Transfer of jurisdiction denied: evidentiary disputes and legal qualification challenges insufficient to establish reasonable suspicion of judicial impartiality

Şedinţa publică din data de 12 martie 2025

Asupra cererii de strămutare;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 21 februarie 2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În motivarea cererii petenta, a arătat, în esenţă, că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori investiţi cu soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei penale nr. 192/22.11.2024, pronunţată în dosarul penal nr. x/2023 de Tribunalul Botoşani este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În esenţă, a susţinut că schimbarea încadrării juridice a faptei a fost făcută pe baza fişei de constatare preliminară emisă pe numele B. din data de 20.05.2023, emisă de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani, fişă întocmită de dr. C., medic primar legist. Acest medic primar legist, nu a făcut o examinare directă a persoanei vătămate B., asa cum prevede legea.

În continuare, petenta a arătat că din Fişa de constatare preliminară întocmită de către dr. C., la data de 20.05.2023 nu rezultă că, acesta din urmă, s-a deplasat la Spitalul de Urgentă "Mavromati Botoşani situat în str. x, Botoşani, în vederea examinării personale a persoanei vătămate B., existând dubii cu privire la întocmirea Fişei de constatare preliminară.

Raportat la situaţia expusă, petenta a formulat o cerere în faza de cercetare penală prin care a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale, cerere care i-a fost respinsă în mod nejustificat cu încălcarea dreptului la apărare.

La data de 18.04.2024, petenta a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., pentru care este cercetată, în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.

Apoi, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., în infracţiunea de violenţă în familie sub forma vătămării corporale care a pus în primejdie viaţa victimei, prev. de art. 199 alin. (1) raportat la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

Petenta a mai învederat că la data de 31.01.2024 a solicitat instanţei de fond efectuarea unei noi expertize medico-legale, având în vedere că în faza de cercetare penală a solicitat acest lucru, dar i-a fost respinsă cererea formulată în apărare.

Ulterior, împotriva sentinţei penale nr. 192/22.11.2024, pronunţată în dosarul penal nr. x/2023 de Tribunalul Botoşani, au formulat apel, petenta şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani.

La data de 12.02.2025, petenta a solicitat din nou efectuarea unei noi expertize medico-jegală, motivat de faptul că a solicitat această nouă expertiză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată la fond, existând suspiciuni rezonabile că dr. C. ar fi primit mită 1000 euro de la fostul sot, B. pentru a scoate în evidenţă că s-a pus în primejdie viaţa persoanei vătămate. Acest lucru îl ştie chiar de la fostul său soţ, care i-a mărturisit acest lucru când a vizitat-o la penitenciar.

La data de 12.02.2025, Curtea de Apel Suceava, în mod nejustificat, cu încălcarea dreptului la apărare şi pentru a-1 favoriza pe dr. C., pentru a-1 favoriza pe procurorul D., care a anchetat dosarul penal nr. x/2023 şi care a respins proba privind efectuarea unei noi expertize medico-legale, precum şi pe judecătorul E. de la Tribunalul Botoşani, i-a fost respinsă solicitarea de administrarea unei probe cu o nouă expertiză medico-legală.

Petenta a mai arătat că a adus la cunoştinţa judecătorului E. lonuţ de la Tribunalul Botoşani, precum şi completului de judecată de la Curtea de Apel Suceava, la termenul din data de 12.02.2025, că fostul său soţ i-a mărturisit că a dat şpagă 1000 Euro, dr. C., pentru a scoate în evidenţă că s-a pus în primejdie viaţa persoanei, respectiv viaţa fostului său soţ, B..

În acest sens petenta susţine că este evident că nu s-a dorit aflarea adevărului nici de către procurorul D., care a anchetat dosarul penal nr. x/2023, nici de către judecătorul E. şi nici de către completul de la Curtea de Apel Suceava, care i-a respins proba solicitată în apărare, probă care duce la schimbarea încadrării juridice a faptei.

Urmare respingerii probei solicitate în apărare, petenta a fost nevoită să apeleze la un alt medic legist, care a efectuat o expertiză extrajudiciară pe care a depus-o la data de 17 februarie, pentru ca instanţa de apel să o aibă în vedere la pronunţarea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei solicitată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani.

S-a menţionat Raportul de expertiză a fost efectuat de F., medic primar, maşter în biofizică, maşter în ştiinţe penale şi criminalistică, studii postuniversitare în management spitalicesc, doctor în medicină, cadru didactic universitar la Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea, Departamentul preclinic, titularul disciplinelor de Medicină legală şi Bioetică-cursuri licenţă la Facultatea de ştiinţe Juridice şi Administrative a Universităţii G., expert tehnic judiciar autorizat cu autorizaţia M.J. nr. 23/18.05.2010 seria x, Ia solicitarea dl avocat H., de a analiza actele primite şi de a formula un raport de expertiză.

Totodată, a susţinut că la data de 18.02.2025, Curtea de Apel Suceava a dispus, fără probe şi fără să ţină cont de această expertiză extrajudiciară, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de violenţă în familie, prev. de art. 199 C. pen. raportată la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., în infracţiunea de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) C. pen., raportată la prev. art. 32 alin. (1) C. pen. raportat Ia prev. art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect apelul formulat, printre alţii, de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 192/22.11.2024, pronunţată în dosarul penal nr. x/2023 de Tribunalul Botoşani.

În informaţiile solicitate potrivit art. 73 C. proc. pen. şi comunicate de către Curtea de Apel Suceava se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare se solicită, apreciindu-se că motivele prezentate de către petentă nu pot da naştere unor suspiciuni cu privire la imparţialitatea instanţei învestită cu soluţionarea căii de atac a apelului. Cât priveşte legalitatea şi temeinicia probelor administrate în faza de urmărire penală, s-a apreciat că acestea pot fi analizate doar într-un cadru procesual, cum este şi calea de atac a apelului pe care petenta a exercitat-o.

Analizând cererea formulată de petenta A., în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea constituie un remediu excepţional pentru situaţii în care deplina imparţialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparenţa de imparţialitate în ochii unui observator obiectiv şi rezonabil, iar nu insinuant şi tendenţios - a instanţei, în întregul său, nu poate fi asigurată.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că afirmaţiile petentei A., pe de o parte, nu sunt susţinute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii judecătorilor din cadrul curţii de apel, în condiţiile în care petenta critică modul de desfăşurare a judecăţii în primă instanţă, aspect ce poate face obiectul unei căi de atac împotriva hotărârii apreciate ca fiind netemeinică şi nelegală, ceea ce petenta a şi făcut, uzând de calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, acestea se referă la activitatea unei instituţii, în concret medicul care a efectuat expertiza în cauza în care este judecată, aspect ce nu poate fi evaluat prin prisma unei cereri de strămutare. Imparţialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivităţii sau imparţialităţii judecătorilor unei instanţe care prezintă o existenţă de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate.

Suspiciunea rezonabilă implică existenţa anumitor date sau informaţii privitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor, de natură a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată. Simpla părere sau supoziţie, chiar dacă este susţinută de bună-credinţă, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, fiind imperativ ca aceasta să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorului este lezată.

Admiterea ori respingerea unor probe, este atributul exclusiv al completului de judecată, care poate aprecia concludenţa şi utilitatea probelor, în raport de materialul probator administrat, neputând constitui temei pentru strămutarea cauzei, de aceea susţinerile petentei A., sunt simple suspiciuni care nu sunt de natură a conduce la concluzia că dosarul a cărui strămutare se solicită nu va fi soluţionat în mod obiectiv.

Argumentele invocate de către petenta A. constituie, în realitate, chestiuni ce au semnificaţia unor critici de nelegalitate a soluţiilor dispuse în plan procesual de către instanţa de judecată, or, asemenea temeiuri nu pot fi examinate în procedura de soluţionare a cererii de strămutare. Respingerea unora dintre cereri nu poate fi interpretată ca o dovadă de lipsă de imparţialitate a instanţei, având în vedere că aceste măsuri sunt prevăzute de lege şi sunt motivate în cuprinsul actelor procedurale prin care au fost dispuse, iar hotărârile pronunţate pot fi verificate în căile de atac prevăzute de lege.

Susţinerile petentei A., care depăşesc limitele în care poate fi analizată o cerere de strămutare, cum ar fi cele privind respingerea unei cereri de probatoriu ori a altor aspecte care ţin de cercetarea judecătorească, nu pot fi analizate de completul de judecată învestit să soluţioneze o cerere de strămutare, care nu are atribuţiile unei instanţe de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiilor sau măsurilor adoptate în activitatea de judecată a completului, ci doar analizează dacă există indicii care să ducă la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Nemulţumirile petentei A. referitoare la modul de desfăşurare a judecăţii nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parţialitate a întregii instanţe, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza în prezent.

Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petenta A. nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, la existenţa vreunei îndoieli asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor investiţi cu soluţionarea cauzei sau la concluzia că, pe rolul Curţii de Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, astfel că nu există motive care să justifice admiterea cererii de stramutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2025.