Peremptory deadlines for cassation: annulment of appeals for late motivation and missed filing periods against session orders.

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I. 1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 11 iulie 2017, reclamantul A., în calitate de mandatar al numitului B., a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei Bujoru, legal reprezentată prin Primar, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Teleorman, legal reprezentată prin Prefect, pentru ca instanţa de judecată să dispună, în contradictoriu cu acestea: obligarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei Bujoru, legal reprezentată prin Primar să adopte o hotărâre prin care să-i reconstituie reclamantului dreptul de proprietate pe vechiul amplasament sau pe un altul disponibil, echivalent valoric, asupra suprafeţei de 4,7298 ha teren arabil, a unei batoze de treierat păioase şi asupra unui vapor cu aburi de 100 HP, respectiv asupra unei pepiniere de 3.08 ha cu 150.000 puieţi altoiţi, bunuri localizate la momentul confiscării pe raza comunei Bujoru, şi să o trimită spre validare, împreună cu toată documentaţia aferentă, pârâtei Comisia Judeţeană de Fond Funciar Teleorman, legal reprezentată prin Prefect; obligarea pârâtei Comisia Judeţeană de Fond Funciar Teleorman, legal reprezentată prin Prefect să emită titlul de proprietate asupra suprafeţei de teren arabil şi asupra terenului pepinierei conform legii; obligarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei Bujoru, legal reprezentată prin Primar să-l pună în posesie asupra terenului arabil şi terenului pepinierei pentru care se va dispune reconstituirea dreptului său de proprietate.

În subsidiar, dacă din probele administrate va rezulta că nu ar mai exista teren disponibil pentru restituirea în natura a terenului arabil şi a terenului pepinierei, respectiv a utilajelor şi a celor 150.000 puieţi altoiţi în litigiu, reclamantul a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei Bujoru, legal reprezentată prin Primar să întocmească tabelul nominal prevăzut în Anexa nr. 11 la Normele de punere în aplicare a Legii nr. 165/2013 şi să-l înainteze Comisiei locale de fond funciar, împreună cu întreaga documentaţie aferentă, să dispună obligarea pârâtei Comisia Judeţeană de Fond Funciar Teleorman, legal reprezentată prin Prefect să analizeze cererea şi să transmită Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, însoţită de toate documentele prevăzute de art. 21 din Legea nr. 165/2013 şi obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, legal reprezentată prin preşedintele ANRP, să emită o decizie de compensare a terenului arabil şi al pepinierei, asupra utilajelor şi asupra puieţilor altoiţi confiscaţi prin care să valideze propunerea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată cu evaluarea terenului arabil şi al pepinierei, plus utilajele şi puieţii altoiţi şi convertirea în puncte a valorii stabilite, cu respectarea dispoziţiilor art. 21 Legea nr. 165/2013. Totodată, a solicitat să se dispună obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) Bucureşti, să emită titlul de plată, conform art. 31 din Legea nr. 165/2013.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1208/18.05.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale privind cererea formulată de reclamantul B., prin mandatar A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 196/16.05.2019, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale passive, invocată de pârâta Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Teleorman prin întâmpinare, şi a respins cererea formulată de reclamantul B., prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din Cadrul Prefecturii Teleorman, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Urmare a intervenirii la 01.06.2019 a decesului reclamantului B., conform certificatului de deces seria x nr. x emis de Primăria Com. Bujoru, jud. Teleorman, la 19.06.2019 A., mandatar al reclamantului, a solicitat suspendarea cauzei pentru introducrea în cauză a mostenitorilor, iar la 16.12.2019 a formulat cerere pentru reluarea dezbaterilor.

I.4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 278/30.09.2021, Tribunalul Teleorman, secţia Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de repunere pe rol şi a respins cererea formulată de B. (decedat), prin mandatar A., ca inadmisibilă.

II. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin încheierea de şedinţă din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petenta C., prin mandatar A., a preşedintelui completului de judecată, domnul judecător D..

Prin încheierea de şedinţă din 30 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a doamnei judecător E., formulată de petenta C., prin mandatar A..

Prin încheierea de şedinţă din 9 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. . x/2018/a5, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a doamnei judecător F., formulată de petenta C., prin mandatar A..

Prin decizia civilă nr. 7A din 09.01.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a cauzei şi a constatat perimat apelul formulat de reclamanţii C. şi G., ambii prin mandatar A., împotriva deciziei civile nr. 278 din 30.09.2021, pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, şi a constatat perimat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi.

III. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022, din 30 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, şi a încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, precum şi a deciziei civile nr. 7A/2021 din 09.01.2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanţii C. şi G., ambii prin mandatar A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 29 februarie 2024.

Declaraţia de recurs împotriva deciziei civile nr. 7A/2021 din 09.01.2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost formulată la 09 ianuarie 2024 şi înaintată spre competentă soluţionare Înaltei Curţi la 10 ianuarie 2024.

Ulterior, la 10 martie 2024, a fost înaintat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, recursul declarat de reclamanţii C. şi G., ambii prin mandatar A. împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022, din 30 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, şi a încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, împreună cu motivele de recurs împotriva deciziei civile nr. 7A/2021 din 09.01.2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi cu cererea de repunere în termen pentru declararea căii de atac împotriva încheierilor de şedinţă şi pentru motivarea recursului exercitat împotriva deciziei curţii de apel.

În expunerea criticilor de nelegalitate, circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că soluţia instanţei de apel de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, ca netimbrată, şi constatarea apelului, ca perimat, este pronunţată cu încălcarea unor norme procedurale esenţiale şi cu o argumentare insuficientă ţi eronată, ceea ce demonstrează eludarea normelor de procedură obligatorii care atrag sancţiunea nulităţii. În acest sens, au învederat că instanţa a făcut o interpretare eronată a situaţiei de fapt din perspectiva în care cererea de apel fusese anterior scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul încheierii de şedinţă pronunţate la 11.05.2022. Prin urmare, excepţia netimbrării nu ar fi trebuit să fie invocată, iar decizia instanţei de a respinge cererea pe acest motiv este nelegală şi nejustificată.

Totodată, au susţinut că perimarea nu se impunea a fi invocată din oficiu de către instanţă, având în vedere că exista o adeverinţă medicală care atestă incapacitatea temporară de deplasare a părţilor din motive de sănătate, ceea ce justifică neîndeplinirea actelor de procedură în termenul stabilit.

În continuare, au precizat că cererile de recuzare formulate la 13.09.2022, 30.09.2022 şi 09.11.2023 au fost respinse de instanţă pe motive de netemeinicie, nelegalitate şi acestea au fost motivate insuficient iar instanţa de judecată nu a acordat timpul necesar pentru redactarea şi comunicarea încheierilor de respingere a cererilor de reexaminare şi, astfel, nu a fost respectat dreptul la apărare al părţilor.

Concluzionând, recurenţii au arătat că argumentele utilizate de instanţă în respingerea cererilor de recuzare nu reflectă motivele reale pe care le-au invocat, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ.

IV. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 29 februarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din 4 martie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că partea are deschisă calea de atac a recursului care este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

În privinţa termenului în care trebuia exercitată calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 7A din 9 ianuarie 2024, s-a reţinut că a fost exercitat în termenul legal, reţinându-se tardivitatea depunerii motivelor de recurs.

În ceea ce priveşte recursul împotriva încheierilor de şedinţă din 13.09.2022, 30.09.2022 şi 09.11.2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a IV-a civilă, s-a constatat că acesta a fost depus peste termenul legal, completul de filtru urmând a dispune, în aplicarea art. 493 C. proc. civ., asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi să aprecieze cu privire la tardivitatea căii de atac exercitată împotriva încheierilor de şedinţă din 13.09.2022, 30.09.2022 şi 09.11.2023, precum şi cu privire la nulitatea recursului din perspectiva art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., inclusiv asupra cererii de repunere în termen formulată în cauză.

Completul de filtru nr. 10, prin rezoluţie, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs, iar la 11 octommbrie 2024, recurenţii, prin manadatar, au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 28 octombrie 2024 a fost fixat termen la 05 februarie 2025, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele reţinute prin raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reţinut pricina în pronunţare, cu prioritate, prin prisma excepţiei nulităţii recursului, invocate din oficiu, precum şi asupra cererii de repunere în termen.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

V.1. Examinând cererea de repunere în termen formulată de reclamanţii G. şi C., prin mandatar A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Rezultă că, pentru a beneficia de dreptul reglementat prin dispoziţiile legale enunţate, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv, ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fi fost cauzată de motive temeinic justificate şi dovedite, împrejurarea care a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, iar în ipoteza exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Aşadar, printre condiţiile impuse de legiuitor pentru a putea beneficia de repunerea în termenul procedural este necesar ca împrejurarea care a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia iar partea procesuală să îndeplinească actul de procedură neexercitat, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, iar în cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac .

Înalta Curte constată că, în cauză, aceste condiţii nu sunt întrunite.

Astfel, recurenţii, prin mandatar, au solicitat prin cererea depusă la 10 martie 2024, repunerea în termenul procedural atât pentru motivarea recursului exercitat la 09 ianuarie 2024 împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cât şi pentru exercitarea recursului împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, susţinând, în justificarea cererii de repunere în termen, că de la finalul lunii ianuarie 2024 până la "sfărşitul săptâmânii care s-a încheiat" (debutul lunii martie 2024) s-a aflat la domiciliu pentru administrarea tratamentului pentru crize de astm bronşic, fiind astfel imposibilă deplasarea la instanţă.

În dovedirea situaţiei de fapt invocate, mandatarul recurenţilor, A. a depus la dosar adeverinţa medicală emisă la 31 ianuarie 2024 de S.C. H. S.R.L..

Analizând conţinutul acesteia, Înalta Curte constată că A., mandatarul recurenţilor din prezenta cauză, este suferind de astm bronşic acutizat, de infecţie acută a căilor respiratorii superioare şi de rinite alergice, fiindu-i recomandat tratament specific şi repaus la domiciliu pentru perioada 31 ianuarie 2024-02 februarie 2024.

În aplicarea dispoziţiilor art. 186 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., în cauza pendinte, pentru a beneficia de repunerea în termenul procedural pentru motivarea căii de atac a recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, recurenţii erau îndrituiţi să se adreseze instanţei cu o astfel de cerere în termen de 5 zile de la momentul încetării împiedicării, având în vedere durata termenului procedural prevăzut pentru exercitarea căii de atac pentru care se solicita repunerea în termen.

Conform adeverinţei medicale emise la 31 ianuarie 2024 de S.C. H. S.R.L., data încetării împrejurării care a împiedicat pe mandatarul recurenţilor să îşi îndeplinească obligaţiile procesuale a fost 02 februarie 2024, moment de la care începe să curgă termenul pentru formularea cererii de repunere în termen care, în aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a împlinit la 08 februarie 2024, prorogat în condiţiile art. 181 alin. (2) din C. proc. civ. până la 10 februarie 2024.

Or, cererea de repunere în termenul procedural pentru motivarea recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost formulat la 10 martie 2024, la mai bine de o lună de la momentul la care, conform înscrisurilor exhibate de parte şi aflate la dosarul cauzei, 02 februarie 2024, au încetat împrejurările care au împiedicat partea să îşi complinească obligaţiile procesuale ce îi reveneau.

Aceleaşi considerente sunt pe deplin valabile şi în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul pentru exercitarea recursului împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în considerarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora termenul pentru exercitarea căii de atac împotriva acestora este de aceeaşi durată şi curge în aceleaşi condiţii cu cel prin care a fost soluţionată cauza, în speţă, decizia civilă nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Chiar dacă s-ar accepta că cererea de repunere în termen formulată în cauză ar fi întemeiată, din moment ce nu s-a îndeplinit, efectiv, actul de procedură neexercitat, respectiv cererea de recurs împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în cel mult 5 zile de la încetarea împiedicării, beneficiul repunerii în termen nu ar avea nicio finalitate. Prin urmare, se constată că cererea de repunere în termen a fost făcută în mod defectuos, cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

De asemenea, se constată că împrejurarea care a împiedicat partea procesuală să-şi motiveze recursul împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu s-a produs înăuntrul termenului de motivare a recursului exercitat împotriva acesteia, şi nici în interiorul termenului pentru formularea recursului împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, după cum se va arăta, ceea ce impune respingerea cererii de repunere în termen şi din această perspectivă.

Astfel, în privinţa termenului pentru motivarea recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care instanţa a constat perimat apelul formulat de reclamanţii G. şi C., prin mandatar A., împotriva sentinţei civile nr. 278 din 30.09.2021 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă, se reţin următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 487 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Aşadar, motivarea recursului se face prin însăşi cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepţiile prevăzute de textele procedurale precizate vizează motivele de casare de ordine publică sau situaţia în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii.

Totodată, potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare (…)".

În ceea ce priveşte termenul pentru motivarea căii de atac declarate sunt incidente dispoziţiile art. 494 din C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secţiunea care vizează căile extraordinare de atac, raportat la art. 470 alin. (5) din acelaşi Cod, care stipulează următoarele:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

În raport de dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte reţine că situaţia exercitării recursului împotriva unei soluţii de perimare, există acelaşi termen pentru motivarea şi exercitarea căii de atac dar care începe însă să curgă la momente diferite, respectiv pentru declararea căii de atac termenul de 5 zile curge de la pronunţare iar pentru motivarea recursului, termenul de 5 zile curge de la comunicare deciziei atacate.

Conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost comunicată recurenţilor reclamanţi la mandatar, la data de 22 ianuarie 2024, conform dovezilor aflate la dosarul curţii de apel.

Raportând dispoziţiile legale menţionate la circumstanţele speţei, se reţine că termenul de 5 zile pentru motivarea recursului împotriva deciziei civile nr. A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prevăzut de art. 421 alin. (2) coroborat cu art. 494 raportat la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 28 ianuarie 2024, care a picat într-o zi de dumincă, nelucrătoare, prorogat la 29 ianuarie 2024, în condiţiile art. 181 alin. (1) din acelaşi cod.

Prin urmare, analiza cererii de repunere în termenul de motivare a căii de atac se va raporta la data de 29 ianuarie 2024, ca fiind data limită la care putea fi motivat, în termen legal, recursul împotriva deciziei civile nr. A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Or, împrejurarea care l-a împiedicat pe mandatarul recurenţilor să motiveze în termenul legal recursul împotriva deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a ivit ulterior, după expirarea termenului de motivare a recursului, respectiv la 31 ianuarie 2024, astfel cum relevă conţinutul adeverinţei medicale emise de S.C. H. S.R.L., nu în interiorul termenului procedural în care partea era îndrituită să îşi prezinte criticile de nelegalitate şi care s-a împlinit la 28 ianuarie 2024.

În ceea ce priveşte încheierile de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, acestea vizează soluţii de respingere a unor cereri de recuzare împotriva cărora, conform art. 53 alin. (1) C. proc. civ., se poate exercita calea de atac odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.

Vâzând conţinutul prevederilor art. 53 teza 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în contextul dat, termenul pentru exercitarea recursului împotriva încheierilor de şedinţă anterior arătate curge de la momentul pronunţării deciziei nr. 7A a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, 09 ianuarie 2024 care a soluţionat fondul pricinii în care au fost pronunţate încheierile atacate, şi care s-a împlinit la 15 ianuarie 2024, într-o zi lucrătoare de luni.

În atare situaţie, examinarea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a recursului împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, se va raporta la data de 15 ianuarie 2024, ca fiind data limită la care putea fi exercitat, în termen legal, recursul împotriva deciziei civile nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărâre prin care s-a soluţionat fondul pricinii.

Or, situaţia despre care partea afirmă că l-a împiedicat să îşi exercite dreptul la recurs împotriva încheierilor de şedinţă anterior menţionate a debutat ulterior datei de 15 ianuarie 2024 la care s-a împlinit termenul pentru formularea recursului împotriva acestor hotărâri judecătoreşti, respectiv la 31 ianuarie 2024, ceea ce plasează împrejurarea care ar fi justificat repunerea în termen în afara termenului procedural pentru formularea recursului.

Înalta Curte reaminteşte faptul că pentru a beneficia de repunerea în termenul de declarare sau motivare a unei căi de atac este necesar, pe lângă existenţa unor motive temeinic justificate şi dovedite, ca respectiva împrejurarea care a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat, în termenul defipt de lege pentru îndeplinirea respectivului act procedural, şi care începe să curgă de la încetarea împiedicării.

Prin urmare, deşi s-a susţinut de către partea procesuală că s-a aflat într-o împrejurare care ar justifica întârzierea cu care a motivat cererea de recurs împotriva deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, respectiv promovarea cu nerespectarea termenului legal a cererii de recurs împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Înalta Curte constată, din perspectiva cerinţelor impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., că nu sunt întrunite condiţiile legii respectiv împrejurarea care a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen nu s-a produs înăuntrul acestuia iar partea procesuală nu a îndeplinit actul de procedură neexercitat în termenul de 5 zile de la încetarea împiedicării.

În raport de această împrejurare, precum şi de dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. (conform cărora "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia"), Înalta Curte reţine că lipsa de diligenţă a recurenţilor în litigiul declanşat la iniţiativa acestora nu întruneşte exigenţele impuse de prevederile art. 186 alin. (1) din cod, care să îi fi împiedicat să îşi îndeplinească obligaţiile procesuale conform prescripţiilor legale, cererea de repunere în termen fiind, în aceste circumstanţe, neîntemeiată, iar dreptul acestora la un proces echitabil nefiind încălcat, orice analiză a acestuia din perspectiva Ghidului privind art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei instanţei de contencios european nereprezentând relevanţă în speţă.

Aşadar, instanţa va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamanţii G. şi C., prin mandatar A..

V.2. În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanţii G. şi C., prin mandatar A., împotriva deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Înalta Curte reţine că raportat la soluţia de respingere a cererii de repunere în termenul legal pentru motivarea acestuia, se impune soluţia de anulare a acestuia, în condiţiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., constatând că recurenţii nu au depus la dosar, în termenul defipt de lege, motivele de nelegalitate.

Astfel, prin declaraţia de recurs, depusă la dosar la 09 ianuarie 2024, recurenţii s-au rezumat în a menţiona că exercită calea de atac împotriva hotărârii pronunţate la 09 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precizând că motivele de recurs urmează a fi depuse după comunicarea hotărârii.

Deşi decizia recurată a fost legal comunicată recurenţilor la 22 ianuarie 2024, conform dovezilor aflate la dosarul curţii de apel, aceştia nu au înţeles să motiveze în termen de 5 zile de la comunicare calea de atac, aşa cum au menţionat în declaraţia de recurs, iar cum cererea de repunere în termenul de motivare a fost respinsă, devin incidente prevederile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

V.2. Recursul declarat de reclamanţii G. şi C., prin mandatar A., împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

În drept, potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Textul instituie condiţii speciale cu privire la termenul în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, în sensul că, de regulă, aceasta poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar, prin excepţie, atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este cea a recursului, însă acesta trebuie exercitat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat pricina.

În speţă, prin încheierea de şedinţă din 13 septembrie 2022 a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare a domului judecător D., formulată de reclamanta C. prin mandatar A. iar prin încheierea de şedinţă 30 septembrie 2022, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător E. formulată de aceeaşi parte. De asemenea, prin încheierea de şedinţă din 09 noiembrie 2023, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător F..

Înalta Curte reţine că pricina în cadrul căreia au fost pronunţate încheierile de şedinţă recurate a fost soluţionată prin decizia civilă nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin care a fost constatat perimat apelul formulată de reclamanţii C. şi G., ambii prin mandatar A., împotriva deciziei civile nr. 278 din 30.09.2021, pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia civilă

Având în vedere că prin raportare la prevederile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluţionat pricina nu are caracter definitiv, rezultă că sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1) teza I din C. proc. civ., astfel că încheierile recurate puteau fi atacate cu recurs de către partea interesată, la instanţa ierarhic superioară, însă termenul de exercitare a recursului era de 5 zile de la pronunţarea deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, termen care s-a împlinit la 15 ianuarie 2024.

Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, calea de atac a fost formulată de reclamanţi abia la 10 martie 2024 (dosarul de recurs), la aproximativ 2 luni de la împlinirea termenului legal pentru exercitarea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, fiind vorba de un termen peremptoriu ce implică exercitarea dreptului procesual prevăzut de lege înlăuntrul său, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de exercitare a căii de atac, sancţiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., mai sus enunţată.

Constatând că, în cauză, cererea de recurs împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de lege şi că cererea de repunere în termen a fost respinsă, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanţii G. şi C., prin mandatar A., împotriva încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cum excepţia nulităţii este una dirimantă, incidenţa sa împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs depuse de recurenţi prin memoriul înregistrat la 10 martie 2024.

În acest context, Înalta Curte consideră necesar să precizeze că instituirea termenelor privind declararea căilor de atac şi a intervalului de timp în care acestea trebuie motivate reprezintă limite legale admise ale dreptului de acces la un tribunal, interpretat ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Scopul legitim ai instituirii de către legiuitorul naţional a unor norme imperative pentru promovarea unor căi extraordinare de atac este, în mod neîndoielnic, limitarea în timp a incertitudinii raporturilor juridice, astfel că, după epuizarea termenelor pentru declararea acestora, orice persoană de bună credinţă să se poată prevala, în orice împrejurare, de o hotărâre judecătorească definitivă, ce nu mai este susceptibilă de retractare sau reformare, intrată în circuitul juridic, care trebuie să aibă un grad acceptabil de securitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen, formulată de reclamanţii G. şi C., prin mandatar A..

Anulează recursul declarat de reclamanţii G. şi C., prin mandatar A., împotriva deciziei nr. 7A din 09 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a încheierilor de şedinţă din 13 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 februarie 2025.