Criminal characterization of unlicensed distribution of counterfeit goods versus civil dispute under trademark law

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 10 din 5.01.2024, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în baza art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. şi la art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, printre altele, s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatei, fiind stabilite în sarcina inculpatei mai multe obligaţii şi măsuri de supraveghere.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 505/A/03.06.2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinţei penale nr. 10 din 5 ianuarie 2024 pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. x/2022.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi respectiv Decizia nr. 67/25.10.2022 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A. şi a fost înlăturată dispoziţia dispusă în baza art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. şi la art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, vizând stabilirea pedepsei de 8 luni închisoare în sarcina inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată cu toate consecinţele.

Au fost reduse despăgubirile acordate părţilor civile.

Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.

În fapt, s-a reţinut că la data de 19.12.2018, inculpata A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L, la punctul de lucru al societăţii, din mun. Piteşti, str. 1, C., jud. Argeş, loc deschis publicului şi destinat comerţului, a pus în circulaţie, prin deţinere şi comercializare, produse contrafăcute, reprezentând articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, purtând fără drept mărci identice cu mărcile înregistrate D., E., F., G., H., I., J., K., Converse, L., M., N., O., P., Q., R., pentru produse identice cu cele pentru care mărcile au fost înregistrate, şi anume 6 geci, 11 veste, 9 căciuli şi 3 fulare purtând inscripţia mărcii D.; 7 cămăşi şi 6 pulovere purtând inscripţia mărcii E.; 4 cămăşi, 2 bluze, 1 pereche pantaloni, 13 perechi lenjerie intimă şi 1 curea purtând inscripţia mărcii F.; 1 pereche de pantaloni purtând inscripţia mărcii G.; 1 pereche de pantaloni blugi purtând inscripţia mărcii H.; 5 perechi lenjerie intimă, 2 cămaşi şi 1 ceas purtând inscripţia mărcii I.; 4 treninguri şi 1 pereche pantofi sport purtând inscripţia mărcii J.; 1 eşarfă, 1 geantă, 1 ceas şi 8 curele purtând inscripţia mărcii M.; 11 eşarfe, 1 curea şi 1 pereche de pijamale purtând inscripţia mărcii N.; 1 eşarfă şi 1 curea purtând inscripţia mărcii P.; 3 eşarfe, 1 cămaşă şi 1 parfum purtând inscripţia mărcii O.; 3 perechi pantaloni purtând inscripţia mărcii L.; 16 perechi încălţăminte purtând inscripţia mărcii Q.; 1 pereche pantofi sport purtând inscripţia mărcii K.;1 pereche pantofi sport purtând inscripţia mărcii Converse; 1 parfum purtând inscripţia mărcii R..

III. Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 05.07.2024 prin e-mail, a declarat recurs în casaţie inculpata A., întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

În esenţă, inculpata a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale recurate şi achitarea sa, în mod greşit dispunându-se încetarea procesului penal, în condiţiile în care a solicitat în mod expres continuarea judecaţii, fiind nevinovată de faptele reţinute în sarcina sa şi condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte motivele recursului în casaţie, inculpata a arătat că instanţa Curţii de Apel Piteşti a găsit-o vinovată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, actele materiale ale infracţiunii continuate în forma descrisă nerealizând tipicitatea infracţiunii reţinute în sarcina acesteia, nici sub aspect obiectiv şi nici sub aspect subiectiv, întrucât litigiul de faţă este unul civil şi nu de natură penală.

Faţă de aceste argumente, a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau b) teza I C. proc. pen.

În final, a apreciat că prezumţia de nevinovăţie de care a beneficiat inculpata A. nu a rămas intactă la momentul intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi a fost afectată prin analiza ulterioară a probelor administrate în cauză, care ar putea pune sub îndoială nevinovăţia acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 09.08.2024 sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 30.10.2024.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie nu a fost legal îndeplinită, fiind acordat termen la 27.11.2024 în vederea refacerii acesteia. La acest termen de judecată cauza a fost amânată pentru imposibilitatea obiectivă de participare la şedinţa de judecată a judecătorului titular al completului, fiind stabilit termen la 11.12.2024 pentru examinarea admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de inculpata A..

Ulterior, refacerii procedurii de comunicare a cererii de recurs în casaţie, la data de 10.12.2024, a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

IV. Prin încheierea din 11.12.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 505/A/03.06.2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., fiind acordat termen pe fondul cauzei la 15.01.2025 când cauza a fost amânată la cererea apărătorului ales al inculpatei. A fost acordat termen la 26.02.2025, dată la care au avut loc dezbaterile.

V. Examinând recursul în casaţie declarat de inculpata A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 11.12.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă faţă de inculpatul a cărei vinovăţie a fost stabilită prin hotărârea instanţei de apel, s-a dispus încetarea procesului penal pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de încetare a procesului penal nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 coroborat cu cel prevăzut la pct. 8 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenta-inculpată ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. pen. vizează, în esenţă, faptul că a fost găsită vinovată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, actele materiale ale infracţiunii continuate în forma descrisă nerealizând tipicitatea infracţiunii reţinute în sarcina acesteia, nici sub aspect obiectiv şi nici sub aspect subiectiv, întrucât litigiul de faţă este unul civil şi nu de natură penală.

În analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, respectiv că inculpata, având calitatea de administrator şi asociat unic al S.C. B. S.R.L., situată în mun. Piteşti, str. 1, C., jud. Argeş, şi, totodată, fiind persoana care se ocupa efectiv de administrarea punctului de lucru şi achiziţionarea de marfă, în data de 19.12.2018 a pus în circulaţie, în magazinul acesteia, situat în mun. Piteşti, str. x, str. 1, C., jud. Argeş, produse de îmbrăcăminte şi încălţăminte purtând însemnele mărcilor D., E., F., G., H., I., J., K., Converse, L., M., N., O., P., Q., R., produse care erau contrafăcute.

În ceea ce priveşte prevederea faptei în legea penală şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă săvârşirea, fără drept, a următoarelor fapte: (…) punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare;

De asemenea, se are în vedere că, în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) din acelaşi articole: Prin punerea în circulaţie se înţelege oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, precum şi importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.

Din analiza textelor de lege incidente, rezultă că elementul material al acestei infracţiuni constă în acţiunea prin intermediul căreia se realizează introducerea produsului purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare în circuitul desfacerii bunurilor, prin aceasta înţelegându-se deţinerea, expunerea, oferirea spre vânzare, vânzarea etc.

De asemenea, pentru ca fapta de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare să constituie infracţiune este necesar ca aceasta să fie realizată fără drept, adică fără a exista dreptul de folosire obţinut de făptuitor de la titularul mărcii.

Aşadar, Înalta Curte este chemată, pe de o parte, să verifice dacă fapta inculpatei A., astfel cum a fost descrisă de instanţa de apel se circumscrie elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, dacă acţiunile sale au fost realizate fără drept, iar, pe de altă parte, dacă această conduită a sa face obiectul unui litigiu civil sau constituie infracţiune.

Examinând aceste condiţii, pornind de la situaţia de faptă reţinută cu autoritate de lucru judecat de instanţele fondului, Înalta Curte apreciază că fapta concret săvârşită de inculpată, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, corespunde elementelor de natură obiectivă stabilite de legiuitor în norma abstractă, prevăzută de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.

Astfel, elementul material al laturii obiective a constat în acţiunea inculpatei A. de a deţine şi a oferi spre vânzare, în magazinul S.C. B. S.R.L. pe care îl deţine, situat în mun. Piteşti - C., produse de îmbrăcăminte, încălţăminte şi parfumerie contrafăcute ce purtau mărci identice sau similare cu mărcile înregistrate D., E., F., G., H., I., J., K., Converse, L., M., N., O., P., Q., R. pentru produse identice sau similare.

În ceea ce priveşte dreptul inculpatei de folosinţă asupra mărcilor anterior precizate, s-a constatat că aceasta nu a deţinut certificate/declaraţii de conformitate ori alte documente justificative sau de autenticitate pentru produsele contrafăcute puse în circulaţie emise de titularii mărcilor înregistrate sau de la reprezentanţii acestora.

Sub acest aspect se poate conchide că deţinerea şi oferirea spre vânzare a acestor produse de îmbrăcăminte, încălţăminte şi parfumerie s-a realizat fără drept, adică nu a existat dreptul de folosire obţinut de inculpata A. de la titularii mărcilor identificate cu ocazia controlului, chiar dacă se susţine de către apărarea că acestea au fost achiziţionate dintr-un alt centru comercial cu forme legale.

Circumscriindu-se elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 şi fiind realizată fără drept, Înalta Curte apreciază că acţiunea inculpatei întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, constituind infracţiunea de punere în circulaţie fără drept a unui produs sau o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse similare sau identice.

Prin urmare, această conduită a inculpatei ce a generat o stare de pericol atât pentru titularii mărcilor respective, cât şi pentru consumatori nu poate fi considerată un litigiu de natură civilă sau o contravenţie, faptele sale circumscriindu-se ilicitului penal. Prin deţinerea în magazinul său în vederea comercializării, inculpata a procedat la exploatarea ilicită a mărcilor înregistrate prin încălcarea drepturilor exclusive ale titularilor, putând obţine astfel beneficii materiale. Prin utilizarea frauduloasă a unor mărci identice sau similare, riscul de confuzie a fost iminent şi prezumat de lege, prejudiciind titularii de drept.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina recurentei-inculpate întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, urmând ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 03 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 03 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2025.