Transfer of Romanian convict from Austria: Consent requirement bypassed for nationals facing expulsion under Law No. 302/2004

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 57/P din data de 09 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost recunoscută sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Korneuburg, secţia 15, din Austria în dosarul cu nr. x din data de 09.08.2024, rămasă definitivă la aceeaşi dată prin care persoana condamnată A. , a fost condamnat la pedeapsa de 913 zile închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., aflată în stare de detenţie pe teritoriul Austriei, într-un penitenciar de pe teritoriul României, în vederea executării pedepsei de 913 zile închisoare.

S-a dispus executarea în România, potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., a pedepsei de 913 zile închisoare aplicată condamnatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de: furt calificat şi grav în cadrul unei organizaţii criminale, parţial prin efracţie, prev. de art. 127, 128 balin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra1, art. 130 alin. (1) (primul şi al doilea caz) şi alin. (2) din C. pen. austriac, fapte incriminate de legea română drept infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În baza art. 156 alin. (1) Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 913 zile închisoare aplicată condamnatului A. perioada de 222 zile executată până la data de 13.12.2024, precum şi perioada executată în continuare de la data de 13.12.2024 la zi.

În baza art. 160 alin. (1) Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, statul emitent suportă cheltuielile aferente transferării persoanei condamnate, sub escortă, din statul emitent în România, precum şi orice alte cheltuieli efectuate exclusiv de teritoriul său, anterior transferării persoanei condamnate.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii aplicate persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri sentinţa penală şi un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii se comunică persoanei condamnate, autorităţii competente a statului emitent, Centrului de cooperare poliţienească din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi în copie Direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei din România.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curea de Apel Constanţa a reţinut că prin cererea nr. x/2025 din data 10.04.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2025, s-a solicitat să se dispună recunoaşterea sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Korneuburg, secţia 15, din Austria în dosarul cu nr. x din data de 09.08.2024, rămasă definitivă la aceeaşi dată prin care persoana condamnată A., , a fost condamnat la pedeapsa de 913 zile închisoare şi executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată din Austria, într-un penitenciar din România.

În motivarea cererii se arată că din conţinutul certificatului emis la data de 17.01.2025 de către autorităţile judiciare din Austria şi conform documentaţiei anexă transmisă de către autorităţile judiciare din Austria, rezultă următoarele aspecte:

Prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Korneuburg, secţia 15 în dosarul nr. x HV 66/24i la data de 09.08.2024 (definitivă la aceeaşi dată) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 913 zile închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat şi grav în cadrul unei organizaţii criminale, parţial prin efracţie, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, art. 130 alin. (1) (primul şi al doilea caz) şi alin. (2) din C. pen. austriac.

S-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

"Acţionând în colaborare conştientă şi voită în calitate de complici (art. 12 C. pen.) şi de membri ai unei organizaţii criminale, au sustras, respectiv au încercat să sustragă de la administratorii menţionaţi mai jos, în mod profesional (art. 70 alin. (1) cifra 3 C. pen.), în mare parte prin efracţie într-un spaţiu de depozitare, mai ales din sediile firmelor, bunuri mobile străine, mai ales utilaje de construcţii având o valoare care în fiecare caz a depăşit 5.000,00 euro însă n-a depăşit 300.000,00 euro, având intenţia ca prin însuşirea lor să se îmbogăţească pe nedrept ori ei înşişi ori o persoană terţă, şi anume:

l. B., C. şi A., în perioada 13.04.2024 până la 14.04.2024, în Viena, au sustras de Ia administratorii firmei D. utilaje de construcţii în valoare de aproximativ 42.500,00 euro, conducând autovehiculul aparţinând inculpatului A. la sediu/firmei de blocat, au încărcat utilaje de constructii şi au plecat;

II. B., E., C. şi A., la data de 23.04.2024, în Himberg, au sustras de la F., utilaje de construcţii în valoare de aproximativ 164.647,33 euro, prin spargerea porţii de acces la sediul societăţii, conducând autovehiculului aparţinând inculpatului A. terenul firmei, de unde au încărcat utilajele de construcţii şi au plecat;

III. B., E., C. şi A., la data de 05.05.2024, în Brunn am Gebirge, au încercat să sustragă de la administratorii firmei G. utilaje de construcţii, urcând gardul până la sediul companiei, unde au inspectat utilajele de construcţii parcate acolo şi apoi s-au deplasat la următorul loc de faptă, pentru că s-a aprins semnalul luminos de sabotaj, sens în care fapta a rămas la tentativă;

IV. B., E., C. şi A., la data de 05.05.2024, în Wiener Neudorf, au sustras de la administratorii firmei H., utilaje de construcţii în valoare de aproximativ 36.400,00 euro, prin aceea că au forţat gardul spre terenul firmei, de unde au dus o mulţime de utilaje de construcţii la autoturismul lui A., pe care era montată plăcuta de înmatriculare, după care au părăsit zona."

Curtea a reţinut că faptele menţionate în cuprinsul certificatului emis de către autorităţile judiciare din Austria sunt incriminate şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).

S-a mai reţinut că din conţinutul certificatului emis de către autorităţile judiciare din Austria, respectiv Tribunalul Korneuburg, secţia 15 şi din cuprinsul sentinţei penale nr. 315 Hv 66/24i din 09.08.2024 (definitivă la aceeaşi dată), rezultă că persoanei condamnate A. i s-a stabilit ca durată totală a pedepsei de executat 930 zile închisoare, din care până la data de 13.12.2024 a efectuat 222 zile, pedeapsa urmând să expire la 04.11.2026.

În prezenta cauză, între cele două state, România şi Austria (statul de condamnare) sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strassbourg la 21 martie 1983 şi Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate: adoptat ta Strasbourg la 18 decembrie 1997.

Au fost ataşate următoarele înscrisuri:

- adresa nr. x/27.03.2025 transmisă de Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară;

- certificatul emis la data de 17.01.2025 de Ministerul Justiţiei din Austria (În limba germană şi tradus în limba română);

- sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Korneuburg, secţia 15 în dosarul nr. x HV 66/24i la data de 09.08.2024 - definitivă la aceeaşi dată (în limba germană şi tradusă în limba română);

- certificatul de legislaţie român nr. x/2025 din data de 07.04.2025, aplicabil în cauză pentru A.;

- procesul-verbal nr. x/11/5/2025 din data de 07.04.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, privind verificările efectuate cu privire la numitul A. şi acte anexă;

- cazierul judiciar al persoanei condamnate A..

Examinând cererea formulată de parchet Curtea a constatat că, din conţinutul certificatului, precum şi a documentelor anexate, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 913 zile pentru comiterea infracţiunii de furt calificat şi grav în cadrul unei organizaţii criminale, parţial prin efracţie, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, art. 130 alin. (1) (primul şi al doilea caz) şi alin. (2) din C. pen. austriac.

S-a reţinut următoarea situaţie de fapt: "Acţionând în colaborare conştientă şi voită în calitate de complici (art. 12 C. pen.) şi de membri ai unei organizaţii criminale, au sustras, respectiv au încercat să sustragă de la administratorii menţionaţi mai jos, în mod profesional (art. 70 alin. (1) cifra 3 C. pen.), în mare parte prin efracţie într-un spaţiu de depozitare, mai ales din sediile firmelor, bunuri mobile străine, mai ales utilaje de construcţii având o valoare care în fiecare caz a depăşit 5.000,00 euro însă n-a depăşit 300.000,00 euro, având intenţia ca prin însuşirea lor să se îmbogăţească pe nedrept ori ei înşişi ori o persoană terţă, şi anume:

l. B., C. şi A., în perioada 13.04.2024 până la 14.04.2024, în Viena, au sustras de Ia administratorii firmei D. utilaje de construcţii în valoare de aproximativ 42.500,00 euro, conducând autovehiculul aparţinând inculpatului A. la sediu/firmei de blocat, au încărcat utilaje de constructii şi au plecat;

II. B., E., C. şi A., la data de 23.04.2024, în Himberg, au sustras de la F., utilaje de construcţii în valoare de aproximativ 164.647,33 euro, prin spargerea porţii de acces la sediul societăţii, conducând autovehiculului aparţinând inculpatului A. terenul firmei, de unde au încărcat utilajele de construcţii şi au plecat;

III. B., E., C. şi A., la data de 05.05.2024, în Brunn am Gebirge, au încercat să sustragă de la administratorii firmei G. utilaje de construcţii, urcând gardul până la sediul companiei, unde au inspectat utilajele de construcţii parcate acolo şi apoi s-au deplasat la următorul loc de faptă, pentru că s-a aprins semnalul luminos de sabotaj, sens în care fapta a rămas la tentativă;

IV. B., E., C. şi A., la data de 05.05.2024, în Wiener Neudorf, au sustras de la administratorii firmei H., utilaje de construcţii în valoare de aproximativ 36.400,00 euro, prin aceea că au forţat gardul spre terenul firmei, de unde au dus o mulţime de utilaje de construcţii la autoturismul lui A., pe care era montată plăcuta de înmatriculare, după care au părăsit zona.,,

Curtea a mai reţinut că sentinţa penală de condamnare este definitivă şi executorie, nefiind incident vreun impediment la recunoaştere.

De asemenea, s-a reţinut că, în cauză este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, precum şi de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 154 din 19 iulie 1996, faptele comise de numitul A. având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).

Totodată, s-a reţinut că pedeapsa de 913 zile închisoare aplicată numitului A., stabilită potrivit legislaţiei din Austria, corespunde limitelor de pedeapsă prevăzute de legea română.

Deopotrivă, s-a reţinut că persoana condamnată A. este cetăţean român însă nu a fost de acord cu transmiterea certificatului şi a hotărârii judecătoreşti în vederea recunoaşterii şi efectuării transferului într-un penitenciar din România.

Potrivit copiei de pe cazierul judiciar emis de IPJ Constanţa - Serviciul cazier judiciar, statistică şi evidenţă operativă, rezultă că persoana condamnată A. are antecedente penale, fiind menţionată şi existenţa antecedentelor penale în Austria. A. figurează ca fiind cercetat în calitate de inculpat în dosarul penal nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Drept urmare, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea hotărâri de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare spaniole, în condiţiile în hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie, faptele pentru care a fost condamnat A. constituie infracţiuni şi pe teritoriul României şi ar fi angajat tragerea acestuia la răspundere penală.

Totodată s-a reţinut că persoana condamnată deşi nu a fost de acord cu predarea în România în vederea executării pedepsei, în cazul de faţă consimţământul persoanei condamnate nu este necesar, în raport cu împrejurarea că aceasta este cetăţean român, situaţie în care este îndeplinită şi condiţia de la art. 167 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, s-a reţinut că în cauză nu este incident vreunul din cazurile de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, din lucrările cauzei rezultând că acest condamnat răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26.05.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 04.06.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.

Analizând apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Titlul VI din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală - republicată, reglementează, în art. 164 şi urm., procedura transferării persoanelor condamnate, deţinute în alte state ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România.

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 din aceeaşi lege şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine transmise de statul emitent.

Conform art. 162 din Legea nr. 302/2004 prevede că hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român. Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, care reglementează condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

În conformitate cu dispoziţiile art. 163 din Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când:

a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii;

b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României;

c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală;

d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate;

f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei;

g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa:

(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Totodată alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege.

În cauză se constată că prima instanţă a analizat judicios actele dosarului şi a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru recunoaşterea hotărârii străine de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare austriece, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.

Astfel, similar primei instanţe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaştere s-a dispus în cauză, respectiv sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Korneuburg, secţia 15,din Austria în dosarul cu nr. x din data de 09.08.2024, rămasă definitivă la aceeaşi dată prin care persoana condamnată A. , a fost condamnat la pedeapsa de 913 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi grav în cadrul unei organizaţii criminale, parţial prin efracţie, prev. de art. 127, 128 balin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra1, art. 130 alin. (1) (primul şi al doilea caz) şi alin. (2) din C. pen. austriac, (având corespondent în legislaţia românească în infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.).

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a reţinut în mod legal întrunirea tuturor condiţiilor pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile din Austria, respectiv: caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii, existenţa dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană transferabilă A. fiind prevăzute şi de legea penală română infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.), statutul condamnatului de cetăţean român, precum şi neincidenţa vreunuia dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, se reţine că persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România şi doreşte executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria şi de asemenea, se reţine, potrivit actelor dosarului că, faţă de apelantul-persoana condamnată A., s-a luat măsura interdicţiei de a se afla pe teritoriul austriac pe o perioadă de 7 ani, începând cu data de 29.11.2014 măsură care echivalează cu expulzarea, conform ordinului hotărârii oficiului federal pentru străini şi azil din data de 31.10.2024 hotărârea nr. x/240728804.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune recunoaşterea şi executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deşi persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, apelantul A. este cetăţean român, cu domiciliul în România, astfel că recunoaşterea în România a hotărârii prin care acesta a fost condamnat, se poate dispune chiar şi în lipsa consimţământului său, deoarece aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, autorităţile din Austria au luat măsura expulzării, împotriva acestuia fiind dispusă interdicţia de a se afla pe teritoriul statului de condamnare, pe o perioadă de 7 ani.

În aceste condiţii, se constată îndeplinită în cauză şi condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, similar primei instanţe, se reţine că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susţin soluţia instanţei de fond, ci, exclusiv împrejurarea că doreşte să rămână în statul de condamnare şi să execute pedeapsa în Austria, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emis, aşa cum s-a arătat, şi un ordin de expulzare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind aşadar legală şi temeinică, iar apelul de faţă nefondat, întrucât acesta este resortisant al statului român, hotărârea prin care i-a fost aplicată în Austria pedeapsa cu închisoarea este definitivă şi executorie, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 (apelantul răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea), faptele care au atras condamnarea sa de către instanţa din Austria constituie infracţiuni şi potrivit legii penale a statului român, iar durata condamnării pe care cel condamnat o mai are încă de executat este mai mare de 6 luni, conform art. 3 pct. 1 lit. c) din Convenţie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 57/P din data de 09 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoana condamnată, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 57/P din data de 09 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoana condamnată, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2025.