Partial lifting of precautionary bank account attachments for mortgage payments in aggravated mismanagement and money laundering case upheld

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, printre altele, au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor A., B., C., D. şi E. în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin ordonanţa din 1.07.2020.

În temeiul art. 2502 din C. proc. pen. a fost ridicată măsura asigurătorie a popririi instituită asupra conturilor x şi x deschise pe numele inculpatei D. la F..

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, prima instanţă a reţinut că măsurile asigurătorii au fost instituite, iar apoi menţinute cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, iar temeiurile avute în vedere anterior subzistă pe deplin.

Astfel, de la momentul ultimei verificări a acestor măsuri nu au intervenit elemente noi care să repună în discuţie necesitatea menţinerii lor, în vederea atingerii scopurilor prevăzute de lege.

Totodată, s-a reţinut că măsurile asigurătorii, în forma în care sunt menţinute în prezent, respectă, în cazul fiecăruia dintre cei cinci inculpaţi, limita prevăzută de lege, întrucât nu depăşesc valoarea prejudiciilor pretins produse şi, după caz, a celor pretins spălate şi valoarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel că este respectată în continuare cerinţa de proporţionalitate care rezultă din dispoziţiile art. 249 din C. proc. pen.

Cu toate acestea, Curtea a constatat că este întemeiată cererea subsidiară a inculpatei D. prin care solicită ridicarea sechestrului asupra conturilor x şi x deschise la F..

A reţinut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceste conturi au fost deschise pe numele inculpatei în considerarea contractului de credit pe care l-a încheiat cu banca în vederea achiziţionării imobilului-apartament care face obiectul atât al sechestrului asigurător impus în prezenta cauză, cât şi al ipotecii instituite de bancă, fiind destinate în principal plăţii ratelor aferente creditului. În atare condiţii este justificată susţinerea inculpatei că menţinerea sechestrului asupra acestor conturi îi creează dificultăţi în ceea ce priveşte achitarea ratelor aferente creditului, astfel că, ţinând seama şi de împrejurarea că, potrivit adresei de înfiinţare a popririi emise de bancă, nu există disponibil în conturile respective, Curtea a constatat că se impune ridicarea poprii asigurătorii instituite asupra acestor conturi, o atare soluţie nefiind de natură să afecteze scopurile pentru care s-au instituit măsurile asigurătorii în cauză (care urmează a fi menţinute în rest).

II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

A solicitat admiterea contestaţiei şi desfiinţarea în parte a încheierii atacate, prin care, printre altele, s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii instituite asupra conturilor deschise pe numele inculpatei D. la banca F., apreciind-o ca netemeinică, iar pe cale de consecinţă, să se dispună menţinerea măsurii asigurătorii.

A susţinut că solicitarea inculpatei este neîntemeiată, având în vedere că singurul argument invocat a fost acela că menţinerea sechestrului asupra conturilor ar crea "dificultăţi în ceea ce priveşte achitarea ratelor aferente creditului". Or, partea civilă nu înţelege raţiunea pentru care ratele nu ar putea fi achitate în continuare, din moment ce acest lucru s-a realizat până în prezent, deşi conturile au făcut obiectul sechestrului asigurător.

Prin urmare, a apreciat că măsura asiguratorie este legală şi temeinică, fiind de altfel instituită şi menţinută cu respectarea dispoziţiilor legale, iar temeiurile avute în vedere atât la luarea, cât şi ulterior la menţinerea acesteia subzistă, nefiind invocate elemente noi care să repună în discuţie necesitatea menţinerii acestei măsuri, în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, respectiv garantarea acoperirii prejudiciului şi a cheltuielilor judiciare.

Mai mult, măsura asiguratorie este în continuare proporţională cu scopul urmărit, iar durata rezonabilă nu a fost depăşită în raport de complexitatea cauzei şi de gravitatea acuzaţiilor.

La dosarul nr. x/2022 a fost înaintată contestaţia formulată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, cu privire la intimata-inculpată D., în contextul în care instanţa a rămas în pronunţare asupra contestaţiei formulate de către contestatorul-inculpat C. împotriva aceleaşi încheieri.

Prin încheierea din 24 februarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte a dispus disjungerea cauzei având ca obiect contestaţia formulată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii încheierii/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, şi formarea unui nou dosar, respectiv a dosarului nr. x/2025

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte constată că partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat contestaţie la data de 12.02.2025, ora 16:04, prin e-mail .

Totodată, constată că la dosar nu a fost identificată dovada de comunicare a minutei/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, către partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, astfel că prezenta contestaţie a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege, în raport de dispoziţiile art. 268 din C. proc. pen.

În continuare, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism emis la data de 16.03.2022, în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 20.04.2022, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, printre alţii, a inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă în formă continuată prev. de art. 242 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Cu privire la această inculpată s-a reţinut că:

În intervalul noiembrie 2010- octombrie 2012, în calitate de reprezentant (practician în insolvenţă) al firmei G. (desemnată în procedura de insolvenţă ca administrator judiciar al S.C. H. S.A. Caracal prin încheierea de şedinţă din 04.11.2010 a Tribunalului Olt, în dosarul nr. x/2010), calitate în baza căreia a cunoscut situaţia şi evoluţia financiară a societăţii S.C. H. S.A. Caracal, în conivenţă cu inculpatul A. şi numitul I. (asociatul coordonator al administratorului judiciar G.), a acţionat constant, în exercitarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pentru a menţine/determina/înlesni derularea în continuare a mecanismului de decapitalizare al societăţii comerciale S.C. H. S.A. Caracal dezvoltat/coordonat/determinat de către inculpatul A. (prin reducerea drastică a disponibilităţilor băneşti şi patrimoniului aflat la dispoziţia acesteia), menţinând/facilitând/determinând realizarea de operaţiuni financiare ce au vizat transferul/nerecuperarea unor importante sume de bani reprezentând capitalul de lucru al S.C. H. S.A. Caracal, prin derularea în continuare a unui contract de fabricaţie cu firma intra-grup J. (prin care producţia H. deşi faptic era livrată beneficiarilor din Europa, era facturată scriptic către J. fiind încasată integral de aceasta, ulterior J. achitând doar parţial către H. contravaloarea mărfurilor livrate şi utilizând sumele încasate astfel discreţionar)/derularea în continuare în procedura de insolvenţă a societăţii H. a unui contract de consultanţă şi management fără conţinut economic încheiat cu firma K. S.R.L. Bucureşti (firmă pe care similar o controla acţionarul majoritar L.), în baza căruia societatea în cauză a încasat nejustificat sume de bani de la S.C. H. S.A. Caracal, fără a fi efectuate în realitate pretinsele prestaţii de consultanţă/neurmărirea recuperării creanţelor H. de la acţionarul majoritar S.C. L. şi societatea afiliată intra-grup J./determinarea derulării procedurii de insolvenţă a firmei H. S.A. Caracal fără luarea în considerare a creanţelor pe care H. le avea de încasat de la firmele din grupul L. (fapt ce a condus la vânzarea subevaluată a activelor (patrimoniului) firmei H. S.A. Caracal către o societatea terţă), după cum urmează:

- în intervalul noiembrie 2010 - iulie 2012 (prin sentinţa nr. 946/15.10.2012 Tribunalul Olt dispunând închiderea procedurii reorganizării H. S.A. Caracal), a acceptat derularea în continuare a contractului de fabricaţie cu firma intra-grup J. în condiţii financiare total dezavantajoase pentru S.C. H. S.A. Caracal (contract prin care producţia H. deşi faptic era livrată beneficiarilor din Europa, era facturată scriptic către J. fiind încasată integral de aceasta, ulterior J. achitând doar parţial către H. contravaloarea mărfurilor livrate şi utilizând sumele încasate astfel discreţionar)-în perioada de insolvenţă pentru mărfuri livrate în valoare de 26.341.277,80 RON neîncasându-se nicio sumă de la firma J., astfel încât soldul neîncasat cu firma J. la ieşirea din procedura de insolvenţă a S.C. H. S.A. Caracal (octombrie 2012) era în cuantum de 69.762.606,61 RON (primul act material continuu al acţiunii de gestiune frauduloasă);

- în intervalul 06.01.2011-15.10.2012, în calitate de reprezentant principal al administratorului judiciar G. (în procedura de insolvenţă a H.)-calitate în care a supravegheat şi condus direct activitatea acestei societăţi, a avizat/aprobat şi dispus plata sumei de 394.106,87 RON către firma K. S.R.L. Bucureşti cu titlu de contravaloare pretinse servicii de consultanţă (fără a avea la bază documente justificative), menţinând astfel derularea în continuare în procedura de insolvenţă a societăţii H. a unui contract de consultanţă şi management fără conţinut economic încheiat cu firma K. S.R.L. Bucureşti (al doilea act material continuu al acţiunii de gestiune frauduloasă);

- în intervalul noiembrie 2010 - octombrie 2012, acţionând contrar intereselor societăţii pe care o reprezenta în procedura de insolvenţă, nu a urmărit recuperarea creanţelor H. de la acţionarul majoritar S.C. L. S.A. Luxemburg şi societatea afiliată intra-grup J. (existente la deschiderea procedurii insolvenţei)-acceptând în acest sens doar plăţi parţiale discreţionare de la J. (doar pentru mărfuri livrate anterior datei de 04.11.2010), în condiţiile în care la intrarea în insolvenţă a S.C. H. S.A. Caracal, soldurile neîncasate cu firmele J. şi L. S.A. Luxemburg erau în cuantum de 73.126.214,07 RON respectiv 22.752.104,77 RON. (al treilea act material continuu al acţiunii de gestiune frauduloasă);

- în intervalul ianuarie 2011 - iulie 2012, acţionând contrar intereselor societăţii pe care o reprezenta în procedura de insolvenţă, a facilitat/întocmit/supus aprobării/aplicat un plan de reorganizare al societăţii H. S.A. Caracal, fără luarea în considerare a creanţelor pe care H. le avea de încasat de la firmele din grupul L. (în cuantum de 125.386.079 RON la data întocmirii planului de reorganizare)-invocând în acest sens un raport de evaluare al activelor societăţii în insolvenţă în care valoarea creanţelor respective a fost considerată zero de către evaluatori "ca urmare a discuţiilor cu reprezentanţi ai H., administratorului judiciar şi ai grupului L. (persoane subordonate/în conivenţă cu inculpatul A., între care era inclusă), creând astfel premisele vânzării subevaluate a activelor (patrimoniului) firmei H. S.A. Caracal către societatea terţă S.C. M. S.R.L. Arad prin contractul de transfer de întreprindere din 06.07.2012 (în aşa fel încât, întreg patrimoniul H. S.A. Caracal care la deschiderea procedurii de insolvenţă avea un activ total de 203.231.196 RON, a fost vândut la preţul de 33.247.305 RON, rezultând o diferenţă subevaluată în cuantum de cel puţin 125.386.079 RON (neputându-se accepta "ştergerea" acestor creanţe, în condiţiile în care decurgeau din contracte semnate cu firme din acelaşi grup, aflate în derulare şi pentru care se achitau în aceiaşi perioadă chiar plăţi parţiale)- (al patrulea act material continuu al acţiunii de gestiune frauduloasă), prejudiciind astfel persoana juridică S.C. H. S.A. Caracal cu suma totală de 125.780.185,87 RON (125.386.079 RON + 394.106,87 RON) în scopul dobândirii de foloase patrimoniale fie de către firmele intra-grup sau terţă (acţionarul majoritar L. S.A. Luxemburg, J., K. S.R.L. Bucureşti şi S.C. M. SRL).

În faza urmăririi penale, având în vedere prejudiciile produse prin săvârşirea presupuselor infracţiuni de gestiune frauduloasă şi de delapidare în dauna patrimoniului părţii civile H. S.A. Caracal şi, respectiv, prin săvârşirea presupuselor infracţiuni de evaziune fiscală în dauna bugetului de stat, precum şi de sumele care au făcut obiectul presupuselor infracţiuni de spălare a banilor, în temeiul dispoziţiilor art. 249 din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 50 din Legea nr. 129/2019, s-au instituit măsuri asigurătorii.

Astfel, prin ordonanţa din data de 1.07.2020 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatei D. până la concurenţa sumei de 125.416.079 RON.

Conform procesului-verbal din data de 06.07.2020, măsurile asigurătorii au fost instituite asupra următoarelor bunuri mobile şi imobile aparţinând inculpatei D., după cum urmează:

- imobil tip apartament, situat în municipiul Bucureşti, strada x, nr. 5, ID electronic x, nr. cadastral x, nr. carte funciară x, suprafaţă în acte de 80 mp., achiziţionat la valoarea de 70.000 euro (în anul 2012);

- soldul conturilor deţinute la unităţile bancare F. şi N. în monedele RON şi EURO.

Prin ordonanţele din 1.03.2021, din 11.08.2021 şi din 19.01.2022 procurorul a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare aparţinând inculpatei D..

Prin încheierea din data de 22.02.2023, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, definitivă prin respingerea contestaţiilor, judecătorul de cameră preliminară a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite în faza urmăririi penale.

Prin încheierea din data de 21.02.2024, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, definitivă prin respingerea contestaţiilor, instanţa a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite în faza urmăririi penale.

Prin încheierea atacată instanţa de fond, verificând legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii, a dispus menţinerea lor, iar în ceea ce o priveşte pe inculpata D. a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra conturilor x şi x deschise pe numele acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., constatând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceste conturi au fost deschise pe numele inculpatei în considerarea contractului de credit pe care l-a încheiat cu banca în vederea achiziţionării imobilului-apartament care face obiectul atât al sechestrului asigurător impus în prezenta cauză, cât şi al ipotecii instituite de bancă, fiind destinate în principal ratelor aferente creditului. În atare condiţii, a reţinut că este justificată susţinerea inculpatei în sensul că menţinerea sechestrului asupra acestor conturi îi creează dificultăţi în ceea ce priveşte achitarea ratelor aferente creditului ipotecar, astfel că, ţinând seama şi de împrejurarea că, potrivit adresei de înfiinţare a popririi emise de bancă, nu a existat disponibil bănesc în conturile respective, Curtea a apreciat că se impune ridicarea popririi acestor conturi, o atare soluţie, nefiind de natură să afecteze scopurile pentru care au fost instituite măsurile asigurătorii în cauză.

Raportat la această soluţie, partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a invocat faptul că inculpata poate în continuare să îşi plătească ratele în maniera în care a procedat şi până acum, astfel măsura de ridicare a popririi asupra celor două conturi nu este întemeiată, cu atât mai mult cu cât temeiurile pentru care a fost luată şi menţinută nu s-au schimbat.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2502 din C. proc. pen.: În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În continuare, Înalta Curte observă că art. 2501 alin. (1) prevede că "împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare.".

Examinând cauza dedusă judecăţii în raport de particularităţile acesteia, de scopul în considerarea căruia măsura a fost dispusă şi având în vedere dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit ordonanţei nr. 3846/D/P/2019 din data de 01.07.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, măsura asigurătorie dispusă faţă de inculpată a fost instituită în considerarea dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 129/2019 prin raportare art. 249 din C. proc. pen., pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În ceea ce priveşte aducerea la îndeplinire a măsurii, respectiv instituirea măsurii sechestrului asigurător, aceasta s-a realizat prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 06.07.2020, asupra bunurilor imobile deţinute de inculpatul D., cât şi a conturilor deţinute de inculpată la unităţile bancare F. şi N., fiind înfiinţată poprire asupra tuturor sumelor de bani prezente şi viitoare ale acesteia.

Poprirea asiguratorie fiind o măsură procesuală de indisponibilizare are caracter provizoriu şi vremelnic.

Astfel, prin jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, că, la momentul instituirii/menţinerii măsurii asigurătorii, nu trebuie omis că trebuie să se asigure un raport rezonabil de proporţionalitate între confiscare, ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă (CEDO, Ismaylov c. Rusia).

Înalta Curte consideră că această regulă trebuie să guverneze aplicarea măsurii asigurătorii indiferent în ce scop sunt indisponibilizate bunurile (confiscare specială sau extinsă, repararea pagubei, executarea pedepsei amenzii sau plata cheltuielilor judiciare).

În consecinţă, faţă de actele şi lucrările dosarului, precum şi înscrisurile depuse de inculpată în dosarul de fond din care rezultă că cele două conturi au fost deschise pe numele său în considerarea contractului de credit pe care l-a încheiat cu banca în vederea achiziţionării imobilului, care de altfel, este supus sechestrului asigurător în prezenta cauză, dar şi în raport de faptul că la înfiinţarea popririi, inculpata nu avea disponibilităţi băneşti în conturile poprite, Înalta Curte consideră că un just echilibru între scopul instituirii popririi asigurătorii şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale presupune a se acorda posibilitatea inculpatei de a achita ratele lunare aferente creditului contractat de la F., fără ca pentru aceasta măsura asigurătorie să devină o sarcină excesivă.

În ceea ce priveşte critica părţii civile potrivit căreia subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii, precum şi faptul că inculpata îşi poate plăti ratele în modalitatea în care a făcut-o până acum, Înalta Curte arată că se impune a se evita crearea unei sarcini individuale excesive în sarcina inculpatei prin menţinerea măsurii asigurătorii pentru asigurarea unui raport rezonabil de proporţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 2501 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va obliga contestatoarea-parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatoarea-parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2025.