Transfer of sentenced person for execution of foreign prison sentence: consent not required for Romanian citizen subject to residence ban; detention conditions not a ground for non-recognition

Şedinţa publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 70 din data de 04.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj privind cererea de cooperare judiciară internaţională formulată de autorităţile judiciare din Austria, privind pe persoana condamnată A., şi în consecinţă:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a următoarelor hotărâri judecătoreşti:

- sentinţa penală nr. 84 Hv 87/22m pronunţată la data de 7.10.2022 de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 11.10.2022, prin care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa de 212 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie, faptă prev. de art. 127, 129 alin. (1) cifra 1, 15 din C. pen. austriac.

- sentinţa penală nr. 65 Hv 17/24f pronunţată în data de 5.07.2024 de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 5.07.2024, prin care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa de 914 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art. 15, 84 alin. (4) din C. pen. austriac şi tentativă de furt, prev. de art. 15, 127 din C. pen. austriac.

S-a scăzut din pedepsele recunoscute de 212 zile şi 914 zile închisoare, care se vor executa succesiv, perioada executată de 218 zile calculată până în 11.12.2024 şi în continuare, perioada executată, la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. şi continuarea executării pedepselor recunoscute, într-un penitenciar din România.

Conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a hotărârilor de condamnare se face potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. român.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în prezenta procedură au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut că suma de 1.108 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a făcut menţiunea căii de atac a apelului în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru persoana condamnată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, ulterior prezentării sesizării formulate şi a situaţiei de fapt reţinute prin hotărârile de condamnare, a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 şi decizia - cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 pentru recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Austria.

A reţinut că cele două hotărâri sunt definitive şi executorii, că faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiunile de lovire şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) şi (2/1) lit. c) şi d) din C. pen., sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 4 luni la 2 ani şi 8 luni, şi două infracţiuni de tentativă la furt, una în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. în raport cu art. 228 alin. (1) din C. pen. şi art. 32 alin. (1) din C. pen. în raport cu art. 228 alin. (1) din C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) din C. pen., fapte sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an şi 6 luni, respectiv de la 3 luni la 4 ani şi 6 luni.

A constatat că pedepsele a căror recunoaştere şi executare se solicită sunt compatibile ca natură (închisoarea) cu pedeapsa pe care legea română o prevede pentru faptele comise de persoana condamnată.

A mai reţinut că deşi persoana condamnată nu este de acord să execute pedeapsa în România, consimţământul său nu este necesar, dat fiind faptul că este cetăţean român - de unde rezultă îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004. Totodată, s-a constatat că faţă de persoana condamnată a fost emisă măsura interdicţiei de reşedinţă în Austria pentru o perioadă de 10 ani, conform Hotărârii oficiului federal pentru străini şi azil din 30.10.2024, x menţionată la punctul (g) din certificat.

Curtea de Apel a reţinut că în condiţiile în care persoana condamnată are domiciliul în România, motivul invocat drept justificare a lipsei consimţământului la predare nu este apreciat apt să afecteze dezideratul facilitării reabilitării sociale a persoanei condamnate, prin măsura executării pedepsei în statul de domiciliu.

A constatat că în cauză nu sunt incidente motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a reţinut că din corespondenţa ce însoţeşte cererea de recunoaştere a celor două hotărâri penale străine formulată de autorităţile judiciare din Austria, rezultă că persoana condamnată a fost prezentă la procesele desfăşurat în Austria.

Curtea de Apel a constatat că în aplicarea art. 72 din C. pen., se impune a se scădea din pedepsele aplicate condamnatului, durata cât acesta a fost în executarea pedepsei în Austria, respectiv 218 zile până la data de 11.12.2024, precum şi în continuare, perioada executată, la zi.

Împotriva sentinţei penale nr. 70 din data de 04 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel persoana condamnată A..

Persoana condamnată A. nu a motivat cererea de apel.

Examinând sentinţa penală apelată în raport cu actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că apelul formulat de persoana condamnată A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile reglementate în titlul VI intitulat "Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană", Capitolul II "Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene", Secţiunea a 2-a "Transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România."

Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în mod judicios instanţa de fond dispunând recunoaşterea şi executarea:

- (1) a sentinţei penale nr. 84 Hv 87/22m din 07.10.2022, pronunţată de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 11.10.2022, prin care apelantul A. a fost condamnat la pedeapsa de 212 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie, faptă prev. de art. 127, 129 alin. (1) cifra 1, 15 din C. pen. austriac.

În esenţă, sub aspectul stării de fapt s-a reţinut că A. a încercat să sustragă bunuri din diferite magazine şi a vrut să părăsească incinta lor fără să le plătească, faptele sale râmânând la stadiul de tentativă, deoarece a fost observat şi oprit, după cum urmează:

a) în data de 20.02.2019 de la administratorii întreprinderii B. a încercat să sustragă 2 parfumuri în valoare totală de 229,4 euro;

b) în data de 07.03.2019 de la administratorii întreprinderii C. a încercat să sustragă 12 batoane de ciocolată şi 1 pereche de şosete în valoare totală de 28,87 euro;

c) în data de 20.03.2019 de la administratorii întreprinderii D. a încercat să sustragă cârnaţi şi două fripturi de coaste în valoarea totală 34,4 euro;

d) în data de 03.04.2019 de la administratorii întreprinderii E. a încercat să sustragă 9 batoane de ciocolată în valoare totală de 32,9 euro;

e) în data de 06.04.2019 de la administratorii întreprinderii F. a încercat să sustragă 12 batoane de ciocolată în valoare totală de 41,88 euro;

f) în data de 31.05.2019, beneficiind de complicitatea lui G., de la administratori care nu pot fi identificaţi, a încercat să sustragă 24 batoane de ciocolată a căror valoare nu a putut fi stabilită;

g) în data de 28.06.2019 de la administratorii întreprinderii DM 1 a încercat să sustragă un parfum în valoare de 58,9 euro;

h) în data de 31.07.2019 de la administratorii întreprinderii D. a încercat să sustragă doi cârnaţi şi un salam în valoare totală de 24,89 euro;

i) în data de 01.10.2019 de la administratorii întreprinderii H. a încercat să sustragă bunuri în valoare totală de 35,8 euro;

j) în data de 25.01.2022 de la administratorii întreprinderii F. a încercat să sustragă 8 deodorante în valoare totală de 25,02 euro;

k) în data de 12.06.2020 de la administratorii întreprinderii E. a încercat să sustragă 14 batoane de ciocolată în valoare totală de 46,56 euro;

- (2) a sentinţei penale nr. 65 Hv 17/24f din 05.07.2024, pronunţată de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 05.07.2024, prin care apelantul a fost condamnat la pedeapsa de 914 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art. 15, 84 alin. (4) din C. pen. austriac şi tentativă de furt prev. de art. 15, 127 din C. pen. austriac.

În esenţă, sub aspectul stării de fapt s-a reţinut că:

- la data de 11.11.2023, condamnatul A. a încercat să o rănească fizic cu intenţie pe I., şi, prin urmare, să-i provoace o vătămare corporală gravă sau o afectare a sănătăţii în sensul art. 84 alin. (1) din C. pen. austriac, prin aceea că a prins-o de guler şi a tras-o de păr, a lovit-o cu pumnii în faţă şi cu un băţ în lungime de 77 centimetri în frunte; de asemenea, a lovit-o de mai multe ori cu pumnii şi picioarele în zone ale corpului, provocându-i pierderea cunoştinţei;

- la data de 15.03.2023, a încercat să sustragă de la administratorii întreprinderii F. S.R.L. marfă în valoare de 51,35 euro, având intenţia ca prin însuşirea bunurilor să se îmbogăţească pe nedrept el însuşi sau o persoană terţă prin aceea că a vrut să părăsească zona caselor de marcat fără să plătească, fapta râmând în stare de tentativă deoarece a fost oprit;

În continuare, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie

Aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârile a căror recunoaştere se solicită sunt:

- sentinţa penală nr. 84 Hv 87/22m din 07.10.2022, pronunţată de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 11.10.2022, prin care apelantul A. a fost condamnat la pedeapsa de 212 zile închisoare;

Din certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis de autorităţile din Austria la data de 14.01.2025, rezultă că în cazul numitului A. pedeapsa de 212 zile va fi executată integral la data de 07.06.2027.

De asemenea, rezultă că pentru persoana condamnată A. nu trebuie dedusă nicio perioadă.

- sentinţa penală nr. 65 Hv 17/24f din 05.07.2024, pronunţată de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 05.07.2024, prin care apelantul A. a fost condamnat la pedeapsa de 914 zile închisoare.

Din certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis de autorităţile din Austria la data de 14.01.2025, rezultă că în cazul numitului A. pedeapsa totală de 914 zile va fi executată integral la data de 07.11.2026.

De asemenea, rezultă că pentru persoana condamnată A. trebuie dedusă perioada de 218 zile, calculată până la data de 11.12.2024.

Conform legislaţiei din Austria, ambele pedepse de 212 zile, respectiv 914 zile trebuie executate una după cealaltă, iar suma ambelor pedepse va fi executată integral în data de 07.06.2027.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte).

Faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracţiuni şi dacă ar fi fost săvârşite pe teritoriul României având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de loviri şi alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1) şi (2/1) lit. c) şi d) din C. pen. şi două infracţiuni de tentativă la furt, una în formă simplă, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 228 alin. (1) din C. pen., şi una în formă continuată, prev. art. 32 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 228 alin. (1) din C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancţionată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

c) persoana condamnată are cetăţenie română

Persoana condamnată A. este cetăţean român, (a se vedea fişa D.E.P.A.B.D., aflată la dosar Curte).

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România).

În ceea ce priveşte consimţământul la executarea pedepsei, persoana condamnată nu a fost de acord să continue executarea pedepsei într-un penitenciar din România pe motiv că în Austria condiţiile de detenţie sunt mai bune.

Se constată însă că apelantul A. este cetăţean român, cu domiciliul în România, pe de o parte, iar pe de altă parte, în privinţa acestuia s-a emis în Austria un ordin de interdicţie de reşedinţă limitată pentru o perioadă de 10 ani, conform Hotărârii nr. x din 30.10.2024 a Oficiului Federal pentru Străini şi Azil.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată

Verificând motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute în articolul anterior menţionat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se observă că apelantul A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; pedepsele aplicate de 212 zile închisoare şi 914 zile închisoare sunt de natură să fie executate în România; nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată; nu a intervenit amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptelor; nu este cercetat pe teritoriul ţării pentru aceleaşi fapte.

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate în cauza de faţă persoanei condamnate A. sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât şi ca durată.

Pe de altă parte, argumentele persoanei condamnate privind condiţiile de detenţie din penitenciarele din România nu sunt întemeiate, neputând fi încadrate în motivele facultative sau obligatorii de nerecunoaştere a hotărârii penale străine.

Referitor la acest aspect, deşi anterior Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancţionat condiţiile de detenţie (cauza Polgar contra României; cauza Rezmiveş şi alţii împotriva României), în prezent obligaţiile asumate de statul român şi punerea acestora în practică au generat modificări în realitatea mediului carceral, în sensul îmbunătăţirii condiţiilor specifice şi asigurării respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate, stabilindu-se condiţii de detenţie la nivelul standardelor internaţionale, astfel încât să nu fie încălcată demnitatea umană.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, prima instanţă a dispus recunoaşterea celor două hotărâri penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării celor două pedepse aplicate, neexistând motive de netemeinicie sau nelegalitate care să impună reformarea sentinţei apelate.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 70/2025 din data de 04 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoană condamnată, în cuantum de 1.159 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 70/2025 din data de 04 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoană condamnată, în cuantum de 1.159 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2025.