Indictment upheld and trial ordered after remedial filing cured defects; return to prosecutor vacated.

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei având ca obiect contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii penale nr. 17/CP/2024 din data de 21 august 2024 şi încheierii din 05 iulie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 17/CP/2024 din data de 21 august 2024 şi încheierii din 05 iulie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus restituirea dosarului nr. x/2021 în care a fost emis rechizitoriul din data de 31 ianuarie 2024 privind pe inculpaţii: C. acuzat de comiterea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen., exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 247 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. B., acuzat de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. A., acuzată de comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 din C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. D., acuzat de comiterea infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. E., acuzat de comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, faţă de imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., suma de 601 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, avocat F. şi G., potrivit delegaţiilor pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 557/14.02.2024 şi nr. 559/14.02.2024 şi suma de 301 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, avocat H. şi I., potrivit delegaţiilor pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 556/14.02.2024 şi nr. 558/14.02.2024 se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Bihor, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., această sumă să rămână în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin încheierea penală din data de 05.07.2024 din camera de consiliu, s-au respins ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A. şi B. cu privire la legalitatea şi loialitatea urmăririi penale efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021, precum şi cu privire la regularitate actului de sesizare a instanţei.

S-au admis, în parte, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii C. şi E. numai în ceea ce priveşte criticile formulate în legătură cu regularitatea actului de sesizare şi, pe cale de consecinţă, s-au respins celelalte cereri formulate de inculpaţi cu privire la obiectul camerei preliminare.

În baza art. 345 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat neregularitatea rechizitoriului emis în 31 ianuarie 2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021 privind pe inculpaţii C. şi E..

În baza art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea pentru ca, în termen de 5 zile de la comunicare, procurorul să precizeze dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului ori solicită restituirea cauzei.

S-a reţinut că la data de 15.07.2024 a fost depus la dosarul cauzei actul de remediere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din data de 12.07.2024.

În esenţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a precizat că remediază actul de sesizare al instanţei în dosar nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea după cum urmează:

A. Cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpatului C.:

Prin rechizitoriul emis în 31 ianuarie 2024 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (9 acte materiale), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile (3 acte materiale), săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 247 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Persoanele vătămate în cazul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului C. sunt J., K. (L. decedată), M., N., O. şi P., Q., R., S. şi T..

În ceea ce priveşte infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, persoanele vătămate sunt K. (L., mama numitului K., decedată în 2018), S. şi O. şi P..

Conform ordonanţei procurorului din data de 12.12.2023 prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de C. s-a reţinut că infracţiunea de înşelăciune în formă continuată a fost comisă în perioada noiembrie 2016 - august 2021, iar actele materiale ale infracţiunii au fost comise în perioada: noiembrie 2016 -2018 (actul material descris la punctul pct. l din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului x persoana vătămată J.); decembrie 2017 - ianuarie 2019 (actul material descris la punctul pct. 2 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului x persoana vătămată K.); aprilie 2018 - mai 2018 (actul material descris la punctul pct. 3 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului x persoana vătămată M.); iunie- august 2018 (actul material descris la punctul pct. 4 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului x persoana vătămată N.); martie - septembrie 2019 (actul material descris la punctul pct5 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului x persoana vătămată O. şi P.); martie - septembrie 2019 (actul material descris la punctul pct. 6 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului x persoana vătămată Q.); martie 2019- august 2020 (actul material descris la punctul pct. 7 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului x persoana vătămată R. şi U.); iunie 2019- iunie 2020 (actul material descris la punctul pct. 8 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului x persoana vătămată S.); iunie 2021 (actul material descris la punctul pct. 9 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului x persoana vătămată T.).

Rezultă astfel că infracţiunea de înşelăciune în formă continuată s-a epuizat la data de 10 iunie 2021, dată la care inculpatul C. a indus-o în eroare pe persoana vătămată T..

În realizarea activităţii infracţionale, inculpatul C. a acţionat cu intenţie directă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inducerea/menţinerea în eroare a persoanelor vătămate fiind realizată în scopul dobândirii dreptului de proprietate de către el sau de către alte persoane apropiate, asupra unor bunuri imobile situate în Salonta, Oradea. Acţiunea de inducere în eroare în eroare s-a desfăşurat în mai multe etape, iniţial inculpatul, avocat în Salonta, pretinzând că le rezolvă persoanelor vătămate problemele pentru care acestea îi solicitau ajutorul, iar ulterior s-au desfăşurat acţiuni de menţinere în eroare a persoanelor vătămate, acţiuni ce au dus în final la dobândirea dreptului de proprietate/altor drepturi reale asupra bunurilor imobile şi prejudicierea persoanelor vătămate. Se constată inculpatul C. a săvârşit o pluralitate omogenă juridică de acţiuni în condiţiile în care acţiunile concrete săvârşite la diferite intervale de timp realizează conţinutul aceleaşi infracţiuni prevăzute de art. 244 C. pen., fiind îndreptate împotriva aceloraşi valori sociale, iar scopul urmărit, de a obţine bunurile imobile demonstrează că există o unitate de rezoluţie infracţională, inculpatul având o reprezentare de ansamblu a activităţilor desfăşurate pentru atingerea scopului final.

Pentru atingerea scopului propus, C. a beneficiat de sprijinul unor persoane precum V., D. şi E. care identificau şi abordau persoanele vulnerabile, cel mai puţin capabile să înţeleagă formalităţile juridice şi consecinţele încheierii unor anumite acte, neştiutoare de carte sau cu un număr redus de ani de studii şi de înţelegere, fără ocupaţie sau fără un loc stabil de muncă (cu venituri ocazionale), cu o nevoie care ţine de subzistenţă de a obţine un împrumut sau pentru a-şi rezolva o problemă juridică), dar şi al unor notari publici, B., W. şi X. care încheiau diferite acte autentice necesare la obţinerea bunurilor imobile ale persoanelor vătămate.

1. Cu privire la fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu.

În ordonanţa procurorului din data de 12.12.2023, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de C., s-a reţinut că actul material descris la pct. l din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului s-a comis în perioada noiembrie 2016 -2018. în activitatea sa infracţională, inculpatul C. a beneficiat de ajutorul lui V..

Astfel, la data de 16.11.2016 persoana vătămată s-a deplasat la biroul inculpatului situat în Salonta pentru a discuta despre instituirea curatelei cu privire la copiii săi minori. În urma discuţiilor purtate cu avocatul, în data de 18.11.2016, persoana vătămată s-a deplasat, iar la biroul inculpatului C., unde acesta, a determinat-o pe persoana vătămată J. să încheie o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în Salonta, strada x nr. 2, judeţul Bihor. În contractul încheiat s-a menţionat că preţul total al vânzării să fie de 12.000 de euro, dar şi că promitentul vânzător a primit suma de 8.000 de euro din preţ în ziua anterioară perfectării contractului, lucru neadevărat. Inculpatul a inserat în contract şi obligaţia părţilor de a perfecta contractul de vânzare cumpărare până la data de 03.01.2017. Totodată, la aceeaşi dată,au încheiat un contract de închiriere, tot la solicitarea inculpatului C. care i-a spus că prin această modalitate vor obţine mai uşor instituirea curatelei, curatela urmând sa fie obţinută în 2-4 luni. În contractul de închiriere se preciza că inculpatul C. este proprietarul imobilului situat Salonta, strada x nr. 2, bI.R2, judeţul Bihor, are durată nedeterminată şi începe cu data de 01.12.2016, până la decesul numitei Y., iar chiria a fost stabilită la suma de 630 RON lunar.

Astfel, cu toate că persoana vătămată a solicitat instituirea unei curatele cu privire la copiii săi minori pentru a putea perfecta un contract de vânzare cumpărare, contractul încheiat cu inculpatul prevedea cedarea nudei proprietăţi asupra apartamentului persoanei vătămate în condiţiile în care exista un drept de uzufruct viager aparţinând numitei Y., persoană care a decedat la data de 01.10.2020.

Deşi, aşa cum îl asigurase inculpatul, era doar un contract încheiat pentru a facilita instituirea curatelei şi nu fusese plătit niciun avans, avocatul C. a solicitat notarea în cartea funciară a acestei promisiuni, cererea fiind respinsă prin încheierea nr. 27115/16.12.2016. Ulterior, la data de 03.02.2017 a formulat o acţiune în instanţă împotriva încheierii prin care s-a respins notarea în cartea funciară a promisiunii, dar şi o cerere pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cererea fiind înregistrată sub dosar nr. x/2017, anulată ca netimbrată prin încheierea civilă nr. 459/06.12.2017 a Judecătoriei Salonta.

La data de 23.03.2017, J. şi V. au încheiat contractul autentic de împrumut conform căruia primul i-a împrumutat celui de-al doilea suma de 5000 euro care urma să fie restituită până la data de 15.08.2017, iar în caz de neexecutare, putea proceda la executarea silită a bunurilor mobile şi imobile ale debitorului fără somaţie sau punere în întârziere.

La data de 07.04.2017, V. şi J. au încheiat contractul autentic de împrumut conform căruia primul i-a împrumutat persoanei vătămate suma de 4000 euro care urma să fie restituită până la data de 26.04.2017, iar în caz de neexecutare, V. putea proceda la executarea silită a bunurilor mobile şi imobile ale debitorului fără somaţie sau punere în întârziere.

La data de 01.05.2017, prin intermediul executorului judecătoresc Z., V. a notificat-o pe persoana vătămată că la data de 10.04.2017 a încheiat un contract de cesiunea de creanţă cu inculpatul C. care a cumpărat parţial creanţa, respectiv cota de 4000/4500 euro cu suma de 4.000 de euro.

De asemenea, în cursul lunii mai 2018, prin acelaşi executor, J. a fost notificat pentru plata sumei de 8.532,07 RON cu titlu de chirie, conform contractului de închiriere din 18.11.2016, pe care C. l-a înregistrat la ANAF-DGRFP Cluj-Napoca cu nr. 21528/07.02.2017.

În cursul lunii februarie 2020, prin acelaşi executor, J. a fost notificat pentru plata sumei de 4.000 de euro şi a sumei de 2277,60 RON cu titlu de cheltuieli de executare.

În data de 31.05.2019, într-o declaraţie autentificată la notar AA., V., a arătat, în mod mincinos, că a fost prezent la negocierile purtate între inculpatul C. şi persoana vătămată J. pentru vânzarea imobilului arătând că părţile s-au înţeles ca vânzătorul să asigure cumpărătorului posesia apartamentului şi să o ducă pe Y. într-un azil, dacă aceasta doreşte, fie să rămână în apartament, situaţie în care vânzătorul urma să plătească cumpărătorului o chirie lunară de 140 euro. În aceeaşi declaraţie se precizează că a participat la semnarea contractului şi predarea-primirea banilor, care s-au numărat în prezenţa sa, iar cu această ocazie a fost prezentă numita BB. care a asistat la semnarea contractului şi plata avansului din preţ. Cunoaşte şi faptul că, în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare, notarul va solicita Primăriei Salonta numirea unui curator special pentru minorii coproprietari, în persoana numitei BB.. Cunoaşte că Primarul Municipiului Salonta a emis o dispoziţie prin care a autorizat vânzarea dar aceasta nu s-a perfectat din cauza persoanei vătămate care a amânat să se prezinte la notar. în aceeaşi declaraţie, V. a arătat că a cesionat o parte(4000 euro) din creanţa pe care o avea la persoana vătămată în favoarea lui C. care "nu mai avea nici o datorie către J. ca preţ al apartamentului, operând compensaţia legală. Ştiu că J. a fost notificat de existenţa cesiunii de creanţă printr-un executor judecătoresc, chiar el comunicându-mi acest lucru."

S-a constatat că declaraţia nu reflectă realitatea, fiind făcută doar în scopul de a-l ajuta pe inculpat să obţină apartamentul persoanei vătămate. Astfel, deşi V. a arătat că avansul a fost plătit cu ocazia semnării contractului, în contract este inserată menţiunea că avansul a fost plătit în ziua anterioară perfectării contractului. Pe de altă parte, deşi notificarea privind contractul de cesiune apare ca fiind formulată de V., din declaraţia acestuia rezultă că a aflat de la persoana vătămată de existenţa acesteia. Totodată, deşi pentru V. nu avea nicio relevanţă scopul în care s-a făcut cesiune, totuşi, fără a avea studii de specialitate, acesta menţionează că în urma cesiunii s-a stins datoria inculpatului faţă de persoana vătămată prin compensare legală. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, prin promisiunea de vânzare era stabilit că diferenţa de preţ va fi plătită în momentul efectuării tranzacţiei. Rezultă astfel că atât cesiunea de creanţă cât şi declaraţia au fost realizate la solicitarea inculpatului C. în scopul de a facilita intrarea în posesia (ca proprietar) imobilului persoanei vătămate. S-a menţionat şi faptul că actele au fost ridicate dintr-un imobil aparţinând inculpatului, deşi o parte nu priveau activitatea acestuia de avocat, .

Astfel, inculpatul a indus-o în eroare pe persoana vătămată cu ocazia încheierii celor două contracte din data de 18.11.2016 (promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare şi contract de închiriere), dar şi ulterior, cu ajutorul suspectului V. când a încheiat contractul de împrumut din data de 07.04.2017 urmat de cesionarea creanţei către inculpat la data de 10.04.2017, tocmai pentru a putea fi folosit, după cesionarea creanţei, de către inculpat pentru atingerea scopului propus, obţinerea dreptului de proprietate asupra imobilului persoanei vătămate.

Urmarea imediată a faptei imputate inculpatului o reprezintă prejudiciul produs în urma contractelor încheiate reprezentând sumele de bani inserate în contracte şi neprimite de persoana vătămată sau cele pe care trebuie să le înmâneze inculpatului cu titlu de chirie.

Starea de fapt reţinută, rezultă din înscrisurile dosarului, în special cele depuse de persoana vătămată, avocat CC., DD., ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele aparţinând inculpatului C., V., biroului notarial W., numita EE., suspecţii FF. şi GG., percheziţiile informatice a sistemelor informatice ridicate de la C., declaraţiile suspectului V., inculpatului C., declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile martorilor HH., II., JJ., KK., KK., LL., MM., NN., OO., DD., PP., adrese/adrese răspuns, procese-verbale de identificare după planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, procese-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la anumite persoane sau bunuri, efectuării altor activităţi/ridicare acte, redare a convorbirilor telefonice, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu.

2. Cu privire la fapta descrisă la pct. 2 din rechizitoriu:

Din actele dosarului a rezultat că proprietarul imobilului situat în Salonta, strada x, nr. 1 este numita L., decedată în 2018, mama numitului K.. Aceasta a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauză de răscumpărare la data de 21.12.2017 la biroul notarial al inculpatului B., iar la data de 29.08.2018, L., asistată de fiul său, K., a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager la biroul notarial W. prin care a înstrăinat nuda proprietate a imobilului deţinut către C., păstrând dreptul de uzufruct viager, urmând ca inculpatul să intre în stăpânirea de fapt a imobilului la data stingerii dreptului de uzufruct viager.

Persoana indusă în eroare de inculpatul C., este numitul K..

Ca urmare, la data comiterii infracţiunii, subiectul pasiv secundar al infracţiunii a fost numitul K., iar persoana în patrimoniul căreia s-a produs paguba materiale a fost numita L..

Urmarea imediată a faptei imputate inculpatului o reprezintă prejudiciul produs prin pierderea imobilului în favoarea inculpatului C., realizată în urma manoperelor dolosive ale inculpatului C., ajutat de QQ. şi V., dar şi de notarii B. şi W.. Prin aceste acţiuni, persoana vătămată a suferit un prejudiciu material reprezentat de diferenţa dintre preţul obţinut în urma contractelor încheiate cu inculpatul şi valoarea imobilului; imobil evaluat la suma de 45.000 de euro (preţul din grila notarială în anul 2018 fiind de 206.059 RON, echivalentul a 44.324,2487 euro) a ajuns în posesia inculpatului la data de 29.08.2018 deşi persoana vătămată K. a primit doar suma de 5000 euro şi 600 RON.

Iniţial, persoana vătămată K. a solicitat un împrumut inculpatului C. în condiţiile în care nu avea un loc de muncă, iar din veniturile obţinute ca ziler nu putea să suporte cheltuielile pricinuite de mama sa care era grav bolnavă.

Conform înţelegerii părţilor, avocatul C. i-a împrumutat suma de 5.000 de euro la data de 21.12.2017, urmând ca până la 31.08.2018 inculpatul să primească suma de 6.500 de euro, diferenţa de 1500 de euro reprezentând dobânda pentru împrumutul acordat(la acea dată cursul Euro era de 4,6363 conform BNR). Pentru a încheia contractul de împrumut, inculpatul i-a solicitat lui K. o garanţie pentru a fi sigur că îi va restitui banii, garanţie care urma să fie materializată într-un contract de vânzare cumpărare cu clauză de răscumpărare pentru imobilul deţinut de L., mama persoanei vătămate K.. Astfel, la 21.12.2017 la notarul B. din Salonta s-a încheiat actul simulat (preţul menţionat nefiind plătit de către cumpărător, care a înmânat persoanei vătămate K. doar suma de 5000 de euro cu titlu împrumut mai puţin suma 1000 de RON reţinută de inculpat pentru actele încheiate la notar), contractul de vânzare cumpărare cu clauză de răscumpărare, autentificat prin încheierea nr. 1779/21.12.2017 în care se menţionează că preţul de 47.180 RON a fost achitat anterior semnării contractului, vânzător fiind L., iar cumpărător C., căsătorit cu RR.. Contractul prevedea opţiunea de răscumpărare până cel mai târziu la 31.08.2018, în urma unei notificări făcute prin executor până la 31.07.2018, care să fie înscrisă în CF până la 31.07.2018 prin executor judecătoresc. Suma de 47.180 RON a fost inserată în contract la solicitarea inculpatului care a precizat că e suma minimă pentru ca acel contract "să treacă".

În anul 2018, când persoana vătămată a dorit să restituie împrumutul inculpatului, acesta a solicitat restituirea sumei de 47.000 RON menţionată în contract şi nu 6500 euro cum se înţeleseseră iniţial.

Ulterior, inculpatul SS. i-a comunicat persoanei vătămate K. că poate să-i mai dea suma de 5000 euro şi va şterge din contract clauza de răscumpărare, întrucât persoana vătămată a fost de acord, QQ. şi V., apropiaţi ai inculpatului SS., au deschis pe numele Iui K. un cont la TT. în care urma să fie virată suma de 5000 euro.

La data de 27.08.2018, notarul W. din Salonta a autentificat procura dată de L. fiului său, K., prin care îl împuternicea să vândă UU. dreptul de proprietate asupra imobilului la preţul minim de 25.000 de euro.

Cu toate acestea, la data de 29.08.2018 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare cu drept de uzufruct viager în favoarea numitei L., contract în care era stipulat preţul de 74.180 RON. Din diferenţa de preţ ce urma să fie plătită prin virament bancar, K. a primit suma de 600 RON.

Izvorul dreptului de uzufruct viager l-a constituit contractul de vânzare cumpărare autentificat(nr. 642) la data de 29.08.2018 de notarul public W. din Salonta.

Starea de fapt reţinută, rezultă din înscrisurile dosarului depuse de persoana vătămată, ridicare cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele aparţinând inculpatului C., V., biroului notarial B., biroului notarial W., percheziţiile informatice a sistemelor informatice ridicate de la biroul notarial B., de la C., declaraţiile suspecţilor QQ. şi V., inculpatului C., inculpatului B., declaraţiile persoanei vătămate K., declaraţia martorului VV., declaraţia persoanei vătămate J., declaraţia martorului WW., declaraţia martorului XX., declaraţia martorului JJ., KK. declaraţia martorului KK., declaraţia martorului LL., MM., declaraţia martorului PP., adrese/adrese răspuns, procese-verbale de identificare după planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, procese-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire Ia anumite persoane sau bunuri, efectuării altor activităţi/ridicare acte, redare a convorbirilor telefonice, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu.

3. Cu privire la fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu:

În ordonanţa procurorului din data de 12.12.2023, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de C., s-a reţinut că actul material descris la pct. 3 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului s-a comis în perioada aprilie 2018 - mai 2018.

S-a apreciat că inculpatul SS. a fost cel care i-a spus lui E. ce acte să solicite persoanei vătămate pentru a putea obţine imobilul aparţinând acesteia, cele două persoane acţionând ca autori. Astfel, persoana vătămată M., fiind convinsă că inculpatul SS. întocmeşte actele în vederea obţinerii cetăţeniei maghiare şi a unui loc de muncă în Ungaria, a semnat actele solicitate de avocat în biroul acestuia din Salonta. Martorii audiaţi au confirmat că persoana vătămată nu a putut citi actul care în realitate era o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare încheiată între E. şi M., fiind împiedicat de E. care i-a şi oferit băutură înainte. Ulterior, tot sub pretextul întocmirii unor acte în vederea obţinerii cetăţeniei maghiare şi a unui loc de muncă în Ungaria, persoana vătămată a fost chemată la biroul notarial public B. unde, la solicitarea coinculpaţilor, cu complicitatea notarului public B., a semnat contractul de vânzare cumpărare.

În baza actelor primite de la persoana vătămată treptat, în perioada anterioară, fără să se poată stabili cu exactitate fiecare data la care au fost înmânate actele imobilului persoanei vătămate, la data de 07.05.2018 persoana vătămată s-a prezentat împreună cu E. la biroului notarial B. unde iniţial s-a realizat succesiunea (încheierea finală din data de 07.05.2018. fiind eliberat certificatul de moştenitor la aceeaşi dată) prin care persoana vătămată a obţinut dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Salonta, strada x (fostă Dunării), nr. 31, jud. Bihor. Martorii care au atestat că persoana vătămate este singurul urmaş al părinţilor săi au fost E. şi concubina acestuia, YY..

Totodată, în data de 07.05.2018, la biroul notarului public B. au fost semnate două declaraţii autentice prin care persoana vătămată şi E. declară că au desfăcut pe cale amiabilă antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 21.02.2018, act care nu a produs consecinţe juridice/prejudiciu.

La aceeaşi dată (07.05.2018) este încheiat contractul de vânzare cumpărare cu numita ZZ., contract în care se prevede că preţul de vânzare este de 46.800 RON, achitat anterior semnării contractului, bani care nu au fost primiţi de persoana vătămată.

Astfel, ca urmare a acţiunilor concordante ale inculpaţilor E. şi SS., la data de 07.05.2018 s-a produs prejudiciul material constând în diminuarea patrimoniul persoanei vătămate materializat prin pierderea efectivă a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Salonta, strada x (fostă Dunării), nr. 31, jud. Bihor.

Cu privire la fapta comisă de E. s-a dispus clasarea cauzei, procurorul apreciind că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Prejudiciul patrimonial suferit de M., conform declaraţiei acestuia, este în suma de 25.000 euro reprezentând contravaloarea imobilului înstrăinat.

Starea de fapt reţinută, rezultă din înscrisurile dosarului depuse de persoana vătămată, ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele deţinute de inculpaţii B., C., E., notar W., ZZ., percheziţiile informatice a sistemelor informatice ridicate de la biroul notarial B., de la C. declaraţiile inculpatului E., inculpatului C., inculpatului B., martorilor YY., ZZ., WW., AAA., LL. XX. şi BBB., KK., MM., declaraţiile persoanei vătămate M., declaraţia persoanei vătămate J., procese-verbale de confruntare între M. şi E., ZZ. şi E., procese-verbale de identificare după planşa foto, proces-verbal de confruntare între M. şi E., adrese/adrese răspuns, procese-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la anumite persoane sau bunuri, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu.

4. Cu privire la fapta descrisă la pct. 4 din rechizitoriu:

Iniţial, în cursul lunii iunie, fără a putea stabili o data exactă, inculpatul C., cu ajutorul numiţilor V. şi CCC., au determinat-o pe persoana vătămată N. să se prezinte la biroul avocaţial al inculpatului pentru a încheia un contract de închiriere cu CCC. pentru unul din spaţiile pe care persoana vătămată le deţinea în Salonta, str. x această ocazie, persoana vătămată a înmânat inculpatului C., la solicitarea acestuia, actul de identitate pentru întocmirea contractului. Totodată, CCC. a cerut persoanei vătămate certificatele de căsătorie şi certificatul de deces al soţiei "pentru a nu fi in situaţia ca altcineva din familie sa mai pretindă bani din chirie".

Ulterior, persoana vătămată a fost determinată să se prezinte la biroul notarului public X. pentru a încheia un contract de închiriere cu CCC. pentru spaţiul menţionat, sub pretextul că societatea deţinută de CCC. are sediul în Oradea. La data de 25.06.2018, fiind convins că semnează un contract de închiriere, persoana vătămată nu a citit actele întocmite la biroul notarial, ci doar a semnat actele la solicitarea notarului care nu i-a explicat ce acte semnează. în realitate, persoana vătămată a semnat două procuri, o procură prin care numitul CCC. era împuternicit să o reprezinte pe persoana vătămată pentru dezbaterea succesiunii soţiei sale decedate în 1999 şi alta prin care CCC. era împuternicit să vândă imobilele deţinute de persoana vătămată cui doreşte şi să încaseze preţul.

Nu a primit actele semnate, dar a primit chiria convenită pentru spaţiul presupus închiriat.

Deşi persoana decedată proprietar a imobilelor menţionate mai sus avea ascendenţi direcţi, nu au fost solicitate şi actele acestora pentru dezbaterea succesiunii, ceea ce dovedeşte că persoana vătămată nu a înmânat inculpatului C. şi numitului CCC. actele în acest scop, acestea fiind solicitate tocmai în scopul efectuării demersurilor necesare obţinerii imobilelor persoanei vătămate.

La data de 22.06.2018, CCC. a încheiat cu inculpatul C. o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare prin care primul, ca mandatar al persoanei vătămate (printr-o procură autentificată de BNP B., fără să indice numărul), se obligă să-i vândă inculpatului imobilele pe care persoana vătămată le deţinea în Salonta, str. x şi 51 pentru suma de 15.000 euro (din care un avans de 2600 euro plătit cu ocazia perfectării contractului), urmând să încheie contractul de vânzare - cumpărare "de îndată ce va fi posibil, de preferat în termen de o săptămână de la perfectarea prezentei", iar ulterior, la data de 28.06.2018 a fost încheiat un act adiţional potrivit căruia, inculpatul plătea promitentului vânzător suma de 5000 RON şi 100 euro ca avans, act înregistrat la BCPI Salonta.

La data de 27.07.2018, inculpatul C. a formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Salonta sub dosar numărul x/2018 în scopul obţinerii unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, solicitând notarea în CF a acţiunii civile.

La data de 02.07.2018, CCC. a încheiat cu S.C. DDD. S.R.L. Salonta o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare prin care primul, se obligă să vândă cota deţinută de persoana vătămată din imobilele situate în Salonta, str. x şi 51 pentru suma de 17.000 euro, iar la data de 03.08.2018 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Deşi nu a fost încasată întreaga sumă privind preţul, nu a fost înscrisă nici o ipotecă, iar persoana vătămată nu a primit nimic din suma plătită cu titlu de preţ.

La începutul lunii august 2018, persoana vătămată a fost informată de inculpatul C. despre existenţa procurii privind dreptul numitului CCC. de a vinde imobilele deţinute de aceasta şi de faptul că CCC. urma să îi vândă casa, dar nu 1-a informat despre dezbaterea succesiunii, şi nici despre promisiunea sinalagmatică de vânzare - cumpărare încheiata de CCC. cu inculpatul C. şi nici despre acţiunea depusă în instanţă. La solicitarea inculpatului C., persoana vătămată s-a prezentat la biroul notarului public B. pentru revocarea procurii, inculpatul comunicând notarului despre ce procură este vorba. Cu toate că persoana vătămată a semnat la data de 03.08.2018 revocarea procurii speciale prin care CCC. era împuternicit să vândă imobilele deţinute, notarul public nu a îndeplinit demersurile pentru publicitatea actului, astfel că imobilele deţinute de persoana vătămată au fost înstrăinate către S.C. DDD. S.R.L. Salonta, fără ca persoana vătămată să primească vreun ban din preţul de vânzare.

Urmarea imediată este reprezentată de prejudiciul creat persoanei vătămate prin pierderea dreptului de proprietate asupra celor două imobile situate în Salonta, str. x, 51 la data de 03.08.2018 (data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între CCC. şi S.C. DDD. SRL) în condiţiile în care aceasta a precizat că nu are cunoştinţe juridice si nu înţelege diferenţele dintre actele încheiate, dar sigur nu dorea înstrăinarea imobilelor cu atât mai mult cu cât sunt moştenitori şi copiii săi.

Parchetul a apreciat că din probele administrate, a rezultat că inculpatul C. este cel care a pus la cale activitatea infracţională care avea ca scop final dobândirea bunurilor imobile aparţinând persoanei vătămate, iar numiţii (coautori) V. şi CCC. au executat doar dispoziţiile date de inculpat. Astfel, deşi nu aveau de gând să încheie un contract de închiriere, inculpatul, direct sau prin intermediul numitului CCC. a solicitat persoanei vătămate diferite acte care nu erau necesare pentru contractul ce urma a fi încheiat tocmai pentru efectuarea demersurilor legale în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului deţinut de persoana vătămată, bun care în final a ieşit din patrimoniul persoanei vătămate în urma acţiunilor ilicite săvârşite de inculpatul C. împreună cu V. şi CCC.. Martorul NN., notar, a confirmat că inculpatul C. s-a ocupat de dezbatere a succesiunii, cerându-i să elibereze certificat de moştenitor pentru soţ, probabil spunându-i că acesta este unicul moştenitor.

Starea de fapt reţinută, rezultă din înscrisurile dosarului depuse de persoana vătămată, ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele deţinute de inculpaţii B., C., EEE., GG. şi FFF., percheziţiile informatice a sistemelor informatice ridicate de la biroul notarial B., de la C. declaraţiile suspectului CCC., inculpatului C., inculpatului B., inculpatelor GG. şi FFF., martorilor NN., MM., KK. GGG., MM., HHH., V., J., LL., declaraţiile persoanei vătămate N. adrese/adrese răspuns, raport de constatare criminalistică x/21.01.2021, procese-verbale de identificare după planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, procese-verbale întocmite de organele de poliţie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la anumite persoane sau bunuri, efectuării altor activităţi/ridicare acte, redare a convorbirilor telefonice, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu.

5. Cu privire la pct. 7 din rechizitoriu şi fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului E.:

În ordonanţa procurorului din data de 12.12.2023, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de C. s-a reţinut că actul material descris la pct. 7 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului s-a comis în perioada martie 2019 - august 2020, perioada în care C. împreună cu E. i-au indus în eroare pe R. şi pe fratele acestuia, U. (în prezent decedat).

Fapta inculpatului C. a constat în aceea că în luna aprilie 2019 -au indus în eroare pe R. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în sensul că urmează să folosească actele imobilului în care locuieşte persoana vătămată la înfiinţarea unei societăţi comerciale, determinându-1 să-i încredinţeze înscrisurile inculpatului E. pe care ulterior acesta le-a folosit pentru a-1 şantaja pe R..

În ordonanţa procurorului din data de 06.04.2022, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de E., s-a reţinut că fapta inculpatului E. a constat în inducerea în eroare a numiţilor R. şi a fratelui acestuia, U., în perioada iunie - septembrie 2019, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în sensul că urmează să încheie acte privind înfiinţarea unei firme, în realitate vizând dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Salonta, strada x, cauzându-le prejudicii persoanelor vătămate, care se constituie părţi civile în prezenta cauză constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen.

Rezultă astfel că inculpatul C. a avut calitatea de autor pentru actul de inducere în eroare din luna aprilie 2019 (persoana indusă în eroare fiind R.), iar inculpatul E., în calitatea de autor, a indus în eroare ambele persoane vătămate, R. şi U..

Astfel, conform declaraţiei persoanei vătămate R., în anul 2019 a fost operat în Irlanda şi, pentru că i s-a spus că nu mai poate lucra, s-a întors în ţară. E. i-a propus să înfiinţeze o firmă de construcţii pentru a obţine venituri şi, cu ocazia demersurilor efectuate pentru înfiinţarea acesteia s-a deplasat de mai multe ori (cel puţin 5 ori) împreună cu E. la biroul inculpatului C.. Tot sub pretextul că actele sunt necesare pentru înfiinţarea societăţii comerciale, E. a solicitat persoanei vătămate contractul de vânzare cumpărare prin care mama persoanei vătămate a cumpărat apartamentul.

C. a promis că se va deplasa la Oradea pentru a găsi sentinţa de divorţ a mamei sale necesare pentru intabularea apartamentului care figura pe numele mamei persoanei decedate, în prezenţa persoanei vătămate, avocatul i-a spus Iui E. că dacă vrea să obţină apartamentul, el se ocupă de intabulate. Aceştia au fost surprinşi că apartamentul era pe numele mamei sale.

C. i-a solicitat lui E. să o ducă pe persoana vătămată la notarul X. din Oradea care va pregăti actele. Deşi persoana vătămată era convinsă că va semna acte pentru înfiinţarea firmei, a aflat că trebuie să semneze acte prin care oferă garanţie în firmă cota sa parte din apartamentul pe care l-a moştenit de la mama sa.

Întrucât avocatul C. i-a spus că E. ştie ce trebuie făcut, iar acesta i-a spus că semnarea unei împuterniciri prin care inculpatul E. să fie mandatarul său pentru dezbaterea succesiunii după mama sa, III., este necesară pentru înfiinţarea firmei, la data de 22 mai 2019, persoana vătămată R. a semnat o procură autentificată la biroul notarului public AA. din Oradea prin care E. era împuternicit să o reprezinte în vederea dezbaterii procedurii succesorale notariale şi să-i vândă cota parte din moştenire, inclusiv sie însăşi la preţul de 6000 euro sau la un alt preţ stabilit de acesta.

Persoana vătămată R. a mai semnat o procură la data de 27 iunie 2019 autentificată la biroul notarului public X. din Oradea, prin care inculpatul E. era mandatat să o reprezinte pe persoana vătămată la dezbaterea succesiunii şi tranzacţionarea dreptului său succesoral, .

Aflând de problemele sale, fratele său, U., a fost de acord să aducă drept garanţie partea sa din apartament pentru a scăpa de ameninţările lui E., în acelaşi scop, la data de 20.08.2019, conform contractului de împrumut autentificat la biroul notarului W. din Salonta, U. a împrumutat 10.000 RON de la JJJ., bani pe care R. i-a înmânat lui E., în contract se prevedea ca termen de restituire data de 01.10.2019.

În aceeaşi dată (de 27 iunie 2019) persoana vătămata R., a semnat o promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare la biroul notarului public X. conform căreia persoana vătămata promite să vândă cota sa parte din apartamentul moştenit de la mama sa situat în Salonta, str. x pentru suma de 6000 euro, sumă ce a fost plătită la o dată anterioară. Persoana vătămată a precizat că nu a primit suma de 6000 euro.

Astfel, în luna august 2019, E. i-a ameninţat pe R. şi pe fratele său U. că va da actele pentru partea lor din apartament fratelui său JJJ., pentru suma de 5000 RON şi că vor "băga ţigani" în casa lor.

Inculpatul E. l-a determinat pe U. să încheie un contract de împrumut, din care rezultă că U. ar fi primit un împrumut de 5.000 RON de la E., în data de 19.08.2019, bani pe care în realitate nu i-a primit .

La data de 03.09.2019, la biroul notarului public X. s-a încheiat o promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare conform căreia U. promite să vândă cota sa parte din apartamentul moştenit de la mama sa situat în Salonta, str. x pentru suma de 3000 euro, fratelui său, R..

Astfel, inculpatul C. l-a ajutat pe inculpatul E. să-1 inducă în eroare pe R. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (raportat la actele necesare pentru înfiinţarea unei societăţi), în sensul că urmează să încheie acte privind înfiinţarea unei firme, în realitate acesta fiind determinat prin constrângere să încheie acte notariale în scopul de a obţine pentru E. dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Salonta, strada x.

Prejudiciul suferit de persoana vătămată R. este reprezentat de suma de bani consemnată în promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare pentru cota sa parte din apartament, sumă ce nu a fost plătită, dar şi de preţul derizoriu menţionat în contract, respectiv suma de 6000 euro (echivalentul la acea dată a sumei de 28.363 RON) faţă de valoarea de piaţă - conform grilei notariale de 161.345 RON sau faţă de valoarea de impozitare - de 201.534 RON.

Starea de fapt reţinută, rezultă din înscrisurile dosarului depuse de persoana vătămată R., ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele deţinute de inculpaţii B., C., E., JJJ., notar W., EEE., ridicate de la notar AA., percheziţiile informatice a sistemelor informatice ridicate de la biroul notarial de la C., declaraţiile inculpatului C., inculpatului V., inculpatului E., W., declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile martorilor KKK., YY., LL., KK., MM., LLL., MMM. procese-verbale de identificare după planşe foto, MM., adrese/adrese răspuns, procese-verbale de identificare după planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, procese-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la anumite persoane sau bunuri, efectuării altor activităţi/ridicare acte, redare a convorbirilor telefonice, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu.

6. Cu privire la pct. 9 din rechizitoriu

La data de 15 septembrie 2020, la notar NNN., prin încheierea nr. 961 s-a autentificat promisiunea de vânzare-cumpărare între OOO. şi PPP., pentru dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în str. x din Salonta, promitentul vânzător declarând că a primit suma de 10.000 euro anterior semnării contractului. S-a stabilit că promitenta cumpărătoare va intra în stăpânirea de fapt la data de 18.09.2020, iar contractul vânzare cumpărare va fi încheiat până la data de 15.12.2020.

La data de 2 iunie 2021, s-a autentificat la notar NNN. prin încheierea nr. 688 din 02.06.2021, procura specială, prin care T. o împuterniceşte pe PPP., fiica lui D., în prezenţa martorilor OOO. şi D., să îl reprezinte la dezbaterea succesiunii după tatăl său, QQQ., să-l reprezinte la dezbaterea succesiunii după defunctul tată QQQ. şi să îi vândă cota sa parte din imobilul moştenit (cota de 1/2 din imobilul situat în str. x din Salonta) la preţul de 10.000 euro.

La aceeaşi data (2 iunie 2021), la notar NNN., prin încheierea nr. 689 s-a autentificat promisiunea de vânzare-cumpărare între T. şi PPP., pentru dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în str. x din Salonta, promitentul vânzător declarând că a primit suma de 10.000 euro anterior semnării contractului. S-a stabilit că până la data de 15.12.2021 va fi încheiat contractul vânzare cumpărare.

Martorul OOO. a declarat că fratele său, persoana vătămată T. nu a primit niciun ban din cei 10.000 euro prevăzuţi în contract.

După ce a fost scos din propria locuinţă de către D., la 10 iunie 2021, persoana vătămată T. vătămată, şantajată de către D., a fost dusă de aceleaşi inculpat la avocatul C. pentru a semna un contract pentru o casă.

Deşi persoana vătămată a fost convinsă că semnează un contract de schimb prin care ceda cota sa parte deţinută asupra imobilul situat în Salonta, str. x nr. 32jud. Bihor, în schimbul unei alte locuinţe, inculpatul C., la data de 10 iunie 2021, a întocmit o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare între suspectul D. în calitate de promitent vânzător şi T., în calitate de promitent cumpărător prin care persoana vătămată ar urma să dobândească de la inculpatul D. un drept care nu era în patrimoniul inculpatului (cota de 1/2 din imobilul în natură casă în intravilan şi anexe situată în Salonta, str. x, ce a dobândit concubina promitentului vânzător RRR., cu titlu de promisiune de cumpărare în data de 18.10.2019, imobil nelocuibil), preţul vânzării fiind de 10.000 euro, sumă despre care s-a menţionat, în mod nereal, că a fost achitată integral promitentului vânzător, anterior semnării contractului.

Inculpatul D. a recunoscut că nu i-a dat banii lui T. cum în mod nereal au declarat la notar şi nici nu a primit vreun ban de la acesta cum în mod nereal a consemnat avocatul C. în promisiunea din 10.06.2021.

Astfel, la data de 10 iunie 2021, inculpatul C. a indus-o în eroare pe persoana vătămată T. în sensul că a convins-o că semnează un contract de schimb prin care urma să primească o locuinţă în care să se mute în schimbul transmiterii cotei părţi din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în strada x nr. 1, în Salonta, când în realitate a întocmit o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare în urma căreia persoana vătămată a rămas fără locuinţă.

În urma manoperelor dolosive efectuate de inculpaţii D. şi C., persoana vătămată a pierdut locuinţa situată în Salonta, str. x creându-i-se un prejudiciu reprezentat de valoarea cotei părţi a apartamentului înstrăinat.

Starea de fapt reţinută a rezultat din înscrisurile dosarului depuse de persoana vătămată, ridicate de al notar NNN., ridicare cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele deţinute de inculpaţii, C., A., percheziţiile informatice a sistemelor informatice ridicate de la C., declaraţiile inculpatului C., inculpatului D., declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile martorilor SSS., OOO., TTT., PPP., RRR., LL., KK., MM., adrese/adrese răspuns, raport de constatare criminalistică x/21.01.2021, adrese/adrese răspuns, procese-verbale de identificare după planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, procese-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la anumite persoane sau bunuri, efectuării altor activităţi/ridicare acte, redare a convorbirilor telefonice, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu.

7. Cu privire la infracţiunea de exploatare patrimonială a unor persoane vulnerabile:

Inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de exploatare patrimonială a unor persoane vulnerabile (K. şi L., mama numitului K., decedată în 2018, S., O. şi P.), săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 247 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen..(3 acte materiale).

Deşi la secţiunea în drept s-a reţinut că inculpatul C., a comis fapta în perioada decembrie 2017- iunie 2019 (21.12. 2017 primul act de executare comis în dauna persoanei vătămate K. (persoanei vătămate L. decedată), în descrierea actelor care intră în conţinutul infracţiunii continuate prev. de art. 247 alin. (1) C. pen. este menţionat şi actul din data de 16.07.2020 când persoana vătămată S. a încheiat un act adiţional la contractul de vânzare - cumpărare din 26.06.2019 pentru prelungirea termenului de răscumpărare a imobilului. Rezultă astfel că activitatea infracţională a inculpatului s-a desfăşurat până la data de 16.07.2020, dată la care se epuizează infracţiunea de exploatare patrimonială a unor persoane vulnerabile.

În perioada decembrie 2017 - iunie 2019, inculpatul C., a acţionat cu intenţie directă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aşa cum rezultă din probele administrate. în activitatea infracţională, inculpatul a fost ajutat de persoane din anturajul său precum V., D. şi E. care identificau şi abordau persoanele vulnerabile, cu nevoie urgentă de bani care erau de acord, în schimbul unor sume infime de bani, să încheie acte de transmiterea dreptului de proprietate (sau alte drepturi reale) în favoarea inculpatului sau a altor persoane din anturajul acestuia. Astfel, se constată că acelaşi subiect activ a săvârşit o pluralitate omogenă juridică de acţiuni în condiţiile în care acţiunile concrete săvârşite la diferite intervale de timp realizează conţinutul aceleaşi infracţiuni prevăzute de art. 247 alin. (1) C. pen., fiind îndreptate împotriva aceloraşi valori sociale, iar scopul urmărit, de a obţine folosul patrimonial demonstrează că există o unitate de rezoluţie infracţională, inculpatul având o reprezentare de ansamblu a activităţilor desfăşurate pentru atingerea scopului final.

a. În ceea ce-1 priveşte pe K. (L. decedată) s-a apreciat că fapta inculpatului constă în aceea că în data de 21.12.2017, odată cu acordarea împrumutului de 5.000 de euro (din care trebuia restitui în suma de 6500 euro), profitând de starea de vădită vulnerabilitatea a persoanei vătămate, a solicitat încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de răscumpărare pentru imobilul deţinut de L. la preţul de 47.180 RON, iar la restituirea împrumutului, inculpatul solicitând suma inserată în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de răscumpărare, ştiind că persoana vătămată nu poate restitui acea sumă, la data de 29.08.2018 l-a obligat să încheie un contract vânzare cumpărare drept de uzufruct viager în favoarea numitei L. pentru suma de 5000 euro deşi în contract era stipulat preţul de 74.180 RON.

Astfel, inculpatul C. a obţinut apartamentul proprietatea numitei L. pentru suma de 10.000 euro (din care persoana vătămată K. a primit doar suma de 5000 euro şi 600 RON), deşi apartamentul a fost evaluat la suma de 45.000 de euro.

Starea de fapt reţinută, a rezultat din înscrisurile dosarului depuse de persoana vătămată, ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele aparţinând inculpatului C., V., biroului notarial B., biroului notarial W., percheziţiile informatice a sistemelor informatice ridicate de la biroul notarial B., de la C., declaraţiile suspecţilor QQ. şi V., inculpatului C., inculpatului B., declaraţiile persoanei vătămate K., declaraţia martorului VV., declaraţia persoanei vătămate J., declaraţia martorului WW., declaraţia martorului XX., declaraţia martorului JJ., KK. declaraţia martorului KK., declaraţia martorului LL., MM., declaraţia martorului PP., adrese/adrese răspuns, procese-verbale de identificare după planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, procese-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la anumite persoane sau bunuri, efectuării altor activităţi/ridicare acte, redare a convorbirilor telefonice, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu.

b. Întrucât aveau nevoie de bani pentru a merge la muncă în Ungaria, P. şi O. au apelat la inculpatul C. cu care s-au înţeles să le împrumute suma de 3000 RON, iar peste un an să-i restituie suma de 6000 euro. Ca urmare, în data de 29.03.2019 s-au prezentat la biroul notarului public B. care, la sosirea lor avea întocmite actele, fiind prezentă şi A., persoană despre care persoanele vătămate cunoşteau că este angajată la biroul inculpatului C..

Profitând de neştiinţa şi starea vădită de vulnerabilitate a persoanelor vătămate, muncitori fără loc de muncă, care aveau nevoie urgentă de împrumutul acordat pentru a putea pleca la muncă, la solicitarea inculpatului C. prin încheierea nr. 550/29.03.2019 notarul B. a consemnat că suspecta A. a cumpărat jumătate din imobil situat în Salonta, strada x, nr. 4, judeţul Bihor, deţinut de persoanele vătămate la preţul de 40.000 de RON, bani despre care s-a menţionat, în mod nereal, că au fost achitaţi integral anterior semnării şi autentificării actului, prejudiciul cauzat persoanelor vătămate în sumă de 12.000 euro reprezintă diferenţa dintre suma de 3.000 de euro, sumă achitată efectiv de A. şi suma de 15.000 de euro, valoarea de piaţă a bunului vândut. Persoanele vătămate au precizat că se constituie părţi civile în cauză cu suma de 18.000 euro.

Starea de fapt reţinută, rezultă din înscrisurile dosarului depuse de persoanele vătămate, ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele aparţinând inculpatului C., V., biroului notarial B., percheziţiile informatice a sistemelor informatice ridicate de la biroul notarial B., de la C., declaraţiile suspecţilor V., inculpatului C., inculpatului B., declaraţiile persoanelor vătămate, declaraţia martorului VV., declaraţiile martorilor Q., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., JJ., KK., LL., MM., adrese/adrese răspuns, procese-verbale de identificare după planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, procese-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la anumite persoane sau bunuri, efectuării altor activităţi/ridicare acte, redare a convorbirilor telefonice, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu.

c. Inculpatul C. i-a acordat un împrumut numitei AAAA., concubina persoanei vătămate la data de 06.10.2017 încheind un contract autentic de împrumut cu garanţie imobiliară cu AAAA. pentru suma de 3900 euro la data de 08.12.2017, în care era inserat că este un împrumut fără dobândă ce urma să fie restituit până la data de 01.01.2019, dar în realitate, la data încheierii contractului, persoana vătămata a primit de la inculpat suma de 2000 euro, iar diferenţa constituie în realitate dobânda percepută pentru împrumutul acordat.

În aceleaşi condiţii, C. a încheiat un contract autentic de împrumut cu garanţie imobiliară cu AAAA. la data de 06.10.2017 prin contract de împrumut cu garanţie ipotecară autentificat de notar B. pentru 7.500 de euro, din care echivalentul în RON a sumei de 5.000 de euro reprezenta suma împrumutată, iar diferenţa reprezenta dobânda, cu termen de restituire la 06.10.2018. Deşi AAAA. a plătit suma împrumutată, inculpatul nu a fost de acord cu radierea ipotecii şi, pentru că AAAA. nu mai putea plăti ratele solicitate, inculpatul C. i-a solicitat să aducă o altă garanţie.

Pentru a garanta împrumutul şi pentru a putea radia ipoteca, S. a fost de acord să garanteze cu apartamentul său situat în Oradea, strada x, nr. 51, etj.l.

Astfel, la data de 26.06.2019, S. a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu clauză de răscumpărare cu numita BBBB., contract încheiat la notar X. din Oradea, autentificat prin încheierea nr. 2389 din 26.06.2019, în care se prevedea preţul de vânzare de 16.400 de euro, din care 5.900 de euro au fost viraţi prin transfer bancar într-un cont aparţinând persoanei vătămate.

La aceeaşi dată, 26.06.2019 la notar X. în Oradea s-a autentificat şi declaraţia persoanei vătămate S. de răscumpărare a imobilului situat în Oradea, strada x, în termen de cel mult un an de la data semnării declaraţiei, act ce a fost pregătit de către suspectul C. şi trimis notarului public X. .

Numai după semnarea acestor acte suspectul C. a fost de acord să semneze la data de 09.07.2019 declaraţia de radiere a ipotecii constituite asupra imobilului aparţinând numitei AAAA. pentru împrumutul de 7.500 de euro menţionat în actele notariale autentificate cu nr. x şi y/04.10.2018), autentificate de notar CCCC., prin încheierea nr. 661/09.07.2019 .

Prin încheierea nr. 2259 din 16.07.2020 a notarului X. a fost autentificat actul adiţional la contractul de vânzare - cumpărare din 26.06.2019 dintre S. şi suspecta BBBB., pentru prelungirea termenului de răscumpărare a imobilului până la 31.07.2021, urmând ca S. să achite cumpărătoarei suma de 750 de RON lunar, în perioada 26.06.2020 până la data de 31.07.2021 .

La 21.05.2021 BBBB. l-a notificat pe S. să elibereze imobilul proprietatea sa pentru neplata chiriei începând cu octombrie 2020 parţial şi noiembrie 2020 integral .

Astfel, fapta inculpatului C. constă în aceea că în data de 26.06.2019, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea a persoanei vătămate care intenţiona să-şi ajute concubina ameninţată de inculpat, l-a determinat pe S. sa încheie un contract de vânzare cumpărare cu clauză de răscumpărare cu numita BBBB. care prevedea preţul de vânzare de 16.400 de euro, iar ulterior, în data de 16.07.2020, să semneze actul adiţional la contractul de vânzare - cumpărare din 26.06.2019 pentru prelungirea termenului de răscumpărare a imobilului.

Prejudiciul este în valoare de 19.100 de euro, reprezentat de diferenţa dintre suma de 5.900 de euro, sumă achitată efectiv concubinei persoanei vătămate şi suma de 25.000 de euro, valoarea de piaţă a bunului vândut. Persoana vătămată a precizat că se consideră prejudiciată cu suma de 30.000 de euro.

Starea de fapt reţinută, rezultă din înscrisurile dosarului depuse de persoana vătămată, AAAA., ridicate de la av. CC., cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele aparţinând inculpatului C., A., biroului notarial B., X., percheziţiile informatice a sistemelor informatice ridicate de la biroul notarial B., de la C., declaraţiile suspecţilor V., inculpatului C., inculpatului B., declaraţiile persoanei vătămate K., declaraţiile martorilor X., AAAA., JJ., KK., LL., MM., adrese/adrese răspuns, procese-verbale de identificare după planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, procese-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la anumite persoane sau bunuri, efectuării altor activităţi/ridicare acte, redare a convorbirilor telefonice, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu.

Cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpatului E.:

În fapt, prin rechizitoriul din data de 31.01.2024 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. constând în inducerea în eroare a persoanei vătămate MMM., în vara anului 2019, când l-a chemat la el acasă, în Salonta, Strada x nr. 7, sub pretextul reparării unor prize, cunoscând că este electrician, în scopul obţinerii în luna noiembrie a aceluiaşi an a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Salonta, Aleea x, blXI, judeţul Bihor, prin act încheiat la notar X. în Oradea, contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4195/06.11.2019, pe care l-ar fi cumpărat cu 8.000 de euro, respectiv inducerea în eroare a numiţilor R. şi a fratelui acestuia, U., în perioada iunie - septembrie 2019, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în sensul că urmează să încheie acte privind înfiinţarea unei firme, în realitate vizând dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Salonta, strada x, cauzându-le prejudicii persoanelor vătămate.

S-a constatat astfel că inculpatul E. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni de înşelăciune, fapte prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

1. În sarcina inculpatului E. s-a reţinut că în perioada iunie - septembrie 2019, împreună cu inculpatul C. i-a indus în eroare pe R. şi pe fratele acestuia, U., prin prezentarea ca adevărate de fapte mincinoase în sensul că urmează să încheie acte privind înfiinţarea unei firme, în realitate vizând dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Salonta, strada x, cauzându-le prejudicii persoanelor vătămate.

În completarea celor descrise la punctul A.5, s-au menţionat următoarele:

La solicitarea inculpatului E. persoanele vătămate, fiind induse în eroare au semnat mai multe acte: - la data de 25.06.2019 R. a semnat declaraţia de acceptare a succesiunii după mama sa la notar B. conform încheierii de autentificare nr. z/25.06.2019, cu termen de dezbatere cel târziu la 01.07.2021; - la data de 27.06.2019 R. a semnat promisiune bilaterală de vânzare cumpărare autentificată la notar X. prin încheierea nr. 2417/27.06.2019 în care se menţionează că persoana vătămată promite să vândă inculpatului E. cota parte din imobil pentru suma de 6000 de euro, care as-ar fi achitat integral, în numerar, anterior semnării şi autentificării actului; - la data de 27.06.2019, R. l-a mandatat pe E. cu titlul gratuit, să-l reprezinte cu drepturi depline la dezbaterea succesiunii după III. şi să-şi vândă sieşi la preţul şi în condiţiile prevăzute în promisiune, această procură specială fiind autentificată la notar X., prin încheierea nr. 2418/27.06.2019;- la data de 27.08.2019 la biroul notarului public B., U. a dat o declaraţie de acceptare a moştenirii după mama sa aşa cum rezultă din actul autentificat prin încheiere de autentificare nr. w/27.08.2019; - la data de 03.09.2019, la biroul notarului public X., conform încheierii de autentificare nr. t/03.09.2019, s-a încheiat un contract - o promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare între R. şi U., conform căreia U. promite să vândă cota sa parte din apartamentul moştenit de la mama sa situat în Salonta, str. x fratelui său pentru suma de 3000 de euro. în contract se precizează că preţul a fost achitat numerar în ziua semnării şi autentificării contractului; - la data de 04.09.2019 s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată la notar X. prin încheierea nr. 3237/04.09.2019 în care se menţionează că persoana vătămată R. promite să vândă inculpatului cota parte din imobil pentru suma de 6000 de euro, care s-ar fi achitat integral, în numerar, anterior semnării şi autentificării actului.

b. În vara anului 2019 (iunie- iulie), E. a chemat-o pe persoana vătămată MMM. la locuinţa sa situată în Salonta, Strada x nr. 7, sub pretextul reparării unor prize, dar după ce a ajuns, fiind ameninţat cu un cuţit, a fost obligat să scrie şi să semneze un înscris olograf din care rezultă, în mod nereal, că îi datorează inculpatului suma de 6000 RON.

Ulterior, fără să se poată stabili o dată certă, inculpatul i-a solicitat persoanei vătămate restituirea presupusului împrumut, iar când persoana vătămată i-a comunicat că nu dispune de acei bani, inculpatul i-a solicitat să-i vândă apartamentul pe care îl deţinea în Salonta, Aleea x, blXl, judeţul Bihor.

Inculpatul E. i-a dat persoanei vătămate suma de 3800 RON pentru a achita restanţele la întreţinere şi i-a solicitat obţinerea actelor necesare în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare, iar persoana vătămată, sub imperiul fricii, a obţinut actele solicitate de inculpat.

După obţinerea tuturor actelor, inculpatul împreună cu persoana vătămată s-au deplasat la biroul notarul public X. în Oradea unde au semnat contractul de vânzare - cumpărare cu privire la apartamentul persoanei vătămate autentificat prin încheierea nr. 4195/06.11.2019 în care era stipulat ca preţ de vânzare al bunului suma de 8.000 de euro, banii pe care persoana vătămată nu i-a primit niciodată.

Ulterior, la data de 29.03.2021, prin intermediul executorului judecătoresc DDDD., persoana vătămată a fost somată să părăsească apartamentul.

Urmarea imediată a faptei imputate inculpatului o reprezintă prejudiciul produs prin pierderea imobilului în favoarea inculpatului E., realizată în urma manoperelor dolosive ale inculpatului, ajutat de notarul X.. Prin aceste acţiuni, persoana vătămată a suferit un prejudiciu material reprezentat de preţul apartamentului. Persoana vătămata se constituie parte civilă cu suma de 35.000 euro.

Starea de fapt reţinută, rezultă din înscrisurile dosarului depuse de persoana vătămată, ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilele aparţinând inculpatului E., biroului notarial W., EEE., declaraţiile inculpatului E., declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile martorilor X., JJ., KK., LL., MM., EEEE., VVV., WWW., FFFF., GGGG., proces-verbal de confruntare între MMM. şi E., adrese/adrese răspuns, procese-verbale de identificare după planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, procese-verbale întocmite de organele de politie cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la anumite persoane sau bunuri, efectuării altor activităţi/ridicare acte, redare a convorbirilor telefonice, aşa cum sunt indicate la punctul II - Mijloace de probă din rechizitoriu

Faţă de cele de mai sus, parchetul a apreciat că neregularităţile rechizitoriului în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C. şi E. au fost remediate, astfel că obiectul şi limitele judecăţii fiind clar stabilite, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen. şi art. 345 alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut în totalitate dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor.

În şedinţa de judecată de la data de 30.07.2024, inculpaţii, prin apărătorii acestora, au învederat că neregularităţile nu au fost remediate, astfel că nici la acest moment nu pot fi stabilite limitele şi obiectul judecăţii, impunându-se restituirea cauzei la parchet.

Judecătorul de cameră preliminară, analizând actul de sesizare, respectiv rechizitoriul nr. x/2021 din data de 31 ianuarie 2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin raportare la actul de remediere a neregularităţilor întocmit în data de 12 iulie 2024 şi dispoziţiile legale incidente, a constatat că procurorul nu a respectat obligaţia procedurală de a regulariza actul de sesizare, ce fusese instituită cu caracter definitiv prin încheierea din 5 iulie 2024 pentru ca actul de sesizare să fie apt să îşi îndeplinească funcţia idonee, deoarece în continuare nu este posibilă determinarea obiectului şi limitelor judecăţii, după cum urmează:

a. La punctul A din actul de regularizare, deşi este identificată ca perioadă de comitere a infracţiunilor noiembrie 2016 - august 2021, la penultimul paragraf al paginii 7 se indică ca dată a epuizării 10 iunie 2021. Prin urmare, nici din actul de regularizare nu se poate decela care este actul de executare imputat inculpatului C. care face ca infracţiunea de înşelăciune să fie consumată în august 2021.

b. Cu privire la fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu, s-a constatat că parchetul a realizat şi în actul de regularizare o descriere echivocă a acuzaţiei formulate împotriva inculpatului, în condiţiile în care nu a identificat concret numărul de acte de executare comise, precum şi modul de realizare a actelor de inducere în eroare. Deopotrivă, deşi este indicată ca perioadă infracţională noiembrie 2016 - 2018, pe de o parte, nu este indicată data concretă a epuizării infracţiunii, iar pe de altă parte, sunt indicate şi acte care în opinia parchetului au relevanţă infracţională comise în februarie 2020. Prin urmare, în continuare, s-a menţionat că nu poate fi identificată configuraţia acuzaţiei penale.

c. Cu privire la fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, s-a arătat că parchetul a indicat în actul de regularizare ca perioadă de comitere a infracţiunii aprilie 2018 - mai 2018, fără a clarifica dacă actele descrise în rechizitoriu ca fiind comise în februarie 2018 sunt dintre cele cu care a fost sesizată instanţa. Deopotrivă, s-a reţinut că parchetul nu a indicat în actul de regularizare care este modalitatea concretă de realizare a actelor de inducere şi menţinere în eroare a persoanei vătămate M. şi nici nu a individualizat contribuţiile inculpatului SS. prin raportare la cele ale lui E. faţă de modalitate de configurare a acuzaţiei de înşelăciune, astfel încât să se poate determina în mod explicit care sunt actele nemijlocite comise de fiecare dintre aceştia în legătură cu fapta imputată.

d. Cu privire la descrierea faptelor de la pct. 4 din rechizitoriu, s-a reţinut că parchetul a reluat în sinteză în actul de regularizare aceeaşi situaţie de fapt descrisă în rechizitoriu fără a indica în concret care sunt actele concrete care relevă inducerea în eroare a persoanei vătămate şi modalitatea de stabilire a legăturii de cauzalitate în raportare cu urmarea imediată precizată în actul de regularizare.

e. Cu privire la pct. 7 din rechizitoriu prin actul de regularizare, parchetul a accentuat elementele de echivocitate reţinute de judecătorul de cameră preliminară. Astfel, s-a constatat că la pct. 5 din actul de regularizare (pag. 15) după ce este identificată ca perioadă infracţională martie 2019 - august 2020, ulterior, parchetul face referire la comiterea actelor în intervalul iunie - septembrie 2019, pentru ca apoi să fie menţionat ca debut al acţiunii de care este acuzat inculpatul C. în aprilie 2019. În plus, parchetul deşi identifică iniţial acţiunile inculpaţilor E. şi C. ca fiind cele ale unor autori individuali, ulterior, a prezentat acţiunile acestora în calitatea de coautori, asumând o coeziune subiectivă, pentru ca în continuare să considere că actele lui C. sunt doar acte de ajutorare. În aceste condiţii, judecătorul de preliminară a considerat că în continuare în descrierea actelor materiale procurorul a omis să evidenţieze în mod specific care este acţiunea ori inacţiunea imputată inculpatului C. cu descrierea elementului material al fiecărui act material, cu specificarea condiţiilor de timp şi loc, descrierea urmării imediate şi a raportului de cauzalitate. Această echivocitate a acuzaţiei de înşelăciune este accentuată şi prin trimiterea la acte de constrângere specifice şantajului pentru care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată.

f. Cu privire la pct. 9 din rechizitoriu, s-a reţinut că parchetul nu a indicat explicit care sunt actele concrete prin care se consideră comisă fapta de înşelăciune de care este acuzat inculpatul, fiind enumerate doar o serie de acte notariale încheiate, iar apoi se face referire concluziv la acte de inducere în eroare, deşi anterior nu fusese indicat factual nicio astfel de activitate.

g. Relativ la infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, în formă continuată, s-a menţionat că prin actul de regularizare procurorul a depăşit limitele competenţei funcţionale, extinzând acuzaţia dincolo de limitele ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale (decembrie 2017 - iunie 2019) prin reţinerea continuării activităţii inculpatului C. până în 16 iunie 2020. Deopotrivă, parchetul a reluat în sinteză actele descrise în rechizitoriu fără a identifica în mod concret modul, locul şi timpul săvârşirii pretinselor acte materiale şi fără a fi indicate probele pe care se întemeiază acuzaţia, aspecte care, s-a apreciat că încalcă dreptul la apărare al inculpatului.

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în actul de regularizare parchetul nu a reuşit în privinţa inculpatului C. să identifice numărul de acţiuni sau inacţiuni care întrunesc fiecare în parte elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare, data acestora, precum şi momentul concret al epuizării relaţionat cu o anumită acţiune sau inacţiune concretă. Deopotrivă, parchetul nu a identificat în mod autonom şi concret care sunt actele prin care a fost comisă infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, pentru a le putea distinge de cele specifice acuzaţiei de înşelăciune.

Doar cu privire la fapta descrisă la pct. 2 din rechizitoriu parchetul a reuşit să clarifice prin actul de regularizare elementele de echivocitate reţinute în încheierea din 5 iulie 2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea.

În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că rechizitoriul emis în 31 ianuarie 2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021 privind pe inculpaţii C. şi E. nu poate determina limitele şi obiectul judecăţii, astfel că, se impune restituirea cauzei la parchet.

Pentru aceste considerente, în baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus restituirea dosarului nr. x/2021 în care a fost emis rechizitoriul din data de 31 ianuarie 2024 privind pe inculpaţii: C., acuzat de comiterea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen., exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 247 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. B., acuzat de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. A., acuzată de comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 din C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. D., acuzat de comiterea infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. E., acuzat de comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, faţă de imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii.

Împotriva încheierii penale nr. 17/CP/2024 din data de 21 august 2024 şi încheierii din 05 iulie 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024 au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpaţii A. şi B..

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 347 din C. proc. pen. şi la art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., admiterea contestaţiei, desfiinţarea, în parte, a încheierii intermediare din data de 05.07.2024 şi în totalitate a încheierii finale nr. 17/2024 din data de 21.08.2024 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, şi în rejudecare, în temeiul art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., respingerea cererilor şi excepţiilor formulate de inculpaţii C. şi E., constatarea legalităţii sesizării instanţei cu rechizitoriul emis în data de 31 ianuarie 2024 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum şi a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2021 începerea judecăţii faţă de inculpaţii C., B., A., D. şi E..

În motivare, s-a susţinut că descrierea faptei, corespunzătoare fiecărei încadrări juridice reţinute în sarcina inculpaţilor C., B., A., D. şi E. este efectuată într-un mod clar şi complet. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea a constatat neregularitatea rechizitoriului din data de 31 ianuarie 2024 emis în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea apreciind că parchetul nu a reuşit în privinţa inculpatului C. să identifice numărul de acţiuni sau inacţiuni care întrunesc fiecare în parte elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare, data acestora, precum şi momentul concret al epuizării relaţionat cu o anumită acţiune sau inacţiune concretă şi totodată, nu a identificat în mod autonom şi concret care sunt actele prin care a fost comisă infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, pentru a le putea distinge de cele specifice acuzaţiei de înşelăciune.

Cu privire la perioada de comitere a infracţiunii, respectiv data epuizării infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului C., s-a susţinut că în mod greşit judecătorul de cameră preliminară a reţinut faptul că în actul de regularizare ar fi fost identificată ca perioada de comitere a infracţiunilor noiembrie 2016 - august 2021, întrucât din lecturarea actului de regularizare rezultă ca a fost indicată în mod expres ca perioada de epuizare data de 10 iunie 2021, aceste aspecte fiind precizate în penultimul paragraf al filei nr. 7 din actul remediu.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu, s-a apreciat că prin actul de regularizare s-a identificat în concret numărul de acte de executare comise, respectiv două acte, modul de realizare a actelor de inducere în eroare, precum şi data comiterii acestora. În actul de remediere s-a reluat pe scurt starea de fapt, dar acest lucru s-a făcut pentru a arăta că inculpatul, după ce a indus-o în eroare pe persoana vătămată, a întreprins şi alte acţiuni pentru obţinerea în deplină proprietate a imobilului - apartament situat în Salonta, strada x nr. 2, judeţul Bihor, respectiv pentru a reliefa perseverenţa inculpatului în atingerea scopului propus.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, în ceea ce priveşte perioadă de comitere a acestui act material, s-a menţionat că în ordonanţa procurorului din data de 12.12.2023 prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de C., s-a reţinut că actul material descris la pct. 3 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului s-a comis în perioada aprilie 2018 - mai 2018. În actul de remediere s-a precizat că la data de 07.05.2018 persoana vătămată s-a prezentat împreună cu E. la biroului notarial B., unde iniţial s-a realizat succesiunea în urma căreia persoana vătămată a obţinut dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Salonta, strada x (fostă Dunării), nr. 31, jud. Bihor, iar ulterior, în aceeaşi zi, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare prin care persoana vătămată a înstrăinat imobilul situat în Salonta Strada x (fostă Dunării), nr. 31 către numita ZZ..

Cu privire la descrierea faptelor de la pct. 4 din rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară a considerat în mod greşit că nu au fost indicate în concret actele care relevă inducerea în eroare a persoanei vătămate şi modalitatea de stabilire a legăturii de cauzalitate în raportare cu urmarea imediată precizată în actul de regularizare cu toate că în actul remediu au fost detaliate aceste aspecte.

Cu privire la pct. 7 din rechizitoriu, în ceea ce priveşte critica vizând precizările efectuate prin actul de regularizare, regăsite în cuprinsul pct. 5 al actului, referitoare la perioada infracţională aferentă infracţiunilor de la pct. 7 din rechizitoriu, s-a susţinut că precizările au fost menite să clarifice perioada infracţională reţinută în sarcina fiecărui inculpat în parte, aceasta fiind justificarea inserării a două perioade distincte.

Cu privire la pct. 9 din rechizitoriu, contrar opiniei judecătorului de cameră preliminară care a arătat că parchetul nu a indicat explicit care sunt actele concrete prin care se consideră comisă fapta de înşelăciune de care este acuzat inculpatul, s-a apreciat că prin actul de regularizare au fost remediate deficienţele constatate în încheierea intermediară din data de 05.07.2024.

În actul de remediere s-a menţionat expres că fapta inculpatului C. constă în aceea că, la data de 10 iunie 2021, a indus-o în eroare pe persoana vătămată T. sensul că a convins-o că semnează un contract de schimb prin care urma să primească o locuinţă în care să se mute în schimbul transmiterii cotei părţi de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în strada x nr. 1, în Salonta, când în realitate a întocmit o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare în urma căreia persoana vătămată a rămas fără locuinţă.

Relativ la infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, în formă continuată, contrar opiniei judecătorului de cameră preliminară, s-a susţinut că actul de remediere a furnizat suficiente elemente încât să contureze o acuzaţie clară, respectiv concordanţa cu norma penală, făcând înţeles obiectul infracţiunii.

Rechizitoriul şi actul de remediere formează un tot unitar, astfel încât circumstanţele de loc şi de timp expuse în cadrul secţiunii "în fapt" privitoare la actele materiale ale infracţiunii de înşelăciune comise în dauna aceloraşi persoane vătămate vizate şi de infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, datorită împrejurărilor de comitere a celor două fapte sunt comune şi cuprinse în actul de acuzare. S-a apreciat că nu este justificată concluzia neindicării probelor pe care se întemeiază acuzaţia, acestea fiind în mod expres şi enumerativ indicate la finalul fiecărui subpunct (a, b, c) al punctului 7 din actul de remediere, aşa cum rezultă din lecturarea înscrisului referit.

Acurateţea încadrării juridice date faptelor de către procuror nu face, în principiu, obiectul verificării în camera preliminară, întrucât acest aspect de fond al acuzaţiei tine de judecarea ei, nu de aptitudinea rechizitoriului de a învesti instanţa. Acuzaţia privindu-1 pe inculpatul C. a fost formulată într-o manieră suficient de clară, astfel încât, să-i dea posibilitatea acestuia să înţeleagă, inclusiv uzând de calitatea sa de specialist al dreptului, avocat, faptele imputate şi semnificaţia lor penală, încadrarea juridică şi implicit tratamentul sancţionator. Totodată, şi situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare este suficientă şi în cazul acuzaţiei aduse inculpatului E. pentru a stabili obiectul şi limitele judecăţii, fiind prezentate cu suficientă precizie, astfel încât să rezulte concordanţa cu norma de incriminare, considerând netemeinice încheierile penale pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea prin care s-au admis cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii C. şi E., s-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. x din data de 31 ianuarie 2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Contestatorul inculpat B. a solicitat admiterea contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară nr. 17/2024 şi a încheierii preliminare din data de 05.07.2024, desfiinţarea, în parte, a acestora în sensul admiterii cererilor şi excepţiilor formulate în procedura camerei preliminare.

A solicitat excluderea declaraţiilor martorilor, a persoanelor vătămate, a suspecţilor/inculpaţilor indicate în cuprinsul prezentelor, precum şi a proceselor-verbale întocmite cu ocazia efectuării confruntării, identificării de persoane şi percheziţiilor informatice, ca probe nelegal administrate în cursul urmăririi penale, cu încălcarea flagrantă a dreptului la apărare şi, implicit, a dreptului la un proces echitabil, cu consecinţa excluderii materiale a acestora din dosarul cauzei în conformitate cu D. C. civ. nr. 22/2018 după rămânerea definitivă a soluţiei şi să se constate neregularitatea actului de sesizare prin raportare la imposibilitatea stabilirii limitelor şi obiectului judecăţii cu consecinţa restituirii cauzei la parchet, în temeiul dispoziţiilor art. 346 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen., în vederea înlăturării neregularităţii rechizitoriului şi a efectuării actelor de urmărire penală, necesare stabilirii limitelor şi obiectului judecăţii şi în ceea ce îl priveşte pe acesta.

A solicitat excluderea mijloace de probă astfel cum au fost indicate în cerere, declaraţii date în cauză de către martori, suspecţi, inculpaţi peroane vătămate, arătând că prin încheierea intermediară din 5 iulie 2024 instanţa a reţinut existenţa unor procese-verbale de încunoştiinţare cu privire la numiţii: HHHH., EE., PP., T. şi J., iar aceste procese-verbale nu existau în copia scanată a dosarului de urmărire penală pus la dispoziţia acestuia de organul de urmărire penală, însă dată fiind constatarea instanţei insistă asupra acestei cereri. Cu toate acestea, declaraţiile restului de 10 persoane au fost luate în lipsa apărării, chiar judecătorul recunoscând ca organele de urmărire penală au respectat în administrarea marii majorităţi a mijloacelor probatorii obligaţia de încunoştinţare a apărătorilor părţilor, această sintagmă relevă însăşi nerespectarea obligaţiilor, chiar dacă punctual. Declaraţiile acestor persoane trebuiau excluse, iar motivarea că obiectul audierii nu îl constituia fapta imputată inculpatului nu poate fi primită, deoarece unii dintre martori au legătură directă cu fapta imputată şi puteau furniza relaţii despre situaţia inculpatului.

Prin aceleaşi cereri a solicitat excluderea suplimentară a mijloacelor de probă obţinute în urma efectuării suplimentar, a trei procedee probatorii în dosarul nr. x/2021 respectiv, confruntarea din data de 08.06.2022 între inculpatul E. şi martora ZZ., procedeul probatoriu de identificare persoane după fotografie din data de 07.03.2022 şi procedeul probatoriu al percheziţiilor informatice, fără încunoştinţarea prealabilă a apărătorului ales al acestuia, precum şi a celorlalţi apărători aleşi a inculpaţilor din prezenta cauză, contra dispozitivului de admitere a solicitării de încunoştinţare al ordonanţei din data de 02.09.2021, aflată la fila x din Vol. 31 al dosarului de urmărire penală, astfel că se impune şi excluderea mijloacelor de probă astfel obţinute.

A solicitat excluderea tuturor mijloacelor de probă astfel cum au fost individualizate în cerere, ca probe nelegal administrate în cursul urmăririi penale, ca efect al reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 92 alin. (1)-(3) C. proc. pen., în conformitate cu care, în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală. În ceea ce priveşte neregularitatea actului de sesizare a solicitat să se constate nulitatea mijloacelor de probă expuse anterior, cu consecinţa excluderii materiale a acestora din dosarul cauzei şi imposibilitatea determinării obiectul judecăţii, afectat şi deopotrivă de excluderea probaţiunii, cât şi de modalitatea neclară de formulare a acuzaţiei.

A menţionat că toate aceste aspecte determină imposibilitatea stabilirii limitelor şi obiectului judecăţii, inclusiv în privinţa infracţiunii imputate acestuia, raportat la lipsa explicitării elementelor constitutive ale infracţiunii imputate, astfel încât, să se poată stabili o corespondenţă între aspectele factuale reţinute în secţiunea "în fapt" al actului de sesizare şi aspectele juridice reţinute în secţiunea "în drept" al acestuia, afectând astfel pregătirea şi exercitarea unei apărări efective.

Contestatoarea inculpată A. solicitat, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierilor atacate şi, rejudecând, admiterea cererilor şi excepţiile astfel cum au fost invocate în faţa Curţii de Apel Oradea, să se constate neregularitatea rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea faţă de imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii. În esenţă, a arătat că nu sunt descrise corespunzător actele materiale ce compun infracţiunea de înşelăciune, fals în declaraţii, respectiv instigare la fals intelectual şi, de asemenea, nu sunt indicate coordonatele temporal-sparţiale.

Examinând încheierea atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport, cu criticile formulate, Completul de doi judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară menţionează limitele şi specificul obiectului procedurii pendinte, astfel cum sunt definite explicit în cuprinsul dispoziţiilor art. 342 din C. proc. pen., normă care statuează asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, chestiuni punctuale, enumerate limitativ, respectiv: competenţa instanţei sesizate prin rechizitoriu, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, analiză care se realizează doar din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute de art. 281 - art. 282 din C. proc. pen. şi a condiţiilor de incidenţă a acestora.

Sub un prim aspect, se constată că examenul judecătorului de cameră preliminară este limitat, prin voinţa legiuitorului, la chestiuni de drept, circumscrise exigenţelor de formă şi conţinut ale actelor procedurale, de concordanţă a acestora din urmă cu actele procesuale pe care le încorporează ori cu dispoziţiile legale pertinente în faza de urmărire penală.

În egală măsură, un atare examen implică o evaluare a probelor din aceeaşi unică perspectivă a legalităţii (sau, după caz, a loialităţii), judecătorul analizând doar legalitatea, iar nu oportunitatea actului prin care s-a dispus/respins administrarea unei probe de către organul de urmărire penală. În al doilea rând, în definirea limitelor verificărilor efectuate de judecătorul de cameră preliminară, sunt pertinente normele relative la nulităţi, ele disciplinând atât participanţii procesuali îndreptăţiţi a invoca încălcări ale legii în faza de urmărire penală, cât şi coordonatele procedurale în care astfel de încălcări pot fi invocate în camera preliminară

Cu privire la legalitatea sesizării instanţei, aceasta presupune examinarea îndeplinirii exigenţelor instituite de art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., cu privire la conţinutul actului de sesizare prin prisma prevederilor art. 371 din C. proc. pen. raportat la art. 329 alin. (1) din C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară verifică, prin prisma acestor dispoziţii, claritatea acuzaţiei, dacă fapta este descrisă în mod suficient, astfel încât să rezulte o concordanţă cu norma penală, de natură a permite inculpatului să înţeleagă semnificaţia penală a conduitei sale ilicite. Importanţa acestei descrieri rezultă din dispoziţiile art. 371 din C. proc. pen., care fixează obiectul judecăţii la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare.

Aşadar, ceea ce se verifică este de a stabili obiectul judecăţii prin descrierea faptelor şi arătarea persoanelor la care actul de sesizare se referă, indicarea încadrării juridice, precum şi a probelor/mijloacelor de probă care au fundamentat opţiunea procurorului de a da emite rechizitoriu şi dispoziţia de trimitere în judecată.

Din perspectiva verificării regularităţii actului de sesizare, legea de procedură obligă la verificarea elementelor circumscrise dispoziţiilor art. 328 din C. proc. pen., referitoare la condiţiile de fond şi de formă a rechizitoriului, pentru a se putea stabili obiectul şi limitele judecăţii.

Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul nr. x/2021 din 31 ianuarie 2024 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen., exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 247 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., în dauna persoanei vătămate N., a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 din C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., a inculpatului D., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, faţă de persoana vătămată T., prevăzută de art. 207 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a inculpatului E., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. faţă de persoanele vătămate R. şi MMM., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea penală din data de 05.07.2024 s-au respins ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A. şi B. cu privire la legalitatea şi loialitatea urmăririi penale efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021, precum şi cu privire la regularitate actului de sesizare a instanţei. S-au admis, în parte, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii C. şi E. numai în ceea ce priveşte criticile formulate în legătură cu regularitatea actului de sesizare şi, pe cale de consecinţă, s-au respins celelalte cereri formulate de inculpaţi cu privire la obiectul camerei preliminare. În baza art. 345 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat neregularitatea rechizitoriului emis în 31 ianuarie 2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021 privind pe inculpaţii C. şi E..

Prin încheierea penală nr. 17/CP/2024 din data de 21 august 2024, în baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus restituirea dosarului nr. x/2021 în care a fost emis rechizitoriul din data de 31 ianuarie 2024 privind pe inculpaţii: C., acuzat de comiterea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen., exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 247 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. B., acuzat de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. A., acuzată de comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 din C. pen., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. D., acuzat de comiterea infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. E., acuzat de comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, faţă de imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii.

Cu privire la contestaţia formulată de Parchet de pe lângă Curtea de Apel Ordea, Înalta Curte, completul de doi judecători, notează prealabil că interpretarea sistematică a dispoziţiilor procesual-penale în materia contestaţiei în cameră preliminară - respectiv art. 4251 alin. (1) şi alin. (4) coroborate cu art. 347 alin. (4) C. proc. pen. - relevă caracterul limitat devolutiv al acestei căi de atac, concretizat în aceea că legalitatea încheierii atacate poate fi cenzurată, în principiu, în limitele criticilor formulate explicit de contestator în faţa judecătorului de cameră preliminară de la fond şi numai prin excepţie din oficiu, prin raportare la eventuale cazuri de nulitate absolută.

În acest cadru, Înalta Curte, completul de doi judecători verificând cauza prin prisma criticilor invocate şi prin raportare la dispoziţiile art. 347 şi art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea ca fiind fondată, pentru considerentele ce urmează a fi dezvoltate.

Cu privire la legalitatea sesizării din perspectiva exigenţelor de claritate a acuzaţiei, Înalta Curte, completul de doi judecători reţine că în analiza cererilor şi excepţiilor formulate sub acest aspect, trebuie să aibă în vedere atât cerinţele de conţinut al rechizitoriului, explicit prevăzute de art. 328 C. proc. pen., cât şi regulile cu valoare de principiu ce se desprind din jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, subliniind importanţa informării adecvate şi detaliate a acuzatului cu privire la natura acuzaţiilor şi calificarea juridică a faptelor, instanţa de contencios european a statuat mutatis mutandis că "art. 6 paragraful 3 lit. a) din convenţie îi recunoaşte acuzatului dreptul de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzaţiei, adică la faptele materiale de care este acuzat, dar şi încadrarea juridică a faptelor, şi aceasta în mod detaliat. Sfera de aplicare a acestei dispoziţii trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din convenţie. În materie penală, o informare precisă şi completă cu privire la acuzaţiile aduse unei persoane, şi deci cu privire la încadrarea juridică pe care instanţa o poate reţine împotriva sa, este o condiţie esenţială a echităţii procedurii" (cauza Adrian Constantin împotriva României, hotărârea din 12.04.2011, cauza Pelissier şi Sassi împotriva Franţei, hotărârea din 25.03.1999).

În aceste coordonate de principiu, se reţine că exigenţele de descriere a acuzaţiilor sunt îndeplinite atunci când circumstanţele de timp, loc şi modalitate de comitere sunt indicate, în cuprinsul actului de sesizare, cu o precizie suficientă pentru a permite acuzatului să înţeleagă, cu exactitate, conţinutul faptic, obiectiv al fiecărei învinuiri aduse.

Tot astfel, indicarea probelor şi a mijloacelor de probă ce susţin teza acuzării presupune trimiteri explicite şi punctuale atât la elementele faptice care au fundamentat concluzia procurorului că există o faptă prevăzută de legea penală, comisă cu vinovăţia cerută de lege de către persoana inculpată, cât şi la mijloacele de probă prin intermediul cărora au fost obţinute aceste elemente. Întinderea acestor trimiteri sau explicaţii depinde de particularităţile cauzei; fără a fi necesar ca orice afirmaţie a organului judiciar să fie însoţită de precizarea elementelor de probă ce au fundamentat-o, este însă esenţial ca rechizitoriul să indice suportul probator - direct ori indirect - al elementelor esenţiale, obiective şi subiective, circumscrise conţinutului legal al infracţiunii, astfel încât acuzatul să poată înţelege, cât mai exact, baza probatorie a acuzaţiei şi, eventual, în deplină cunoştinţă de cauză, să o poată contesta în faza judecăţii.

În cauză, contrar celor reţinute de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, Înalta Curte, completul de doi judecători constată că în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C. şi E. neregularităţile rechizitoriului au fost remediate, astfel că, obiectul şi limitele judecăţii au fost clar stabilite, în conformitate cu art. 327 lit. a) şi art. 345 alin. (3) din C. proc. pen.

Aşadar, la punctul a) din actul de remediere a neregularităţilor actului de sesizare, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că deşi este identificată ca perioadă de comitere a infracţiunilor noiembrie 2016 - august 2021, la penultimul paragraf al paginii 7 se indică ca fiind data epuizării 10 iunie 2021. Înalta Curte constată că în actul de sesizare infracţiunea a fost reţinută ca fiind comisă în perioada noiembrie 2016 - august 2021, epuizată în august 2021, iar în cuprinsul actului de remediere s-a precizat la fila x penultimul paragraf că infracţiunea s-a epuizat la data de 10 iunie 2021, respectiv data la care inculpatul C. a indus-o în eroare pe persoana vătămată T.. Prin urmare, în actul de remediere s-a stabilit în mod clar data epuizării infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. reţinută în sarcina inculpatului C. ca fiind data de 10 iunie 2021 şi nu luna august 2021.

Cu privire la fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că este indicată ca perioadă infracţională noiembrie 2016 - 2018, pe de o parte, şi nu este indicată data concretă a epuizării infracţiunii, iar pe de altă parte, sunt indicate şi acte care în opinia parchetului au relevanţă infracţională comise în februarie 2020, neputând fi identificată configuraţia acuzaţiei penale.

Înalta Curte constată că din cuprinsul actului de remediere din 12.07.2024 rezultă că s-a descris pe scurt starea de fapt, precizându-se că inculpatul C. a indus-o în eroare pe persoana vătămată J. cu ocazia încheierii celor două contracte din data de 18.11.2016, promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare şi contract de închiriere, dar şi ulterior, cu ajutorul suspectului V., la momentul încheierii contractul de împrumut din data de 07.04.2017 urmat de cesionarea creanţei către inculpat la data de 10.04.2017, fiind astfel indicate concret cele două de acte de executare comise anterior menţionate, data comiterii, precum şi modul de realizare a actelor de inducere în eroare, fiind pe larg prezentată starea de fapt.

Cu privire la fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că parchetul a clarificat prin actul de regularizare elementele de echivocitate reţinute în încheierea din 5 iulie 2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea.

În ceea ce priveşte fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că parchetul nu a indicat modalitatea concretă de realizare a actelor de inducere şi menţinere în eroare a persoanei vătămate M. şi nici nu a individualizat contribuţiile inculpatului SS. prin raportare la cele ale lui E. faţă de modalitate de configurare a acuzaţiei de înşelăciune, astfel încât să se poate determina în mod explicit care sunt actele nemijlocite comise de fiecare dintre aceştia în legătură cu fapta imputată.

Contrar judecătorului de cameră preliminară, Înalta Curte constată că în actul de remediere, s-a descris că situaţia de fapt, reţinându-se că inculpatul C. împreună cu E. au realizat acte menite a-l determina pe M. să semneze contractul de vânzare-cumpărare, cerându-i, sub pretextul sprijinirii acestuia să dobândească cetăţenie maghiară, documentele de stare civilă şi actele de proprietate. Prin ordonanţa procurorului din data de 12 decembrie 2023 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de C., reţinându-se că actul material descris la pct. 3 din secţiunea "starea de fapt" a rechizitoriului s-a comis în perioada aprilie 2018 - mai 2018.

Astfel, în actul de remediere, referitor la modalitatea concretă de realizare a actelor de inducere şi menţinere în eroare a persoanei vătămate M., s-a precizat că ambii inculpaţi au săvârşit fapta în calitate de autori, acţionând concordant pentru atingerea scopului propus. Inculpatul SS. a fost cel care i-a comunicat lui inculpatului E. ce acte să-i solicite persoanei vătămate, iar ulterior, tot sub pretextul întocmirii unor acte în vederea obţinerii cetăţeniei maghiare şi a unui loc de muncă în Ungaria, persoana vătămată a fost chemată la biroul notarial public B. unde, la solicitarea coinculpaţilor, a semnat contractul de vânzare cumpărare.

Prin urmare, în baza actelor primite de la persoana vătămată la data de 07.05.2018 persoana vătămată s-a prezentat împreună cu E. la biroului notarial B. unde iniţial s-a realizat succesiunea în urma căreia persoana vătămată a obţinut dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Salonta, strada x (fostă Dunării), nr. 31, jud. Bihor, iar în aceeaşi zi, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare prin care persoana vătămată a înstrăinat imobilul situat în Salonta Strada x (fostă Dunării), nr. 31 către numita ZZ..

Cu privire la descrierea faptelor de la punctul 4 din rechizitoriu, contrar celor reţinute de prima instanţă, respectiv că parchetul a reluat în sinteză în actul de regularizare aceeaşi situaţie de fapt descrisă în rechizitoriu fără a indica în concret care sunt actele concrete care relevă inducerea în eroare a persoanei vătămate şi modalitatea de stabilire a legăturii de cauzalitate în raportare cu urmarea imediată precizată în actul de regularizare, Înalta Curte reţine că din descrierea situaţiei de fapt, astfel cum a fost prezentată la filele x, a rezultat că inculpatul C. este cel care a pus la cale activitatea infracţională care avea ca scop final dobândirea bunurilor imobile aparţinând persoanei vătămate. După dezbaterea succesiunii, în baza procurii semnate de către persoana vătămată prin care l-a împuternicit pe CCC. să vândă imobilele deţinute de persoana vătămată şi să încaseze preţul, acesta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu S.C. DDD. S.R.L. Salonta, având în vedere că acesta nu putea vinde un bun imobil care nu aparţinea persoanei vătămate şi fără o procură autentică prin care să fie mandatat să vândă, iar cele două procuri au fost semnate prin inducerea în eroare a persoanei vătămate şi de către inculpatul C..

Aşadar, persoana vătămată a fost determinată să se prezinte la biroul notarului public X. pentru a încheia un contract de închiriere cu CCC. pentru spaţiul menţionat, dar în realitate a semnat două procuri, o procură prin care acesta era împuternicit să o reprezinte pe persoana vătămată pentru dezbaterea succesiunii soţiei sale decedate în 1999 şi alta prin care era împuternicit să vândă imobilele deţinute de persoana vătămată şi să încaseze preţul.

Prin urmare, la data de 02.07.2018, CCC., în baza procurii menţionate anterior, a încheiat cu S.C. DDD. S.R.L. Salonta o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare prin care primul, se obligă să vândă cota deţinută de persoana vătămată din imobilele situate în Salonta, str. x şi 51 pentru suma de 17.000 euro, iar la data de 03.08.2018 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, starea de fapt fiind pe larg descrisă în actul de remediere, fiind indicate şi mijloacele de probă.

Cu privire la punctul 7 din rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în continuare în descrierea actelor materiale procurorul a omis să evidenţieze în mod specific care este acţiunea ori inacţiunea imputată inculpatului C. cu descrierea elementului material al fiecărui act material, cu specificarea condiţiilor de timp şi loc, descrierea urmării imediate şi a raportului de cauzalitate, iar această echivocitate a acuzaţiei de înşelăciune este accentuată şi prin trimiterea la acte de constrângere specifice şantajului pentru care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată.

Înalta Curte are în vedere că exigenţele de descriere a acuzaţiilor sunt îndeplinite atunci când circumstanţele de timp, loc şi modalitate de comitere sunt indicate, în cuprinsul actului de sesizare, cu o precizie suficientă pentru a permite acuzatului să înţeleagă, cu exactitate, conţinutul faptic, obiectiv al fiecărei învinuiri aduse.

Din actele dosarului rezultă că inculpatului C. i se impută faptul că în luna aprilie 2019 l-a indus în eroare pe R. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în sensul că urmează să folosească actele imobilului în care locuieşte persoana vătămată la înfiinţarea unei societăţi comerciale, determinându-1 să-i încredinţeze înscrisurile inculpatului E. pe care ulterior acesta le-a folosit pentru a-l şantaja pe R..

În actul de remediere întocmit de procuror la data de 12.07.2024 s-a menţionat că fapta inculpatului E. a constat în inducerea în eroare a numiţilor R. şi a fratelui acestuia, U., în perioada iunie - septembrie 2019, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în sensul că urmează să încheie acte privind înfiinţarea unei firme, în realitate, vizând dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Salonta, strada x.

Persoana vătămată R. a mai semnat o procură la data de 27 iunie 2019 autentificată la biroul notarului public X. din Oradea, prin care inculpatul E. era mandatat să o reprezinte pe persoana vătămată la dezbaterea succesiunii şi tranzacţionarea dreptului său succesoral. La aceeaşi dată, 27 iunie 2019, persoana vătămata R., a semnat o promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare la biroul notarului public X. conform căreia persoana vătămata promite să vândă cota sa parte din apartamentul moştenit de la mama sa situat în Salonta, str. x pentru suma de 6000 euro, sumă ce a fost plătită la o dată anterioară, persoana vătămată precizând că nu a primit suma de 6000 euro.

În luna august 2019, E. i-a ameninţat pe R. şi pe fratele său U. că va da actele pentru partea lor din apartament fratelui său JJJ., pentru suma de 5000 RON şi că vor "băga ţigani" în casa lor. Inculpatul E. l-a determinat pe U. să încheie un contract de împrumut, din care rezultă că U. ar fi primit un împrumut de 5.000 RON de la E., în data de 19.08.2019, bani pe care în realitate nu i-a primit. La data de 03.09.2019 la biroul notarului public X. s-a încheiat o promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare conform căreia U. promite să vândă cota sa parte din apartamentul moştenit de la mama sa situat în Salonta, str. x pentru suma de 3000 euro, fratelui său, R..

Aspectele privind legătura dintre inculpaţi vizează fondul cauzei, incompatibile cu obiectul camerei preliminare, menţiunile prezentate de procuror fiind suficient de clare şi totodată suficiente pentru a putea investi în mod legal instanţa şi a permite inculpaţilor să-şi pregătească o apărare concretă şi efectivă.

Cu privire la punctul 9 din rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că parchetul nu a indicat explicit care sunt actele concrete prin care se consideră comisă fapta de înşelăciune de care este acuzat inculpatul, fiind enumerate doar o serie de acte notariale încheiate, iar apoi se face referire concluziv la acte de inducere în eroare, deşi anterior nu fusese indicat factual nicio astfel de activitate.

Contrar celor reţinute, Înalta Curte constată că în actul de remediere la filele x s-a menţionat expres în ceea ce constă fapta inculpatului C., respectiv în aceea că, la data de 10 iunie 2021, a indus-o în eroare pe persoana vătămată T. în sensul că a convins-o că semnează un contract de schimb prin care urma să primească o locuinţă în care să se mute în schimbul transmiterii cotei părţi de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în strada x nr. 1, în Salonta, când în realitate a întocmit o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare, în urma căreia persoana vătămată a rămas fără locuinţă. Totodată, în actul de sesizare al instanţei, la fila x şi filele x, secţiunea în drept şi secţiunea în fapt, se face referire la acelaşi act de inducere în eroare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, în formă continuată, s-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară că nu s-a identificat în mod concret modul, locul şi timpul săvârşirii pretinselor acte materiale şi fără a fi indicate probele pe care se întemeiază acuzaţia, în privinţa inculpatului C., nefiind indicat numărul de acţiuni sau inacţiuni care întrunesc fiecare în parte elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare, data acestora, precum şi momentul concret al epuizării relaţionat cu o anumită acţiune sau inacţiune concretă, apreciind totodată că a fost extinsă acuzaţia dincolo de limitele ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale până la 16.06.2020.

Inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de exploatare patrimonială a unor persoane vulnerabile, respectiv K. şi L., mama numitului K., decedată în 2018, S., O. şi P., săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 247 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., 3 acte material.

La secţiunea în drept s-a reţinut că inculpatul C., a comis fapta în perioada decembrie 2017- iunie 2019, în descrierea actelor care intră în conţinutul infracţiunii continuate prev. de art. 247 alin. (1) C. pen. este menţionat şi actul din data de 16.07.2020 când persoana vătămată S. a încheiat un act adiţional la contractul de vânzare - cumpărare din 26.06.2019 pentru prelungirea termenului de răscumpărare a imobilului. Menţionarea în cuprinsul actului de remediere a datei de 16.07.2020 ca dată la care s-a epuizat infracţiunea de exploatare patrimonială a unor persoane vulnerabile este menită doar să detalieze starea de fapt şi nu reprezintă o extindere a acuzaţiei dincolo de limitele trasate prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale. Rezultă astfel că activitatea infracţională a inculpatului s-a desfăşurat până la data de 16.07.2020, dată la care se epuizează infracţiunea de exploatare patrimonială a unor persoane vulnerabile.

În consecinţă, Înalta Curte constată că faptele inculpatului C. au fost descrise într-o manieră suficient de clară, precum şi încadrarea juridică şi tratamentul sancţionator, iar prin actul de remediere s-a procedat doar la detalierea sării de fapt prin menţionarea elementelor lipsă, ca urmare a criticilor formulate prin încheierea intermediară cu privire la neindicarea de către procuror a elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă.

În considerarea celor anterior expuse, se reiterează că, în procedura camerei preliminare, verificarea legalităţii sesizării nu vizează forţa probantă a probelor ce susţin, din punctul de vedere al procurorului, acuzaţia în materie penală ori vinovăţia, ci doar întrunirea exigenţelor art. 328 din C. proc. pen.

Din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, baza factuală a fost descrisă detaliat, este clară, astfel că procurorul a stabilit obiectul şi limitele judecăţii, cu precizarea mijloacelor de probă, revenind instanţei de judecată atribuţia de a stabili, în urma cercetării judecătoreşti ce va fi efectuată în cauză, dacă faptele, aşa cum au fost prezentate de procuror, există, pot fi integrate în conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, precum şi dacă inculpaţii răspund penal pentru aceasta.

Concluzionând, Înalta Curte constată că acuzaţiile în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C. şi E. au fost formulate într-o manieră clară astfel încât să le dea posibilitatea să înţeleagă faptele imputate şi semnificaţia acestora, încadrarea juridică şi implicit tratamentul sancţionator, situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare şi de remediere este suficientă pentru a stabili obiectul şi limitele judecăţii, fiind prezentate cu suficientă precizie astfel încât să rezulte concordanţa cu norma de incriminare, fiind indicate şi mijloacele de probă.

În ceea ce priveşte contestaţiile declarate de inculpaţii A. şi B., în raport de criticile invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte, completul de doi judecători, constată că sunt nefondate, pentru următoarele aspecte:

Cu privire la critica formulată de inculpaţii A. şi B. în sensul că nu sunt de acord cu legislaţia primară indicată de către procuror în actul de sesizare, Înalta Curte constată că aceste critici sunt neîntemeiate, nu pot fi considerate o deficienţă în ceea ce priveşte regularitatea actului de sesizare, aspectele legate de indicarea normei de stabilire a legăturii de cauzalitate, ţin de tipicitatea obiectivă a infracţiunilor, sunt chestiuni care ţin de fondul şi nu fac obiectul în procedura de cameră preliminară.

Aşadar, aspectele referitoare la legislaţia primară nu pot fi examinate în cadrul acestei proceduri, deoarece implică o analiză a fondului acuzaţiei. Astfel, dacă faptele reţinute în actul de sesizare se circumscriu sau nu elementului material al laturii obiective a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dacă există sau nu suficiente probe pentru a susţine învinuirea reprezintă chestiuni ce vizează temeinicia acuzaţiei, care nu pot fi examinate în faza procesuală a camerei preliminare, ţinând de soluţionarea pe fond a cauzei.

Referitor la critica privind încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale formulată de inculpatul B., Înalta Curte, completul de doi judecători reţine că o atare împrejurare nu conduce la concluzia că dreptul la apărare al inculpatului în cursul urmăririi penale a fost încălcat. Susţinerile inculpatului nu sunt de natură a releva aspecte de nelegalitate a unui anume act de procedură sau a întregii faze de urmărire penală, orice pretinsă vătămare ce ar fi fost suferită, poate fi înlăturată prin readministrarea de către instanţa de judecată, în faza cercetării judecătoreşti, a mijlocului de probă, aşa cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 374 alin. (7) C. proc. pen., care statuează că probele din cursul urmăririi penale necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul fazei de judecată.

În ceea ce priveşte solicitarea de excludere a mijloacelor de probă indicate în cererea formulată de inculpatul B. Înalta Curte constată că nu este admisibilă, întrucât excluderea este o sancţiune procesuală specifică materiei mijloacelor de probă, consecinţă a modului nelegal de administrare a acestora când se constată o încălcare substanţială şi semnificativă a unei dispoziţii legale privind administrarea probatoriului, împrejurările invocate neconstituind o astfel de încălcare.

Totodată, Înalta Curte, completul de doi judecători constată că principiul loialităţii administrării probelor în cursul urmăririi penale este prevăzut de dispoziţiile art. 101 C. proc. pen. şi se rezumă la regula potrivit căreia este interzisă utilizarea oricărei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea, cu rea-credinţă, a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracţiuni, în vederea obţinerii unui mijloc de probă.

Din prevederile art. 102 alin. (3) C. proc. pen. rezultă că excluderea probelor nelegal sau neloial administrate nu este o sancţiune procesuală autonomă, ci este subsumată sancţiunii nulităţii, intervenind numai în măsura în care se constată nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată, Or, în cauză, nu au fost identificate încălcări ale dispoziţiilor legale care să sancţioneze cu nulitatea absolută ori relativă activităţile de urmărire penală aferente.

Relativ la critica formulată de contestatoarea A. în ceea ce priveşte nedescrierea actelor materiale referitoare la infracţiunea de înşelăciune, Înalta Curte reţine că sunt întrunite exigenţele de descriere a faptelor penale de care sunt acuzaţi inculpaţii, fiind indicate circumstanţele de timp, de loc şi modalitatea de comitere de o manieră amplă, clară şi cu o precizie suficientă pentru a permite inculpaţilor cunoaşterea şi înţelegerea întocmai a acuzaţiei aduse şi pregătirea unei apărări corespunzătoare, fiind stabilit exact obiectul judecăţii, astfel cum prevede art. 371 din C. proc. pen.

Pentru considerentele anterior expuse, constatând pe de o parte, întemeiate criticile invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar pe de altă parte. ca neîntemeiate, criticile formulate de inculpaţii A. şi B. în contestaţie, Înalta Curte, în temeiul art. 347 din C. proc. pen., va admite contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva încheierii intermediare din 05 iulie 2024 şi încheierii penale nr. 17/CP/2024 din data de 21 august 2024 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Va desfiinţa, în parte, încheierea intermediară din 05 iulie 2024 şi în totalitate încheierea penală nr. 17/CP/2024 din data de 21 august 2024 şi rejudecând:

Va respinge cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii C. şi E..

Va constată că neregularităţile rechizitoriului au fost remediate.

În temeiul art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., va constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021 emis la data de 31.01.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi va dispune începerea judecăţii faţă de inculpaţii A., B., C., E. şi D..

Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii intermediare din 05 iulie 2024 care nu sunt contrare prezentei.

Va respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii intermediare din 05 iulie 2024 şi încheierii penale nr. 17/CP/20244 din data de 21 august 2024 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obligă contestatorii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatoarea inculpată A. şi pentru intimaţii inculpaţi E. şi D., în cuantum de câte 636 RON şi onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorul inculpat B. şi pentru intimatul inculpat C. în cuantum de 160 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva încheierii intermediare din 05 iulie 2024 şi încheierii penale nr. 17/CP/2024 din data de 21 august 2024 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Desfiinţează, în parte, încheierea intermediară din 05 iulie 2024 şi în totalitate încheierea penală nr. 17/CP/2024 din data de 21 august 2024 şi rejudecând:

Respinge cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii C. şi E..

Constată că neregularităţile rechizitoriului au fost remediate.

În temeiul art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021 emis la data de 31.01.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii faţă de inculpaţii A., B., C., E. şi D..

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii intermediare din 05 iulie 2024 care nu sunt contrare prezentei.

Respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii intermediare din 05 iulie 2024 şi încheierii penale nr. 17/CP/20244 din data de 21 august 2024 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatoarea inculpată A. şi pentru intimaţii inculpaţi E. şi D., în cuantum de câte 636 RON şi onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorul inculpat B. şi pentru intimatul inculpat C. în cuantum de 160 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 18 februarie 2025.