Lack of standing for a witness to challenge a prosecutor's dismissal of a bribery case against a judge

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 08 februarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023 (241/76/P/2023), s-au dispus următoarele:

- în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 289 din C. pen., pretins comisă de către magistratul judecător A., deoarece fapta nu există;

- disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea de trafic de droguri, prev. şi ped. de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

- declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri, prev. şi ped. de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Serviciul Teritorial Craiova, spre competentă soluţionare.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost înregistrată la data de 21.04.2023, sub numărul 241/P/2023, ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova nr. 194/P/2022, emisă în dosarul nr. x/2022, din cuprinsul căreia reiese că, în data de 23.03.2023, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova a fost înregistrat, sub numărul 51/P/2023, dosarul penal declinat succesiv de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în care au fost sesizate posibile fapte de corupţie.

S-a constatat că în materialul de urmărire penală declinat de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a reţinut faptul că, în cursul urmăririi penale ce se desfăşura într-o cauză ce îi privea pe inculpaţii B., C. şi D., înregistrată cu nr. x/D/P/2021, existau date cu privire la comiterea unor infracţiuni de corupţie, posibil cu implicarea magistratului A., judecător din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Astfel, urmare audierii unui martor cu identitate protejată a reieşit că numitul E., fratele judecătorului A. din cadrul Curţii de Apel Craiova, ar fi primit suma de 70.000 euro de la concubina inculpatului C., respectiv de la o anume "F.", identificată ulterior ca fiind F., pentru ca inculpaţii B., C. şi D. să fie eliberaţi din arest preventiv de către magistratul judecător anterior menţionat.

Procurorul de caz a reţinut, în esenţă, că din înscrisurile existente la dosarul cauzei au rezultat informaţii cu privire la următoarele aspecte de interes:

Prin ordonanţa din data de 14.06.2021 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., camătă, prev. de art. 351 din C. pen., şantaj, prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., şi spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanţa din data de 08.02.2023 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus extinderea urmăririi penale şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de mai mulţi suspecţi.

Prin ordonanţa din data de 09.02.2023, a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus extinderea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii urmăririi penale faţă de suspecţii respectivi.

Prin ordonanţele din data de 09.02.2023 ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus reţinerea inculpaţilor B., C. (fraţi), D. (nepotul celor doi), G. zis "G." şi H. (fiul lui D.) pentru 24 de ore.

Prin încheierea nr. 33 din data de 10.02.2023 pronunţată de către Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/63/202l/a15, în baza art. 202 alin. (1), (3) şi (4) lit. e) din C. proc. pen., art. 223 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 226 din C. proc. pen., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova cu privire la inculpaţii B., C. şi D. şi s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 10.02.2023 până la data de 10.03.2023, inclusiv.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii G. şi H., iar în baza art. 227 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de aceştia.

Împotriva acestei încheieri, inculpaţii B., C. şi D. au formulat contestaţie la Curtea de Apel Craiova, care prin încheierea cu nr. 42 pronunţată la 20 februarie 2023 de către completul format din magistraţii judecători I. şi A., a admis contestaţiile formulate, a desfiinţat încheierea atacată şi rejudecând, în baza art. 227 alin. (1) din C. proc. pen., a respins propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii B., C. şi D., ca nefondată.

Totodată, în baza art. 227 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (4) lit. b) şi art. 211 din C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de aceşti inculpaţi, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 20.02.2023 până la data de 20.04.2023 inclusiv, instanţa de control judiciar reţinând, în principal, faptul că nu se justifica dispunerea faţă de contestatori a celei mai severe măsuri preventive, respectiv arestarea preventivă, pentru buna desfăşurare a procesului penal fiind suficientă măsura preventivă a controlului judiciar.

Din completul Curţii de Apel Craiova care a judecat contestaţiile inculpaţilor a făcut parte şi judecătorul A., frate al numitului E., persoană cu antecedente penale pentru comiterea unor infracţiuni de şantaj şi cămătărie, şi presupusă rudă de gradul IV cu inculpaţii B. şi C..

Cu ocazia audierii, martorul cu identitate protejată "J." a declarat, la data de 01.03.2023, că magistratul ar fi pretins şi primit suma de 70 000 EURO, în scopul eliberării inculpaţilor din arestul preventiv, prin intermediul fratelui său.

Procurorul de caz a reţinut, printre altele, că, în cauză, au fost audiaţi martori atât cu identitate reală, cât şi protejată, numitul K. fiind audiat în calitate de martor la data de 15 mai 2023 cu privire la presupusa săvârşire a infracţiunii de luare de mită de către magistratul A..

Prin ordonanţa nr. 241/P/2023 din data de 08.05.2023, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, cu privire la infracţiunile de luare de mită, prev. şi ped. de art. 289 din C. pen. şi dare de mită, prev. şi ped. de art. 290 din C. pen.

Prin încheierea nr. 14 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 23 mai 2023 în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia penală a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi a emis mandatele de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 23 mai 2023.

Urmare a punerii în executare a mandatelor au rezultat mai multe aspecte de interes, motiv pentru care, prin referatul din data de 21 iunie 2023 s-a solicitat prelungirea mandatelor de supraveghere tehnică cu numerele x din 23.05.2023, precum şi emiterea unor noi mandate de supraveghere tehnică pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 22.06.2023, până pe 21.07.2023, inclusiv.

Prin încheierea nr. 19 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 21 iunie 2023 în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi a emis mandatele de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 21 iunie 2023.

La data de 21 iulie 2023, s-a solicitat prelungirea mandatelor de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 21 iunie 2023, precum şi emiterea unor noi mandate de supraveghere tehnică, pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 22.07.2023, până pe 20.08.2023, inclusiv.

Prin încheierea nr. 22 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 21 iulie 2023 în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi a emis mandatele de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 21 iulie 2023.

Ulterior, la 18 august 2023, s-a solicitat prelungirea mandatelor de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 21 iulie 2023 pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 21.08.2023, până pe 19.09.2023, inclusiv.

Prin încheierea nr. 24 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 18 august 2023 în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi a prelungit mandatele de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 21 iulie 2023.

La 19 septembrie 2023 s-a solicitat prelungirea mandatelor de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 21 iulie 2023 pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 20.09.2023, până pe 19.10.2023, inclusiv.

Prin încheierea nr. 25 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 19 septembrie 2023 în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi a prelungit mandatele de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 21 iulie 2023, începând cu data de 20.09.2023, până pe 19.10.2023, inclusiv.

La 17 octombrie 2023 s-a solicitat prelungirea mandatelor de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 21 iulie 2023 pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 20.10.2023 până la data de 18.11.2023, inclusiv.

Prin încheierea nr. 27 din data de 18.10.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au fost prelungite mandatele de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 21.07.2023 pentru o durată de 30 de zile, de la data de 20.10.2023, până la data de 18.11.2023, inclusiv.

Urmare a exploatării mandatelor de supraveghere tehnică cu numerele 45/30.05.2023 şi 61/24.06.2023, au rezultat indicii cu privire la faptul că numitul D., precum şi o altă persoană, neindentificată până în prezent, ar putea fi implicaţi în comiterea unor infracţiuni de trafic de persoane şi trafic de droguri atât pe teritoriul naţional cât şi pe cel al Statelor Unite ale Americii, mai exact în Statul California.

De asemenea, au mai rezultat indicii cu privire la faptul că numitul D. se află în legătură cu o persoană neidentificată, care comite infracţiuni contra patrimoniului pe teritoriul Italiei şi Danemarcei.

Având în vedere cele menţionate mai sus, prin ordonanţa nr. 241/P/2023 din data de 28 iulie 2023 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea de trafic de droguri, prev. şi ped. de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sub acest aspect în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, spre competentă soluţionare, unde a fost înregistrat dosarul penal cu nr. x/2023.

Prin ordonanţa din data de 24 octombrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală s-a solicitat comunicarea de către specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a datelor privind existenţa conturilor bancare deschise/închise de către numiţii A., E., B., C., F. şi D., precum şi ale societăţilor comerciale la care aceştia au calitatea de acţionari sau asociaţi.

Conform procesului-verbal din data de 25.10.2023, urmare a verificărilor efectuate, a rezultat faptul că persoanele de interes deţin mai multe conturi la diferite unităţi bancare.

Prin referatul din data de 02 noiembrie 2023, s-a solicitat autorizarea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a comunicării imediate şi în condiţii de confidenţialitate de către L. S.A., M. S.A., N. S.A., O. S.A., P.- SUCURSALA BUCUREŞTI, Q., M. S.A., a unor date şi înscrisuri, precum: dosarele de deschidere a conturilor bancare în RON şi valută, documente privind persoanele care figurează în calitate de titular sau împuternicit pe aceste conturi, fişe specimen de semnătură autorizată; contractele de servicii "Internet banking"; istoricul operaţiunilor Internet banking etc.

Prin încheierea cu nr. 28 din data de 03 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023 a fost admisă cererea formulată de către organele de urmărire penală şi au fost emise mandatele pentru obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare cu numerele 70-77/UP/2023.

Din analiza datelor comunicate de către unităţile bancare, în baza mandatelor anterior menţionate nu au fost identificate tranzacţii suspecte în ceea ce îl priveşte pe magistratul judecător A., efectuate în perioada de referinţă.

Astfel, urmare a analizării materialului probator existent la dosarul cauzei cu privire la magistratul judecător A., care alături de magistratul judecător I. a făcut parte din completul care a pronunţat încheierea nr. 42 din 20 februarie 2023 prin care au fost admise contestaţiile formulate de către inculpaţii B., C. şi D. împotriva încheierii nr. 33/2023 din data de 10.02.20 pronunţată de Tribunalul Dolj şi care a desfiinţat încheierea atacată şi rejudecând, în baza art. 227 alin. (1) din C. proc. pen., a respins propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova privind luarea măsurii arestării preventive faţă de aceşti inculpaţi, ca nefondată, s-a constatat faptul că nu există indicii care să fundamenteze bănuiala legitimă că acesta ar fi săvârşit vreo infracţiune.

S-a reţinut că declaraţiile martorilor existente la dosarul cauzei, din care reiese că aceştia ar fi luat la cunoştinţă în mod indirect despre faptul că suma de bani pe care numitul E. ar fi primit-o de la numita F., concubina inculpatului C., pentru ca inculpaţii B., C. şi D. să fie eliberaţi din arest preventiv de către magistratul judecător A. ar fi ajuns la cel din urmă, nu au putut fi coroborate cu alte fapte şi împrejurări rezultate în urma analizei ansamblului probator existent în cauză.

Totodată, s-a constatat că în cauză nu se poate reţine comiterea unor infracţiuni de corupţie de către magistratul A., întrucât nu există probe certe, clare şi complete cu privire la presupusele fapte, persoana bănuită beneficiind de regula generală de drept in dubio pro reo, ce constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 din C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii.

Deopotrivă, s-a arătat că, în ceea ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.

Procurorul de caz a învederat că nu poate fi luată în considerare nici existenţa unei acţiuni care ar putea fi apreciată ca element material al infracţiunii de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 297 din C. pen., deoarece eventualele erori apărute în procesul de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind, de altfel, şi justificarea existenţei lor.

În consecinţă, constatând că nu există indicii care să fundamenteze convingerea că magistratul judecător A. ar fi săvârşit vreo infracţiune, în cauză, procurorul de caz a dispus o soluţie de clasare în referire la infracţiunea de luare de mită, prev. şi ped. de art. 289 din C. pen., pentru care a fost începută urmărirea penală in rem, deoarece fapta nu există.

S-a mai reţinut că, prin încheierea nr. 14 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 23 mai 2023 în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi a emis mandatele de supraveghere tehnică cu numerele x din data de 23 mai 2023.

Urmare a punerii în aplicare a mandatelor a rezultat că la data de 18.06.2023, numitul E. a încercat să ascundă provenienţa sumei de 70.000 de euro, sumă care ar fi putut proveni chiar din comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, având în vedere faptul că, aşa cum reiese din procesul-verbal de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică, întocmit la data de 10 iulie 2023, acesta s-a întâlnit cu C. şi F., la data de 06.07.2023, ora 10:50, în municipiul Craiova.

Având în vedere că din analiza materialului probator existent la dosarul cauzei nu au fost identificate mijloace de probă din care să reiasă că suma respectivă sau o parte din aceasta ar fi ajuns la magistratul judecător A., precum şi faptul că, urmare a punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză au rezultat indicii rezonabile cu privire la faptul că numitul C. îşi continuă activitatea infracţională în ceea ce priveşte infracţiunile de cămătărie, fiind în legătură cu persoane care comit infracţiuni contra patrimoniului şi proxenetism în afara teritoriului României, precum şi faptul că numitul E., fratele magistratului judecător A., cunoscut cu preocupări infracţionale şi cu antecedente penale pe linia comiterii unor infracţiuni de cămătărie, spălare de bani, şantaj şi evaziune fiscală, este implicat împreună cu alte persoane în activităţi de cămătărie si alte infracţiuni contra patrimoniului pe raza municipiului Craiova, pentru o bună înfăptuire a justiţiei, procurorul de caz a apreciat că se impune disjungerea cauzei şi declinarea acesteia către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, pentru reunirea acesteia la dosarul cu nr. x/2023 în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri, prev. şi ped. de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000, urmând a se aprecia şi cu privire la comiterea unor infracţiuni de cămătărie, prev. şi ped. de art. 351 din C. pen., trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 291 din C. pen., şi spălare de bani, prev. şi ped. de art. 49 din Legea nr. 129 din 11 iulie 2019.

Împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 08 februarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023 (241/76/P/2023), a formulat plângere petentul K., în temeiul art. 339 din C. proc. pen., criticând-o pentru netemeinicie.

Prin ordonanţa nr. 223/II/2/2024 din 22 noiembrie 2024 emisă de procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul K..

Pentru a dispune în acest sens, procurorul şef secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, a reţinut, în esenţă, că plângerea formulată este introdusă de o persoană fără calitate procesuală, cu argumentarea că, raportat strict la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 din C. pen., cu privire la care procurorul a emis soluţia de netrimitere în judecată, reprezentând prezumtive fapte săvârşite de către magistratul judecător A., potrivit normelor procesual penale aplicabile, petentul K. nu este o persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin soluţia adoptată.

În concret, a reţinut că petentul K. are calitatea de martor denunţător, iar denunţătorul nu este îndrituit, în raport cu dispoziţiile art. 336, art. 339 şi art. 340 din C. proc. pen., să formuleze plângere împotriva soluţiei de clasare la procurorul ierarhic superior în procedura instituită de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen.

Împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 08 februarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023 (241/76/P/2023), precum şi împotriva ordonanţei nr. 223/II/2/2024 din 22 noiembrie 2024 emisă de procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat plângere petentul K., în procedura prevăzută de art. 340 din C. proc. pen., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea plângerii, petentul a susţinut, în esenţă, că dosarul penal nr. x/2023 a fost format ca urmare a unor declinări succesive între parchete, dar totul ca şi consecinţă a disjungerii din dosarul penal nr. x/2021, aflat pe rolul DIICOT ST Craiova, în care are calitatea de persoană vătămată, aşa cum rezultă din rechizitoriul întocmit în acest dosar şi soluţia dată în dosarul nr. x/2023, care confirmă legalitatea şi temeinicia rechizitoriului menţionat.

Petentul a mai susţinut că nu este martor denunţător în cauză, dosarul nefiind constituit ca urmare a vreunui denunţ al său şi a mai făcut trimitere la ordonanţa nr. 641/P/2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în care se fac referiri şi cu privire la dosarul penal nr. x/2023, ca şi când ar fi fost deschis ca urmare a plângerii penale formulate de acesta la data de 1 martie 2023.

A mai arătat faptul că plângerea penală din data de 1 martie 2023 se referă strict la fapte penale săvârşite de magistraţii Curţii de Apel Craiova R. şi A. în legătură cu dosarul penal nr. x/2021 al DIICOT ST Craiova, dosar în care are calitatea de persoană vătămată şi care este în prezent pe rolul Tribunalului Dolj, dosar nr. x/2023, în care s-a constituit parte civilă.

Totodată, a criticat faptul că în cuprinsul ordonanţei atacate nu se analizează şi presupusa implicare a magistratului R. în fapte de corupţie, că nu au fost audiaţi cei care au oferit presupusa mită, nu a fost audiat cel care este presupusul autor al traficului de influenţă, iar dosarul se opreşte în punctul în care se reţine că suma de bani indicată drept mită a ajuns în posesia numitului E..

În fine, a învederat că ordonanţa de clasare atacată nu i-a fost comunicată până în prezent.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 06.12.2024, sub nr. x/2024, cu termen de judecată fixat la data de 16.01.2025.

Astfel învestit, procedând, prioritar, la verificarea competenţei sale în soluţionarea plângerii formulate de petentul K., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că soluţia de clasare ce face obiectul plângerii vizează o pretinsă infracţiune comisă de un judecător de la o curte de apel, care atrage, în condiţiile art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., competenţa de judecată în primă instanţă a instanţei supreme, motiv pentru care soluţionarea plângerii de faţă revine acestei instanţe, conform art. 340 alin. (1) din C. proc. pen.

Constatându-se legal învestit, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va proceda, în continuare, la verificarea ordonanţei atacate, conform art. 341 alin. (5)1 din C. proc. pen., notând, cu titlu prealabil, că, raportat la obiectul concret al cauzei, instanţa supremă nu este îndrituită să evalueze criticile petentului privind ordonanţa procurorului ierarhic superior, întrucât obiectul procedurii prevăzute de art. 340 din C. proc. pen. este reprezentat exclusiv de soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă în cauză.

Sub acest aspect, se reţine că soluţia procurorului ierarhic superior prin care s-a soluţionat plângerea petentului în procedura prevăzută de art. 339 din C. proc. pen. are o natură juridică distinctă, a unei condiţii de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condiţiile art. 340 din C. proc. pen. şi nu poate face obiectul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară, procurorul ierarhic superior exercitând atribuţii de verificare şi cenzurare a legalităţii soluţiei de clasare dispusă de procurorul din subordine.

Examinând actele dosarului de urmărire penală şi plângerea formulată de petentul K., în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce urmează a fi prezentate.

Se reţine că formularea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată este supusă unor condiţii expres prevăzute de legiuitorul naţional în Capitolul VII, ce poartă denumirea marginală, "Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală", Titlul I "Urmărirea penală", art. 336 - 341 din C. proc. pen., referitoare, printre altele, şi la titularii îndrituiţi să recurgă la acest demers.

Astfel, potrivit art. 336 alin. (1) din C. proc. pen., "Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.".

Totodată, conform art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.".

Se mai reţine că potrivit art. 289 alin. (1) din C. proc. pen., "plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune".

Din interpretarea sistematică a normelor legale evocate rezultă, aşadar, în mod evident, că poate formula plângere împotriva soluţiei de clasare exclusiv persoana care a suferit o vătămare a intereselor sale legitime prin această soluţie, în măsura în care plângerea formulată în conformitate cu prevederile art. 339 din C. proc. pen. a fost respinsă de către procurorul ierarhic superior.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale cauzei, se constată că prin ordonanţa din data de 08 februarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023, procurorul nu a dispus vreo soluţie cu privire la petentul K. şi nici nu a luat vreo altă măsură care să îi creeze, fie şi chiar indirect, o situaţie defavorabilă, motiv pentru care judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu există niciun element concret din care să rezulte că petentul justifică vreun interes în formularea prezentei plângeri.

Astfel, se reţine că în cauza în care s-a dispus soluţia de clasare atacată, petentul K. a fost audiat în calitate de martor la data de 15 mai 2023 cu privire la presupusa săvârşire a infracţiunii de luare de mită de către magistratul A..

Potrivit art. 115 alin. (1) din C. proc. pen., "Orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali.".

Aşadar, martorul este definit ca fiind persoana fizică ce nu are calitatea de suspect, persoană vătămată ori parte în procesul penal şi care poate furniza informaţii utile cu privire la existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, identificarea făptuitorului şi determinarea circumstanţelor relevante pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Depunerea mărturiei reprezintă, astfel, o îndatorire civică, de la care nicio persoană nu se poate sustrage, cu excepţia situaţiilor expres şi strict reglementate de lege.

În acest context, se reţine că, audiat în calitate de martor, ulterior demarării cercetărilor referitoare la presupusa săvârşire a infracţiunii de luare de mită de către un magistrat, petentul a acţionat în temeiul unui interes public, limitat, însă, la aspectele de fapt care pot contribui la soluţionarea legală şi echitabilă a cauzei penale, petentul fiind o persoană exterioară conflictului de drept penal în care a fost audiat, iar din punct de vedere procesual nu are calitatea de persoană vătămată.

Cu referire la titularii care pot ataca soluţiile de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată dispuse de procuror, sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii în Decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011, având ca obiect interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza încunoştinţării organelor judiciare cu privire la săvârşirea unei presupuse infracţiuni, denunţătorul necircumscriindu-se noţiunii de "persoană vătămată", considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa trebuie să stabilească în ce măsură o persoană care a făcut plângere împotriva unei soluţii de clasare se circumscrie noţiunii de "persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate", întrebuinţată de legiuitor în acest text de lege.

În acest sens, se reţine că prin decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 794 din 09 noiembrie 2011, s-a stabilit cu caracter obligatoriu următoarele:"cu referire la titularii care, potrivit art. 2781 alin. (1) din C. proc. pen., pot ataca soluţiile de neurmărire penală sau netrimitere în judecată dispuse de procuror, se pune mai întâi o problemă de principiu, şi anume aceea de a stabili în ce măsură denunţătorul se circumscrie noţiunii de "persoană vătămată" ori, după caz, de "persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate", întrebuinţate de legiuitor în acest text de lege.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că noţiunea de "denunţător" este incompatibilă cu aceea de "persoană vătămată", adică de persoană care, în calitate de subiect pasiv şi titular al valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat presupusul act de conduită al făptuitorului, a suferit prin fapta penală reclamată o vătămare fizică, morală sau materială, întrucât în cazul acesteia vorbim despre o altă modalitate de sesizare a organelor judiciare (plângere, iar nu denunţ). Pentru a stabili dacă denunţătorul poate fi o "persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate", trebuie delimitată noţiunea de "interese legitime", prin raportare la conduita denunţătorului, care acţionează, fie pentru că legea îl obligă la un asemenea demers (de exemplu, în cazul infracţiunilor a căror nedenunţare sau nesesizare a organelor judiciare constituie ea însăşi o infracţiune), fie pentru că spiritul etic sau civic îl determină la o asemenea acţiune.

În aceste cazuri nu se poate vorbi despre un interes legitim propriu, concret şi actual pe care l-ar avea denunţătorul pentru a depăşi demersul iniţial, de încunoştinţare a organelor de urmărire penală cu privire la presupusa săvârşire a unei infracţiuni, indiferent de cauza care l-a determinat în primă instanţă să acţioneze (o obligaţie legală sau propria conştiinţă). Dacă legea recunoaşte oricărei persoane dreptul de a sesiza organele de urmărire penală, atunci când apreciază că s-a comis o infracţiune, nu acelaşi lucru se poate afirma şi în ceea ce priveşte posibilitatea de a contesta în justiţie actul prin care procurorul a apreciat, cu referire la aspectele sesizate, că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală sau, după caz, să dispună trimiterea în judecată a persoanei (persoanelor) cercetate."

În conformitate cu dispoziţiile art. 4741 din C. proc. pen., această decizie îşi menţine valabilitatea şi după intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010, întrucât dispoziţia legală care a generat problema de drept dezlegată subzistă şi în noua reglementare, regăsindu-se în cadrul dispoziţiilor prevăzute de art. 340 din C. proc. pen.

Ca atare, simpla declaraţie de martor cu privire la o presupusă infracţiune de luare de mită, nu-i conferă petentului, prin ea însăşi, legitimitate procesuală în procedura reglementată de dispoziţiile art. 340 şi următoarele din C. proc. pen., acesta neavând calitatea de persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate, ci calitatea de martor în raport cu fapta cercetată în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

Aşadar, deşi normele procesual penale consacră posibilitatea oricărei persoane de a fi audiată în calitate de martor într-o cauză penală, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, în ipoteza în care aceasta ar putea deţine informaţii relevante privind săvârşirea unei presupuse fapte penale, procedura de contestare a soluţiilor procurorului în faţa judecătorului de cameră preliminară presupune, în mod necesar, existenţa unui interes juridic propriu, întrucât această procedură are un caracter preponderent privat, dedus din exigenţa dovedirii unei vătămări aduse drepturilor subiective sau intereselor legitime ale petentului, ca premisă a exercitării controlului judiciar asupra soluţiei de clasare adoptate de procuror.

Nici împrejurarea că, în cauza conexă, petentul a deţinut calitatea de persoană vătămată, încercând astfel să translateze interesul său legitim în susţinerea prezentei plângeri, nu este de natură a-i conferi această calitate şi în cauza de faţă, raportat la infracţiunea concretă pentru care s-a dispus soluţia de clasare - respectiv, infracţiunea de luare de mită -, infracţiune care are, prin natura sa, un caracter esenţialmente de pericol.

În plus, se reţine că petentul are calitatea de persoană vătămată într-o cauză penală distinctă, unde îşi exercită plenitudinea drepturilor procesuale conferite de lege.

Sub acest aspect, petentul a arătat expressis verbis faptul că plângerea penală formulată la data de 1 martie 2023 se referă la fapte penale pretins săvârşite de magistraţii Curţii de Apel Craiova R. şi A. în legătură cu dosarul penal nr. x/2021 al DIICOT - ST Craiova, dosar în care are calitatea de persoană vătămată şi care este în prezent pe rolul Tribunalului Dolj, dosar nr. x/2023, în care s-a constituit parte civilă.

Împrejurarea că dosarul penal în care s-a pronunţat soluţia de clasare contestată în speţă a fost disjuns din dosarul sus-menţionat nu conduce la o concluzie diferită în privinţa legitimării procesuale a petentului de a declanşa mecanismul prevăzut de art. 340 din C. proc. pen., deoarece esenţială sub acest aspect este poziţia sa în raportul juridic de drept substanţial şi procesual soluţionat prin clasare şi care, aşa cum s-a arătat în precedent, nu vizează fapte care să lezeze drepturile sau interesele legitime ale petentului, ci o categorie distinctă de relaţii sociale, cum sunt cele de serviciu.

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară conchide că nu este îndeplinită condiţia imperativă prevăzută de dispoziţiile art. 340 alin. (1) rap. la art. 336 alin. (1) din C. proc. pen., în ceea ce priveşte calitatea petentului de a introduce o plângere împotriva unei soluţii de clasare dispusă de procuror.

Pentru considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul K. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 08 februarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023 (241/76/P/2023).

Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a petentului K. în formularea prezentei plângeri, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul K. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 08 februarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023 (241/76/P/2023).

Obligă pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 16 ianuarie 2025.