Enforcement of foreign US custody and return order defeated by failure to pay judicial stamp duty.

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cererii de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 17 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat sa fie recunoscută, pe teritoriul României, Hotărârea - Ordinul emis de a Opta Instanţa Judecătorească Districtuală, secţia Familie şi Minori a Comitatului Clark Nevada în dosar nr. x, precum şi a Ordinului după Audiere din 02.05.2022 emis de avocat C. prin care s-a dispus, în favoarea reclamantului A., custodia legală unică şi custodia fizică principală a copiilor minori D. şi E., întoarcerea imediată a copiilor D. şi E. în Statele Unite precum şi încredinţarea în custodia reclamantului a copiilor D. şi E. în scopul returnării acestora în Statele Unite.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1005 din 19 septembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 512A din 30 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelurile formulate de reclamant A. şi de pârâtă B. împotriva sentinţei civile nr. 1005 din 19 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondate.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 512A din 30 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul-reclamant a imputat instanţei de apel interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1096 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

A menţionat că, în mod eronat, a reţinut instanţa de apel că nu a făcut dovada caracterului definitiv al celor două acte jurisdicţionale a căror recunoaştere se solicită, deşi caracterul definitiv al hotărârilor străine se determină în raport cu legea statutului în care a fost pronunţată. În acest sens, a arătat că intimata nu a contestat aceste hotărâri, deşi acestea i-au fost comunicate.

Prin a doua critică formulată, recurentul reclamat o aplicare greşită a prevederilor art. 2562 alin. (2) C. civ., având în vedere că aceste dispoziţii stabilesc o posibilitate, nu o obligaţie implicită de a face dovada conţinutului.

A menţionat că, tot în mod greşit, Curtea de Apel a reţinut că procesul din SUA, soluţionat prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, are acelaşi obiect cu cel aflat în curs de soluţionare în faţa instanţelor române.

Cu privire la acest aspect, a subliniat că hotărârile pronunţate în SUA dispun reîntoarcerea copiilor minori în statul ai căror cetăţeni sunt. Or, nu se poate confunda noţiunea de exercitare a autorităţii părinteşti şi cea de stabilire domiciliu minori.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 8 octombrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din 6 decembrie 2024, s-a stabilit termen pentru soluţionarea căii de atac la 13 februarie 2025.

La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţiile netimbrării şi tardivităţii căii de atac şi a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei netimbrării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea, în raport cu excepţia netimbrării, invocată de instanţă, din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel. ".

Potrivit dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

Conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 176 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerinţe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel. Aşadar, neplata taxelor judiciare de timbru reprezintă o cauză ce conduce la incidenţa unei nulităţi necondiţionate.

Dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează în sensul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii.

Prin rezoluţia din 15 octombrie 2024, Completul 4 - noul C. proc. civ. a stabilit că, pentru soluţionarea căii de atac, recurentul-reclamant datorează o taxă de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi a dispus citarea acestuia cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Astfel cum rezultă din adresa emisă la 16 octombrie 2024 şi din procesul-verbal de înmânare a actelor procedurale către recurent, aflat la dosar, acesta a fost citat cu menţiunile privitoare la obligaţia de plată, cuantumul taxei judiciare de timbru şi sancţiunea în caz de neplată.

În acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios a drepturilor omului, cauza Iordache împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că prin adresa comunicată la 22 octombrie 2024, recurentul a fost înştiinţat despre sancţiunea anulării cererii în caz de neplată a taxei judiciare de timbru, precum şi despre posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau a unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013.

Din verificarea înscrisurilor de la dosar, reiese că partea nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, şi nici nu a înţeles să formuleze cerere de ajutor public judiciar, sens în care intervine sancţiunea anulării contestaţiei în anulare, potrivit art. 197, coroborat cu art. 494 C. proc. civ.

Se impune a fi menţionat că instanţa de recurs trebuie să acorde prioritate excepţiilor legate de investirea instanţei, cum ar fi acelea care atrag nulitatea recursului, astfel că stabilirea existenţei obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru aferente căii de atac, în sarcina recurentului, şi soluţionarea excepţiei de netimbrare, sunt absolut obligatorii pentru instanţa care a fost învestită cu calea de atac şi prealabile analizării altor aspecte procedurale.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale menţionate anterior, Înalta Curte va admite excepţia de netimbrare, va face aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 197 C. proc. civ., coroborat cu art. 494 din acelaşi cod şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, şi va anula recursul, ca netimbrat.

Totodată, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2.975 RON către intimata-pârâtă B., cheltuieli dovedite a fi efectuate în recurs prin documentele justificative depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 512A din 30 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 2.975 RON către intimata-pârâtă B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2025.