Civil revision of final penal liability: inadmissibility for absence of new decisive evidence and *minus petita* in extraordinary appeal against civil damages award.

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârile pronunţate în cauza penală

Prin sentinţa penală nr. 83/F din data de 29 iunie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., coroborat cu art. 153, art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. pentru comiterea următoarelor infracţiuni:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din acelaşi act normativ;

- instigare la comiterea infracţiunii de fraudă informatică în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 249 din acelaşi act normativ, cu aplicarea art. 35 alin. (1) (pentru 198 de acte materiale comise de B. S.R.L.), art. 2561 din C. pen., raportat la art. 183 şi art. 5 din acelaşi act normativ;

- instigare la comiterea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 323 din acelaşi act normativ, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (pentru 198 de acte materiale comise de B. S.R.L. prin administrator C.);

- instigare la comiterea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) din acelaşi act normativ, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (pentru 64 de acte materiale comise de D.);

- instigare la comiterea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) din acelaşi act normativ, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (pentru 22 de acte materiale comise de E.)

ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A admis, în parte, acţiunea civilă şi, în temeiul art. 19, art. 25 şi art. 397 din C. proc. pen., cu referire la art. 1349, 1357-1358, 1381 şi art. 1385 din C. civ., a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 2.065.665,54 RON şi a obligaţiilor accesorii calculate până la data plăţii efective către partea civilă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila, reprezentând prejudiciul cauzat prin decontarea de prescripţii fictive pentru medicamentul F..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător dispus prin ordonanţele nr. 678/D/P/2015 din data de 23 aprilie 2018 şi nr. 678/D/P/2015 din data de 15 februarie 2016 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

În temeiul art. 275 pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 40.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (din care 25.000 RON cheltuieli aferente fazei de urmărire penală).

Prin decizia penală nr. 234A din 19 septembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul teritorial Galaţi, inculpata A. şi partea civilă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila împotriva sentinţei penale nr. 83/F din data de 29 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, sub aspectul laturii civile, şi al cheltuielilor judiciare şi rejudecând:

A obligat pe inculpata A. la plata sumei de 3.822.205,09 RON la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plăţii efective, către partea civilă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila.

A redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată inculpata în primă instanţă de la 40.000 de RON la 20.000 RON.

A menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele nr. 678/D/P/2015 din data de 23 aprilie 2018 şi nr. 678/D/P/2015 din data de 15 februarie 2016 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în vederea reparării pagubei produse până la concurenţa sumei de 3.842.205,09 RON.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A dispus ca toate cheltuielile judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina acestuia, iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru apelanta A., în cuantum de 998 RON, să rămână în sarcina statului şi să se suporte din fondurile Ministerului Justiţiei.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei penale nr. 83F din 29 iunie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi a deciziei penale nr. 234A din 19 septembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a formulat cerere de revizuire, sub aspectul laturii civile, A., prin care solicită admiterea acesteia, schimbarea hotărârilor atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Brăila şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, solicită disjungerea cererii de revizuire a sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Galaţi şi trimiterea acesteia, spre soluţionare, instanţei competente, în condiţiile art. 510 din C. proc. civ.

În motivare, revizuenta arată că s-a solicitat obligarea sa la plata unui prejudiciu fără a se ţine cont de medicamentele ridicate şi de sumele deja achitate. În acest sens, există înregistrări contabile ale raportului de control din mai 2012 şi din 2014. Pentru a se dovedi această susţinere, solicită a se depune copii după o serie de acte contabile care privesc creanţa pretinsă şi a se face o adresă către Ministerul Finanţelor pentru a se comunica regimul juridic al FNUASS.

În opinia sa, soluţia instanţei este eronată şi sub aspectul angajării răspunderii civile, în baza dispoziţiilor art. 1368 din C. civ.. Cel obligat trebuie să fie autor al faptei ilicite, adică să fi produs prejudiciul. Or, revizuenta este acuzată că a instigat, nu că ar fi autor. Mai mult, este obligată să suporte un prejudiciu pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

Instanţa de apel nu a ţinut cont de legea penală şi s-a limitat la C. civ., potrivit cu care o persoană poate fi trasă la răspundere pentru cea mai uşoară culpă, independent de reţinerile din rechizitoriu. S-a substituit unei instanţe civile, deşi este o instanţă penală, izvorul pretenţiilor este o presupusă infracţiune, iar judecata trebuia să se limiteze doar la aceasta.

Revizuenta susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Brăila în prezenta cauză. A detaliat în concluziile scrise că titularul FNUASS este Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, nu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila. De asemenea, nu s-a pronunţat asupra introducerii în cauză a CNAS, ca parte civilă.

Întrucât fapta imputată constă în instigare şi nu în realizarea falsului şi având în vedere trăsăturile definitorii ale nulităţii, rezultă că întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale nu loveşte actul juridic de nulitate atâta timp cât prin săvârşirea faptei ilicite nu se încalcă o condiţie cerută de lege pentru încheierea sa valabilă. Faţă de această situaţie, înţelege să invoce autoritatea de lucru judecat raportat la valabilitatea înscrisurilor de la dosar, cu consecinţa respingerii cererii de acoperire a prejudiciului.

După o prezentare a declaraţiilor de martori şi inculpaţi şi a valorii acestora, revizuenta arată că instanţa trebuia să constate fie că fapta nu există, fie că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate şi să facă aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. În acest sens, sunt relevante precizările Parchetului care arată că nu se ştie când a avut loc instigarea.

În aprecierea sa, atât instanţele de judecată, cât şi organul de cercetare penală i-au încălcat dreptul la un proces echitabil, câtă vreme unele probe nu au respectat dispoziţiile legale.

Revizuenta arată că acţiunea civilă are un caracter accesoriu, iar despăgubirile trebuie circumstanţiate acţiunii penale. Or, instigarea nu a fost urmată de executare, nu se sancţionează în C. pen., fiind aplicată legea penală mai favorabilă.

Suma de 3.978.928,49 RON nu reprezintă prejudiciul real întrucât trebuia să se scadă sumele plătite, rezultând o diferenţă de 3.749.266,09 RON. De asemenea, trebuiau înlăturate şi alte sume, pe care le detaliză în cuprinsul cererii.

Revizuenta arată, în detaliu, ce au declarat inculpaţii şi martorii audiaţi în faţa instanţelor penale, succesiunea faptelor reale, dispoziţiile legale din legislaţia penală, pe care le apreciază a fi incidente, condiţiile pe care ar fi trebuit să le îndeplinească pentru a se reţine fapta ilicită în sarcina sa, concluzionând că fapta concretă care i se impută nu îndeplineşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

De altfel, apreciază că este necesară sesizarea unui complet de dezlegare a chestiunilor de drep penal pentru a se lămuri dacă instanţa se poate pronunţa în cadrul procesului penal cu privire la o faptă pentru care inculpatul nu a fost cercetat sau dacă dispoziţiile art. 1369 din C. civ. se referă la răspunderea pentru persoane juridice.

În aprecierea sa, pentru soluţionarea legală a laturii civile, este necesară casarea hotărârilor penale, rejudecarea cauzei sub aspectul existenţei faptei penale şi întocmirea unei expertize contabile.

3. Apărări formulate în cauză

La data de 23 ianuarie 2025, intimata Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât soluţia referitoare la latura penală este definitivă, excepţia inadmisibilităţii, faţă de faptul că motivele invocate nu se încadrează în situaţiile reglementate în cuprinsul art. 509 din C. proc. civ.. De asemenea, a invocat excepţia netimbrării căii extraordinare de atac, la dosar neexistând dovada achitării acesteia, şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire întrucât a fost formulată la data de 23 septembrie 2024, iar sentinţa penală supusă revizuirii a fost pronunţată la data de 29 iunie 2023, fiind comunicată în cursul lunii iulie 2023.

4. Procedura în faţa instanţei de revizuire

Prin rezoluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit termen la data de 6 februarie 2025, pentru soluţionarea cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 83/F din 29 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi împotriva deciziei nr. 234/A din 19 septembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

La termenul din data de 6 februarie 2025, Înalta Curte a luat act că intimata Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila a renunţat la excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii revizuirii şi a constatat că inadmisibilitatea şi autoritatea de lucru pe care intimata le-a invocat în cuprinsul întâmpinării nu sunt veritabile excepţii privind condiţiile de admisibilitate a revizuirii.

La acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei de soluţionare a cererii de revizuire a sentinţei penale nr. 83F din 29 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi asupra admisibilităţii cererii de revizuire a deciziei penale nr. 234A din 19 septembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cererii de revizuire a sentinţei penale nr. 83F din 29 iunie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 453 alin. (2) din C. proc. pen., "Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ..", iar art. 510 alin. (1) din acest ultim act normativ dispune că "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită".

Alineatul 2 al aceluiaşi articol din C. proc. civ. prevede că "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre aceste instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă".

Aşadar, competenţa soluţionării cererii de revizuire aparţine instanţei care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, cu excepţia situaţiei în care revizuirea este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., când competenţa aparţine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

În cauza de faţă, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 83F din 29 iunie 2923 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 din C. proc. civ.

În aplicarea dispoziţiilor legale precitate, rezultă că instanţa competentă în soluţionarea cererii de revizuire a sentinţei penale este Curtea de Apel Galaţi, în favoarea căreia Înalta Curte îşi va declina competenţa.

Examinând cererea de revizuire a deciziei penale nr. 234A din 19 septembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte reţine următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul pe care se fundamentează, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea căii extraordinare de atac şi la faptele pe care se întemeiază.

Revizuenta A. a supus controlului judiciar decizia penală nr. 234A din 19 septembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând incidenţa motivelor de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 din actul normativ menţionat.

a) În ceea ce priveşte motivul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În verificarea cerinţelor de admisibilitate, se reţine că acest motiv de revizuire reglementează un caz de reformare a hotărârii determinat de împrejurarea că instanţa de judecată "s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Legiuitorul a prefigurat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru ipoteza în care instanţa s-a pronunţat plus, minus sau extra petita ca fiind o aplicare a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, principiu în conformitate cu care instanţa este ţinută să statueze numai în limitele fixate de cererile cu care a fost învestită.

Textul de lege se referă la obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa, deci la pretenţiile concrete formulate de părţi, având natura juridică a cererii de chemare în judecată (principală, reconvenţională sau incidentală) sau a unei căi de atac, a cărei soluţionare pune capăt litigiului.

În jurisprudenţă s-a statuat că prin "lucru cerut", trebuie să se înţeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii supuse judecăţii, iar nu argumentele care susţin cererea, nefiind incident acest motiv de revizuire atunci când se invocă neanalizarea argumentelor invocate sau analizarea altor argumente decât cele invocate de către părţi.

De aceea, în analiza admisibilităţii revizuirii, este necesar a se distinge între motivele şi argumentele pe care se sprijină o cerere şi capetele de cerere cu care o instanţă a fost învestită şi care configurează cadrul procesual din perspectiva obiectului cererii şi a mizei litigiului dintre părţi.

Ipoteza minus petita (instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut) are în vedere situaţia în care instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere, mai exact atunci când nu s-­a pronunţat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată, formulate în termen, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau adiţional.

În cauză, împrejurarea că instanţa de apel nu a analizat separat fiecare înscris şi fiecare declaraţie de martor şi inculpat nu are semnificaţia unei situaţii de minus petita şi nu poate fi circumscrisă ipotezei prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Apelanta A. a atacat sentinţa primei instanţe penale doar sub aspectul laturii civile, aspect confirmat de aceasta, în faţa instanţei de apel, la termenul din data de 23 noiembrie 2023. Prin urmare, analiza apelului a fost circumscrisă laturii civile, respectându-se limitele disponibilităţii procesuale.

În consecinţă, nu există nicio inadvertenţă între obiectul apelului - stabilit în baza principiului disponibilităţii, conform art. 9 şi dispoziţiilor art. 477-478 din C. proc. civ. - şi ceea ce instanţa a analizat şi a pronunţat, o eventuală necercetare separată a argumentelor nefiind în măsură să conducă la retractarea deciziei instanţei de apel penale.

Raţiunea căii extraordinare de atac a revizuirii pentru ipoteza unui minus petita este aceea de a constitui un remediu în ipoteza în care fondul litigiului nu a fost soluţionat în întregime, iar unele capete de cerere cu care instanţa a fost învestită nu au primit nicio dezlegare. În niciun caz revizuirea nu se poate transforma într-o cale ordinară de atac având ca finalitate o rejudecare a fondului şi o reapreciere a probatoriului sau a apărărilor ori a excepţiilor invocate, aşa cum urmăreşte revizuenta care aduce critici şi sub aspectul laturii penale şi a celei civile, susţinând existenţa unor erori de judecată.

Astfel, o eventuală omisiune a instanţei de a analiza o excepţie de procedură sau o apărare de fond, nu deschide calea pentru exercitarea revizuirii întemeiată pe motivul examinat.

În acest sens, nu se poate vorbi, aşadar, de minus petita în cazul omisiunii instanţei de a analiza o serie de probatorii, argumente sau pretinsa excepţie a lipsei calităţii procesuale active a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Brăila, susţinută de revizuentă în cuprinsul cererii de apel şi, care, de altfel, şi-a găsit dezlegare în cauză, după cum se recunoaşte chiar în cuprinsul cererii de revizuire.

Susţinerile revizuentei privesc, de fapt, nemulţumiri de fond asupra soluţiei instanţei penale. Or, soluţia pronunţată în apel, din perspectiva rezolvării date laturii civile, nu mai poate fi antamată în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăţi.

Prin urmare, nu este permis a se repune în discuţie o hotărâre judecătorească definitivă întrucât una dintre părţile litigante este nemulţumită de soluţia pronunţată, în caz contrar stabilitatea juridică şi puterea de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti rămânând fără niciun fel de eficienţă.

Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică" implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea Hotărârea Ryabyk împotriva Rusiei, par. 52, Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24).

Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte nu va primi acest motiv de revizuire.

b) În ceea ce priveşte motivul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; - înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; - înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; - înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică intenţionat sau involuntar cu ocazia judecării fondului, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; - înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Astfel, exigenţele art. 509 pct. 5 din C. proc. civ. permit reluarea unei judecăţi finalizate doar în măsura în care înscrisul invocat este unul nou şi nu a fost înfăţişat în faţa instanţei, partea aflându-se într-o imposibilitate obiectivă, asimilabilă forţei majore, în a-l prezenta şi a releva împrejurările consemnate de înscris, cu caracter determinant în adoptarea soluţiei.

Or, în cauză, înscrisurile de care se prevalează revizuenta în susţinerea cererii sale nu au caracter de noutate şi nici nu au fost reţinute de partea potrivnică.

În speţă, aceasta apreciază că ar fi utile soluţionării cauzei raportul de control din 2014, balanţa, bilanţul, fişele de cont creanţe din 2015 şi până în prezent ale B. S.R.L., CMI G. şi CMI H., documentele contabile reţinute de Curtea de Apel Galaţi şi Ministerul Public, soluţiile dispuse în alte dosare, care au legătură cu prezenta cauză, documentele doveditoare ale neînceperii executării silite împotriva I. şi alte acte contabile. Însă, înscrisurile arătate nu sunt noi, iar revizuenta nu face dovada faptului că ar fi fost reţinute de partea potrivnică sau că ar fi existat o împrejurare mai presus de voinţa părţilor care ar fi împiedicat-o să le prezinte instanţei, nefiind, aşadar, îndeplinite condiţiile impuse de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ.

Dimpotrivă, astfel cum anterior s-a evidenţiat, înscrisurile au existat la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, iar revizuenta nu a făcut demersuri să le obţină, în măsura în care aprecia că nu se regăsesc la dosarul cauzei şi că ar fi relevante soluţionării acesteia. În realitate, trebuie remarcat că unele dintre aceste acte au fost avute în vedere de către instanţele penale, după cum rezultă din considerentele hotărârilor pronunţate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se urmăreşte îndreptarea unor erori de fapt, neputând fi puse în discuţie prin aceasta pretinse erori de drept săvârşite de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi neptând fi supuse analizei instanţei de revizuire critici ce privesc modalitatea de administrare a probatoriului. Or, susţinerile revizuentei privesc, în esenţă, nemulţumiri sub aceste aspecte, partea tinzând să transforme revizuirea într-o veritabilă cale de atac de reformare.

În ceea ce priveşte argumentele, expuse pe larg, referitoare la infracţiunea reţinută, condiţiile necesare atragerii răspunderii penale, legea penală aplicabilă şi alte critici ce vizează latura penală a cauzei, nici acestea nu pot face obiect de analiză conform motivelor de revizuire prevăzute limitativ de legea procesual civilă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 234/A din 19 septembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, formulate de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 83/F din 29 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 234/A din 19 septembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi 6 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.