Cassation appeal nullified for failing to establish violation of material law in personality rights damages action
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice declared the plaintiff’s cassation appeal null, thereby leaving the Court of Appeal’s decision in force, which had reversed the first instance’s award of moral damages but upheld the order to remove defamatory statements from specific online articles and publish the judicial decision. The dispute concerned a civil tort action for invasion of personality rights (right to image, honor, dignity, and private life) stemming from the publication of journalistic articles by a media company and a journalist, where the plaintiff sought compensation and injunctive relief, and the appellate court had previously found that non-pecuniary remedies alone sufficed to repair the harm. The Supreme Court applied the strict grounds for cassation under Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure, ruling that the appellant failed to demonstrate a violation of material law and instead raised inadmissible factual complaints regarding the assessment of evidence and the quantum of damage, which fall exclusively within the competence of the lower courts, resulting in the application of the nullity sanction under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1531 C. civ, art. 253 C. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ; Cassation appeal nullified for failing to establish violation of material law in personality rights damages action: The dispute concerned a civil tort action for invasion of personality rights (right to image, honor, dignity, and private life) stemming from the publication of journalistic articles by a media company and a journalist, where the plaintiff sought compensation and injunctive relief, and the appellate court had previously found that non-pecuniary remedies alone sufficed to repair the harm. The Supreme Court applied the strict grounds for cassation under Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure, ruling that the appellant failed to demonstrate a violation of material law and instead raised inadmissible factual complaints regarding the assessment of evidence and the quantum of damage, which fall exclusively within the competence of the lower courts, resulting in the application of the nullity sanction under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied in the dispositive order to declare the cassation appeal null because the arguments did not correspond to the legal grounds for cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025
ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la 8 septembrie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L., şi C., 1. să se constate încălcarea dreptului la imagine, onoare, demnitate şi viaţă privată ca urmarea a publicării articolelor "Comisarul A.-şef la DGA?, O mişcare de trupe ce parcă se cerea ...în contextul dat", "Ce mai face comisarul A., şeful de la "Arme, Explozibili şi Substanţe Periculoase" Se înarmează cu informaţii explozive despre colegii lui şi face jocuri PENALE...dar substanţiale din punct de vedere personal!", "Biroul (abandonat de ani de zile) al inspectorului şef adjunct Arad se renovează . . . . . . . . . .pentru D. pleacă de la 1 iulie"; 2. să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 150.000 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, cu titlul de daune morale aduse onoarei, reputaţiei şi demnităţii reclamantului; 3. să fie obligaţi pârâţii să publice integral hotărârea de sancţionare sub titlul "Anunţ Judiciar", pe cheltuiala lor, pe prima pagină a ziarului "E.", în trei numere consecutive, cu aceleaşi caractere cu care sunt tipărite celelalte articole ale ziarului; 4. obligarea pârâţilor să publice integral hotărârea de sancţionare sub titlul "Anunţ Judiciar", pe cheltuiala lor, şi informatul electronic al ziarului online B. în trei numere consecutive, cu aceleaşi caractere cu care sunt tipărite celelalte articole ale ziarului; sub sancţiunea acordării către reclamant de daune cominatorii de 500,00 RON/zi, pentru fiecare zi de întârziere în publicarea hotărârii de sancţionare, daune calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii; 5. obligarea pârâţilor la înlăturarea articolului şi a comentariilor de pe site-ul www.x.ro.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 15 februarie 2024, Tribunalul Arad a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale; a obligat pârâţii să elimine din cuprinsul articolului publicat pe site-ul www.x.ro intitulat "Biroul (abandonat de ani de zile) al inspectorului-şef adjunct al IPJ Arad se renovează... pentru F.. D. pleacă de la 1 iulie" paragraful referitor la reclamant care cuprinde afirmaţia "poliţist cu IQ de mistreţ"; a obligat pârâţii să elimine din cuprinsul articolului publicat pe site-ul www.x.ro intitulat "Dacă tot e CONCURS... hop şi F.! Năbădăiosul şef de la "Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase" face mişto de generalul G. şi de tot restul lumii, candidând împotriva lui H. pentru funcţia supremă în IPJ Arad" paragraful referitor la reclamant care cuprinde afirmaţia "unde are (...) şpăgi bune de tot"; a obligat pârâţii la publicarea prezentei sentinţe pe site-ul www.x.ro în trei ediţii consecutive, cu anonimizarea datelor cu caracter personal şi cu păstrarea aceloraşi caractere cu care au fost publicate articolele reclamate; a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată, şi a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 3600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 167 din 14 iunie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâţii B. S.R.L. şi C., în contradictoriu cu reclamantul intimat A. împotriva sentinţei civile nr. 33/15.02.2024 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2022.
A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea cu obiect daune morale.
A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 167 din 14 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..
Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, pentru motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., imputând instanţei de apel o greşită soluţionare a capătului de cerere privind daunele morale, prin aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 1531 C. civ.
Dezvoltând acest motiv de recurs, recurentul-reclamant a apreciat greşită reţinerea instanţei de apel în sensul că repararea prejudiciului nepatrimonial provocat de către intimaţi se poate realiza exclusiv prin eliminarea articolelor şi publicarea hotărârii judecătoreşti, sancţiunea pecuniară fiind considerată ca generând un efect intimidant asupra libertăţii presei.
A apreciat că raţionamentul în drept al instanţei de apel este eronat, stării de fapt deductibile din probele administrate aplicându-i-se o altă situaţie juridică, prin corecta interpretare a normelor de drept material incidente.
Totodată, a menţionat că, pe lângă mijloacele nepecuniare prevăzute de art. 253 C. civ., o componentă importantă a acestei protecţii o reprezintă posibilitatea acordării pe calea judecătorească a unor despăgubiri patrimoniale, posibilitate prevăzută de alin. (4) al normei indicate.
A subliniat că instanţa de apel nu a analizat temeinic activitatea concretă a intimatului C., respectiv gravitatea şi impactul afirmaţiilor asupra reclamantului.
În ultima parte a memoriului de recurs, recurentul a expus modalitatea în care afirmaţiile contestate i-au adus atingere, arătând că existenţa prejudiciului a fost dovedită în faţa instanţelor prin probele administrate în cauză, respectiv prin interogatoriul luat şi prin depoziţiile martorilor.
5. Apărările formulate în cauză
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 din acelaşi Cod "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs’’.
Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Se observă că recurentul-reclamant a încadrat motivele de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că se poate solicita casarea unei hotărâri atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.
Examinând însă conţinutul cererii de recurs, se observă că aspectele invocate nu sunt susţinute printr-o argumentaţie juridică aptă să evidenţieze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. În realitate, argumentele din cererea de recurs nu se circumscriu motivului de recurs indicat şi niciunui alt caz de nelegalitate reglementat expres de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci exprimă, în esenţă, nemulţumiri legate de modul de apreciere a probatoriului de către instanţa de apel.
Recurentul a invocat, în mod formal, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 253 alin. (4) şi art. 1531 C. civ., însă, ceea ce reliefează criticile invocate în cererea de recurs reprezintă nu o interpretare sau aplicare greşită a normelor legale, nici omisiunea de a le valorifica, ci exprimă un dezacord cu privire la modul în care instanţa de apel a evaluat şi cântărit, în concret, în urma probatoriului administrat, posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial încercat de reclamant, exclusiv prin măsurile de eliminare a articolelor şi de publicare a hotărârii judecătoreşti.
Totodată, din modalitatea în care sunt formulate motivele de recurs, nu rezultă că s-ar invoca neconformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile, ci o greşită apreciere a răspunsurilor date de reclamant la interogatoriul administrat, ceea ce înseamnă că nu se invocă erori de drept, ci erori de apreciere în fapt.
Or, recursul nu constituie o cale devolutivă de reexaminare a cauzei sub toate aspectele, ci o cale extraordinară de atac, de strictă interpretare şi aplicare, menită să asigure numai controlul de legalitate al hotărârii atacate. Prin urmare, aspectele ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt, de evaluarea probatoriului administrat sau de aprecierea prejudiciului pretins nu pot fi readuse în discuţie în cadrul recursului, acestea intrând exclusiv în sfera de analiză a instanţelor de fond şi de apel.
Sub acest aspect, susţinerile recurentului privind faptul că instanţa de apel nu ar fi ţinut seama de disconfortul psihologic dovedit prin răspunsurile date la interogatoriu nu pot constitui veritabile motive de recurs. Ele reprezintă simple critici de temeinicie, întemeiate pe o percepţie subiectivă a modului de evaluare a probelor, şi nu pe încălcarea unei norme de drept material. Drept urmare, asemenea argumente nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fundamenta declanşarea controlului de legalitate asupra deciziei atacate.
Pentru toate aceste argumente, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi că nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, respectiv aceea a nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 167 din 14 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2025.