Property acquisition via accession: Inadmissibility of new procedural capacity defenses raised for the first time in cassation

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 5 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă (ca urmare a declinării competenţei materiale de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în favoarea acestei instanţe prin sentinţa civilă nr. 9587 din 15 decembrie 2017), reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi Ministerul Finanţelor Publice, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. x (fost 78) - 84 (fost 80), compus din teren în suprafaţă de 778 mp şi construcţii - casă de paiantă construită în anul 1972, cu suprafaţa construită la sol de 93 mp (C1), casă de paiantă construită în anul 1970 şi renovată în anul 2004, cu suprafaţa construită la sol de 87 mp (C2), magazie de lemn construită în anul 1972, cu suprafaţă construită la sol de 8 mp (C3), wc din lemn construit în anul 1975, cu suprafaţa construită la sol de 2 mp (C4), magazie din zid construită în anul 2004, cu suprafaţa construită la sol de 11 mp (C5) - prin efectul uzucapiunii de 30 de ani şi joncţiunea posesiei reclamantelor de la data decesului autorilor lor, F. şi G., cu posesia autorilor începută la data achiziţionării terenurilor, 11.05.1969, şi cu a cumpărătorului-vânzător H..

Reclamantele au mai solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor prin efectul accesiunii imobiliare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 645, art. 1890, art. 1837, art. 1846, art. 1847, art. 1860 şi art. 492 C. civ.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 1759 din 28 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E., invocată prin întâmpinare, şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 247A din 17 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamante; a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată; a constatat că reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă 795 mp, situat în Bucureşti, str. x - 84, cu vecinătăţile stabilite prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul I.: N-pe o lungime de 25,78 m cu imobilele din str. x şi 83, E-pe o lungime de 30,86 m cu imobilul din str. x, S-pe o lungime de 25,69 m cu str. x, V-pe o lungime de 30,86 m cu imobilul din str. x; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a păstrat dispoziţiile sentinţei referitoare la respingerea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul E., precum şi la respingerea cererii având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiilor prin accesiune imobiliară.

Prin decizia nr. 838A din 26 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis cererea formulată de reclamante privind completarea deciziei nr. 247A din 17 februarie 2022, pronunţată de aceeaşi instanţă, în sensul că a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

4. Decizia pronunţată de instanţa de recurs

Prin decizia nr. 2420 din 29 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei nr. 247A din 17 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a casat, în parte, decizia recurată, în ceea ce priveşte soluţia de păstrare a dispoziţiei sentinţei referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiilor prin accesiune imobiliară şi a trimis cauza, spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

5. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel în cel de-al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 707A din 18 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1759 din 28 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C., D., E. şi Ministerul Finanţelor Publice; a schimbat sentinţa civilă apelată, în parte, în sensul că a admis şi capătul de cerere privind accesiunea imobiliară artificială; a constatat că reclamantele au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcţiilor C1, C2, C3 şi C4, identificate prin anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul I..

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 707A din 18 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor, reprezentat legal prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că din considerentele deciziei atacate reiese cu claritate confuzia în care se află instanţa de apel cu privire la distincţia fundamentală dintre Ministerul Finanţelor Publice (în prezent Ministerul Finanţelor) şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor.

A precizat că Ministerul Finanţelor se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi programul de guvernare în domeniul finanţelor publice.

Ministerul Finanţelor este minister cu rol de sinteză şi îndeplineşte funcţii de reprezentare, prin care asigură, în numele Statului Român şi al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate, în limitele stabilite prin actele normative în vigoare.

Ca atare, a învederat că Ministerul Finanţelor nu poate fi chemat în judecată, în nume propriu, decât strict în legătură cu obiectul său de activitate, astfel cum acesta este reglementat prin legislaţia în vigoare, şi, de asemenea, în situaţiile în care legea prevede, în mod expres, calitatea procesuală pasivă a acestuia, precum în ipoteza prevăzută de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Recurentul a menţionat că Ministerul Finanţelor are şi calitatea de reprezentant al Statului Român în faţa instanţelor de judecată, potrivit art. 223 alin. (1) C. civ.

A arătat că, precum reiese din aceste dispoziţii legale, pentru ca Ministerul Finanţelor să poată sta în judecată ca reprezentant al Statului Român, trebuie să fie îndeplinită în prealabil condiţia fundamentală ca statul să fie chemat în proces nemijlocit şi în nume propriu şi să fie formulate pretenţii în contradictoriu cu acesta.

Or, în cauza de faţă, reclamantele nu au înţeles să cheme în judecată Statul Român şi nici instanţa de judecată nu le-a pus în vedere să precizeze acţiunea cu privire la cadrul procesual pasiv.

Astfel, în mod eronat, instanţa de apel a pronunţat hotărârea, în rejudecarea apelului, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, fără a analiza calitatea procesuală pasivă a acestuia, conform rolului activ care îi revenea.

Raportat la obiectul cauzei - uzucapiune şi accesiune - recurentul a apreciat că Statul Român şi unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se afla imobilul au calitate procesuală pasivă, iar nu Ministerul Finanţelor, care nu are competenţe legale.

7. Apărările formulate în cauză

Intimatele-reclamante A. şi B. au depus întâmpinare la 8 ianuarie 2025, invocând excepţia autorităţii de lucru judecat a celor cinci hotărâri pronunţate în cauză, menţionând că litigiul a fost soluţionat încă din anul 2017 în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor, în calitate de reprezentant al Statului Român.

Totodată, au menţionat că autoritatea de lucru judecat asupra capătului de cerere privind uzucapiunea operează de la data de 15 aprilie 2022, când decizia nr. 247A din 17 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2028 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în primul ciclu procesual, a rămas definitivă.

Similar, au învederat că autoritatea de lucru judecat asupra capătului de cerere privind accesiunea imobiliară, soluţionat prin decizia nr. 707A din 18 iunie 2024, operează de la data de 11 noiembrie 2024 pentru intimatul-pârât E., iar pentru intimaţii-pârâţi D. şi C. de la data de 16 noiembrie 2024, când hotărârea instanţei de apel a rămas definitivă prin nedeclararea de către recurentul-pârât a recursului împotriva acesteia.

Totodată, au susţinut că recurentul-pârât a promovat cererea de recurs doar în contradictoriu cu intimatele-reclamante, astfel că pentru intimaţii E., D. şi C. hotărârea a rămas definitivă, operând autoritatea de lucru judecat şi cu privire la capătul de cerere privind accesiunea imobiliară artificială.

Intimatele-reclamante au invocat excepţia lipsei de interes a recurentului în promovarea recursului, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 458 C. proc. civ.

De asemenea, au susţinut nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

8. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că decizia nr. 707A din 18 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă este supusă recursului, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., însă criticile care vizează lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului sunt formulate omisso medio.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Intimatele A. şi B. au formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prin care au susţinut că recursul este inadmisibil întrucât criticile sunt formulate omisso medio.

Prin rezoluţia din 9 aprilie 2025, a fost fixat termen de judecată la 12 iunie 2025, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin criticile dezvoltate în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul susţine, în esenţă, lipsa calităţii sale procesuale pasive în cauza pendinte, învederând că, în raport de obiectul cauzei - uzucapiune şi accesiune -, Statul Român şi unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se afla imobilul au calitate procesuală pasivă, iar nu Ministerul Finanţelor, care nu poate fi chemat în judecată în nume propriu decât strict în legătură cu obiectul său de activitate, astfel cum acesta este reglementat prin legislaţia în vigoare, şi, de asemenea, în situaţiile în care legea prevede, în mod expres, calitatea procesuală pasivă a acestuia, precum în ipoteza prevăzută de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Înalta Curte reţine că aceste susţineri au fost invocate omisso medio, respectiv pentru prima dată în prezentul recurs, în al doilea ciclu procesual, astfel încât nu vor putea fi analizate în acest context procesual, din moment ce pârâtul Ministerul Finanţelor nu a contestat, prin critici care să fi fost deduse judecăţii în calea de atac a apelului, nerespectarea dispoziţiilor legale privind calitatea sa procesuală pasivă.

Dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau au rămas nesoluţionate.

Aşadar, pentru a le putea invoca în recurs, criticile de nelegalitate ar fi trebuit formulate în concordanţă cu cerinţele procedurale menţionate, în faza procesuală anterioară, în cadrul căreia s-a analizat doar apelul reclamantelor, prin care s-a criticat soluţia dată de prima instanţă pe fondul pricinii, urmărindu-se dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune şi accesiune în contradictoriu şi cu pârâtul Ministerul Finanţelor, avându-se în vedere că cererea privind constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii a fost analizată şi admisă de instanţa de apel, în primul ciclu procesual, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor (fiind respinsă, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D.).

Astfel, prin decizia nr. 2420 din 29 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, în primul ciclu procesual, s-a reţinut că pârâţii nu au formulat recurs împotriva hotărârii pronunţate de curtea de apel, astfel încât constatarea dobândirii de către reclamante a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, este definitivă şi beneficiază de autoritate de lucru judecat.

Or, Înalta Curte reţine că, prin neexercitarea recursului de către pârâtul Ministerul Finanţelor, sub incidenţa autorităţii de lucru judecat intră şi statuarea cu privire la cadrul procesual în privinţa cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu prin uzucapiune.

Casarea deciziei instanţei de apel s-a dispus cu privire la capătul de cerere referitor la constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiilor prin accesiune imobiliară, iar în rejudecarea apelului, pârâtul Ministerul Finanţelor nu a suspus dezbaterii apărări vizând lipsa calităţii sale procesuale în raport cu această pretenţie formulată de reclamante.

Recurentul reproşează fără temei instanţei de apel lipsa rolului activ în analiza calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu un alt principiu aplicabil procesului civil, acela al disponibilităţii, neputând constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi în apărarea intereselor acesteia.

Prin urmare, dat fiind că susţinerile pârâtului nu au constituit obiectul verificării jurisdicţionale a instanţei de apel, redarea lor în faţa instanţei de recurs, contrar exigenţelor ce se degajă din prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. anterior menţionate, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate în măsură a conduce la realizarea controlului în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, împotriva deciziei nr. 707A din 18 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurentului, Înalta Curte îl va obliga pe aceasta la plata sumei de 3500 către intimata A. şi a sumei de 3583 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, împotriva deciziei nr. 707A din 18 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 3500 către intimata A. şi a sumei de 3583 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2025.