Cessation of insurance liability litigation upon finality of debtor company bankruptcy order

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2025

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 mai 2017 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. şi intervenientul forţat D., au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei societate de asigurare la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, a sumei de 100.000 euro, respectiv 452.000 RON, la cursul leu/euro afişat de BNR la data introducerii acţiunii, de 4,52 RON, cu titlu de despăgubiri morale pentru reclamantul B., a sumei de 75.000 euro, respectiv 339.000 RON, la acelaşi curs BNR, cu titlu de despăgubiri morale pentru reclamantul A., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi până la data plăţii efective.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea civilă din 25 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat necompetenţa materială-funcţională, fiind dispusă trimiterea cauzei secţiei I din cadrul aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 5 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, s-a constatat necompetenţa materială-funcţională a secţiei, fiind dispusă trimiterea cauzei secţiei a II-a, civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Constatându-se ivit conflictul de competenţă, s-a dispus trimiterea spre soluţionare Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 196/F/CC/2017 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a stabilit competenţa materială de a soluţiona cauza în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 145/2021 din 15 iulie 2021 s-a admis cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 6.912,03 RON, cu titlu de daune materiale.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 50.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, şi reclamantului B. suma de 30.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi, începând cu data de 09.10.2017 şi până la data plăţii efective.

Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în cuantum de 3.744,57 RON, din care 1.000 RON - onorariu avocat, 2.426 RON - contravaloare expertize şi 318,57 RON - contravaloare combustibil pentru deplasări.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C. S.A., solicitând schimbarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul diminuării daunelor morale şi al respingerii penalităţilor acordate începând cu 09.10.2017.

Prin decizia civilă nr. 613/2022 din 10 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a fost admis apelul pârâtei, fiind schimbată hotărârea atacată, în sensul admiterii, în parte, a cererii de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta să plătească suma de 45.000 RON reclamantului A. şi suma de 23.500 RON reclamantului B., cu titlu de daune morale.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor penalităţi de întârziere de 0,2 % pe zi, calculate asupra despăgubirilor acordate, începând cu a 11-a zi de la data la care asigurătorul a primit hotărârea judecătorească definitivă cu privire la suma pe care este obligat să o plătească.

Au fost păstrate restul dispoziţiilor din sentinţa atacată.

Totodată, intimaţii-reclamanţi au fost obligaţi să plătească apelantei-pârâte cheltuieli de judecată parţiale în apel, astfel A. suma de 8.588 RON, iar B. suma de 6.147 RON.

3. Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii A. şi B., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În esenţă, recurenţii au susţinut că instanţa de apel a redus nejustificat cuantumul daunelor morale stabilite în primă instanţă, fără a ţine cont de suferinţele fizice şi psihice suferite şi de probele din dosar. Au invocat jurisprudenţa naţională şi europeană, arătând că despăgubirile morale se stabilesc în echitate, şi au solicitat totodată penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi pentru plata întârziată a despăgubirilor.

Au invocat încălcarea prevederilor art. 43, art. 49, art. 50, art. 53 şi art. 54 din Legea nr. 136/1995, precum şi ale art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 25 ianuarie 2023.

La 16 martie 2023 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă C. S.A., prin care s-au invocat excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 19 septembrie 2023, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., însă părţile nu s-au prevalat de acest drept.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 75 şi art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 a fost suspendată judecata recursului raportat la faptul că, prin sentinţa civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva intimatei-pârâte C. S.A.

De asemenea, a fost prorogată discutarea excepţiilor netimbrării şi nulităţii recursului.

Având în vedere referatul întocmit la 13 februarie 2025, prin care s-a arătat că sentinţa civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelului, ca nefondat, s-a fixat termen de judecată pentru efectuarea verificărilor corespunzătoare în raport cu situaţia juridică a intimatei.

Constituită în completul de filtru, Înalta Curte, examinând cu prioritate incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală raportat la art. 242 din Legea nr. 85/2014 referitoare la încetarea judecăţii, reţine următoarele:

Potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare (...)."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "Prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, aplicabile şi procedurii falimentului societăţilor de asigurare sau reasigurare, potrivit dispoziţiilor art. 242 "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege anterior evocate rezultă că măsura suspendării judecăţii produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, moment în care acţiunea judiciară încetează ope legis. Instanţa învestită cu soluţionarea unui astfel de litigiu va constata incidenţa art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi, în consecinţă, va dispune încetarea judecării procesului în etapa procesuală în care se află, dreptul de creanţă născut anterior deschiderii procedurii urmând a fi valorificat exclusiv în cadrul procedurii de insolvenţă, cu respectarea exigenţelor legii speciale.

În cauză, sentinţa civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii debitoare C. S.A., a rămas definitivă, ca urmare a respingerii, ca nefondat, a apelului declarat împotriva acesteia, prin decizia civilă nr. 174 din 11 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Prin urmare, dat fiind că litigiul se află în etapa procesuală a recursului declarat de reclamanţi, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare având ca obiect plata creanţelor împotriva societăţii de asigurare/reasigurare aflate în faliment, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeaşi lege, va înceta judecata recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 613/2022 din 10 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 613/2022 din 10 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2025.