Cassation appeal against confiscation order for money laundering and pimping declared inadmissible; judicial costs imposed on appellant.

Şedinţa publică din data de 05 martie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 85 din data de 26.06.2023, Tribunalul Buzău a dispus cu privire la inculpatul A.:

1. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 213 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen..,a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen.., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

In baza art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019, art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen.., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată, în final rezultând o pedeapsă de executat de 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

Conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi va fi executată după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 din C. pen., s-a computat din durata pedepsei rezultante reţinerea din data de 22.07.2020 şi arestul la domiciliu din perioada 23.07.2020 - 21.08.2020.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpat.

Prin decizia penală nr. 1120 din 15.11.2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Buzău şi de apelanţii-inculpaţi A., B. şi C., împotriva sentinţei penale nr. 85 din data de 26.06.2023, pronunţată de Tribunalul Buzău pe care a desfiinţat-o în parte şi pe cale de consecinţă:

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A. sumele de 29.331 de euro şi 129 de lire sterline (în RON, la cursul BNR din ziua achitării), beneficiu nelegal obţinut în urma săvârşirii infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A. sumele de 59.550 de euro (în RON, la cursul BNR din ziua achitării), beneficiu nelegal obţinut în urma săvârşirii infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 422 din C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate asupra următoarelor bunuri mobile, imobile şi sume de bani aparţinând inculpaţilor A. şi C..

A menţinut dispoziţiile sentinţei atacate care nu contravin prezentei.

Împotriva deciziei penale nr. 1120 din 15.11.2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

Inculpatul A. a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi pct. 8 din C. proc. pen., "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a invocat, în esenţă, faptul că în ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal fără a argumenta soluţia în ceea ce priveşte cauzele de achitare invocate, fără a motiva de ce a fost respinsă solicitarea de achitare.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de spălarea banilor, recurentul a precizat că rechizitoriul emis de DIICOT Buzău, în dosarul nr. x/2020, depus la dosar s-a dispus o soluţie de clasare pentru infracţiunea de spălarea banilor cu privire la inculpatul D., fratele inculpatului A.. În prezenta cauză infracţiunea de spălare a banilor reţinută atât în sarcina inculpatei B., cât şi în sarcina inculpatului A., are ca bază factuală faptul că B. de-a lungul perioadei reţinute ca perioadă infracţională relativ la infracţiunea de proxenetism ar fi primit mai multe sume de bani cunoscând provenienţa acestor sume de bani de la cei doi fii ai săi, fie direct, fie prin persoane interpuse şi că prin aceasta a comis infracţiunea de spălarea banilor. Recurentul inculpat a apreciat că soluţia de clasare cu privire la fratele inculpatului, este una logică şi trebuia să fie aplicabila mutatis mutandis şi în această cauză.

A considerat că simpla indicare de către Parchet a faptului că au fost făcute transferuri financiare către diverse persoane apropiate inculpatului, cu scopul de a disimula caracterul ilicit al sumelor de bani, cunoscând ca acestea provin din practicarea prostituţiei, nu este suficientă pentru a fundamenta, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor.

A mai susţinut că în ţările în care s-a reţinut ca persoanele vătămane au practicat prostituţia, această activitate nu este considerată una infracţională, ci este legală şi controlată de către stat. În aceste condiţii, izvorul pretinselor sume de bani ce fac obiectul transferurilor nu este unul aflat în afara legii.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie. - Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casaţie. - (1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

2. - 6 abrogate;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

9. - 10 abrogate;

11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13. - 14 abrogate.

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare, părţile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., se constată că aceasta este inadmisibilă.

În cadrul procesual al recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanţele de fond şi apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii.

Recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privinţa evaluărilor în drept ce pot fi devoluate şi acestea sunt limitate, prin voinţa legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casaţie este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, în care părţile pot solicita verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres şi limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluţia reglementării în sensul restrângerii devoluţiunii admisibile şi analiza jurisprudenţei aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinţei legiuitorului şi aduce în sfera cenzurii instanţei elemente extrinseci, generând caracterul de soluţie nelegală deciziei pronunţate în recursul în casaţie.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de inculpatul A. nu se circumscriu, în mod real, cazurilor de casare invocate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., contrar susţinerilor inculpatului, se constată că instanţa de fond, chiar dacă a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. a evaluat în raport baza factuală reţinută şi mijloacele de probă existente la dosar, întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni apreciind că sunt întrunite condiţiile antrenării răspunderii penale, însă este incidentă o cauză de stingere a acţiunii penale.

În acest sens, prima instanţă a reţinut că din declaraţii rezultă existenţa activităţilor specifice de înlesnirea practicării prostituţiei, în cadrul unui grup infracţional organizat, compus din inculpaţii C., A. şi numiţii D., E., F., constând în identificarea cluburilor pentru practicarea prostituţiei, cu scopul obţinerii unor sume cât mai mari de bani, asigurarea cazării, conducerea martorelor la şi de la club, asigurarea celor necesare traiului, pentru limitarea contactelor cu exteriorul.

Având în vedere declaraţiile martorelor G., H., I., J., perioada de desfăşurare a activităţilor, data epuizării infracţiunilor de proxenetism, în formă continuată, instanţa reţine că infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat a fost comisă în luna aprilie 2017.

În drept, faptele inculpatului A., care, cu intenţie directă, în perioada 23.05.2014 - 24.07.2015 a constituit un grup infractional, din care au făcut parte inculpaţii B., K., şi numitul E., în vederea săvârşirii infractiunii de spalarea banilor, în forma transferului de bunuri şi ascunderii provenienţei reale a sumelor de bani primite, cunoscând că provin din infracţiunea de proxenetism, iar în perioada 2014- aprilie 2017 a constituit un grup infractional, din care au făcut parte inculpatul C. şi numiţii D., E. şi F., în vederea săvârşirii infractiunii de proxenetism, constând în înlesnirea practicării prostituţiei de către martore, îndeplinesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen.

Mai mult, critica inculpatului a fost analizată de instanţa de apel reţinând că în cazul apelanţilor-inculpaţi care au solicitat continuarea procesului penal instanţa de fond a analizat în mod temeinic dacă aceştia au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor în legătură cu care s-a împlinit termenul de prescripţie, contrar celor susţinute de către inculpaţi prin apărători, aşa cum rezultă cu claritate din considerentele sentinţei atacate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. raportat la infracţiunea de spălare de bani, se reţine că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel în urma evaluării probatoriului au stabilit că sunt întrunite condiţiile necesare antrenării răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor.

Soluţia de clasare dispusă faţă de fratele inculpatului s-a datorat aprecierii procurorului cu privire la lipsa probelor faţă de acesta, baza factuală şi probele reţinute în fundamentarea condamnării inculpatului A. fiind diferite.

De asemenea, faptul că prostituţia nu constituie infracţiune în ţările în care s-a reţinut săvârşirea faptei nu are nicio greutate asupra infracţiunii de spălare a banilor, în sarcina inculpatului reţinându-se ascunderea provenienţei reale a sumelor primite prin transferuri financiare cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi nu de prostituţie. În acest sens, se reţine că în susţinerea motivelor de recurs inculpatul prin modificarea bazei factuale solicită pronunţarea unei soluţii favorabile.

Faţă de aceste aspecte, se constată că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului invocat, drept pentru care instanţa urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1120 din data de 15 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1120 din data de 15 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 martie 2025.