Consumer claims over abusive credit terms and CHF rate risk inadmissible on appeal; appellate ruling final.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the inadmissibility exception and dismissed as inadmissible the claimants' appeal against the Court of Appeal's decision, thereby leaving the appellate ruling in force; that ruling had partially reversed the first-instance judgment by rejecting claims of abusive clauses (loan-arrangement fee, early-repayment commission, account administration fee, penalty interest, variable interest, currency risk clause, unilateral interest revision, acceleration, assignment, declarations, force majeure, unilateral cost modification), rejecting the hardship (impreviziune) claim and contract adaptation for CHF exchange-rate risk, and ordering the consumer-claimants to pay costs. The dispute was a consumer-protection action challenging various credit-agreement terms under Law No. 193/2000, GEO No. 50/2010, and Directive 93/13/EEC, including restitution claims and a request for future contract adaptation. The court held that under Article 483(2) of the Civil Procedure Code, as amended by Law No. 310/2018, decisions rendered in consumer-protection matters are not subject to appeal (recurs), so the appellate judgment became final upon pronouncement; the principle of legality of legal remedies, per Articles 457 and 634 CPC and Article 129 of the Constitution, barred the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 970 din C. civ, art. 24 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, Art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Consumer claims over abusive credit terms and CHF rate risk inadmissible on appeal; appellate ruling final: The dispute was a consumer-protection action challenging various credit-agreement terms under Law No. 193/2000, GEO No. 50/2010, and Directive 93/13/EEC, including restitution claims and a request for future contract adaptation. The court held that under Article 483(2) of the Civil Procedure Code, as amended by Law No. 310/2018, decisions rendered in consumer-protection matters are not subject to appeal (recurs), so the appellate judgment became final upon pronouncement; the principle of legality of legal remedies, per Articles 457 and 634 CPC and Article 129 of the Constitution, barred the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to admit the inadmissibility plea and reject the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 mai 2025
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub dosar nr. x/2019, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtele D. şi E. S.A., în calitate de succesoare în drepturi a creditoarei F., în calitate dc creditor cedent, au solicitat:
- constatarea caracterului abuziv, respectiv nelegalitatea condiţiilor generale de creditare, aferente Contractului de credit nr. x din data de 06.06.2008, având în vedere că acestea nu au fost cunoscute de către ei la data semnării Contractului;
- constatarea caracterului abuziv al modalităţii de rambursare a creditului raportat la graficul de rambursare, prin care se prevede ca, în prima perioadă de la semnarea contractului de credit, modul de împărţire a rambursării creditului este cel specificat în graficul ataşat contractului de credit;
- în urma constatării caracterului abuziv al modului de distribuire a plăţilor conform graficului de rambursare prevăzut la anexa nr. 1, cât şi al clauzei privind modul de împărţire a rambursării creditului conform graficului de rambursare, prin prisma celor inserate în acesta, au solicitat obligarea băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare reechilibrat, prin care formula de rambursare să fie reconfigurată, în sensul rescrierii imputaţiei plăţilor în cote proporţionale;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la punctul 2.5 din cadrul Contractului de credit nr. x.7 din data de 06.06.2008, precum şi în actele adiţionale nr. x/13.02.2013 şi nr. y/09.04.2014, prin care debitorii sunt obligaţi să achite un comision de rambursare anticipată a creditului, precum şi eliminarea acestei clauze din cuprinsul contractului şi restituirea sumei încasate în acest sens actualizate cu dobânda legală;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la punctul 2.3, în cadrul Contractului de credit nr. x, precum şi în actele adiţionale nr. x/13.02.2013 şi nr. y/09.04.2014, prin care debitorii sunt obligaţi să achite un comision dc analiză dosar dc 2% din valoarea totală a creditului, precum şi eliminarea aceste clauze din cuprinsul contractului şi restituirea sumelor încasate în acest sens actualizate cu dobânda legală;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la actele adiţionale nr. x/13.02.2013 şi nr. y/09.04.2014, art. 2.5.4, conform căreia comisionul de administrare cont curent/pachet de produse este în valoare de maxim 1,50 CHF/lună, precum şi eliminarea acestei clauze din cuprinsul contractului şi restituirea sumei încasate în acest sens, actualizate cu dobânda legală, iar în măsura în care instanţa apreciază că nu se impune admiterea capătului de cerere de la punctul 5, au solicitat, în subsidiar, obligarea pârâtei în sensul de a face proba operaţiunilor de administrare efectuate, care justifică perceperea comisionului de administrare lunară;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la punctul 2.2 din cadrul Contractului de credit nr. x din data de 06.06.2008, prin care se prevede o dobândă penalizatoare de 15% pe an peste rata dobânzii pentru debitele rămase de achitat, precum şi eliminarea aceste clauze din cuprinsul contractului şi restituirea sumelor încasate în acest sens actualizate cu dobânda legală;
- constatarea caracterului caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute la punctul 2.1 teza a Il-a din cadrul Contractului de credit nr. x din data de 06.06.2008, prin care se prevede că la împlinirea termenului de un an de la încheierea contractului, rata dobânzii este variabilă, precum şi eliminarea acestor clauze din cuprinsul contractului şi restituirea sumelor încasate în acest sens actualizate cu dobânda legală;
- constatarea caracterului abuziv al .clauzei contractuale prevăzute la punctul 1.5 în cadrul Contractului de credit nr. x din data de 06.06.2008, precum şi în actele adiţionale nr. x/13.02.2013 şi nr. y/09.04.2014, prin care debitorii sunt obligaţi să restituie debitele restante în moneda în care a fost acordat creditul, aspect reţinut şi conform graficului de rambursare;
- anularea clauzei de risc valutar prevăzută la pct. 1.5 din cadrul Contractului de credit nr. x din data de 06.06.2008, precum şi îngheţarea cursului valutar al francului elveţian la valoarea pe care o avea moneda împrumutată la data contractării, cu consecinţa returnarii tuturor sumelor achitate peste această valoare, actualizate cu dobânda legală şi inflaţia, iar în cazul în care instanţa apreciază că nu se impune admiterea capătului de cerere de la punctul 11, au solicitat constatarea faptului că în prezenta cauză a avut loc o creştere semnificativă a valorii monedei împrumutate ca urmare a apariţiei stării de impreviziune provocate de criza monetară, motiv pentru care, au apreciat că se impune reechilibrarea cursului valutar şi încasarea ratelor lunare astfel cum s-a stabilit la data contractării cu o majorare a acestora cu cel mult 20% din valoarea pe care o aveau iniţial;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute atât în Contractul de credit nr. x din 06.06.2008, cât şi la art. III punctul 3 din Actul adiţional nr. x/13.02.2013 şi din Actul adiţional nr. x/9.04.2014, Condiţii generale de creditare, conform căreia Banca are dreptul de a revizui semestrial rata anuală a dobânzii, în funcţie dc nişte indici variabili, să dispuneţi eliminarea acestei clauze din cuprinsul contractului, cu consecinţa returnării tuturor sumelor achitate peste această valoare, actualizate cu dobânda legală şi inflaţia;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute în Condiţiile generale de creditare atât ale contractului de credit nr. x din 06.06.2008, cât şi în actele adiţionale nr. x/13.02.2013, la art. IV punctul 8, şi nr. 2/09.04.2014, la art. VI punctul 2., conform căreia în cazul neachitării la scadenţă a oricărei sume datorate sau a neîndeplinirii oricărei obligaţii asumate prin Contract, împrumutatul va fi considerat dc drept în întârziere, iar Creditorul poate declara scadenţa anticipată a creditului în ziua imediat următoare datei de scadenţă, precum şi eliminarea acestei clauze din cuprinsul contractului;
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. VIII punctul 1 şi punctul 5 din Actul adiţional nr. x/13.02.2013 şi din Actul adiţional nr. x/09.04.2014 conform cărora împrumutatul şi/sau Garantul Ipotecar declară şi garantează că au fost informaţi în mod corect, complet şi precis cu privire la clauzele contractuale, precum şi eliminarea acestei clauze din cuprinsul contractului;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art. VIII punctul 2 din Actul adiţional nr. x/13.02.2013 şi din Actul adiţional nr. x/9.04.2014, conform căreia împrumutatul îşi manifestă expres acordul ca Banca să poată cesiona contractul, în tot sau în parte, precum şi eliminarea acestei clauze din cuprinsul contractului şi anularea cesiunii de contract efectuate, cu consecinţa returnarii tuturor sumelor achitate de la intervenirea cesiunii, actualizate cu dobânda legală şi inflaţie;
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. VIII punctul 4 şi punctul 6 din Actul adiţional nr. x/13.02.2013 şi din Actul adiţional nr. x/9.04.2014, conform cărora împrumutatul îşi asumă în mod expres toate riscurile ce pot interveni pe parcursul derulării Contractului, respectiv că răspunderea acestuia nu este înlăturată în caz de forţă majoră, caz fortuit, precum şi eliminarea acestei clauze din cuprinsul contractului;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art. IX punctul 4 din Actul adiţional nr. x/13.02.2013 şi din Actul adiţional nr. x/9.04.2014, conform căreia modificările referitoare la costurile aferente contului curent se vor putea face după notificarea împrumutatului, fără a fi necesară primirea unui răspuns din partea acestuia sau încheierea unui nou act adiţional, precum si eliminarea acestei clauze din cuprinsul contractului;
- rezilierea Contractului de credit nr. x din data de 6.06.2008 modificat prin Actul adiţional nr. x/13.02.2013 şi Actul adiţional nr. x/9.04.2014, în urma eliminării clauzelor abuzive, având în vedere că acesta nu îşi mai poate produce efectele, fiind aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea 193/2000;
- obligarea pârâtelor în solidar la acordarea unor daune-interese în cuantum de 100.000 RON faţă de prejudiciul provocat prin introducerea clauzelor abuzive în Contract şi faţă de acţiunile acestora prin care li s-au adus grave prejudicii.
În drept, au invocat Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, precum şi celelalte dispoziţii legale la care au făcut trimitere în cadrul acţiunii-
Prin sentinţa civilă nr. 2083/2022, pronunţată la data de 11.10.2022 de către Tribunalul Specializat Cluj, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C.. S-a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 2.3 din contractul de credit x din data de 06.06.2008 - condiţii speciale de creditare, privind comisionul de acordare a creditului. Pârâta E. S.A. a fost obligată să restituie reclamanţilor suma încasată cu titlu de comision de acordare a creditului. S-a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. VI - 1.3.1 pct. (2) din contractul de credit x din data de 06.06.2008 - condiţii generale de creditare, art. IV - pct. (8) din actul adiţional nr. x din data de 13.02.2013 - condiţii generale de creditare, la contractul de credit x din data de 06.06.2008, art. VI - pct. (2) 2.1 (2) din actul adiţional nr. x din data de 09.04.2014 - condiţii generale de creditare, la contractul de credit x din data de 06.06.2008, în măsura în care vizează neîndeplinirea altor obligaţii decât cele principale, constând în obligaţia de a restitui capitalul şi dobânda. S-a constatat intervenirea impreviziunii în executarea contractului de credit nr. x din data de 06.06.2008. S-a dispus adaptarea contractului de credit x din data de 06.06.2008, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată (02.12.2021) şi până la data rambursării integrale a datoriei, prin împărţirea între părţile contractante a riscului valutar, după cum urmează: orice creştere a cursului de schimb CHF peste valoarea de 52,6 % în raport de cursul de schimb de la data încheierii contractului (06.06.2008) va fi suportat în mod egal, respectiv 50 % de către reclamanţi şi 50% de către pârâta D. S.A. S-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere. Pârâta D. S.A. a fost obligată la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 5.581 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi pârâta E. S.A.
Prin decizia civilă nr. 413/2024 din 14.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanţi. A fost admisă excepţia lipsei de interes invocată din oficiu cu privire la motivul din apelul D. privind comisionul de analiză/acordare. Au fost admise apelurile declarate de E. S.A. şi D., împotriva sentinţei civile nr. 2083/2022 din 11.10.2022, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că: a fost respinsă cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art. 2.3 din contractul de credit x/06.06.2008 şi de restituire a sumelor percepute în temeiul acestei clauze. A fost respinsă cererea având ca obiect constatarea impreviziunii şi adoptarea contractului de credit x. Au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtelor suma de 6.645,4 RON şi 250 euro în echivalent RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, din care suma de 498 RON în favoarea E., iar suma de 6.147,4 RON, reprezentând taxă de timbru şi 250 euro în echivalent RON la data plăţii reprezentând onorariu avocat, în favoarea D.
Împotriva acestei decizii au declarant recurs A., B. şi C..
Intimata - pârâtă E. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata-pârâtă D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 413/2024 din 14 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă într-un litigiu din materia protecţiei consumatorilor.
În cauză, reclamanţii au învestit Tribunalul Specializat Cluj, la 4 decembrie 2019, cu o cerere prin care au solicitat, pe lângă constatarea nulităţii unor clauze contractuale pe care le consideră abuzive, şi adaptarea pentru viitor a contractului de credit nr. x/06.06.2008, prin stabilizarea cursului de schimb valutar franc elveţian CHF-RON la valoarea cursului de la data încheierii contractului, precum şi restituirea sumelor achitate în plus, în temeiul impreviziunii, invocând dispoziţiile C. civ. şi decizii ale Curţii Constituţionale.
În motivarea acţiunii cu mai multe capete de cerere, reclamanţii au prezentat argumente şi temeiuri juridice din domeniul protecţiei consumatorului, respectiv Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, O.U.G. nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori şi Directiva nr. 93/13/CEE, privind clauzele abuzive încheiate cu consumatorii, precum şi alte temeiuri juridice specifice dreptului comun prevăzute de art. 969 şi art. 970 din C. civ. de la 1864.
Înalta Curte constată că acţiunea ce face obiectul litigiului pendinte a fost introdusă de reclamanţi în considerarea calităţii lor de consumatori şi, indiferent de temeiul de drept comun invocat în completare, pentru aplicarea teoriei impreviziunii raportului juridic născut sub imperiul C. civ. de la 1864, în cauză trebuie avut în vedere că aspectele deduse judecăţii au survenit în contextul raportului juridic reglementat de legislaţia privind protecţia consumatorilor.
Recurenţii au solicitat adaptarea contractului de credit în raport cu reperul cursului de schimb valutar de la data încheierii acestuia, prevalându-se de lipsa transparenţei şi imprevizibilitatea riscului asumat la data respectivă.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
Întrucât procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 4 decembrie 2019, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Aşadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.
Având în vedere cauza şi obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a dobândit caracter definitiv de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.
Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Exercitarea căilor de atac prevăzute de lege este recunoscută cu valoare de principiu de art. 129 din Constituţia României, iar legea procesuală civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care concretizează una dintre garanţiile unui proces echitabil.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 413/2024 din 14 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii.
Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 413/2024 din 14 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2025.