Challenge to insolvency debt table cassation appeal declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 04.03.2022 sub nr. x/2022, contestatoarea A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva tabelului suplimentar de creanţe publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 3363/23.02.2022 prin care a solicitat să se admită contestaţia şi să se dispună înscrierea contestatoarei în tabelul definitiv consolidat cu întreaga creanţă solicitată respectiv: 6.007.845,83 RON (echivalentul a 1.213.976 Euro), creanţă născută după data deschiderii procedurii insolvenţei, reprezentând penalităţi contractuale datorate începând cu data de 01.02.2018 (după deschiderea procedurii de insolvenţă) până la data de 08.11.2021; suma de 3.050.000 Euro şi 487.921,48 RON creanţă născută după data deschiderii procedurii insolvenţei sub condiţia suspensivă a admiterii definitive acţiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2020

Prin sentinţa civilă nr. 434/06.02.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul B. şi debitoarea C. S.R.L. prin administrator special D. împotriva tabelului suplimentar publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 3363/23.02.2022. A dispus înscrierea creditorului A. S.R.L. cu o creanţă totală în cuantum de 6.007.845,83 RON, creanţă născută după data deschiderii procedurii de insolvenţă. A respins în rest contestaţia, ca neîntemeiată. A admis în parte cererile de intervenţie accesorie formulate de E. S.R.L. şi F..

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apeluri C. S.R.L. prin administrator special D. şi lichidator B..

Prin decizia nr. 147 din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă cererea de achiesare expresă şi totală, ca neîntemeiată. Au fost admise apelurile formulate C. S.R.L. prin administrator special D. şi lichidator B. împotriva sentinţei civile nr. 434/06.02.2023 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimata contestatoare A. S.R.L. şi intimata intervenientă Asocierea G.- H. S.R.L. A fost schimbat în tot şi, în rejudecare a fost respinsă contestaţia formulată de contestator A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.R.L.

În drept, recurenta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata B., în calitate de lichidator al C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza recursului şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil.

Prin încheierea din 12 februarie 2025 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta a depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 147 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost admis apelul formulat de C. S.R.L. prin administrator special D. şi apelul formulat de lichidator B. împotriva sentinţei civile nr. 434 din 06.02.2023, iar în rejudecare a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de A. S.R.L. împotriva tabelului suplimentar de creanţe.

Aşadar, instanţa supremă reţine că prin decizia ce formează obiectul prezentei căi de atac au fost soluţionate apelurile declarate împotriva sentinţei judecătorului sindic, hotărârea fiind pronunţată într-un litigiu de insolvenţă, având ca obiect o contestaţie împotriva tabelului suplimentar de creanţe, formulată în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Înalta curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014:

"Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive." Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014:

"Hotărârile judecătorului sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel."

Este de reţinut că, în ceea ce priveşte cererile formulate în baza Legii nr. 85/2014, în considerarea caracterului distinct al procedurii speciale a insolvenţei, legiuitorul a impus reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, fiind suprimată calea de atac extraordinară a recursului.

Totodată, conform prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Instanţa supremă constată astfel că, decizia nr. 147 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 147 din 31 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 147 din 31 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2025.