Land restitution dispute: Annulment appeal barred because the final decision resolved admissibility, not the merits

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la 27 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantele A. şi B. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii 18/1991 Constanţa, să dispună obligarea acestora la: reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafaţă de 17 ha, situat în extravilanul jud. Constanţa, reprezentând diferenţa de la suprafaţă de 50 ha pe care au primit-o în proprietate până la suprafaţa de 67 ha ce figurează în registrele Arhivei Naţionale pe numele autorului C. - expropriat; reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil de 5 ha, nedeclarat de bunici, dovedit cu înscrisuri OCPI Constanţa; reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan din sat Petroşani, com. Deleni, jud Constanţa, terenul pe care a fost imobilul casă de locuit şi anexele gospodăreşti ale bunicilor paterni şi care figurează în registrele Arhivei Naţionale.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Medgidia

Prin sentinţa civilă nr. 490 din data de 4 aprilie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Medgidia a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanţa. A obligat pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni la soluţionarea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 165/2013, a cererilor de reconstituire nr. x din data de 19 septembrie 2005, nr. 133 din data de 23 noiembrie 2005 şi nr. 194 din data de 30 noiembrie 2005, prin care reclamantele A. şi B. au formulat cereri de reconstituire după autorul C., precum şi la înaintarea propunerilor către pârâta Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanţa. A obligat pârâta Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanţa să emită o hotărâre prin care să soluţioneze propunerile pârâtei Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni, cu privire la cererile formulate de reclamante.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 988 din data de 26 septembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 490 din data de 4 aprilie 2023 pronunţate de Judecătoria Medgidia, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Deleni şi intimaţii-reclamanţi A. şi B.. A schimbat, în tot, sentinţa civilă apelată în sensul că: a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, a respins cererile de obligarea a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 17 ha reprezentând diferenţa până la suprafaţa de 50 ha şi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan din satul Petroşani, com Deleni, jud. Constanta, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, a respins cererea de obligare a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 5 ha ca nefondată.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 23C din data de 21 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 988 din data de 26 septembrie 2023, pronunţate de Tribunalul Constanta, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Constanţa şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Deleni.

I.5. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022

Prin decizia nr. 2327 din 29 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 23C din 21 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Astfel, Înalta Curte, în esenţă, a reţinut că, recursul exercitat împotriva deciziei nr. 23C din data de 21 februarie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, hotărâre definitivă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 988 din data de 26 septembrie 2023, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, este inadmisibil având în vedere că decizia recurată este la rândul ei o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în calea de atac a recursului, şi care nu poate face obiectul verificării judiciare a unui nou recurs.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea contestaţie în anulare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei nr. 2327 din 29 octombrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a formulat contestaţie în anulare contestatorul D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 13 decembrie 2024, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 10.

II.2. Motivele contestaţie în anulare

Prin contestaţia în anulare formulată, în esenţă, contestatoarele au solicitat admiterea contestaţiei în anulare, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate şi menţinerea deciziei nr. 490/2023 pronunţată de Judecătoria Medgidia prin care a fost admisă cererea de retrocedare teren arabil extravilan şi teren intravilan, de pe urma numitei E..

Invocând incidenţa motivului contestaţiei în anulare reglementat de art. 503 din C. proc. civ., contestatoarele au arătat că instanţa de recurs nu a analizat toate motivele de casare invocate, reţinându-se, în mod greşit, inadmisibilitatea căii de atac promovate.

Totodată, au apreciat că decizia curţii de apel a fost pronunţată de un complet de judecată care nu avea specializarea în fond funciar, condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 alin. (2) Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 ceea ce atrage nulitatea hotărârilor judecătoreşti.

Un alt argument în susţinerea căii de atac formulate, a vizat împrejurarea că instanţele de judecată au făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor din Legea nr. 247/2005 în privinţa procedurii de constituire, atribuire şi funcţionare a comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor dar şi cele din Legea nr. 10/2001 din perspectiva în care s-a ignorat împrejurarea că retrocedarea se face în limita de 50 ha teren arabil extravilan pentru fiecare proprietar deposedat, iar nu de familie, având în vedere că în cadrul aceleiaşi familii pot exista mai mulţi membrii deposedaţi.

Instanţa de apel, în mod nelegal, a admis apelul părţii adverse, în raport de prevederile art. 431 din C. proc. civ. în contextul în care obiectul dosarului nr. x/2017 a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate ce a aparţinut lui C., nu E. şi deci, nu de pe urma a doi proprietari deposedaţi, aşa cum în mod greşit, s-a reţinut de către instanţe.

În cauză sunt incidente prevederile art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 187/1945 având în vedere că este vorba despre deposedarea a două persoane, autori ai contestatoarelor, C. şi E., instanţele de judecată reţinând în mod greşit că suprafaţa de teren a fost retrocedată şi pentru E., în condiţiile în care cererea de chemare în judecată a vizat retrocedarea terenurilor de pe urma lui C., cererea formulată în apel privind solicitarea de retrocedare a terenului şi de pe urma autoarei E. fiind respinsă.

Aceste aspect rezultă din cuprinsul hotărârilor pronunţate de Judecătoria Medgidia nr. 342/2019, decizia nr. 5889/2023, decizia nr. 490/2023 şi decizia nr. 7491/2023 în care a fost solicitată retrocedarea terenurilor care au aparţinut lui E. şi lui C., iar deposedarea lui E. s-a realizat prin intermediul soţului acesteia C., aşa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În continuare, contestatoarele au prezentat demersurile şi nemulţumurile acestora legate de modul în care au fost soluţionate de către instituţiile abilitate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate reglementat prin Legea nr. 1/2000.

II.3. Apărările formulate în cauză

Contestaţia în anulare formulată în cauză a fost comunicată intimatelor la 23 decembrie 2024, respectiv la 27 decembrie 2024, conform dovezilor aflate la filele x, care nu au formulat întâmpinări.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din data de 17 decembrie 2024, în cauză a fost stabilit termen de judecată la data de 05 februarie 2025, când Înalta Curte, cu prioritate, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii contestaţie în anulare şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiţii limitativ stabilite de lege, respectiv prin dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză."

În speţă, argumentele prin care contestatoarele şi-au fundamentat prezenta cale de atac se referă la o greşită aplicare a prevederilor legale din cuprinsul Legii nr. 247/2001, Legii nr. 1/2000, dar şi a dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001, în ceea ce priveşte cererile formulate de acestea în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparţinut autorilor acestora, E. şi C., dar şi la o pretinsă nerespectare de către instanţele de fond a dispoziţiilor legale care impun specializarea completelor de judecată în soluţionarea cererilor formulate în materia fondului funciar.

Or, ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., invocată de contestatoare în motivarea căii de atac extraordinare de atac promovate, se referă la situaţia în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

Verificarea unei astfel de ipoteze presupune însă ca instanţa de recurs să se pronunţe pe fondul recursului, condiţie care în cauză nu este întrunită având în vedere că prin decizia civilă nr. 2327 din 29 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 23C din 21 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, apreciind că decizia curţii de apel nu este susceptibilă de control de legalitate pe calea recursului, în raport de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, prin decizia atacată, Înalta Curte s-a pronunţat în sensul inadmisibilităţii căii de atac declarate de către contestatoare, soluţie care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către acestea, soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului nefiind una dată în urma judecăţii pe fond a respectivei căi de atac, adică în urma unei judecăţi efectiv realizate de respectiva instanţă de control judiciar relativ la criticile care au fost formulate de contestatoare, ci urmare a examinării legalităţii căii de atac exercitate.

Înalta Curte reaminteşte că exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare nu implică reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, scopul acestei căi de atac fiind acela de desfiinţare a unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine realizată, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

Din analiza considerentelor deciziei atacate se constată că instanţa şi-a argumentat soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de către contestatoare în raport de principiul legalităţii căii de atac, arătând că o astfel de cale de atac nu este prevăzută de lege, faţă de prevederile art. art. 483 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia civilă nr. 23C din data de 21 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă fiind o hotărâre care nu este supusă recursului.

În acest context al analizei evidenţiate de considerentele deciziei atacate prin contestaţia în anulare pendinte, criticile expuse de către contestatoare în fundamentarea acestei căi de atac sunt unele care se referă la pretinse erori de judecată imputate instanţei, la chestiuni de fond deduse judecăţii în cadrul ciclurilor procesuale anterioare, respectiv critici de nelegalitate şi de netemeinicie a soluţiilor pronunţate în litigiile iniţiate de acestea, pe care, cu nesocotirea regimului special ce guvernează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, acestea le aduc hotărârii contestate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental."

De asemenea, Curtea a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea împotriva României).

Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că susţinerile contestatoarelor în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existenţa vreunuia dintre motivele de contestaţie în anulare, astfel cum acestea sunt expres şi limitativ reglementate prin art. 503 din C. proc. civ., respectiv incidenţa vreuneia dintre ipotezele vizate de norma legală invocată de acestea intervenite cu prilejul judecăţii realizate de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

Cum afirmaţiile contestatoarelor, astfel cum au fost formulate şi dezvoltate, nu îşi găsesc corespondent în niciunul dintre ipoteze menţionate în cuprinsul art. 503 C. proc. civ., faţă de cele anterior reţinute, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 2327 din 29 octombrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 2327 din 29 octombrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.