordinii stabilite de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv tribunalul corespunzător sediului persoanei vătămate.

Prin sentinţa penală nr. 41/F din 07 martie 2025, pronunţată de Tribunalul Ilfov, în temeiul art. 47 şi art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2023 privind pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Constanţa.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Ilfov şi Tribunalul Constanţa.

În temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că din coroborarea dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi (3), art. 342, art. 346 alin. (6) şi art. 346 alin. (7) din C. proc. pen., în acord cu cele susţinute de reprezentantul Ministerului Public şi contrar celor reţinute de Tribunalul Constanţa, singura interpretare ce poate fi reţinută este aceea că, în situaţia cauzelor în care instanţa este sesizată cu rechizitoriu (şi se parcurge, implicit, camera preliminară), termenul limită de invocare a excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei este camera preliminară, iar nu momentul începerii cercetării judecătoreşti în faza de judecată, urmând ca, în continuare, dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. să fie aplicabile în situaţia celorlalte cauze.

O interpretare contrară, ca cea reţinută de către Tribunalul Constanţa, ar face ca dispoziţiile art. 342 - 346 din C. proc. pen. să rămână fără efect în ceea ce priveşte verificarea competenţei instanţei sesizate (competenţa judecătorului de cameră preliminară se stabileşte prin raportare la competenţa instanţei din care face parte, astfel cum rezultă şi din cuprinsul art. 54 din C. proc. pen.) şi ar conduce la nesocotirea autorităţii de lucru judecat a încheierii judecătorului de cameră preliminară.

În continuare, a reţinut că nerespectarea normelor de competenţă teritorială nu se sancţionează cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea relativă şi aceasta numai în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 282 din C. proc. pen.. Prin urmare, în cazul încălcării de către procuror a normelor procesual penale privind competenţa teritorială atunci când a sesizat o anumită instanţă cu rechizitoriu, sancţiunea care intervine este nulitatea relativă, iar aceasta poate fi invocată, în condiţiile art. 282 alin. (4) din C. proc. pen., până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură. De asemenea, potrivit art. 282 alin. (5) din C. proc. pen., nulitatea relativă se acoperă atunci când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege.

Or, depăşirea momentului începerii cercetării judecătoreşti circumscrise obiectului camerei preliminare face ca instanţa să rămână competentă teritorial să judece cauza, competenţa acesteia fiind câştigată prin prorogare legală de competenţă.

Aşadar, Tribunalul Constanţa nu mai putea să-şi verifice competenţa teritorială în urma tranşării acestui aspect prin încheierea nr. 288/25.04.2024 a judecătorului de camera preliminară din cadrul Tribunalului Constanţa, definitivă prin încheierea nr. 395/06.06.2024 a judecătorilor de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa.

A făcut trimitere la încheierea nr. 1 din 04 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.

La data de 18.03.2025, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2023, conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Ilfov.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, conform art. 346 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei şi, dacă apreciază că aceasta nu este competentă, procedează la declinarea competenţei.

Ca atare, verificarea competenţei trebuie să primeze luării oricăror alte măsuri; declinarea se va dispune prin încheiere definitivă, în favoarea instanţei competente, al cărei judecător de cameră preliminară va efectua procedura specifică acestei faze procesuale.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine că prin încheierea nr. 288/25.04.2024, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanţa, în baza art. 342 din C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

În considerentele încheierii, s-a reţinut că, raportat la situaţia de fapt şi de drept reţinută în rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, precum şi la dispoziţiile legale prevăzute de art. 41 alin. (1) - (3) şi art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Tribunalul Constanţa este competent funcţional, material şi teritorial să judece infracţiunea ce face obiectul cauzei penale menţionate.

La judecata pe fond, în dosarul nr. x/2023, la termenul din 17 decembrie 2024, inculpaţii au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa în soluţionarea cauzei penale privind pe inculpaţii A. şi B. S.R.L., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., în dauna persoanei juridice vătămate C.. Prin sentinţa penală nr. 53 din data de 23.01.2025, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de inculpaţi în favoarea Tribunalul Ilfov.

Se constată, aşadar, că acelaşi judecător din cadrul Tribunalului Constanţa a reţinut, în faza camerei preliminare, prin hotărâre care a rămas definitivă, că Tribunalul Constanţa este competent să soluţioneze cauza.

Deşi legiuitorul a prevăzut posibilitatea invocării excepţiei necompetenţei teritoriale până la începerea cercetării judecătoreşti, din examinarea dispoziţiilor art. 47 alin. (3), cu referire la alin. (2) al aceluiaşi articol din C. proc. pen., textul nu poate fi interpretat în sensul în care permite o verificare repetată a acestei chestiuni. În cauză, se constată că aspectele referitoare la competenţă au fost lămurite în procedura camerei preliminare, astfel că nu mai puteau fi repuse în discuţie, deoarece erau deja dezlegate cu caracter definitiv.

În aceste circumstanţe, problema competenţei teritoriale nu mai putea face obiectul unei noi analize, acesta fiind dobândită de către Tribunalul Constanţa.

Totodată, Înalta Curte constată că nu a intervenit un fapt juridic nou care să atragă competenţa altei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 342 din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2025.