Recognition of Austrian criminal judgment and transfer for execution despite lack of consent under Romanian International Judicial Cooperation Law

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 51/F din data de 05 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

În baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost recunoscută, în parte, hotărârea penală pronunţată de autorităţile judiciare din Austria, respectiv sentinţa penală nr. 45 Hv 35/24d din 04.11.2024 a Tribunalului Eisenstadt, secţia 45, vizând pe condamnatul A. .

S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 1095 zile închisoare, aplicată condamnatului pentru săvârşirea a trei infracţiuni de trafic de migranţi, prevăzute de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 şi alin. (4) primul caz din Legea privind Străinii din C. pen. austriac, ce constituie conform legii penale române trei infracţiuni de "trafic de migranţi", prevăzute de art. 263 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) din C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de 1095 zile închisoare perioada de 318 zile închisoare, executată de condamnat până la data de 20.02.2025, şi perioada executată în continuare de la 21.02.2025 la zi.

În baza art. 555 din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei principale la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dată la care hotărârea şi un exemplar al mandatului de executare se comunică autorităţii centrale a statului emitent - Ministerul Justiţiei din Austria, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi, în copie, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curea de Apel Galaţi a reţinut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a solicitat recunoaşterea hotărârii penale pronunţată de autorităţile judiciare din Austria, respectiv sentinţa penală nr. 45 Hv 35/24d din 04.11.2024 a Tribunalului Eisenstadt, secţia 45, vizând pe condamnatul A., şi transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei închisorii.

Din analiza actelor dosarului, Curtea a constatat că numitului A., deţinut în Austria, i-a fost aplicată prin sentinţa penală mai sus arătată o pedeapsă principală de 1095 zile închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de trafic de migranţi, prevăzute de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 şi alin. (4) primul caz din Legea privind Străinii din C. pen. austriac.

În sarcina persoanei condamnate A. s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

"A. este vinovat, că în 7131 Halbturn şi alte localităţi împreună cu alţi făptuitori necunoscuţi şi urmăriţi separat, care acţionau ca organizatori, călăuze care mergeau pe jos şi şoferi, printre care s-a aflat şi complicii care au fost deja condamnaţi definitiv, şi anume şoferul B., C. şi D. precum şi separat urmăritul E. şi un făpuitor până în prezent necunoscut zis "F.", acţionând prin colaborare conştientă şi voită în calitate de complici (art. 12 C. pen.) şi ca membrul al unei organizaţii criminale compusă din persoanele menţionate mai sus, a facilitat intrarea ilegală a cel puţin trei străini care nu deţineau documente valabile de intrare şi şedere pe teritoriul federal din Ungaria în Austria, cu intenţia de a se îmbogăţi ilegal pe ei înşişi sau pe terţi printr-o promisiune sau plata unei remuneraţii în valoare de stabilit, prin aceea, că:

1. "La o dată care nu mai poate fi stabilită, la o oră care nu mai poate fi constatată dintr-un loc care nu mai poate fi constatat, i-a pus lui B. la dispoziţie vehiculul x cu numărul de înmatriculare maghiar x, şi l-a însărcinat să se deplaseze într-o locaţie comunicată de el, în apropierea graniţei ungaro-sârbe pe teritoriul Ungariei pentru a prelua acolo pe 13.06.2023 un număr de 21 de persoane străine, care fuseseră deja aduşi din Serbia în Ungaria cu sprijinul unor călăuze, transportând aceste persoane în Austria, în timp ce A. l-a însoţit pe această în calitate de şofer al autovehiculului x precedent sau însoţitor cu un număr de înmatriculare unguresc, care nu mai poate fi identificată (faptum 1);

2. Pe 12.05.2023 a luat 18 persoane străine cu un autoturism de la un loc în Ungaria, care nu mai poate fi stabilit, pe care a vrut să-i conducă prin Austria (punctul de trecere a frontierei 2424 Zurndorf) în Italia sau Franţa, la care A. s-a eschivat să fie oprit de soldaţii Forţelor Armate austriece, iar după o urmărire a sărit din maşină şi a fugit pe jos (faptum 2);

3. La o dată din luna septembrie 2023, care nu mai poate fi stabilită, le-a ordonat lui C. şi D. care acţionau alternativ ca şoferi, să ia pe data de 15.09.2024 mai multe persoane străine (printre care 16 copii şi 25 de adulţi de origină turcă, siriană şi irakiană) cu autoturismul înmatriculat pentru maxim şapte persoane, de la Asotthalom (Ungaria), transportând cele 41 de persoane străine în mod ilegal peste graniţa austro-ungară în Austria, fapta de trafic de migranţi, pe care a vrut să o comită cu privire la un număr de cel puţin 20 de persoane prin aceea că le-a dat şoferilor bani pentru combustibil în valoare de 100 de euro, a organizat maşina şi a transmis datele de localizare".

Faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate A. au corespondent în legislaţia română realizând conţinutul constitutiv a trei infracţiuni de "trafic de migranţi", prevăzute de art. 263 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) din C. pen. şi sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Curtea a constatat astfel că pedeapsa de 1095 zile închisoare stabilită prin hotărârea a cărei recunoaştere se cere corespunde pedepsei reglementate de legea penală română iar durata acesteia nu depăşeşte limita maximă specială a pedepselor prevăzute de legea penală română pentru infracţiunile la care se referă, astfel încât nu se impune adaptarea acesteia, conform art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004.

Sub un alt aspect, s-a constatat că persoana condamnată nu şi-a dat acordul pentru transferarea sa într-un penitenciar din România, motivând că "în Austria sunt deţinut în condilii mai bune de detenţie" însă este de precizat că, conform relaţiilor furnizate de autorităţile austriece, prin hotărârea Oficiului federal pentru străini şi azil din 22.11.2024 s-a impus persoanei condamnate o interdicţie de a se afla în Austria pe o durată de 7 ani.

În plus, deşi A. nu şi-a exprimat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate, consimţământul său nu este necesar, conform art. 167 alin. (1) lit. d) Legea nr. 302/2004, întrucât este cetăţean român ce are domiciliul în România şi trăieşte în mod obişnuit în România.

În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare austrice prev. de art. 166 alin. (3) rap. la art. 167 din Legea nr. 302/2004, doar în ceea ce priveşte pedeapsa principală cu închisoarea aplicată, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi iar în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va recunoaşte în parte hotărârea penală pronunţată de autorităţile judiciare austrice, respectiv sentinţa penală nr. 45 Hv 35/24d din 04.11.2024 a Tribunalului Eisenstadt, secţia 45, vizând pe condamnatul A., şi a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 1095 zile închisoare.

Totodată, din pedeapsa de 1095 zile închisoare s-a dedus perioada de 318 zile închisoare, executată de condamnat până la data de 20.02.2025, şi perioada executată în continuare de la 21.02.2025 la zi.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14.05.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 21.05.2025, cauza fiind amânată în vederea pregătirii apărării la data de 04.06.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului ales al apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.

Analizând apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Austria faţă de cetăţeanul român A. este condiţionată în speţă de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeaşi lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză se constată că prima instanţă a analizat judicios actele dosarului şi a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru recunoaşterea hotărârii străine de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare austriece, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.

Astfel, similar primei instanţe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaştere s-a dispus în cauză, respectiv sentinţa penală nr. 45 Hv 35/24d din 04.11.2024 a Tribunalului Eisenstadt, secţia 45, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 1095 zile închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de trafic de migranţi, prevăzute de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 şi alin. (4) primul caz din Legea privind Străinii din C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia românească în trei infracţiuni de "trafic de migranţi", prevăzute de art. 263 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) din C. pen.).

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a reţinut în mod legal întrunirea tuturor condiţiilor pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile din Austria, respectiv: caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii, existenţa dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană transferabilă A. fiind prevăzute şi de legea penală română în trei infracţiuni de trafic de migranţi, prevăzute de art. 263 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) din C. pen. şi sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi), statutul condamnatului de cetăţean român, precum şi neincidenţa vreunuia dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, se reţine că persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România şi doreşte executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria şi de asemenea, se reţine, potrivit actelor dosarului că, faţă de apelantul-persoana condamnată A., s-a luat măsura interdicţiei de a se afla pe teritoriul austriac pe o perioadă de 7 ani, măsură care echivalează cu expulzarea, conform ordinului hotărârii oficiului federal pentru străini şi azil din 22.11.2024.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune recunoaşterea şi executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deşi persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, apelantul A. este cetăţean român, cu domiciliul în România, astfel că recunoaşterea în România a hotărârii prin care acesta a fost condamnat, se poate dispune chiar şi în lipsa consimţământului său, deoarece aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, autorităţile din Austria au luat măsura expulzării, împotriva acestuia fiind dispusă interdicţia de a se afla pe teritoriul statului de condamnare, pe o perioadă de 7 ani.

În aceste condiţii, se constată îndeplinită în cauză şi condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, similar primei instanţe, se reţine că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susţin soluţia instanţei de fond, ci, exclusiv împrejurarea că doreşte să rămână în statul de condamnare şi să execute pedeapsa în Austria, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emis, aşa cum s-a arătat, şi un ordin de expulzare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind aşadar legală şi temeinică, iar apelul de faţă nefondat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 51/F din data de 05 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoana condamnată, în cuantum de 305 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 51/F din data de 05 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoana condamnată, în cuantum de 305 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2025.