Revision for contradictory judgments: scope of review, lack of *res judicata* contradiction, and procedural nullities in labor reinstatement litigation

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 609/LM/AS din 13 iulie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul Giurgiu a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. şi ZZ., în contradictoriu cu pârâţii AAA., Universitatea Petre Andrei Iaşi, a constatat calitatea de salariaţi ai Universităţii Petre Andrei din laşi a reclamanţilor, cu consecinţa reintegrării în posturile deţinute anterior datei de 24.08.2009, obligând-o pe pârâta Universitatea Petre Andrei din laşi la plata către aceştia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariaţii de la data de 08.10.2009 până la data reintegrării efective în funcţie. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri morale şi s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF.. De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Institutul Cultural Petre Andrei Iaşi şi a respins cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii GGG., HHH., III., JJJ., fiind obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 24.079,62 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 233 din 16 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul BEJ Asociaţi KKK. şi LLL. şi a respins cererea formulată de contestatorul FF. în contradictoriu cu intimatul BEJ Asociaţi KKK. şi LLL. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis, în parte, cererea privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 609/LM/AS din 13 iulie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Tribunalul Giurgiu, formulată de contestatorul FF. în contradictoriu cu intimaţii Universitatea "Petre Andrei" Iaşi şi BEJ MMM., lămurind sentinţa civilă nr. 609/LM/AS/13.07.2011, în sensul dispunerii reintegrării contestatorului FF. în funcţia echivalentă celei de preparator universitar, şi anume în funcţia de asistent universitar (aşa cum a fost transformată de drept potrivit art. 362 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011), respingând, în rest, contestaţia la executare/cererea ca inadmisibilă, obligând-o pe intimata Universitatea "Petre Andrei" Iaşi să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 70 RON, reprezentând costul copierii dosarului de executare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată 9 august 2018 pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub număr de dosar x/2018, contestatorul FF. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii UNIVERSITATEA PETRE ANDREI, BEJ MMM., BEJA NNN. ŞI KKK., contestaţie la executare, solicitând instanţei să constatate existenţa unei situaţii continuă şi a discriminării începând cu prima concediere nejustificată din data de 24 august 2009, continuând cu ce-a de-a doua concediere tot nejustificată din 23 ianuarie 2012 şi până în prezent şi pe cale de consecinţă să dispună:

1. ca debitoarea angajator UPA - Iaşi, conform art. 905 C. proc. civ. să-i plătească penalităţi de la 100 RON la 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere pentru obligaţia de reintegrare până la realizarea integrării efective respectiv penalităţi între 0,1 % şi 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligaţiei până la stingerea tuturor obligaţiilor care cad în sarcina sa, inclusiv reintegrarea sa începând cu data de 24 august 2009 şi până la data reintegrării reale şi efective;

2. obligarea BEJ MMM. să pună în practică cele 3 obligaţii, respectiv reintegrarea sa, plata unei despăgubiri egale cu salariilor indexate majorate şi reactualizate, precum şi plata pentru celelalte drepturi de la data concedierii din 24 august 2009 şi până la data celei de-a doua concedieri din 23.01.2012- dispusă în hotărârea judecătorească definitivă a Tribunalului Giurgiu nr. 609/LM/AS din 13 iulie 2011;

3. obligarea BEJ NNN./KKK. să pună în practică cele 3 obligaţii, respectiv reintegrarea sa, plata unei despăgubiri egale cu salariilor indexate majorate şi reactualizate, precum şi plata pentru celelalte drepturi de la data de 24 august 2009 şi până la data reintegrării reale şi efective - dispusă în decizia Tribunalului Iaşi nr. 2808 din data de 05 noiembrie 2012.

4. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5657 din 27 mai 2022, pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost respinsă acţiunea formulată de contestatorul FF., în contradictoriu cu intimaţii UNIVERSITATEA PETRE ANDREI, BEJ MMM., BEJA NNN. SI KKK. prin continuator în drepturi BEJ KKK.. S-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată. S-a respins ca neîntemeiată cererea intimatei UNIVERSITATEA PETRE ANDREI de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. Ia act că intimaţii BEJ MMM., BEJA NNN. ŞI KKK. prin continuator în drepturi BEJ KKK. nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către intimatul B.E.J. KKK. în ceea ce îl priveşte şi a respins recursul declarat de contestatorul FF. împotriva sentinţei civile nr. 5657 din 27 mai 2022 a Judecătoriei Iaşi.

Prin cererea înregistrată la 19 ianuarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub număr de dosar x/2023, FF. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, ca fiind potrivnică sentinţei civile nr. 233 din 16 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 10 din 28 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul FF., împotriva sentinţei civile nr. 233 din 16 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2021, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii Universitatea "Petre Andrei" Iaşi, BEJ MMM. şi BEJ Asociaţia KKK. şi LLL..

Invocând în drept dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ. de la 1865, împotriva încheierii din 7 februarie 2023, a încheierii din 21 februarie 2023 şi a sentinţei civile nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, revizuentul FF. a declarat recurs.

În ceea ce priveşte incidenţa art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, conform căruia hotărârea recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2), recurentul a solicitat instanţei să constate nulitatea încheierii de şedinţă din 7 februarie 2023 şi a încheierii din 21 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

Apreciază că prin încheierea din 7 februarie 2023 instanţa a modificat obiectul dedus judecăţii şi limitele procesului.

Menţionează că în respectarea principiului disponibilităţii, consacrat prin art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) Noul C. proc. civ. (art. 127 alin. (2), (4), (5), (6), art. 260 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865), cererea de revizuire avea ca obiect revizuirea hotărârii definite nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, care a evocat fondul, aceasta fiind potrivnică primei hotărâri definitive a Tribunalului Giurgiu, cu nr. 233/2021/LM/AS din 16 aprilie 2021.

Or, prin încheierea de şedinţă din 7 februarie 2023, pronunţată în şedinţă publică, instanţa nu a hotărât asupra obiectului cererii, aşa cum a fost dedus judecăţii.

Sub un alt aspect susţine că pricina a fost amânată cu mai mult de 7 zile de la data pronunţării, respectiv de la 7 februarie 2023 la 21 februarie 2023, cu încălcarea prevederilor art. 260 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, iar încheierea de şedinţă din 21 februarie 2023 a menţinut aceeaşi greşeală de judecată, păstrând acelaşi obiect al cauzei, cu înfrângerea principiului disponibilităţii şi al obiectului dedus judecăţii, nesocotind dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. de la 1865, nesocotirea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 81 C. proc. civ. de la 1865, încheierea neavând nici forma şi nici conţinutul prevăzute de legiuitor.

Faţă de cele arătate a invocat excepţia nulităţii de ordine publică a încheierii de şedinţă din 7 februarie 2023 şi a încheierii de şedinţă din 21 februarie 2023.

Sub un alt aspect, susţine că în considerentele sentinţei civile nr. 10 din 28 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti s-a reţinut că:

"Prin cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 19.01.2023, revizuentul FF. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 214 din data de 08.12.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, ca fiind potrivnică sentinţei civile nr. 233 din data de 16.04.2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu..", iar la fila x din dispozitiv, instanţa se pronunţă pe alt obiect:

"Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul FF. (...) împotriva sentinţei civile nr. 233 din data de 16.04.2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu (...), precum şi împotriva sentinţei civile nr. 214 din data de 08.12.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi...".

Astfel, neconcordanţa dintre considerentele şi dispozitivul sentinţe recurate, apreciază recurentul, reprezintă o greşeală de judecată şi un motiv de nulitate absolută.

Or, dispozitivul hotărârii trebuie să conţină soluţia dată de instanţă tuturor capetelor de cerere, potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 3, pct. 5, pct. 8 ind. 1, respectiv alin. (2) pct. 32 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, consideră că instanţa de revizuire, în considerentele sentinţei din 28 februarie 2023 a reţinut un obiect al cererii, cel corect, iar în dispozitiv s-a pronunţat pe un alt obiect. Sentinţa nu conţine menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, cu înfrângerea dispoziţiilor art. 121 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, art. 261 alin. (1) pct. 8 ind. 1, cu înfrângerea RIL prin decizia ICCJ nr. XIII/2007, cu înfrângerea RIL prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XV/2008.

De asemenea, recurentul a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 261 alin. (2) pct. 32 C. proc. civ. de la 1865, sentinţa recurată din 28 februarie 2023 i-a fost comunicată recurentului revizuent în mai mult de 7 zile, respectiv după 4 luni, la data de 26 iunie 2023.

Faţă de cele de mai sus, a invocat excepţia nulităţii de ordine publică a sentinţei nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În opinia recurentului, au fost încălcate dispoziţiile art. 131 alin. (5) din Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului CSM, în sensul nemenţionării pe ultima pagină a numelui judecătorului de recurs, care a judecat mai întâi apelul împotriva primei hotărâri a Judecătoriei Iaşi, pronunţându-se în recurs netemeinic şi nelegal, ulterior a rejudecat apelul declarat împotriva celei de a doua hotărâri a Judecătoriei Iaşi, transformându-l din nou în recurs, conform C. proc. civ. de la 1865, în aceleaşi condiţii.

Recurentul a invocat, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. de la 1865, încălcarea principiului disponibilităţii, consacrat prin art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) C. proc. civ. (art. 127 alin. (2), (4), (5), (6), art. 260 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865).

Raportat la motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, recurentul a invocat preluarea cu copy-paste a unui număr de 30 de pagini, atât prima hotărâre a Tribunalului Giurgiu din 16 aprilie 2021, cât şi sentinţa potrivnică, a Tribunalului Iaşi din 8 decembrie 2022, fără să constate că ambele acţiuni au avut drept obiect contestaţie la executare, instanţa nereţinând nicio contradicţie dintre cele două hotărâri judecătoreşti pronunţate de cele două tribunale.

Potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de revizuire nu avea posibilitatea să aprecieze legalitatea celor două sentinţe, ci numai să constate contradicţiile dintre cele două hotărâri judecătoreşti.

Recurentul a criticat în continuare modul în care instanţa de revizuire a analizat hotărârile pronunţate de Judecătoria şi Tribunalul Iaşi, apreciind că în mod netemeinic şi nelegal s-au confirmat raţionamentele prezentate de instanţele de fond.

A solicitat ca instanţa să constate contradicţiile dintre cele două hotărâri judecătoreşti, pronunţate de cele două tribunale invocate, prezentând acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, la 20.08.2020 şi soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 233 din 16 aprilie 2020 şi arătând că Tribunalul Iaşi, ca instanţă competentă care a pronunţat hotărârea din 5 noiembrie 2012, având nr. 214 din 8 decembrie 2022, nu s-a pronunţat pe capătul de cerere în solicitarea recurentului revizuent în legătură cu lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii pronunţate în data de 05.11.2012, nesoluţionând capătul de cerere privind aplicarea de amenzi/penalităţi debitoarei Universitatea Petre Andrei din Iaşi.

A apreciat că Tribunalul Iaşi, ca instanţă de control judiciar al ambelor hotărâri pronunţate de către Judecătoria Iaşi, avea competenţa să judece numai apelul declarat pe noul C. proc. civ., cu constatarea existenţei calităţii procesuale pasive a intimatului BEJ MMM., respectiv a intimatului BEJ Asociaţi KKK. şi LLL., când a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului BEJ KKK., neavând competenţă să judece ambele apeluri declarate pe noul C. proc. civ., care au fost pronunţate cu recurs conform C. proc. civ. de la 1865, prin hotărârea nr. 214 din 8 decembrie 2022, cea din urmă hotărâre potrivnică şi prin hotărârea nr. 205 din 7 septembrie 2020.

Tribunalul Iaşi, prin decizia din 8 decembrie 2022, a respins recursul contestatorulului FF. împotriva sentinţei civile nr. 5657/27.05.2022 a Judecătoriei Iaşi, deşi recurentul-revizuent a declarat apel împotriva acestei sentinţe.

Precizează că a solicitat desfiinţarea hotărârii de revizuire a Curţii de Apel Bucureşti din 28 februarie 2023, privind hotărârea definitivă a Tribunalului Iaşi, cu nr. 214 din 8 februarie 2022, în care instanţa a recalificat judecarea recursului sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865, fără ca instanţa să fi fost legal învestită, fără punerea în discuţie contradictorie a părţilor a recalificării căii de atac ca fiind recurs.

Astfel, a precizat recurentul, Tribunalul Iaşi, ca instanţă competentă care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă ce se execută, având nr. 2808 din 5 noiembrie 2012 (sub auspiciile noului C. proc. civ.), a mai judecat în acelaşi dosar contestaţia la executare, tot în recurs, sub imperiului C. proc. civ. de la 1865, pronunţând hotărârea nr. 205 din 7 septembrie 2020, completul fiind constituit nelegal, cu acelaşi judecător aflat în stare de incompatibilitate absolută, care a refuzat să se abţină.

Tot Tribunalul Iaşi, a arătat recurentul, a respins solicitarea de a se constata că are competenţa să judece contestaţia la executare în primă instanţă, să constate că Judecătoria Iaşi nu a soluţionat capătul de cerere disjuns din dosarul nr. x, conform hotărârii Tribunalului Giurgiu, având nr. 335 din 16 decembrie 2020, care a fost înaintată Judecătoriei Iaşi, păstrând celălalt capăt de cerere privind lămurirea dispozitivului hotărârii Tribunalului Giurgiu, din 13 iulie 2011, în care s-a pronunţat pe hotărârea nr. 233 din 16 aprilie 2021.

A mai criticat recurentul faptul că Judecătoria Iaşi nu a disjuns la Tribunalul Iaşi capătul de cerere privind lămurirea dispozitivului hotărârii pronunţată de Tribunalul Iaşi, având nr. 2808 din 5 noiembrie 2012.

De asemenea, a criticat faptul că Tribunalul Iaşi nu s-a pronunţat pe capătul de cerere constând în aplicarea de amenzi/penalităţi debitoarei Universitatea Petre Andrei din Iaşi, conform solicitării din contestaţia la executare, înaintată Judecătoriei Iaşi (inclusiv disjungerea cauzei la Tribunalul Iaşi) prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2019.

Arată că Tribunalul Iaşi a suprimat judecarea apelului declarat împotriva sentinţei nr. 5657 din 27 mai 2022 a Judecătoriei Iaşi, judecând netemeinic şi nelegal recursul privind contestaţia la executare, sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865, în condiţiile în care contestaţia la executare privea două executări silite, una pe vechiul C. proc. civ., iar cealaltă pe noul C. proc. civ.

Invocă încălcarea prevederilor art. 6 CEDO şi a jurisprudenţei în materie, susţinând, în esenţă, că instanţa de revizuire a confirmat hotărârile pronunţate de Judecătoria Iaşi şi Tribunalul Iaşi, fără să constate că acestea au soluţionat contestaţia la executare în baza Noului C. proc. civ., în condiţiile în care sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, au fost pronunţate patru hotărâri, dintre care două ale Tribunalului Iaşi sunt definitive.

Recurentul a redat paragrafe din hotărârea atacată arătând că Judecătoria Iaşi, în ambele cicluri procesuale, în ambele hotărâri invocate, a pronunţat calea de atac a apelului, sub auspiciile Noului C. proc. civ., în timp ce Tribunalul Iaşi, ca instanţă competentă, de control judiciar, a suprimat ambele apeluri, declarate în termen legal, recalificând judecata şi pronunţarea ambelor hotărâri invocate sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, fără ca instanţa să fie învestită legal, iar recalificarea nefiind pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

A precizat recurentul că, dacă instanţa de revizuire a reţinut faptul că Tribunalul Iaşi a lămurit capătul de cerere privind dispozitivul hotărârii ce se executa, pronunţată la 5 noiembrie 2012, avea obligaţia să constate că potrivit voinţei legiuitorului, aşa cum a procedat Tribunalul Giurgiu, prin hotărârea din 16 aprilie 2021, la dosarul cauzei trebuia să existe o încheiere de şedinţă interlocutorie, care să facă parte integrantă din decizia nr. 214 din 8 decembrie 2022, aspect care trebuia reţinut de către Tribunalul Iaşi în partea introductivă a deciziei revizuite.

Instanţa de revizuire nu a constatat faptul că recurentul a înaintat contestaţia la executare atât la Judecătoria Iaşi (ca instanţă comună de executare a hotărârii Tribunalului Giurgiu din 13 iulie 2011, cât şi a hotărârii Tribunalului Iaşi din 5 noiembrie 2012), cât şi la Tribunalul Giurgiu, contestaţia având aceleaşi capete de cerere (aplicarea de amenzi/penalităţi debitoarei, lămurirea dispozitivului hotărârii Tribunalului Giurgiu din 13 iulie 2011 şi respectiv lămurirea dispozitivului hotărârii Tribunalului Iaşi din 5 noiembrie 2012).

Tribunalul Giurgiu a judecat corect şi legal contestaţia comună la executare, conţinând ambele capete de cerere invocate, sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865, pronunţând hotărârea din 16 aprilie 2021 (în care, în considerente, la fila x/13, arată disjungerea din dosarul nr. x, conform hotărârii nr. 335 din 16 decembrie 2020, privind capătul de cerere aplicare amenzi/penalităţi debitoarei, urmând a se soluţiona la instanţa comună de judecare, Judecătoria Iaşi, păstrând spre soluţionare capătul de cerere cu privire la lămurirea dispozitivelor hotărârii Tribunalului Giurgiu din 13 iulie 2011).

Contestaţia la executare comună, având aceleaşi capete de cerere invocate, potrivit celei din urmă hotărâri ale Tribunalului Iaşi având nr. 214 din 8 decembrie 2022, a fost judecată netemeinic şi nelegal tot sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865 (la fel ca prima contestaţie judecată de către Tribunalul Giurgiu), după ce Tribunalul Iaşi a judecat recursul de două ori, sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865, pronunţând două hotărâri definitive, fără cale de atac.

Astfel, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către intimatul BEJ KKK., în contradicţie cu prima hotărâre a Tribunalului Giurgiu nr. 233 din 16 aprilie 2021, rămasă definitivă prin nerecurare.

Ca instanţă competentă, mai susţine recurentul, nu a soluţionat procesul în primă instanţă, cu înfrângerea voinţei legiuitorului fără lămurirea dispozitivului propriei hotărâri din 5 noiembrie 2012 - în contradicţie cu prima hotărâre a Tribunalului Giurgiu, care a lămurit dispozitivul propriei hotărâri din 13 iulie 2011. Nu a fost arătată soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată - în contradicţie cu prima hotărâre invocată a Tribunalului Giurgiu, care obligă intimatul Universitatea "Petre Andrei" din Iaşi să plătească cheltuielile de judecată.

Minuta întocmită cu ocazia deliberării nu cuprinde menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică, respectiv menţiunea că pronunţarea hotărârii s-a făcut în şedinţă publică (cu încălcarea dispoziţiilor art. 121, art. 261 alin. (81) C. proc. civ. de la 1865) - în contradicţie cu hotărârea invocată a Tribunalului Giurgiu, care a respectat voinţa legiuitorului.

Pentru motivele arătate, recurentul înţelege să invoce excepţia nelegalei compuneri a completului care a pronunţat sentinţa nr. 214 din 8 decembrie 2022 (completul păstrând în compunerea sa acelaşi judecător aflat în stare de incompatibilitate absolută, refuzând să se abţină).

De asemenea, a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului care nu a soluţionat capetele de cerere privind lămurirea hotărârii, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii şi completarea acesteia nesoluţionând nici celălalt capăt de cerere constând în aplicarea de amenzi/penalităţi debitoare cum a fost disjuns de Tribunalul Giurgiu prin hotărârea de 16 aprilie 2021 şi nici cum a solicitat recurentul-revizuent, cu suprimarea căii de atac a recursului, potrivit voinţei legiuitorului, hotărârea fiind definitivă, dată fără cale de atac.

A invocat excepţia de ordine publică a Tribunalului Iaşi privind încălcarea competenţei Curţii de Apel Iaşi; a invocat excepţia nulităţii încheieri de şedinţă din 7 februarie 2023, respectiv a încheierii de şedinţă din 21 februarie 2023, ambele fiind pronunţate în numele legii, fără să aibă forma şi conţinutul legal.

S-a invocat şi excepţia nulităţii absolute a recursului pronunţat prin decizia nr. 205 din 7 septembrie 2020, cu înfrângerea dispoziţiilor art. 302, art. 3021 C. proc. civ. de la 1865, şi excepţia netimbrării recursului soluţionat prin decizia nr. 214 din 8 decembrie 2022 a Tribunalului Iaşi, hotărârea pretins potrivnică.

S-a mai invocat excepţia netimbrării recursului soluţionat prin decizia nr. 205 din 7 septembrie 2020 a Tribunalului Iaşi; excepţia tardivităţii recursului pronunţat de Tribunalul Iaşi prin decizia nr. 205 din 7 septembrie 2020; excepţia tardivităţii recursului pronunţat de Tribunalul Iaşi prin decizia nr. 214 din 8 decembrie 2022; excepţia lipsei de interes a intimatului debitor Universitatea "Petre Andrei" din Iaşi, întrucât la dosarul cauzei nu există nicio cerere şi nici o apărare cu privire la prezenta contestaţie la executare.

După data pronunţării sentinţei nr. 214 din 8 decembrie 2022, Tribunalul Iaşi a respins îndreptarea, lămurirea cu înlăturarea dispoziţiilor contradictorii şi completarea acesteia, suprimând calea de atac, pronunţând o hotărâre definitivă.

Faţă de argumentele expuse, a solicitat admiterea recursului împotriva sentinţei nr. 10 din 28 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. Pe cale de consecinţă, a solicitat casarea hotărârii instanţei de revizuire, cu constatarea nulităţii încheierii de şedinţă publică din 7 februarie 2023, respectiv a încheierii de şedinţă din 21 februarie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil, având în vedere că hotărârile recurate au fost soluţionate potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte subliniază că va examina criticile formulate prin prisma acestor prevederi legale, care sunt incidente cauzei, iar nu din perspectiva dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865 invocate de recurent, cu încadrarea criticilor de nelegalitate în motivele de casare instituite de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Totodată, va fi examinată pretinsa încălcare sau aplicare greşită a dispoziţiilor legale invocate de către recurent, în măsura existenţei unui corespondent al acestora în actuala reglementare.

Înalta Curte subliniază că potrivit art. 22 alin. (1) C. proc. civ.:

"judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile".

Astfel, în legătură cu invocarea motivului de recurs reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 se reţine că orice pretinsă încălcarea a unei reguli procedurale va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, însă criticile recurentului sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse.

În mod greşit recurentul se prevalează de încălcarea dispoziţiilor art. 260 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 susţinând că pronunţarea a fost amânată mai mult de 7 zile, întrucât, în actuala reglementare, art. 396 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"în cazuri justificate, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată, pronunţarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile", iar în cauză instanţa a amânat pronunţarea 14 zile (de la 7 februarie 2023 la 21 februarie 2023), prin urmare, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente speţei.

Sunt nefondate şi criticile recurentului care vizează faptul că încheierile din 7 februarie 2023 şi din 21 februarie 2023, precum şi sentinţa civilă nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunţate de instanţa de revizuire, nu cuprind în dispozitiv menţiunea "pronunţată în şedinţă publică".

La alin. (2) al art. art. 396 C. proc. civ. se menţionează că:

"în cazul amânării prevăzute la alin. (1), preşedintele, odată cu anunţarea termenului la care a fost amânată pronunţarea, poate stabili că pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei".

Art. 402 C. proc. civ., având denumirea marginală, "Pronunţarea hotărârii", are următorul conţinut:

"sub rezerva dispoziţiilor art. 396 alin. (2), hotărârea se va pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii".

Înalta Curte constată că, în cauză, au fost respectate aceste dispoziţii legale, de vreme ce la termenul din 7 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a amânat pronunţarea asupra cauzei la data de 21 februarie 2023 şi, ulterior, la 28 februarie 2023 stabilind că:

"pronunţarea se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei", astfel cum rezultă din dispozitivul încheierilor de şedinţă publică din 7 februarie 2023, din 21 februarie 2023, respectiv din dispozitivul sentinţei recurate şi din minuta acesteia.

Recurentul-revizuent invocă în mod eronat încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (2) pct. 32 C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora:

"Hotărârea se va comunica părţilor (...), comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotărârii", motivat de împrejurarea că sentinţa recurată, din 28 februarie 2023, i-a fost comunicată după mai mult de 7 zile, respectiv după 4 luni, la 26 iunie 2023.

Aceasta întrucât, art. 427 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii", în acest sens procedând şi instanţa de revizuire.

Totodată, se impune precizarea faptului că depăşirea termenului prevăzut de lege pentru motivarea hotărârii nu afectează valabilitatea hotărârii astfel redactate, neconstituind motiv de nulitate din perspectiva dispoziţiilor art. 174 C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentului, în cauză nu se poate vorbi de o aşa zisă schimbare a obiectului cererii de revizuire ori de o încălcare a principiului disponibilităţii părţilor, întrucât, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, instanţa de revizuire s-a pronunţat cu respectarea prevederilor art. 513 C. proc. civ., ţinând cont că demersul judiciar al recurentului FF. în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existenţa unor hotărâri potrivnice.

În concret, instanţa, în analiza sa, a avut în vedere solicitarea părţii privind revizuirea deciziei civile nr. 214 din 8 decembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Iaşi ca fiind potrivnică sentinţei civile nr. 233/2021 din 16 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Este ştiut că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, pretinsa "schimbare a obiectului cererii de revizuire", de care se prevalează recurentul, cu referire la împrejurarea că în sentinţa civilă nr. 10 din 28 februarie 2023 a fost menţionat în petitul acesteia "decizia civilă nr. 233", iar în dispozitivul sentinţei s-a menţionat "sentinţa civilă nr. 233", are ca remediu calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ.

Deşi se prevalează de împrejurarea că instanţa de revizuire nu era îndreptăţită să aprecieze legalitatea celor două hotărâri pretins potrivnice, în realitate, chiar recurentul solicită un control judiciar asupra acestora, aducând în discuţie o serie de nemulţumiri cu privire la judecata proceselor soluţionate prin hotărârile pretins contradictorii, prin invocarea unor aspecte vizând timbrajul, o eventuală incompatibilitate etc.

Or, toate aceste chestiuni privind modalitatea soluţionării litigiilor, măsurile dispuse pe parcursul derulării proceselor, precum şi invocarea la acest moment a unor excepţii vizând recursul soluţionat prin hotărârea pretins potrivnică etc., nu pot fi luate în examinare în condiţiile în care obiectul prezentului recurs îl constituie hotărârea dată în revizuire, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. reglementând faptul că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Susţinerile vizând nemotivarea hotărârii pot fi circumscrise motivului de recurs instituit de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., însă se constată că nici acesta nu este fondat.

Astfel cum s-a arătat, raţiunea motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Se constată că dispoziţia de respingere a revizuirii, împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, a fost motivată pe neîntrunirea exigenţelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, pornind de la cadrul legal instituit de prevederile menţionate, argumentat şi legal motivat, instanţa de revizuire a conchis pe de o parte că Tribunalul Giurgiu a lămurit împrejurarea că domnul FF. trebuia reîncadrat pe postul de asistent universitar, respingând toate celelalte solicitări ale petentului, iar pe de altă parte că Tribunalul Iaşi a avut de analizat o serie de alte critici pe care contestatorul le-a adus modului pretins defectuos în care au fost/nu au fost puse în executare hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-a dispus reintegrarea sa.

S-a arătat că expunerea in extenso (redarea copy-paste pe care o reclamă recurentul) a conţinutului hotărârilor pretins potrivnice a fost făcută cu scopul de a facilita compararea celor două hotărâri, rezultând astfel că decizia civilă nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi nu poate fi apreciată ca fiind potrivnică sentinţei civile nr. 233 din 16 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Giurgiu, întrucât nu au fost deduse judecăţii aceleaşi pretenţii/critici.

Prin urmare, simpla nemulţumire vizând argumentele care au format convingerea instanţei, dezacordul părţii privind soluţia adoptată nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a CEDO s-a apreciat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, în măsura în care rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecăţii a fost examinată în mod efectiv.

Aşa fiind, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute, întrucât instanţa şi-a expus într-o manieră clară şi convingătoare argumentaţia de fapt şi de drept, raţionamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluţiei de respingere a cererii de revizuire, context în care criticile recurentului referitoare la o presupusă nemotivare a hotărârii sunt nefondate.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recurentul FF. împotriva încheierilor din 7 februarie 2023 şi 21 februarie 2023 şi a sentinţei civile nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, menţinând hotărârea recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul FF. împotriva încheierilor din 7 februarie 2023 şi 21 februarie 2023 şi a sentinţei civile nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.