Prefect's fees-only appeal against restitution orders quashed as void; reduced costs awarded.

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 14 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti a solicitat anularea dispoziţiei nr. 8384/25.06.2007 modificată prin dispoziţia nr. x/16.01.2008 (acordare măsuri reparatorii în echivalent) şi anularea dispoziţiei nr. 4387/01.07.2005, rectificată prin semnare şi ştampilare (restituire în natură), emise de Primarul general al municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu pârâţii Primarul general al municipiului Bucureşti, A., moştenitoare a titularei dispoziţiilor - B., emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul general al municipiului Bucureşti, pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale legitime în calitate de beneficiară actuală a actelor administrative apreciate ca nelegale, C., titulară a dispoziţiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul general al municipiului Bucureşti, pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale legitime în calitate de beneficiară a actelor administrative apreciate ca nelegale, D. moştenitor al titularei dispoziţiilor - E., emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul general al municipiului Bucureşti, pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale legitime în calitate de beneficiar actual al actelor administrative apreciate ca nelegale, F., moştenitoare a titularei dispoziţiilor - E., emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul general al municipiului Bucureşti, pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale legitime în calitate de beneficiară actuală a actelor administrative apreciate ca nelegale, G., titular al dispoziţiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul general al municipiului Bucureşti, pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale legitime în calitate de beneficiar al actelor administrative apreciate ca nelegale, H., titular al dispoziţiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul general al municipiului Bucureşti, pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale legitime în calitate de beneficiar al actelor administrative apreciate ca nelegale, I., proprietar actual al imobilului notificat, partea liberă restituită în natură în baza Legii nr. 10/2001 de către Primarul general al municipiului Bucureşti prin dispoziţia nr. x/01.07.2005, rectificată prin semnare şi ştampilare, conform documentelor alăturate în copie, transmise de către Primăria Municipiului Bucureşti în 26.08.2021, J., proprietară actuală a imobilului notificat, partea liberă restituită în natură în baza Legii nr. 10/2001 de către Primarul general al municipiului Bucureşti prin dispoziţia nr. x/01.07.2005, rectificată prin semnare şi ştampilare, conform documentelor transmise de către Primăria Municipiului Bucureşti în 26.08.2021.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1907 din 12 decembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului H., invocată prin întâmpinare, nefiind incidentă suspendarea de drept a cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocată de către reclamant, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul H., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă şi, pe cale de consecinţă, a admis excepţia lipsei litisconsorţiului procesual pasiv, invocată prin întâmpinare, a respins cererea de chemare în judecată pentru lipsa coparticipării pasive obligatorii, a obligat reclamantul la plata către pârâtul I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON reprezentând onorariu de avocat redus.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 953 A din 4 octombrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1907/12.12.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

4. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant Prefectul Municipiului Bucureşti, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi modificarea dispozitivului deciziei recurate, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat la un cuantum rezonabil şi proporţional cu activitatea desfăşurată.

Recurentul-reclamant a precizat că şi-a însuşit cele consemnate în considerentele deciziei recurate şi nu contestă decizia cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ci critică modul de stabilire a cheltuielilor de judecată în ceea ce priveşte onorariul avocaţilor pârâţilor la prima instanţă, fiind greşit obligat la plata sumei de 33764,95 RON având în vedere prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., care permit instanţei să micşoreze onorariile avocaţilor ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, făcând referire la decizia nr. 10144 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi la Cauza Wouters şi alţii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, unde s-a reţinut că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat.

Astfel, instanţa trebuia să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

În consecinţă, recurentul a solicitat diminuarea onorariului de avocat, astfel încât să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, făcând referire şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 4.03.2025, intimatul-pârât I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil întrucât decizia curţii de apel nu poate fi atacată cu recurs raportat la obiectul cererii şi la art. 35 alin. (11) şi alin. (4) din Legea nr. 165/2013, respectiv anularea căii de atac pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în raport cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât I., Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevăd că "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separate."

Din analiza dispoziţiilor art. 489 C. proc. civ. reiese că sancţiunea nulităţii va interveni atunci când recursul nu a fost motivat în termenul legal, dar şi atunci când, deşi motivat, criticile expuse nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Altfel spus, textul legal nu sancţionează cu nulitatea greşita indicare formală a motivului de nelegalitate, ci ceea ce prezintă relevanţă este dezvoltarea criticilor formulate şi măsura în care acestea se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, dat fiind faptul că este vorba despre o cale de atac extraordinară, motivele invocate trebuie să vizeze exclusiv aspecte de nelegalitate a deciziei recurate, nu şi aspecte privind netemeinicia acesteia.

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat că formulează recurs doar cu privire la cheltuielile de judecată, fiind nemulţumit de suma totală la care a fost obligat cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Înalta Curte constată, raportat la conţinutul cererii de recurs, că recurentul nu a criticat soluţia instanţei sub aspectul temeiurilor juridice aplicate şi care au dus la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, motiv pentru care afirmaţiile relative la cuantumul cheltuielilor de judecată nu constituie critici concrete de nelegalitate cu privire la maniera în care instanţa de apel a interpretat ori a aplicat prevederile legale în materie.

Totodată, se reţine că aspectele decelate prin cererea de recurs reprezintă chestiuni de temeinicie, şi nu de legalitate, astfel că nu se încadrează în motivele de recurs expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul de recurs în interesul legii, s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În considerente, s-a reţinut că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii, respectiv că presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul, în analiza sa, judecătorul trebuind să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

Prin urmare, fiind vorba de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, sens în care nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În raport cu statuările din cuprinsul deciziei pronunţate în recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie conform dispoziţiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., criticile recurentului sunt lovite de nulitate date fiind dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), alin. (3), art. 488 alin. (1) pct. 1-8 şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Date fiind cele arătate anterior, se constată că modalitatea de formulare a susţinerilor din cuprinsul memoriului de recurs nu permite verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în lipsa unor critici subsumabile prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la argumentele instanţei de apel, conform celor expuse anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 953 A din 4 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Având în vedere soluţia de constatare a nulităţii a recursului, se reţine că recurentul-reclamant se află în poziţia procesuală de parte care a pierdut procesul, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel că cererea intimatului-pârât I., de acordare a cheltuielilor de judecată aferente recursului, apare ca fiind întemeiată.

Urmează a fi făcută, însă, aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor ce vor fi puse în sarcina recurentului-reclamant, apreciindu-se că, faţă de maniera de formulare a criticilor din recurs şi de împrejurarea că această cale de atac a fost soluţionată, în şedinţă publică, la primul termen de judecată, suma de 2000 RON, ce se va acorda cu acest titlu (faţă de onorariul de avocat în cuantum total de 20.926,6 RON, pe care intimatul-pârât I. l-a achitat prin ordinul de plată din 06.03.2025, în temeiul facturii nr. x/06.03.2025, respectiv ordinul de plată din 27.05.2025, în temeiul facturii nr. x/27.05.2025), are caracter rezonabil şi echitabil în raport cu dificultatea şi complexitatea problemelor de drept, limitate, cum s-a arătat, la încadrarea criticilor sub aspectul legalităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 953 A din 4 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă recurentul la plata către intimatul I. a sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.