Drunk driving and unauthorized driving: Substitution of suspended sentence for deferred execution based on specific danger and preventive necessity

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 36/F din data de 03 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a stabilit cu privire la inculpatul A., pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (faptă din data de 16.12.2022).

În temeiul art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., stabileşte cu privire la acelaşi inculpat A., pedeapsa închisorii de 9 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (faptă din data de 02.06.2023).

În temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse, stabilind pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă (3 luni), pedeapsa finală stabilită fiind de 1 an şi 3 luni închisoare.

În temeiul art. 83 din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei pentru un termen de supraveghere de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, termen stabilit conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să respecte obligaţia de a nu conduce vehiculele pentru care este necesară deţinerea permisului de conducere de categoria B.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în urmărire penală, cameră preliminară şi fond.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 10.01.2024 în dosarul nr. x/2023, înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti la data de 15.02.2024 sub nr. x/2024, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

La data de 16.12.2022, în jurul orei 20:30, inculpatul A. a condus autoturismul, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (respectiv o alcoolemie de 2,93 g/‰).

Ulterior, la data de 02.06.2023, în jurul orei 10:40, inculpatul A. a condus autoturismul, deşi exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, întrucât la data de 16.12.2022 s-a dispus reţinerea permisului de conducere fiind eliberată dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie, acesta fiind prins în flagrant către organele de poliţie din cadrul secţiei 26 Poliţie.

Camera preliminară:

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 23.05.2024, de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin încheierea penală nr. 832/12.11.2024 a completului de judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpat şi s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Cu privire la aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.:

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, respectiv în şedinţa din data de 23.01.2025, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă recunoaşte săvârşirea faptelor şi dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Inculpatul A. a declarat că recunoaşte în întregime faptele reţinute în sarcina sa, iar instanţa, ascultând şi concluziile procurorului, a admis cererea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată.

Constatând că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei şi ţinând cont de cererea inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută în actul de sesizare al instanţei şi a solicitat aplicarea procedurii prevăzută art. 375 din C. proc. pen., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa a dispus ca judecarea cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca în rechizitoriu, respectiv:

La data de 16.12.2022, în jurul orei 20:30, inculpatul A. a condus autoturismul, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (respectiv o alcoolemie de 2,93 g/‰).

Astfel, la data şi ora menţionate, inculpatul, care se afla la volanul autoturismului indicat anterior, a oprit la culoarea roşie a semaforului electric. În spatele autoturismului condus de acesta, a oprit la semafor autoturismul, condus de martorul B., în care se afla ca pasager martorul C..

În timp ce autoturismul se afla oprit la semafor, inculpatul a efectuat manevra de mers cu spatele, tamponând în partea din faţa autoturismul în care se aflau martorii indicaţi anterior.

După provocarea accidentului rutier, cei doi conducători auto au avut discuţii legate de încheierea unei constatări amiabile, sens în care martorul B. a efectuat poze de pe actele puse la dispoziţie de inculpat, respectiv de pe actul de identitate, permisul de conducere şi documentele auto cu nr. x, cu excepţia poliţei RCA.

În urma discuţiilor pe care le-au avut, cei doi conducători auto au stabilit să se întâlnească ziua următoare pentru încheierea constatării amiabile, însă la solicitarea martorului, inculpatul a refuzat să îi prezinte acestuia poliţa RCA, motivând că pagubele produse sunt minore, după care s-a urcat în autoturism în scopul de a pleca de la locul accidentului. În momentul în care inculpatul a efectuat virajul dreapta, a lovit din nou autoturismul condus de martor în partea stângă continuându-şi deplasarea fără a opri.

În continuare, constatând starea de ebrietate în care se afla inculpatul, martorul a apelat serviciul unic de urgenţă 112, a comunicat operatorului şi ulterior, organelor de poliţie către care a fost redirecţionat, că şoferul autoturismului x, se află sub influenţa alcoolului şi a plecat de la faţa locului după ce i-a tamponat autoturismul, iar acesta se îndreaptă către adresa din Bucureşti.

În urma informaţiilor puse la dispoziţie de martor, în jurul orei 20:55, organele de poliţie din cadrul secţiei 26 Poliţie au procedat la efectuarea de verificări în zona indicată de martor, iar la adresa din au depistat autoturismul, care se afla staţionat. Lângă autoturismul menţionat se afla o persoană de sex bărbătesc care părea a fi în stare de ebrietate, aceasta fiind identificată în persoana inculpatului A. care emana halenă alcoolică.

Poliţiştii au solicitat prezenţa la faţa locului a apelantului, respectiv a martorului B. şi, la ora 21:00, operatorul 112 1-a apelat pe martor căruia i-a comunicat ca fiind necesară prezenţa sa la adresa unde a fost depistat inculpatul. La faţa locului s-au prezentat martorii: B. şi C., care l-au indicat pe inculpatul A. ca fiind conducătorul auto cu nr. x, care a tamponat auto cu nr. x

În urma accidentului rutier, autoturismul a prezentat urme de lovire la bara faţă şi aripa stânga spate, iar autoturismul cu nr. x a prezentat urme de lovire la nivelul barei faţă pe partea dreapta.

Inculpatul, împreună cu martorii: B. şi C. au fost conduşi la sediul INML unde inculpatului A. i-au fost recoltate biologice, prima probă fiind recoltată la ora 21:50 iar a doua la 22.50.

Inculpatului A. i-a fost reţinut permisul de conducere şi eliberată dovada fără drept de circulaţie seria x nr. x

În urma testării inculpatului cu aparatul Drager Alcotest a reieşit că acesta avea o alcoolemie de 1.09 mg/l alcool pur în aerul expirat, aşa cum a rezultat din protocolul Drager Alcotest, seria x nr. x, test nr. x din data de 16.12.2022, ora 21:25.

Ulterior, la data de 02.06.2023, în jurul orei 10:40, inculpatul A. a condus autoturismul, deşi exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, întrucât la data de 16.12.2022 s-a dispus reţinerea permisului de conducere fiind eliberată dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie, acesta fiind prins în flagrant către organele de poliţie din cadrul secţiei 26 Poliţie.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de constatare a infracţiunilor flagrante întocmite la datele de 16.12.2022 şi 02.06.2023, raportul conţinând rezultatul testării cu aparatul etilotest, înscrisurile întocmite de către funcţionarii din cadrul INML Mina Minovici referitor la realizarea procedurii de recoltare a probelor biologice ale conducătorului auto (procesul-verbal de recoltare mostre biologice, fişa privind examenul clinic întocmit la data de 16.12.2022), declaraţiile martorilor B. şi C., procese-verbale de identificare din planşă fotografică ale inculpatului activităţi efectuate cu martorii indicaţi, buletinul de analiză toxicologică nr. x, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. A x/2022, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. A x/2022, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. x/2022, proces-verbal de redare a înregistrărilor în urma apelării de către martorul B. a serviciului de urgenţă 112, proces-verbal de reconstituire a traseului avut de inculpat de la locul accidentului până la locul în care a fost depistat de organele de poliţie, procese-verbale de vizionare a înregistrărilor surprinse de dispozitivele D. din dotarea agenţilor de poliţie care au intervenit la evenimentele din datele de 16.12.2022 şi 02.06.2023, înscrisuri (copia raportului de reţinere a permisului de circulaţie, copia dovezii seria x nr. x fără drept de circulaţie eliberată pentru conducătorul auto A. la data de 16.12.2022, declaraţiile date de A. şi B. la biroul accidente uşoare, procese-verbale), declaraţiile maorilor E. şi F., declaraţiile suspectului şi ale inculpatului A. de recunoaştere integrală a faptelor penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului a rezultat din coroborarea probatoriului administrat în cauză, după cum urmează: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data de 16.12.2022, raportul conţinând rezultatul testării cu aparatul etilotest, înscrisurile întocmite de către funcţionarii din cadrul AML Mina Minovici referitor la realizarea procedurii de recoltare a probelor biologice ale conducătorului auto (procesul-verbal de recoltare mostre biologice, fişa privind examenul clinic întocmit la data de 16.12.2022), declaraţiile martorilor B. şi C., procese-verbale de identificare din planşă fotografică ale inculpatului activităţi efectuate cu martorii indicaţi, buletinul de analiză toxicologică nr. x, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. Ax/2022, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. A x/2022, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. A x/2022, proces-verbal de redare a înregistrărilor în urma apelării de către martorul B. a serviciului de urgenţă 112, proces-verbal de reconstituire a traseului avut de inculpat de la locul accidentului până la locul în care a fost depistat de organele de poliţie, procese-verbale de vizionare a înregistrărilor surprinse de dispozitivele D. din dotarea agenţilor de poliţie care au intervenit la evenimentul din data de 16.12.2022, declaraţiile suspectului şi ale inculpatului A.).

Referitor la infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., inculpatul A. nu a contestat conducerea unui vehicul pe drumurile publice, însă şi-a formulat apărări în sensul că nu a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volanul autoturismului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., în calitate de suspect, A. şi-a rezervat dreptul la tăcere, iar în calitate de inculpat a arătat că recunoaşte comiterea acestei fapte.

De asemenea, în cursul judecăţii inculpatul a recunoscut săvârşirea ambelor fapte penale.

Încadrarea juridică:

Faptele inculpatului A. care, la data de 16.12.2022, în jurul orei 20:30, a condus autoturismul, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (respectiv o alcoolemie de 2,93 g/‰), iar ulterior, la data de 02.06.2023, în jurul orei 10:40, inculpatul A. a condus autoturismul, pe Bd., deşi exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, întrucât la data de 16.12.2022 s-a dispus reţinerea permisului de conducere fiind eliberată dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie, acesta fiind prins în flagrant către organele de poliţie din cadrul secţiei 26 Poliţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., instanţa a reţinut că elementul material îl reprezintă acţiunea de conducere în condiţii ilicite, prin nerespectarea unei interdicţii de a conduce autoturismul, având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge (respectiv o alcoolemie de 2,93 g/‰) producând un accident rutier.

În cauză, s-a constatat că există şi cerinţele esenţiale ataşate elementului material şi anume existenţa drumului public şi a unui autovehicul.

Instanţa de fond a considerat că fiind o infracţiune de pericol, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, iar legătura de cauzalitate a rezultat din materialitatea activităţii desfăşurate efectiv de inculpat.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care are exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., instanţa a reţinut că elementul material al laturii obiective a fost realizat prin fapta inculpatului de a conduce vehiculul deşi nu mai avea acest drept întrucât exercitarea dreptului său de a conduce fusese suspendat anterior.

S-a apreciat că urmarea imediată a acestei fapte a fost reprezentată de crearea unei stări de pericol atât pentru inculpat însuşi, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Sub aspectul laturii subiective a celor două infracţiuni, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit faptele sub forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., întrucât a avut reprezentarea faptelor sale, prevăzând rezultatul acestora - crearea unei stări de pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic, urmare pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat posibilitatea producerii acesteia.

Individualizarea pedepsei:

Potrivit. art. 336 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă - în modalitatea normativă de la data faptei (prin Legea nr. 172/2024 promulgată prin Decretul Preşedintelui României la data de 31.05.2024, conducerea sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, nemaiputându-se dispune amenda penală şi amânarea aplicării pedepsei).

Potrivit. art. 335 alin. (2) din C. pen., infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, în condiţiile alin. (2), se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă - în modalitatea normativă de la data faptei (prin Legea nr. 172/2024 promulgată prin Decretul Preşedintelui României la data de 31.05.2024, nu se mai poate dispune amânarea aplicării pedepsei în cazul infracţiunii de conducerea fără permis de conducere).

Având în vedere faptul că cererea inculpatului de judecată în procedura simplificată a fost admisă şi, văzând dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., instanţa a apreciat ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege să fie reduse cu o treime în cazul închisorii. Astfel, pentru fapta săvârşită de inculpat, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la minim 8 luni la maxim 3 ani şi 4 luni, iar pentru fapta prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la minim 4 luni la maxim 2 ani.

Curtea a apreciat că infracţiunile săvârşite de către inculpat au un grad mediu de pericol social, raportat la importanţa valorii sociale protejate prin norma de incriminare, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, dar şi la împrejurările concrete în care acestea au fost comise, ţinând cont sub acest aspect de valoarea mare a alcoolemiei, 2,93 g‰, dar şi de locul şi timpul săvârşirii infracţiunii (pe o arteră foarte circulată din municipiul Bucureşti, la ora 19:00, când traficul este, de regulă, intens - fapta din 16.12.2022; respectiv, pe o arteră foarte circulată din municipiul Bucureşti, la ora 10:40 când traficul este, de regulă, intens - fapta din 02.06.2023).

În concret, sub aspectul stării de pericol creată pentru valoarea ocrotită prin infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, s-a considerat ca fapta săvârşită trebuie să fie analizată atât din perspectiva pericolului social intrinsec şi a urmărilor pe care le-a produs şi le putea produce, dar şi în contextul cauzal şi al circumstanţelor concrete în care a fost comisă. Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice după consumarea de băuturi alcoolice, în condiţiile unei valori a alcoolemiei mari, învederează o atitudine antisocială gravă, atât prin indiferenţa faţă de regulile sociale care impun tuturor respectarea normelor legale şi ca atare, obligaţia de abţinere de la acţiuni/inacţiuni prohibite de lege, cât şi sub aspectul urmărilor care s-ar putea produce, prin desconsiderarea unor valori sociale foarte importante, respectiv viaţa, integritatea corporală, sănătatea şi bunurile altor persoane. S-a reţinut că inculpatul a luat decizia de a conduce deşi legea stabilea o interdicţie fermă, pe care, a încălcat-o cu bună ştiinţă, chiar în condiţiile în care cunoştea că fapta putea intra în sfera ilicitului penal.

Instanţa a subliniat că prezintă întotdeauna un pericol social sever conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice în considerarea consecinţelor pe care o asemenea conduită le poate produce. Conducătorul auto, deplin conştient că starea sa influenţează decisiv capacitatea de a conduce, şi-a asumat cu intenţie şi totală indiferenţă faţă de ceilalţi participanţi la trafic, orice urmare posibilă, urmare care s-a produs prin producerea unui accident rutier soldat cu pagube materiale.

Totodată, în cauză, Curtea a apreciat că s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la data de 16.12.2022, în jurul orei 20:30 - reprezentând momentul conducerii de către inculpat a autoturismului pe drumurile publice, aşa cum acesta a fost stabilit pe baza probelor administrate.

Inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prima la ora 21:50, iar cea de-a doua la ora 22:50, stabilindu-se valori superioare limitei maxime prevăzute de textul incriminator, însă aflate pe o curbă descendentă (de la 2,73 g/‰ alcool pur în sânge la 2.58 g/‰ alcool pur în sânge), astfel fiind depăşită faza de absorbţie a alcoolului, aspect care este apt să combată apărarea inculpatului în sensul că a consumat băuturi alcoolice după ce a condus pe drumurile publice şi a produs un accident rutier, mai exact la câteva minute după ora 20:30.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 57/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia unica modalitate prin care judecătorul poate să concluzioneze asupra îmbibaţiei alcoolice este existenţa unei expertize care, prin efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei, să stabilească dacă inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul opririi lui în trafic (paragr. 98), Curtea a avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei (variantele I şi II) din care a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, constatându-se că, şi în această situaţie, alcoolemia inculpatului la momentul producerii accidentului ar fi fost superioară limitei prevăzute de lege, iar fapta comisă de acesta ar fi constituit infracţiune.

Instanţa a reţinut că imposibilitatea ca inculpatul să fi avut la momentul producerii evenimentului rutier un nivel al alcoolemiei situat sub limita prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., rezultă atât din rezultatul testării cu aparatul alcooltest (1,09 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind cunoscut că valoarea alcoolemiei în sânge este cel puţin dublă faţă de cea din aerul expirat), din valorile rezultate din buletinul de analiză toxicologică care a relevat că inculpatul a prezentat o alcoolemie de 2,73 g/‰ alcool pur în sânge în prima probă de sânge recoltată la ora 21:50 şi o alcoolemie de 2.58 g/‰ alcool pur în sânge în cea de a doua probă de sânge recoltată la ora 22:50, cât şi din rapoartele de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. Ax/2022 (în variantele de consum I şi II), care au concluzionat că inculpatul, la momentul producerii accidentului rutier, ar fi avut o alcoolemie de 2,93 g/‰ alcool pur în sânge ce provine dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

De asemenea, Curtea a reţinut prevederile art. 78 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2022: Conducătorului de autovehicul sau tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere, precum şi examinatorului autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicaţi într-un accident de circulaţie, le este interzis consumul de alcool sau de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice şi prevederile alin. (2) ale aceluiaşi articol: În situaţia în care nu sunt respectate dispoziţiile alin. (1), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului. Astfel, împrejurarea că în cauză nu a fost posibilă determinarea valorii alcoolemiei prin efectuarea calculului retroactiv în varianta de consum nr. III, s-a apreciat că nu este de natură să conducă la concluzia că infracţiunea comisă de inculpat nu există, avându-se în vedere că, în cauză s-a dovedit, pe de o parte că prima declaraţie a inculpatului în sensul că a consumat alcool după momentul producerii accidentului nu este sinceră, fiind înlăturată de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, iar pe de altă parte, prin prisma prezumţiei prevăzute de art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002 pe care inculpatul nu a răsturnat-o.

Instanţa a aveut în vedere şi persoana inculpatului, care este integrat în societate, este căsătorit şi are un loc de muncă, faptul că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală şi că acesta nu are antecedente penale.

În privinţa circumstanţelor personale ale inculpatului, statutul profesional este deosebit de relevant, acesta fiind de profesie avocat. Statutul pretinde înalte standarde de ţinută morală şi civică, disciplină şi responsabilitate. Respectul faţă de lege şi faţă de autoritate sunt, prin excelenţă, cerinţe de bază ale conduitei de avocat, mai ales că în cadrul activităţii profesionale inculpatul oferă consultanţă juridică unor inculpaţi cercetaţi pentru fapte similare.

În favoarea inculpatului, Curtea a reţinut că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa şi cooperând cu organele judiciare în vederea desfăşurării cu celeritate a procedurilor.

De asemenea, inculpatul a manifestat regret în faţa instanţei de judecată în legătură cu faptele comise, Curtea având convingerea că acesta a înţeles implicaţiile încălcării regulilor elementare de circulaţie rutieră şi că în viitor nu va mai încălca legea penală.

Totodată, instanţa a considerat că înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei (caracterizări şi acte care atestă studiile) relevă că inculpatul este o persoană instruită şi pe deplin integrată în societate, iar faptele deduse judecăţii reprezintă evenimente izolate în viaţa acestuia, riscul de a încălca din nou legea penală fiind extrem de redus.

De asemenea, Curtea a mai reţinut că, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, pedepsele se vor stabili în condiţiile şi modalitatea normativă de la data faptelor - 16.12.2022 şi 02.06.2023, aceasta fiind legea penală mai favorabilă pentru inculpat.

Ţinând cont pe de o parte ca faptele inculpatului prezintă pericol public, dar pe de alta parte şi de circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa i-a stabilit pedepse cu închisoarea, urmând ca aplicarea pedepsei rezultante să fie amânată sub supraveghere. S-a apreciat că necesitatea supravegherii inculpatului pe parcursul termenului de supraveghere se impune date fiind circumstanţele în care s-au săvârşit infracţiunile şi necesitatea ca inculpatul să conştientizeze pe deplin gravitatea acestora.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a se dispune o soluţie de renunţare a aplicării pedepselor, instanţa a considerat că aceasta ar fi prea blândă faţă de valorile sociale nesocotite de inculpat prin cele două infracţiuni la regimul circulaţiei comise şi nu ar avea astfel aptitudinea de a determina îndreptarea conduitei inculpatului.

Împotriva sentinţei penale nr. 36/F din data de 03 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024 a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., contopirea cele două pedepse şi suspendarea sub subsupraveghere a executării pedepsei închisorii rezultante, în condiţiile art. 91 din C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare şi accesorii, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. - interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilit de instanţă, pe o perioadă de 2 ani.

Dezvoltarea motivelor de apel

Aspecte de netemeinicie:

Judecătorul fondului a apreciat că nu se impune condamnarea inculpatului, dat fiind circumstanţele personale ale acestuia, respectiv, lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea şi regretarea săvârşirii faptei, vârsta, nivelul de educaţie şi împrejurări familiale.

Apelantul a considerat că inculpatul A. a condus autoturismul pe drumurile publice sub ińfluenţa băuturilor alcoolice, fără a putea justifica un motiv temeinic. Starea vădită de ebrietate în care se afla inculpatul a fost remarcată şi de martorul B. care a apelat serviciul de urgenţă 112.

Mai mult, s-a arătat că inculpatul, în mod conştient, i-a expus pe ceilalţi participanţi la trafic, manifestând o evidentă nepăsare faţă de dispozitiile legale, faţă de siguranţa sa şi mai ales faţă de siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

Astfel, apelantul a considerat că numai printr-o atitudine fermă manifestată faţă de persoanele care comit infracţiuni la regimul rutier se poate realiza o disciplinare a tuturor participanţilor la trafic şi, mai mult decât atât, se poate ajunge la un efect preventiv, atitudine care este cerută de politica penală a statului prin modificări legislative operate în ultima vreme.

Prin urmare, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, pentru infractiunile ce fac obiectul judecăţii, a apreciat apelantul că nu este sufucientă pentru inculpat în formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, fiind o pedeapsă nejustificat de blândă şi incapabilă să conducă la atingerea scopului pedepselor.

S-a apreciat că în cazul inculpatului este absolut necesară o intervenţie mai energică pentru ca acesta să înţeleagă şi să conştientizeze gravitatea faptei sale şi necesitatea corijării comportamentului.

În concluzie, analizând atât argumentele judecătorului fondului, cât şi pe cele de mai sus, cele în defavoarea inculpatului, a apreciat că singura soluţie temeinică în prezenta cauză este condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, în condiţiile art. 91 şi urm. din C. pen.

Astfel, apelantul a considerat că aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ar putea răspunde în mod eficient dublului scop de preveniră şi sancţionare care contribuie în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatului.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

La termenul de judecată din data de 07 mai 2025, inculpatul nu a dorit să fie audiat în faţa instanţei de apel, solicitând doar administrarea probei cu înscrisuri. Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri apelantului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a solicitat desfiinţarea hotărârii apelate şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., contopirea cele două pedepse şi suspendarea sub subsupraveghere a executării pedepsei închisorii rezultante, în condiţiile art. 91 din C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare şi accesorii, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. - interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilit de instanţă, pe o perioadă de 2 ani.

Inculpatul A. a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Inculpatul a subliniat atât în dezbaterile orale, cât şi în concluziile scrise că atât pe parcursul cercetării penale, cât şi în faţa instanţei de judecată a recunoscut faptele comise, a fost sincer şi a regretat faptele imputate.

A apreciat ca la aplicarea pedepsei să se ţină cont de circumstanţele atenuante dovedite, respectiv de conduita sa socioprofesională pe parcursul a mai mult de 25 de ani în slujba societăţii, de poziţia procesuală, socială şi de scopul pedepsei care poate fi atins şi fără aplicarea unei pedepse, societatea neavând vreun beneficiu prin condamnarea sa. De asemenea, a arătat că riscă o posibilă excludere din profesie, după 25 de ani de muncă, dacă instanţa îi aplică o pedeapsă.

Pentru aceste motive, a solicitat instanţei de fond în principal, renunţarea la aplicarea pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile art. 80 şi urmatoarele din C. pen., iar în subsidiar, amânarea aplicării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile art. 83 din C. pen.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că intimatul inculpat A. a invocat nulitatea actelor de urmărire penală şi a judecăţii în primă instanţă pentru împrejurări ce privesc competenţa instanţei de fond, faţă de calitatea persoanei, de persoană asimilată judecătorilor şi procurorilor în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care o deţinea inculpatul, la momentul săvârşirii faptei, în baza dispoziţiilor art. 47 din C. proc. pen. prin raportare la prevederile Legii nr. 49/2022 şi dispoziţiile Legii nr. 303/2022.

Faţă de solicitarea intimatului inculpat A. privind competenţa de soluţionare a cauzei de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cursul urmăririi penale şi a instanţei corespunzătoare în grad, în raport de calitatea deţinută la data săvârşirii infracţiunilor, de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, în raport de dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 40 din C. proc. pen., Înalta Curte o apreciază ca nefondată, întrucât dispoziţiile C. proc. pen. prevăd că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă, printre altele, infracţiunile săvârşite de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorii de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, iar prevederile art. 3, art. 4 şi art. 5 din Legea 49/2022, privind desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi Legea 303/2022, privând statutul judecătorilor şi procurorilor, se referă la competenţa secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte procurorii şi nu la personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurărilor, astfel că, în mod legal şi temeinic, a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti cu rechizitoriul nr. x/2023 din 10 ianuarie 2024 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, secţia de urmărire penală, având în vedere prevederile art. 38 lit. d) raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în raport de calitatea de avocat (suspendat) al inculpatului A., la data săvârşirii infracţiunilor.

În cauza de faţă, prin sentinţa penală apelată, instanţa de fond a stabilit cu privire la inculpatul A., pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din data de 16.12.2022) şi pedeapsa închisorii de 9 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din data de 02.06.2023), pedeapsa finală stabilită după contopirea celor două pedepse fiind de 1 an şi 3 luni închisoare.

În urma procesului de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a considerat că inculpatul a înţeles implicaţiile încălcării regulilor elementare de circulaţie rutieră şi că în viitor nu va mai încălca legea penală În temeiul art. 83 din C. pen., că inculpatul este o persoană instruită şi pe deplin integrată în societate, iar faptele deduse judecăţii reprezintă evenimente izolate în viaţa acestuia, iar riscul de a încălca din nou legea penală fiind extrem de redus şi astfel a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru un termen de supraveghere de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, date fiind circumstanţele în care s-au săvârşit infracţiunile şi necesitatea ca inculpatul să conştientizeze pe deplin gravitatea acestora.

Înalta Curte constată că apelul formulat de către parchet vizează netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei apreciindu-se că soluţia amânării aplicării pedepsei de către instanţă este incapabilă să conducă la atingerea scopului pedepselor, apreciind că în cazul inculpatului singura soluţie temeinică în prezenta cauză este condamnarea la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, în condiţiile art. 91 şi urm. din C. pen., fiind absolut necesară o intervenţie mai energică pentru ca inculpatul să înţeleagă şi să conştientizeze gravitatea faptei sale şi necesitatea corijării comportamentului său.

Reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect de prima instanţă, evaluându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, prin raportare la probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii, cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 375, art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi (procesele-verbale de constatare a infracţiunilor flagrante întocmite la datele de 16.12.2022 şi 02.06.2023, raportul conţinând rezultatul testării cu aparatul etilotest, înscrisurile întocmite de către funcţionarii din cadrul INML Mina Minovici referitor la realizarea procedurii de recoltare a probelor biologice ale conducătorului auto (procesul-verbal de recoltare mostre biologice, fişa privind examenul clinic întocmit la data de 16.12.2022), declaraţiile martorilor B.

şi C., procese-verbale de identificare din planşă fotografică ale inculpatului activităţi efectuate cu martorii indicaţi, buletinul de analiză toxicologică nr. x, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. A x/2022, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. A x/2022, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. x/2022, proces-verbal de redare a înregistrărilor în urma apelării de către martorul B. a serviciului de urgenţă 112, proces-verbal de reconstituire a traseului avut de inculpat de la locul accidentului până la locul în care a fost depistat de organele de poliţie, procese-verbale de vizionare a înregistrărilor surprinse de dispozitivele D. din dotarea agenţilor de poliţie care au intervenit la evenimentele din datele de 16.12.2022 şi 02.06.2023, înscrisuri (copia raportului de reţinere a permisului de circulaţie, copia dovezii seria x nr. x fără drept de circulaţie eliberată pentru conducătorul auto A. la data de 16.12.2022, declaraţiile date de A.

şi B. la biroul accidente uşoare, procese-verbale), declaraţiile martorilor E. şi F., declaraţiile suspectului şi ale inculpatului A. de recunoaştere integrală a faptelor penale), conducând la certitudinea existenţei faptelor descrise, precum şi la săvârşirea acestora cu vinovăţie de către inculpat.

Aşadar, cu privire la situaţia de fapt stabilită, Înalta Curte reţine că, la data de 16.12.2022, în jurul orei 20:30, inculpatul A. a condus autoturismul, în zona şoselei Berceni, intersecţie cu str. x, Bucureşti, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul opririi lui în trafic. În aceste condiţii inculpatului i s-au recoltat probe biologice, iar din buletinul de analiză toxicologică nr. x rezultând că la ora 21:50, inculpatul avea o alcoolemie de 2, 73 gr ‰, iar la ora 22:50 avea o alcoolemie de 2,58 gr ‰. Ulterior, la data de 02.06.2023, în jurul orei 10:40, inculpatul A. a condus autoturismul, pe Bd., deşi exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, întrucât la data de 16.12.2022 s-a dispus reţinerea permisului de conducere fiind eliberată dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie.

Infracţiunile de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului şi conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere fac parte din categoria infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice şi protejează valorile sociale privitoare la normala desfăşurare a circulaţiei autovehiculelor pe drumurile publice şi în special siguranţa tuturor participanţilor la trafic, acest tip de infracţiuni fiind definit în unanimitate de doctrină şi jurisprudenţă ca fiind infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, astfel încât starea de pericol este generată ex re, chiar la momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, fără a mai fi necesară producerea unei consecinţe prejudiciabile.

Înalta Curte apreciază că individualizarea pedepsei deşi este un proces interior, strict personal al judecătorului, nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop care se realizează, atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea, cât şi cu privire la ceilalţi destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigenţele acestei legi în vederea evitării apariţiei unui raport de conflict cu statul.

Instanţa de control judiciar constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 din C. pen., deoarece faptele săvârşite de inculpat au o gravitate concretă mare, întrucât prin săvârşirea acestora s-a pus în primejdie siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, stare de pericol care este prezumată, inculpatul luând decizia de a conduce vehiculul pe drumurile publice după consumarea de băuturi alcoolice, în condiţiile unei valori mari a alcoolemiei (fapta din 16.12.2022), precum şi de a conduce deşi legea stabilea o interdicţie fermă, pe care, a încălcat-o cunoscând că fapta sa intră în sfera ilicitului penal (fapta din 02.06.2023).

În aceste condiţii, aprecierea primei instanţe că faptele deduse judecăţii reprezintă evenimente izolate în viaţa inculpatului, iar riscul de a încălca din nou legea penală fiind extrem de redus, este eronată, în concret, faţă de nivelul ridicat de alcoolemie care a atras suspendarea dreptului de a conduce, inculpatul a fost prins în flagrant 6 luni mai târziu nerespectând interdicţia de a conduce autoturismul şi astfel, prin fapta sa a dat dovadă de un comportament iresponsabil, manifestând indiferenţă faţă de obligaţia de a respecta normele legale şi de a se abţine de la acţiuni interzise de lege.

Este adevărat că inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, însă acest aspect nu poate căpăta o valenţă primordială în cadrul individualizării pedepsei în detrimentul examinării celorlalte criterii stabilite de art. 74 din C. pen., între care figurează cele referitoare la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor, conduita după săvârşirea infracţiunilor, precum şi starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.

În contextul concret al cauzei, instanţa de control judiciar apreciază că această formă de individualizare a răspunderii penale, respectiv amânarea aplicării pedepsei, nu este de natură să sancţioneze în mod corespunzător conduita ilicită a inculpatului.

Împrejurările privind lipsa antecedentelor penale, pregătirea profesională (personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anterior fiind avocat), conduita pozitivă în societate, nu sunt de natură să diminueze gravitatea faptei, în condiţiile în care tocmai calitatea şi profilul moral al inculpatului sunt de natură să-l determine la un comportament de abţinere şi respect al legii.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al faptelor, modalitatea de comitere a faptelor, inculpatul având o alcoolemie ridicată, fiindu-i astfel diminuate viteza de reacţie, atenţia şi concentrarea în timpul conducerii autoturismului, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa de control judiciar apreciază că numai condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea pentru infracţiunile săvârşite este în măsură să asigure o corecţie reală.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi se realizează prin funcţia de constrângere a pedepsei (care implică o privaţiune de drepturi la adresa inculpatului), funcţie de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar şi prin funcţie de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecţi de drept penal să evite săvârşirea de noi infracţiuni.

Având în vedere vârsta şi pregătirea profesională, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei, poate fi atins şi fără executarea în condiţii de privare de libertate, astfel că, în temeiul art. 91 din C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 92 din C. pen., care se va calcula cu începere de la data pronunţării prezentei hotărâri. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau a nerespectării obligaţiilor impuse odată cu acordarea acestui beneficiu (care ar atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În cadrul analizei oportunităţii aplicării unei pedepse complementare, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a conduce vehicule, circumstanţele personale favorabile inculpatului nu pot fi disociate de periculozitatea concretă a faptelor săvârşite şi nu pot prevala asupra circumstanţelor reale, astfel Înalta Curte apreciază că raportat la împrejurările concrete ale cauzei se impune reţinerea acesteia motivat de faptul că este de natură să-i reamintească acestuia importanţa valorilor sociale încălcate în calitate de conducător auto; inculpatul conducând în condiţiile expuse, şi-a asumat consecinţele faptelor sale, cu implicaţiile şi riscurile aferente, acesta trebuind să cunoască rigurozitatea normelor rutiere.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 36/F din data de 03 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa şi, rejudecând:

În baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (faptă din data de 16.12.2022).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., va interzice inculpatului, pe lângă pedeapsa principală aplicată, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa de la data pronunţării prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

În temeiul art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 9 (nouă) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din data de 02.06.2023).

În temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., va contopi cele două pedepse, stabilind pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se va adăuga un spor obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă (3 luni), durata totală a pedepsei rezultante fiind de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., va aplica inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere), pe o perioadă de 2 ani, care se va executa de la data pronunţării prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) din C. pen., va aplica inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării aceloraşi drepturi, care se va executa în cazul în care pedeapsa principală devine executorie.

În baza art. 91 din C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., termen care curge de la data pronunţării prezentei decizii.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune inculpatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va fi obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în cadrul uneia dintre următoarele instituţii: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 4 Bucureşti ori Centrul de Asistenţă Integrată în Adicţii Obregia.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen., va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 96 din C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 36/F din data de 03 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024.

Desfiinţează, în parte, sentinţa şi, rejudecând:

În baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (faptă din data de 16.12.2022).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., interzice inculpatului, pe lângă pedeapsa principală aplicată, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa de la data pronunţării prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, care se va executa în cazul în care pedeapsa principală devine executorie.

În temeiul art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., condamnă inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 9 (nouă) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din data de 02.06.2023).

În temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte cele două pedepse, stabilind pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care adaugă un spor obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă (3 luni), durata totală a pedepsei rezultante fiind de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., aplică inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere), pe o perioadă de 2 ani, care se va executa de la data pronunţării prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) din C. pen., aplică inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării aceloraşi drepturi, care se va executa în cazul în care pedeapsa principală devine executorie.

În baza art. 91 din C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., termen care curge de la data pronunţării prezentei decizii.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune inculpatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul este obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în cadrul uneia dintre următoarele instituţii: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 4 Bucureşti ori Centrul de Asistenţă Integrată în Adicţii Obregia.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen., atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 96 din C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată azi, 04 iunie 2025, prin punerea la dispoziţia inculpatului şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.