Conviction for possession of unmarked excisable goods survives unconstitutionality of customs fraud clause

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 317/D din data de 27.12.2023, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2021, cu privire la inculpatul A., în esenţă, s-au dispus următoarele:

I.1. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

I.2. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 277/2015, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni, urmând ca inculpatul să execute 6 (şase) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi (5) şi art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., constatând că inculpatul a fost supus măsurilor preventive, s-a dedus din durata pedepsei rezultante perioada reţinerii din data de 28.07.2020.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1357 şi art. 1381 C. civ., instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de Autoritatea Vamală Română şi a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 8.213.074,70 RON la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, de la data săvârşirii faptelor şi până la data achitării prejudiciului.

S-a constatat că inculpaţii B., C. şi D. au achitat parţial prejudiciul cauzat astfel: B. a achitat suma de 6.500 de RON, C. a achitat suma de 10.000 de RON şi D. suma de 25.000 de RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin:

- ordonanţa din data de 28.07.2020 în dosarul x/2018, asupra cotei ideale deţinute de inculpatul E., cu suprafaţa de 248 m2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x Călăraşi, cu o valoare impozabilă de 138.662 RON, până la concurenţa valorii probabile a prejudiciului de 11.696.876 RON;

- ordonanţa din data de 28.07.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra imobilului situat în Călăraşi, str. x, spaţiu comercial cu suprafaţa de 49 m2, nr. cadastral x,0,3, proprietatea inculpatului IANCLORIN, cu o valoare impozabilă de 67.790 RON, până la concurenţa valorii probabile a prejudiciului de 11.696.876 RON;

- ordonanţa din data de 30.07.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra cotei ideale de 1/2 deţinută de inculpatul IANCLORIN, din imobilul situat în mun. Călăraşi, str. x, teren, curţi, construcţii, în suprafaţă de 750 m2, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x Călăraşi, cu o valoare impozabilă de 893.412 RON, până la concurenţa valorii probabile a prejudiciului de 11.696.876 RON;

- ordonanţa din data de 30.07.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra sumei de 4.000 de RON, ridicată de la inculpatul F.;

- ordonanţa din data de 31.08.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra autoturismului, deţinut de inculpatul G., până la concurenţa valorii probabile a prejudiciului de 11.696.876 RON;

- ordonanţa din data de 09.11.2020 în dosarul nr. x/2018, asupra sumei de 16.900 RON şi a sumei de 1.050 euro ridicată de la inculpatul H.;

- ordonanţa din data de 11.03.2021, asupra cantităţii de 100.000 ţigarete (5.000 pachete) ridicate de la inculpatul I., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia la data de 05.07.2019;

- ordonanţa din data de 21.07.2020 asupra bunurilor ridicate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaţilor J. şi K., respectiv cantităţile de 3.000 pachete ţigarete, 2.078 pachete de ţigarete şi 340 pachete de ţigarete, fără timbre, toate de provenienţă L., şi 1.150 pachete de ţigarete, fără timbre (cu specificaţii în engleză şi arabă);

- ordonanţa din data de 22.07.2020, asupra sumei de 4.000 RON ridicate de la inculpatul K. cu ocazia prinderii în flagrant pe data de 21.07.2020 şi asupra sumei de 6.482 RON ridicate de la inculpatul J., cu ocazia prinderii în flagrant pe data de 21.07.2020;

- ordonanţa din data de 15.05.2019, asupra bunurilor ridicate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului M., respectiv cantităţile de 350.000 ţigarete (17.500 pachete), 2.000 ţigarete (100 pachete ţigarete) şi 200 ţigarete (10 pachete), autoutilitara de culoare albă;

- ordonanţa din data de 04.08.2020, asupra sumei de 2.400 RON şi asupra cantităţilor de 67 pachete ţigarete şi 30 pachete de ţigarete de contrabandă, ridicate de la inculpatul N., cu ocazia punerii în aplicare a mandatului de percheziţie domiciliară nr. 172/23.07.2020;

- ordonanţa din data de 18.02.2021, asupra cantităţii de 8 pachete ţigarete, cu timbru de acciză de Republica Moldova, ridicate de la inculpatul O., cu ocazia punerii în aplicare a mandatului de percheziţie domiciliară 148/15.07.2020;

- ordonanţa din data de 11.03.2021, asupra cantităţii de 80.000 ţigarete (4.000 pachete) fără marcaje fiscale, inscripţionate "P.", iar pe lateral "Q." şi "L.", ridicate de la inculpatul R., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia la data de 20.06.2020;

- ordonanţa din data de 11.03.2021, asupra cantităţii de 140.000 ţigarete (7.000 pachete) cu menţiunea "L." şi a trei cutii din carton, ridicate de la inculpatul B., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia la data de 17.01.2020;

- ordonanţa din data de 11.03.2021, asupra cantităţii de 50.000 ţigarete (2.500 pachete) ridicate de la inculpatul D., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia la data de 12.08.2019 (proces-verbal instituire sechestru - fila x dup);

- încheierea din 30.12.2021, pronunţată în dosarul cu nr. x/2021 judecătorul de cameră preliminară, asupra sumei de 50.000 RON, aparţinând inculpatului IANCLORIN, consemnată cu titlu de cauţiune (chitanţa nr. x din 30.07.2020 emisă de S.), şi a sumei de 25.000 RON, aparţinând inculpatului E., consemnată cu titlu de cauţiune (chitanţa nr. x din 29.07.2020 emisă de S.).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen. luarea măsurii sechestrului asigurător asupra sumei obţinute din valorificarea autoturismul, depusă în subcontul deschis pe numele inculpatului la T. - J., cont IBAN x.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarele bunuri:

- cantităţile de 350.000 ţigarete (17.500 pachete), 2.000 ţigarete (100 pachete ţigarete) şi 200 ţigarete (10 pachete) ridicate la data de 27.04.2019 de la inculpatul M. cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău;

- cantitatea de 100.000 ţigarete (5.000 pachete), ridicată la data de 05.07.2019 de la inculpatul I., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a Poliţiei Sectorului 1 Bucureşti;

- cantitatea de 50.000 ţigarete (2.500 pachete), ridicată la data de 12.08.2019 de la inculpatul D., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a Poliţiei Sectorului 1 Bucureşti;

- cantitatea de 140.000 ţigarete (7.000 pachete) cu menţiunea "L.", ridicate la data de 17.01.2020 de la inculpatul B., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate în custodia Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti;

- cantitatea de 80.000 ţigarete (4.000 pachete) fără marcaje fiscale, inscripţionate "P.", iar pe lateral "Q." şi "L.", ridicată la data de 20.06.2020 de la inculpatul R., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Călăraşi;

- cantităţile de 60.000 ţigarete (3.000 pachete) ţigarete, 41.560 ţigarete (2.078 pachete) Compliment şi 6.800 ţigarete (340 pachete), fără timbre, toate de provenienţă L., şi 23.000 ţigarete (1.150 pachete), fără timbre (cu specificaţii în engleză şi arabă) ridicate de la inculpaţii K. şi J. la data de 21.07.2021 cu ocazia prinderii în flagrant a acestora - aflate în custodia Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti;

- cantitatea de 160 ţigarete (8 pachete) cu timbru de acciză de Republica Moldova, ridicată la data de 21.07.2020 de la inculpatul O., cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa acestuia - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău (deţinerea acestora constituie contravenţie confrom);

- cantităţile de 1.340 ţigarete (67 pachete) şi 600 ţigarete (30 pachete) ridicate la data de 27.07.2020 de la inculpatul N., cu ocazia punerii în aplicare a mandatului de percheziţie domiciliară nr. 172/23.07.2020 - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău (deţinerea acestora constituie contravenţie).

De asemenea, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- autoutilitara marca cu nr. de înmatriculare x, adaptată în scopul transportării de ţigarete de contrabandă, ridicată la data de 27.04.2019 de la inculpatul M. cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia - aflată la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău;

- telefon mobil, fără capac spate, având inserată cartela SIM U. cu seria x , ridicat la data de 21.07.2020, cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului J., folosit de acesta exclusiv pentru a comunica cu inculpatul K. în desfăşurarea activităţii infracţionale de contrabandă;

- trei cutii din carton neinscripţionate, ridicate la data de 17.01.2020 de la inculpatul B., cu ocazia prinderii în flagrant a acestuia (utilizate pentru transportul ţigaretelor de constrabandă) - aflate la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău;

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 772 din data de 30 iulie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) şi b) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpaţii C., I., K., O., V., N., W., X., Y., Z., A., E., H., R., AA., J., BB., CC., G., B. şi DD. împotriva sentinţei penale nr. 317/D/27.12.2023, pronunţate de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2023.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

Au fost reţinute în favoarea inculpatului IANCLORIN dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A fost descontopită pedeapsa principală de 6 (şase) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat de la 3 ani la 1 an şi 6 luni.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri prev. art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni, urmând ca inculpatul să execute 3 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an şi 6 luni după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

S-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Bacău, pentru soluţionarea laturii civile, respectiv acţiunea civilă formulată de Autoritatea Vamală Română împotriva inculpaţilor C., I., K., O., V., N., W., X., Y., Z., A., E., H., R., AA., J., BB., CC., G., B., DD., M., EE., F. şi D..

Au fost menţinute actele procedurale efectuate în cauză.

Împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 a Curţii de Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs în casaţie, la data de 02 septembrie 2024, inculpatul A. (prin e-mail).

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.

În esenţă, acesta a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, pronunţarea unei soluţii de achitare pentru fapta prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 277/2015.

Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării deciziei penale atacate.

Prioritar, a susţinut că, prin rechizitoriul Parchetului din data de 16.03.2021, emis în dosarul nr. x/2018, în sarcina acestuia s-a reţinut savârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 367 alin. l, 2 şi 3 C. pen., constând în aceea că, în perioada octombrie 2018 - septembrie 2019, a constituit o grupare infracţională organizată, împreună cu numiţii Y., AA., E., ce avea ca scop comiterea infracţiunii de contrabandă calificată în formă continuată, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) si 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.. Această din urmă faptă a constat în aceea că, în perioada februarie - septembrie 2019, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar la date diferite, a procurat de la diferite persoane (printre care Z., X., DD. şi G.) ţigări de contrabandă (de diferite mărci, FF., GG., HH., II. s. a.) pe care, cu sprijinul numiţilor Y., AA. şi E., le-a colectat, depozitat, deţinut, transportat, vândut/predat către diferite persoane.

De asemenea, a susţinut că, prin încheierea din data de 23.11.2022, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de contrabandă calificată prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. C. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, a susţinut, în esenţă că, urmare a constatării neconstituţionalităţii art. 270 alin. (3) din Codul Vamal, prin decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale se poate concluziona, fie că a intervenit o dezincriminare totală a faptei constând în deţinerea de bunuri provenite din contrabandă, fie fapta, în anumite circumstanţe concrete de săvârşire, continuă să fie catalogată drept tăinuire. Astfel, a susţinut că lipsirea de efecte juridice a nomei speciale de incriminare prin decizia instanţei de contencios constituţional, face aplicabile dispoziţiile nomei generale (referitoare la infracţiunea de tăinuire).

În continuare, a susţinut că, prin decizia nr. 15 din 18 septembrie 2023 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit că efectul deciziei CCR nr. 176/2022 este acela că fapta de contrabandă asimilată continuă să îşi păstreze tipicitatea în norma prev. de art. 452 alin. (1) lit. "h" Codul fiscal, sens în care a apreciat că Înalta Curte şi-a alocat drept de legiferare, încălcându-se astfel separarea funcţiilor judiciare prev. de art. 1 alin. (4) din Constituţia României şi, mai mult, a legiferat într-un mod nelegal şi contrar normelor de drept, încălcându-se principiul legalităţii prev. de art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Astfel, a învederat că acest context creează premisa unei eventuale condamnări a inculpaţilor într-un alt temei decât cel al legii, întrucât decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are natura juridică a unei legi, fiind astfel încălcate şi dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie, care prevăd că singurul temei al răspunderii penale este legea.

În continuarea argumentelor, a susţinut că, prin decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale, ca urmare a faptului că nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei.

Dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 sancţionate prin decizia mai sus amintită aveau următorul cuprins:

"Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia."

În considerentele acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a apreciat că infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. S-a mai arătat că, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acţiunile/operaţiunile prevăzute de această dispoziţie legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanţe ca infracţiune de tăinuire.

În continuare, a susţinut că, ulterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost calificată şi în jurisprudenţă ca "formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă" (Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014).

Tot astfel, într-o altă decizie obligatorie s-a arătat că "în cazul infracţiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participaţiei penale, iar pe de altă parte, infracţiunea de tăinuire este absorbită în infracţiunea de contrabandă" (Decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 2 iunie 2015).

În raport de cele mai sus arătate, recurentul a opinat în sensul că infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituia o incriminare specială a infracţiunii de tăinuire [anterior introducerii alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 deţinerea unor bunuri sau mărfuri provenite din contrabandă putea constitui infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen. 1969], care, faţă de situaţia premisă şi de conţinutul constitutiv nu putea fi calificată ca o infracţiune complexă care absorbea infracţiunea prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (care are ca premisă existenţa unor depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării).

Totodată, a susţinut că, nici norma generală şi nici norma specială nu au natura unei infracţiuni complexe absorbante prin raportare la infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Prin urmare, a arătat că această infracţiune distinctă continuă să fie incidentă şi ulterior deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale în acelaşi domeniu ca şi cel anterior acestei decizii, neputându-se considera că prin soluţia instanţei de contencios constituţional trebuie reţinută infracţiunea prevăzută de Codul fiscal tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal dacă sunt atinse pragurile de cantităţi de bunuri prevăzute de lege.

Chiar dacă legiuitorul delegat a intervenit pentru punerea în acord a dispoziţiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu dispoziţiile Constituţiei în interiorul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere faptul că, prin decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, a apreciat că, între data de 05 mai 2022 (data publicării deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale) şi data de 17 iunie 2022 (data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 85/2022), fondul activ al legislaţiei nu a conţinut nicio incriminare a infracţiunii de contrabandă asimilată, fapta de deţinere de bunuri sau mărfuri provenite din contrabandă fiind, fie dezincriminată (opinie pe care o consideră ca fiind întemeiată), fie constituind infracţiunea de tăinuire, dacă starea de fapt permite o astfel de concluzie.

Deopotrivă, a susţinut că, prin O.U.G. nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, au fost reconfigurate cele două infracţiuni, prin adoptarea unor elemente normative de săvârşire a faptei total diferite, fără posibilitate reală de absorbţie juridică din punct de vedere al încadrării juridice, fiind două infracţiuni totalmente diferite, fără puncte convergente.

În acest context, a susţinut că, din lecturarea celor două texte legale, respectiv art. 270 alin. (3) din Codul Vamal şi art. 452 lit. "h" din Codul fiscal, astfel cum au fost reincriminate prin O.U.G. nr. 85/2022, rezultă că singurul punct comun ar fi activitatea de deţinere.

În concluzie, a opinat în sensul că, inclusiv acest aspect pledează asupra imposibilităţii de absorbţie a infracţiunii de contrabandă asimilată în infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, în condiţiile în care, din punct de vedere factual, elementele alternative de săvârşire a faptei se exclud, cu excepţia "deţinerii", care se referă la alte obiecte materiale.

Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

S-a dispus trimiterea cauzei Completului nr. 1, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 29 ianuarie 2025, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, a constatat că decizia penală nr. 772 din data de 30 iulie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434-436 C. proc. pen.

S-a apreciat că, din examinarea cererii de recurs în casaţie a rezultat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen.., fiind menţionate: numele şi prenumele părţii care a exercitat recursul în casaţie, semnătura acesteia, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestuia.

Înalta Curte, a constatat că motivele expuse de către recurentul A. prin cererea de recurs în casaţie se circumscriu în conţinut cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. doar în ceea ce priveşte analizarea problemei de drept referitoare la criticile întemeiate, pe de-o parte, pe împrejurarea că fapta de a deţine bunuri provenite din contrabandă a fost dezincriminată, urmare a constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Codul vamal şi, pe de altă parte, la cele referitoare la infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal (în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului) care, în opinia recurentului, are ca premisă existenţa unor depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării.

La termenul de judecată din 26 februarie 2025, cu ocazia dezbaterilor, suplimentar criticilor formulate în scris, recurentul inculpat, prin apărător ales, a solicitat instanţei de casaţie analizarea cauzei şi prin raportare la principiul ne bis in idem.

În acest sens, Înalta Curte arată că examinarea cauzei în recurs în casaţie, în etapa prevăzută de art. 445 şi urm. C. proc. pen.., are o dublă limitare determinată, pe de o parte, de dispoziţiile art. 433 C. proc. pen.., în conformitate cu care pe această cale se pot îndrepta doar erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, de motivele de fapt şi de drept care au făcut obiectul verificării instanţei în etapa admisibilităţii în principiu, reglementată de art. 440 C. proc. pen... Aşadar, verificarea legalităţii hotărârii atacate se va face de către Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 447 C. proc. pen.., urmând a fi avute în vedere doar criticile circumscrise iniţial, prin cererea scrisă, cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi care au fost admise în principiu prin încheierea din data de 27 noiembrie 2025, nu şi cele invocate oral ulterior.

Ca atare, deşi recurentul, cu ocazia dezbaterilor, a criticat, oral, hotărârea atacată şi din prisma incidenţei principiului ne bis in idem, această susţinere nu va fi avută în vedere de Înalta Curte la analizarea, pe fond, a căii extraordinare de atac, întrucât nu a format obiectul verificării, din perspectiva îndeplinirii cerinţelor formale prevăzute de dispoziţiile art. 434 - art. 438 C. proc. pen.., în etapa admisibilităţii în principiu.

Analizând, astfel, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 447 C. proc. pen.., pe această cale instanţa de casaţie examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se arată că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizând acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Jurisprudenţa Înaltei Curţi a relevat în mod constant că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, precum şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt reţinute.

Evaluând cererea de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., în aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., invocat de acesta, prin care a susţinut că, în esenţă, a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal deşi, pe de o parte, fapta de a deţine bunuri provenite din contrabandă a fost dezincriminată, urmare a constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Codul vamal prin decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale iar, pe de altă parte, infracţiunea prevăzută de Codul fiscal are ca premisă existenţa unor depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal corespund faptelor reţinute în concret în sarcina inculpatului

În concret, starea de fapt valorificată prin decizia recurată, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal constă, în esenţă, în aceea că inculpatul A. în perioada februarie - septembrie 2019, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar la date diferite, a procurat de la diferite persoane (printre care Z., X., DD. şi G.) mai mult de 10.000 ţigări de contrabandă (de diferite mărci:

"FF.", "FF.", "GG.", "HH.", "II." ş.a.), pe care, cu sprijinul numiţilor Y., AA. şi E., le-a colectat, depozitat, deţinut, transportat, vândut/predat către diferite persoane.

Sub aspectul primului motiv de critică formulat, de constatare a dezincriminării faptei pentru care a fost condamnat, Înalta Curte reţine că, urmare a deciziei nr. 651/2018 a Curţii Constituţionale, aplicarea legii de dezincriminare în condiţiile art. 4 C. pen. ("legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă") este incidentă în cazul legilor propriu-zise, ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, dar şi în cazul actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale ca urmare a soluţionării de către Curtea Constituţională a unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor de judecată.

În continuare, Înalta Curte arată faptul că art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevede faptul că dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, în această situaţie, organele judiciare având obligaţia de a evalua in concreto incidenţa legii de dezincriminare raportându-se la situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa care a soluţionat conflictul penal

Aşadar, se reţine faptul că prin Decizia CCR nr. 176/2022, anterior menţionată, s-a constatat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituţional prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aspect ce aduce atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Totodată, prin aceeaşi decizie, instanţa de contencios constituţional face trimitere la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 care incriminează ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

În paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituţională a reţinut că infracţiunile incriminate prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.

Prin urmare, infracţiunea de contrabandă asimilată (art. 270 alin. (3) din Codul vamal) are natura juridică a unei norme speciale, respectiv a unei incriminări cu un obiect de reglementare specific bunurilor/mărfurilor supuse controlului vamal la intrarea/ieşirea din ţară, iar în condiţiile ieşirii din vigoare a acestei norme în perioada 5.05.2022-16.06.2022 ca urmare a deciziei nr. 176/2022 a CCR, faptele pe care aceasta le prevedea au continuat să fie incriminate prin dispoziţiile generale ale art. 270 C. pen. şi respectiv art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal.

În acest context argumentativ, Înalta Curte apreciază că, chiar dacă dispoziţiile care reglementează infracţiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost declarate neconstituţionale, faptele inculpatului A., constatând în procurarea de produse accizabile supuse marcării, respectiv mai mult de 10.000 ţigări de contrabandă, pe care, cu sprijinul altor inculpaţi, le-a colectat, depozitat, deţinut, transportat, vândut/predat către diferite persoane, şi-au păstrat caracterul infracţional, fiind incriminate în cuprinsul dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal care incriminează "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete [...]", iar această faptă este sancţionată cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, potrivit art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015.

Se impun aceleaşi concluzii referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care s-a pronunţat soluţia instanţei de apel şi în ceea ce priveşte susţinerile recurentului privind lipsa elementelor de tipicitate în considerarea interpretării deciziei nr. 17/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, ale cărei considerente au fost preluate şi confirmate ulterior prin decizia CCR nr. 176/2022.

Prin urmare, în baza Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale nu a operat dezincriminarea faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, fiind incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prevăd că dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, în speţă, aceasta fiind incriminată de o lege în vigoare.

În acest sens este şi jurisprudenţa recentă în unificarea practicii judiciare a Înaltei Curţi, prin care s-a stabilit, în concret, că, urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deţinerea în afara antrepozitului fiscal a peste 10.000 de ţigarete - produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, sau/şi comercializarea pe teritoriul României a acestor bunuri, cunoscând că acestea provin din contrabandă, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal (cum este cazul şi în speţă perioada infracţională fiind februarie - septembrie 2019), întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (fost art. 2961 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal).(ÎCCJ, Decizia nr. 15/2023, paragraful 131, Recurs în interesul legii, M.Of. nr. 989/2023).

În acest context, contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că în cauză condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege ca urmare a dezincriminării faptei, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile sunt neîntemeiate.

În ceea priveşte motivul de critică susţinut de recurent privind faptul că infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal (în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului) are ca premisă existenţa unor depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat.

Potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 85/2022), constituie infracţiune "h) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;"

Aşadar, în acest context normativ, opinia exprimată că infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal are ca premisă existenţa unor depozite clandestine de produse accizabile rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozitele fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării nu se regăseşte în conţinutul constitutiv al normei de incriminare, motiv pentru care nu există vreun impediment legal pentru încadrarea juridică, în acest text legal, a faptei de deţinere în afara antrepozitului fiscal a mai mult de 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, provenite din contrabandă.

Antrepozitul fiscal, potrivit art. 336 pct. 3 din Codul fiscal, este definit ca locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, depozitate, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, sub rezerva anumitor condiţii stabilite de autorităţile competente din statul membru în care se află antrepozitul fiscal.

Ca atare, şi aşa cum rezultă şi din considerentele deciziei nr. 15/2023 pronunţată de Înalta Culte în recurs în interesul legii, sintagma deţinerea (…) în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile, din cuprinsul art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, înseamnă a avea/a poseda produse accizabile în orice loc în care acestea nu au regim suspensiv de accize (s.n. antrepozitul fiscal făcând excepţie), context în care este lipsit de relevanţă pentru existenţa infracţiunii identificarea unor depozite clandestine de produse accizabile rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozitele fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării, cât timp o asemenea cerinţă nu se identifică în norma de incriminare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte arată faptul că antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de Codul fiscal român, condiţii care, în raport de situaţia factuală reţinută, în speţă, cu autoritate de lucru judecat, lipsesc în cazul procurării, colectării, depozitării şi deţinerii produselor accizabile supuse marcării, dar care nu erau marcate, în vederea vânzării/predării către alte persoane.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte apreciază că fapta recurentului, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 772 din data de 30 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2025.