Judicial salary discrimination and revision of final judgment for conflicting res judicata

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2020 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Braşov şi Tribunalul Maramureş, cu citarea obligatorie, în temeiul art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 6-13, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (12.11.2009), a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015) şi a Legii nr. 153/2017 (01.07.2017), în care au avut calitatea de judecători la instanţe faţă de care instanţele pârâte au avut calitatea de ordonator de credite, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente începând cu data de 17 septembrie 2019 şi până la momentul plăţii efective.

Tribunalul Bihor, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 774/LM din 22 octombrie 2020, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Tribunalul Hunedoara şi Tribunalul Cluj; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâţii Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Cluj, Tribunalul Braşov şi Tribunalul Maramureş, pentru pretenţiile anterioare datei de 20 martie 2017 şi, pe cale de consecinţă, a respins aceste pretenţii ca fiind prescrise; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Braşov şi Tribunalul Maramureş, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării; pârâţii Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Braşov şi Tribunalul Maramureş au fost obligaţi, fiecare în raport de perioada în care reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea la instanţa respectivă sau la o instanţă din circumscripţia acesteia, la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze aceştia, prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, începând cu data de 20 martie 2017 până la zi, precum şi în continuare, până la încetarea stării de discriminare, sumă care urmează să fie actualizată cu indicele de inflaţie; de asemenea, pârâţii Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Braşov şi Tribunalul Maramureş au fost obligaţi la plata în favoarea reclamanţilor a dobânzii penalizatoare începând cu data de 17 septembrie 2019 şi până la momentul plăţii efective.

Prin decizia civilă nr. 658/2024-A din 12 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva sentinţei civile nr. 774/LM din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor; s-au admis apelurile declarate de apelanţii-pârâţi Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara şi Tribunalul Braşov, în contradictoriu cu intimaţii Tribunalul Alba şi Tribunalul Maramureş, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinţei civile nr. 774/LM din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi pentru perioada ulterioară datei de 20 martie 2017; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, revizuenţii A., B., C., D., E., F. şi G. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, sub nr. x/2024, la data de 9 iulie 2024.

Revizuenţii au solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce priveşte apelurile declarate de apelanţii-pârâţi Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara şi Tribunalul Braşov împotriva sentinţei nr. 774/LM din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

În continuare, au redat o parte din dispozitivul deciziei civile nr. 658/2024-A din 12 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care s-au admis apelurile declarate de apelanţii-pârâţi Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara şi Tribunalul Braşov, în contradictoriu cu intimaţii Tribunalul Alba şi Tribunalul Maramureş, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinţei civile nr. 774/LM din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi pentru perioada ulterioară datei de 20 martie 2017, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., C., F. şi G., s-a arătat că, anterior, prin sentinţa civilă nr. 610 din 4 august 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă (dosar nr. x/2020) a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată privind acelaşi obiect, părţi şi cauză, începând cu data de 28 ianuarie 2017 şi în continuare.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 15 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea din oficiu; s-au îndreptat erorile materiale şi s-au înlăturat omisiunile strecurate în paragrafele 5, 8, 9 şi 10 ale sentinţei civile nr. 610 din 4 august 2020 a Tribunalului Suceava, după cum urmează:

La paragraful 5 se va trece corect:

"Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Tribunalul Cluj, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj, excepţie invocată prin întâmpinare", în loc de "Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Tribunalul Cluj, Tribunalul Satu Mare, Curţii de Apel Cluj, excepţie invocată prin întâmpinare". La paragraful 9 se va trece corect:

"Obligă pârâţii la recalcularea indemnizaţiei de încadrare a reclamanţilor, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 28.01.2017 şi în continuare, prin valorificarea unui coeficient de multiplicare 19,000", în loc de:

"Obligă pârâţii la recalcularea indemnizaţiei de încadrare a reclamanţilor, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 25.11.2016 şi în continuare, prin valorificarea unui coeficient de multiplicare 19,000". La paragraful 10 se va trece corect:

"Obligă pe pârâţi la plata către reclamanţi, începând cu data de 28.01.2017 şi în continuare, a diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 şi venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plăţii efective, în loc de "Obligă pe pârâţi la plata către reclamanţi, începând cu data de 25.11.2016 şi în continuare, a diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 şi venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plăţii efective", soluţie menţinută prin decizia nr. 183 din 8 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Referitor la reclamantul D. s-a menţionat că, anterior, prin sentinţa civilă nr. 798 din 16 septembrie 2019, Tribunalul Suceava, secţia I civilă (dosar nr. x/2019) a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată privind acelaşi obiect, părţi şi cauză, începând cu data de 18 aprilie 2016 şi în continuare.

În cadrul dosarului nr. x/2020 nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat.

Cele două hotărâri pronunţate asupra aceluiaşi litigiu conţin dispoziţii potrivnice.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul Tribunalul Cluj a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată. În esenţă, a menţionat că acţiunea reclamanţilor a fost întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 137/2000, invocându-se starea de discriminare în raport de alţi colegi judecători de la Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj, care au încasat importante sume de bani în temeiul unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în perioada 2006-2009, astfel cum au fost lămurite în anul 2019.

Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 1431/A/2024 din 9 decembrie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire fiind declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 31 ianuarie 2025.

Examinând cererea de revizuire, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti reprezintă un element component al principiului securităţii raporturilor juridice, astfel că repunerea în discuţie a acesteia poate fi realizată doar în anumite condiţii, strict şi limitativ reglementate prin lege, prin intermediul unor căi de atac care să reflecte caracterul extraordinar al procedurii. În acest caz, legiuitorul a reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a impus condiţia implicită de a exista identitate de cauză, obiect şi părţi între cele două procese, cu menţiunea că hotărârile trebuie pronunţate în dosare diferite.

Verificând hotărârile deduse analizei prin prezenta revizuire, Înalta Curte constată că nu poate reţine contrarietatea acestora din perspectiva dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de vreme ce nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi nici cea de cauză.

Astfel, în procesul care a format obiectul dosarului nr. x/2020, soluţionat prin sentinţa nr. 610 din 4 august 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, indicată ca fiindu-i încălcată autoritatea de lucru judecat, reclamanţii H., I., J., K., L., M., B., G., N., O., A., P., Q., R., S., T., F., C. şi U. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Sălaj, Tribunalul Cluj, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Bistriţa Năsăud, Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în calcul a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. a), pct. 6-3, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, începând cu 09.04.2015 şi în continuare, pentru viitor; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor, începând cu data de 09.04.2015, la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

În cel de-al doilea litigiu, reprezentat de dosarul nr. x/2020, soluţionat prin decizia civilă nr. 658/2024-A din 12 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a cărei retractare se solicită, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Braşov şi Tribunalul Maramureş, cu citarea obligatorie, în temeiul art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 6-13, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (12.11.2009), a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015) şi a Legii nr. 153/2017 (01.07.2017), în care au avut calitatea de judecători la instanţe faţă de care instanţele pârâte au avut calitatea de ordonator de credite, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente începând cu data de 17 septembrie 2019 şi până la momentul plăţii efective.

Raportat la obiectele celor două dosare, condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză.

Primul litigiu a avut ca obiect egalizarea drepturilor salariale la un nivel maxim, iar al doilea litigiu a avut ca obiect acordarea de despăgubiri pentru discriminare în raport cu colegii care au încasat respectivele sume. Aşadar, cauza juridică este diferită, chiar dacă scopul urmărit de reclamanţi este acelaşi.

Aşa fiind, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză nu este întrunită, motiv pentru care dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt incidente, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (1), (3) şi (6) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva deciziei civile nr. 658/2024-A din 12 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2025.