Challenge to judicial panel rejected; appeal dismissed, prior restitution ruling upheld

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată în data de 14.08.2018, sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei Primăria Craiova, prin primar, la restituirea sumei de 122.043 RON, reprezentând plată nedatorată, indexată cu rata inflatiei, precum şi la plata sumei reprezentând dobânda legală calculată până la plata efectivă a sumei datorate. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Craiova

Prin sentinţa civilă nr. 1610 din 02 martie 2022, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018, în rejudecare după casarea şi anularea cu trimitere dispusă de Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 847 din 11 noiembrie 2020, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Craiova, prin primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea reconvenţională formulată de Municipiul Craiova, prin primar, în dosarul nr. x/2018.

A fost respinsă exceptia de nelegalitate a HCL nr. 58/2017.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Craiova, prin primar, Primarul Municipiului Craiova şi Consiliul Local al Municipiului Craiova.

A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în dosarul conexat, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.A..

A fost obligată reclamanta-pârâta A. S.A. către pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, la plata sumei de 433.060 RON, compusă din suma de 277.120 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pentru perioada 23.02.2014-23.02.2017, suma de 64.410 RON, reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă pentru perioada 23.02.2017-1.10.2018 şi suma de 91.530 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada 1.10.2018- 1.01.2021, precum şi la dobânda legală, calculată la acest debit de la data de 11.02.2021, data formulării cererii reconvenţionale în dosarul conexat şi până la data plăţii efective.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Dolj

Prin decizia civilă nr. 1641, pronunţată la data de 24 octombrie 2022 de către Tribunalul Dolj, a fost admis apelul formulat de către apelanta reclamantă-pârâtă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1610 din 02 martie 2022, pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018.

A schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată în sensul că:

A admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta-pârâtă A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în cadrul dosarului conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova.

A obligat pârâtul-reclamant să restituie reclamantei-pârâte suma de 122.043 RON, reprezentând plată nedatorată, sumă indexată cu rata inflaţiei, precum şi să achite dobânda legală penalizatoare aferentă acestui debit, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată în dosarul conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova (16.12.2020) şi până la data achitării efective a debitului.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.A., în cadrul dosarului conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova.

A obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 277.120 RON cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă parţială pentru perioada 23.02.2014-23.02.2017, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestui debit, calculată de la data formulării cererii reconvenţionale în dosarul conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova (11.02.2021) şi până la data achitării efective a debitului.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

A obligat pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 10.344,17 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată efectuate la fond, în primul ciclu procesual şi în rejudecare, dar şi în primul ciclu procesual în apel (contravaloare taxă de timbru în cuantum de 3.545,86 RON, în dosarul conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova, contravaloare taxă de timbru în apel 3.798,31 RON, onorariu avocaţial în apel 1.000 RON şi onorariu avocaţial în rejudecare fond 2.000 RON).

A obligat intimatul pârât-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, la plata către apelanta reclamantă-pârâtă a sumei de 5.384,83 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel (contravaloare taxă de timbru la valoarea pretenţiilor admise din cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională 3.884,83 RON şi onorariu avocaţial 1.500 RON).

4. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Craiova

Prin încheierea nr. 94 din data de 13 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins cererea de recuzare a completului de judecată nr. C3 Civil, respectiv a doamnelor judecător B., C. şi D., formulată de petenta A. S.A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 518 din 18 septembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondate recursurile formulate de către recurenta - reclamantă A. S.A. şi recurentul-pârât Municipiul Craiova, prin primar -Consiliul Local al Municipiului împotriva deciziei civile nr. 1641/24.10.2022, pronunţate de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2018.

5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii nr. 94 din data de 13 septembrie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs recurenta A. S.A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea transmisă prin poştă electronică în data de 30 octombrie 2023, recurenta solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii nr. 94/13.09.2023, constatarea nelegalităţii soluţiei de respingere a recuzării şi casarea, după sine, a deciziei nr. 518/18.09.2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine că încheierea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material invocate de aceasta prin cererea de recuzare.

Astfel, s-a reţinut greşit că au fost respectate dispoziţiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., care interzic efectuarea oricărui act de procedură în cauză, după declararea recuzării. Completul de judecată a trecut peste aceste dispoziţii legale, lăsând cauza în pronunţare şi deliberând asupra excepţiei invocate.

Subsumat motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., recurenta arată că încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanţa de recurs neanalizând motivele de recuzare invocate.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se invocă omisiunea analizării criticilor referitoare la încălcarea procedurii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 304/2004 privitoare la distribuirea aleatorie a cauzelor, considerând instanţa că acestea nu reprezintă motiv de recuzare.

Instanţa a reţinut greşit, la pagina 5 din încheierea atacată, că motivele referitoare la modul de repartizare aleatorie, interesele locale, aspecte legate de soluţii pronunţate în alte cauze, săvârşirea de infracţiuni de alte persoane, nu reprezintă motive de recuzare care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea completului de judecată şi că nu sunt incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Or, în realitate, aspectele legate de modul de repartizare aleatorie a cauzei reprezintă un alt element care naşte îndoieli asupra imparţialităţii completului, astfel cum se prevede în art. 42 pct. 13 C. proc. civ.

Arată recurenta că, din documentele prezentate de aceasta, a rezultat faptul că dosarul nu a fost repartizat aleatoriu, nefiind înregistrat în Registrul general al instanţei în ordinea transmiterii cu borderou de la Tribunalul Dolj.

De asemenea, nu a fost respectat art. 1.1.2. din Ghidul grefierului, dosarele nefiind introduse în ECRIS nici în ordinea în care au fost înregistrate în Registrul general al instanţei.

Recurenta menţionează că, în situaţia în care ordinea înregistrării dosarelor ar fi fost respectată, completul la care ar fi fost repartizat prezentul dosar ar fi fost altul.

Prin decizia nr. 685/2018, Curtea Constituţională a statuat, de o manieră neechivocă, următoarele:

"între garanţiile aferente imparţialităţii obiective a instanţei, parte a dreptului la un proces echitabil, se înscrie caracterul aleatoriu atât al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât şi al compunerii completului de judecată instituit prin lege".

În final, recurenta relevă o serie de aspecte care, în opinia acesteia, conturează încălcarea legii penale, pentru ca mai apoi să concluzioneze că imparţialitatea unui judecător nu ţine nici pe departe de capacitatea acestuia profesională de a judeca o cauză în mod optim, sau de moralitatea judecătorului, ci reprezintă un cumul de factori referitori la conduita umană şi procedurală a judecătorului, în sala de judecată cu precădere, din care ar putea rezulta suspiciunea în ochii unui observator obiectiv că soluţia judecătorului este încărcată de subiectivism, raportat la prejudecăţile şi convingerile acestuia.

La data de 8 ianuarie 2024, după împlinirea termenului de recurs, recurenta depune completare la motivele de recurs, prin care invocă excepţia incompatibilităţii completului care a soluţionat cererea de recuzare, pe motiv că pronunţarea încheierii atacate a fost realizată de un complet de judecată compus din Preşedinte E., Judecător F. şi Judecător G., acelaşi complet de judecată pronunţând şi decizia nr. 1641 a Tribunalului Dolj, în soluţionarea apelului în dosarul nr. x/2018.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 17 noiembrie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie, aflate la dosarul de recurs.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 11 decembrie 2023 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare, potrivit art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar, prin încheierea din 16 octombrie 2024, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii nr. 94 din 13 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, fiind stabilit termen de judecată la data de 26 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când instanţa a amânat cauza, în temeiul art. 222 alin. (1) C. proc. civ., pentru data de 14 mai 2025, când a rămas în pronunţare asupra recursului declarat în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta A. S.A. este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu preliminar, este necesar a se preciza că recurenta a invocat nelegalitatea încheierii recurate, prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., formulând critici care vizează, pe de-o parte, încălcarea prevederilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe de altă parte, neanalizarea neregulilor sesizate în legătură cu repartizarea aleatorie a cauzei. Totodată, prin cererea completatoare la recurs, s-au formulat critici în legătură cu incompatibilitatea completului care a soluţionat cererea de recuzare.

În raport cu acestea, Înalta Curte constată că prima critică din recurs se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că se invocă încălcarea unor reguli de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar nu poate fi analizat din perspectiva pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocat de recurentă. Cea de-a doua critică poate fi analizată din perspectiva pct. 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în timp ce argumentele expuse de recurentă prin cererea completatoare la recurs, şi care vizează incompatibilitatea completului care a pronunţat încheierea atacată, urmează a fi analizate din perspectiva incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Totodată, se constată că pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a fost invocat formal, recurenta nesusţinând că încheierea atacată ar încălca autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.

Astfel, analizând din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. critica recurentei referitoare la efectuarea de către completul C3Civ, alcătuit din doamnele judecător B., C. şi D., a unor pretinse acte de procedură ulterior momentului la care a fost formulată cererea de recuzare a respectivului complet, cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta nu se verifică în speţă.

Se observă, din analiza actelor dosarului, că cererea de recuzare a completului de judecată C3Civ, despre care face vorbire recurenta A. S.A., a fost formulată de aceasta în data de 12 septembrie 2023, în dimineaţa şedinţei de judecată a instanţei ce fusese învestită cu soluţionarea recursurilor declarate de recurentul-pârât Municipiul Craiova, prin primar-Consiliul Local al Municipiului Craiova şi de către recurenta - reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1641/24.10.2022, pronunţate de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2018, având ca obiect obligaţia de a face.

Sesizată fiind, prin referatul grefierului de şedinţă, cu privire la existenţa acestui incident procedural, Curtea de Apel Craiova, luând act de prevederile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., şi constatând că aceasta nu determină nici suspendarea cauzei, nici imposibilitatea luării oricăror măsuri, cu menţiunea că acest incident împiedică soluţionarea recursurilor, a acordat cuvântul părţilor prezente asupra cererilor de recurs, amânând pronunţarea pentru data de 18 septembrie 2023, pentru a se putea soluţiona, cu prioritate, cererea de recuzare.

În data de 13 septembrie 2023, prin încheierea nr. 94, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată C3 Civil, respectiv a doamnelor judecător B., C. şi D., formulată de petenta A. S.A., ca neîntemeiată.

Abia ulterior acestui moment, în data de 18 septembrie 2023, prin decizia nr. 518, completul de judecată C3 Civil s-a pronunţat asupra fondului recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 1641/24.10.2022, pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, cu a căror soluţionare a fost învestită.

Prin primul motiv de recurs, recurenta A. S.A. critică atitudinea curţii de apel, care a acordat părţilor cuvântul în dezbateri asupra recursurilor, ulterior formulării cererii de recuzare, considerând aceasta că respectivul complet de judecată nu avea prerogativa de a proceda în acest sens şi de a lăsa cauza în pronunţare.

Or, în legătură cu interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din C. proc. civ. s-a pronunţat deja Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 14/2021, unde s-a statuat în sensul că formularea unei cereri de recuzare, înainte sau după începerea oricăror dezbateri, nu împiedică efectuarea actelor de procedură în continuarea judecăţii, nici dezbaterea în fond a procesului, ci doar pronunţarea hotărârii, până la soluţionarea cererii de recuzare.

Aceasta întrucât partea în proces care nu a formulat o cerere de recuzare are dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, de către o instanţă pe care legea o prezumă a fi independentă şi imparţială, în condiţiile în care judecătorul cauzei nu a declarat că se abţine, nefiind incident niciunul dintre cazurile care îl fac incompatibil. Aşadar, nu există niciun motiv legal pentru care procesul nu ar putea continua, până când parţialitatea judecătorului este dovedită de către titularul cererii de recuzare.

Totodată, s-a reţinut că pentru situaţia în care, ulterior reţinerii cauzei în pronunţare, recuzarea ar fi admisă, există un remediu procedural, reglementat prin dispoziţiile art. 51 alin. (6) din C. proc. civ., unde se prevede că în acel caz judecătorul se retrage de la judecarea pricinii, fiind înlocuit cu un alt judecător, iar încheierea prin care s-a hotărât recuzarea sau abţinerea va arăta în ce măsură actele îndeplinite urmează să fie păstrate. În absenţa unor menţiuni exprese referitoare la actele care au fost îndeplinite de judecător, acestea trebuie refăcute în integralitate.

Drept urmare, continuarea judecăţii, consecutiv formulării unei cereri de recuzare nu este nelegală, dimpotrivă, fiind recunoscută această prerogativă a instanţei, în condiţiile în care nu este afectat în nici un fel dreptul părţilor în proces de a avea acces la o instanţă imparţială, cauza urmând a fi repusă pe rol în ipoteza eventualei admiteri a cererii de recuzare.

Cum, în speţă, curtea de apel a realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin decizia dată în recurs în interesul legii, pronunţând decizia civilă nr. 518 din 18 septembrie 2023 ulterior momentului la care a fost soluţionată cererea de recuzare, acest motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.

Aceeaşi soluţie se impune şi în legătură cu critica din recurs referitoare la incompatibilitatea completului de judecată care a soluţionat cererea de recuzare.

Astfel, soluţionarea unei cereri de recuzare presupune în mod necesar verificarea conduitei procesuale a judecătorului recuzat, întrucât instanţa învestită este chemată să verifice aspectele criticate de parte, pentru a stabili dacă administrarea cauzei de judecătorul recuzat conturează indicii privind încălcarea obligaţiei de imparţialitate.

În evaluarea imparţialităţii judecătorului vizat de cererea de recuzare, prezintă importanţă principiile consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de imparţialitate enunţată de instanţa europeană fiind examinată prin referire la cele două faţete ale acestui concept: aspectul subiectiv, care se referă la convingerea personală a judecătorului şi din perspectiva căruia imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, şi aspectul obiectiv, care vizează modul în care imparţialitatea judecătorului este percepută din exterior de un observator rezonabil şi avizat (persoană informată şi de bună-credinţă) (a se vedea cauzele Kyprianou împotriva Ciprului şi Piersack împotriva Belgiei).

Prin cererea completatoare de recurs, recurenta a pretins nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 42 pct. 13 C. proc. civ., arătând că aceiaşi judecători care au soluţionat cererea de recuzare au pronunţat, în aceeaşi cauză, decizia nr. 1641 a Tribunalului Dolj, în soluţionarea apelului în dosarul nr. x/2018. Consideră recurenta că, în acest context, respectivul complet de judecată avea obligaţia de a se abţine de la soluţionarea cererii de recuzare, iar pronunţarea hotărârii cu nerespectarea acestei obligaţii se sancţionează cu nulitatea absolută a hotărârii judecătoreşti.

Verificând aspectele învederate de recurentă, din perspectiva incidenţei art. 41 alin. (1) C. proc. civ., iar nu a art. 42 pct. 13 din acelaşi act normativ, cum greşit a indicat recurenta, Înalta Curte constată că, într-adevăr, decizia nr. 1641 din 24 octombrie 2022 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă a fost pronunţată de un complet de judecată din compunerea căruia au făcut parte şi doamnele judecător E. şi G., însă că acestea s-au pronunţat asupra legalităţii celor dispuse prin sentinţa nr. 1610/02.03.2022 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. şi s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în dosarul conexat, în contradictoriu cu aceeaşi reclamantă.

Sintagma "aceeaşi pricină" cuprinsă în textul art. 41 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată ca desemnând cauza/cererea introductivă de instanţă în cadrul căreia are loc judecata, pronunţarea hotărârii şi exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare împotriva acesteia, şi nu întregul proces, care cuprinde şi eventuale incidente procedurale.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pronunţarea anterioară a aceloraşi judecători trebuie să vizeze exclusiv aspecte ce nu au fost deduse judecăţii anterior.

Prin urmare, condiţia legală în discuţie nu poate fi considerată realizată atunci când judecătorul a soluţionat anterior o cale de atac în care s-a verificat legalitatea unei hotărâri date asupra fondului cauzei, şi care nu ar putea influenţa soluţia asupra cererii de recuzare, câtă vreme prima nu conţine dezlegări în legătură cu pretinsă incompatibilitate a Completului "C3 civil".

Cum, în speţă, doamnele judecător E. şi G. au fost chemate să soluţioneze cererea de recuzare a Completului "C3 civil", compus din doamnele judecător B., C. şi D., se constată că sunt excluse de la analiză orice aspecte cu privire la discutarea problemelor de drept invocate în cadrul cererii de apel cu care a fost învestit Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, astfel că împrejurările învederate prin cererea de recuzare nu ar putea constitui aspecte de natură să creeze, fie şi numai sub forma aparenţelor, suspiciuni cu privire la obiectivitatea doamnelor judecător în administrarea actului de justiţie, constând în soluţionarea cererii de recuzare.

Prin urmare, invocarea unor aspecte ce tind la înlăturarea celor doi magistraţi de la judecata incidentului recuzării, nu poate fi justificată din perspectiva existenţei unor îndoieli cu privire la imparţialitatea acestora, în sensul art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., câtă vreme aceştia nu şi-au exprimat opinia în legătură cu eventuala incompatibilitate a doamnelor judecător B., C. şi D..

Împrejurarea că recurenta este nemulţumită de faptul că parte dintre judecătorii care au soluţionat cauza într-un ciclu procesual anterior au fost repartizaţi să soluţioneze un incident procedural, legal de o pretinsă incompatibilitate a altor magistraţi (completul 3 civil), nu justifică suspiciunea acesteia cu privire la lipsa de imparţialitate reclamată şi nu poate conduce la concluzia că aceştia trebuiau înlăturaţi de la judecarea cauzei, dat fiind că aspectele ce se impun a fi verificate în cadrul cererii de recuzare sunt distincte de cele asupra cărora s-au pronunţat anterior.

Procedând în continuare la analiza motivului de recurs prin care se critică nelegala constituire a completului care a soluţionat cererea de recuzare, cu încălcarea normelor care reglementează procedura de repartizare aleatorie a cauzelor, Înalta Curte reţine că nici acesta nu poate fi primit.

Compunerea completului învestit cu cererea de recuzare este expres stabilită de art. 50 alin. (1) C. proc. civ., care prevede:

"Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine."

Potrivit art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 3243/2022, publicat în Monitorul Oficial nr. 1254 din 22 decembrie 2022, în vigoare la data formulării cererii de recuzare, (1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie".

Din această perspectivă, verificând actele dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, Înalta Curte constată că, aşa cum reiese din fişa dosarului, cererea de recuzare a C3 civil a fost soluţionată de completul imediat următor, nr. 4 civil, în compunerea completului figurând doamnele judecător E., F. şi G..

În consecinţă, faţă de situaţia evidenţiată anterior, componenţa completului care a soluţionat cererea de recuzare a fost legal stabilită în raport cu dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Aşadar, referirile recurentei la încălcarea normelor privind repartizarea aleatorie cu referire strict la completul care a soluţionat incidentul procedural al recuzării sunt străine de natura princinii, acesta fiind compus în conformitate cu dispoziţiile din Regulamentul de ordine anterioară a instanţelor judecătoreşti anterior citate, iar nu urmare a repartizării aleatorii, care se aplică doar în privinţa cererilor iniţiale de învestire a instanţei (cerere de chemare în judecată, cerere de apel, cerere de recurs).

Drept urmare, Înalta Curte constată că, din perspectiva cerinţelor impuse de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., încheierea recurată este la adăpost de orice critică.

În fine, se mai critică prin motivele de recurs neanalizarea de către curtea de apel a criticilor invocate în legătură cu modalitatea de repartizare a căii de atac a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1641/24.10.2022, pronunţate de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2018, cu a cărei soluţionare a fost învestit completul C3civ.

Criticile formulate, deşi încadrabile în motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu sunt fondate.

Cât priveşte aspectul referitor la modalitatea de înregistrare şi de repartizare a căii de atac a recursului pe rolul Curţii de Apel Craiova se au în vedere prevederile art. 199 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., în conformitate cu care"(1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.

(2) După înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care sunt ataşate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 22 decembrie 2022, "(1) Dosarele având ca obiect cererile de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea repartizării pe complete. (2) Dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise, de îndată, completului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată. În funcţie de numărul şi de complexitatea cauzelor, colegiul de conducere poate stabili un alt termen pentru verificarea cererilor de chemare în judecată."

Analizând actele dosarului, se observă, din fişa Ecris a cauzei, că cererea de recurs ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova a fost repartizată în data de 16 februarie 2023 Completului C3 civil, din compunerea căruia fac parte doamnele judecător B., C. şi D. (aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către recurentă), astfel că repartizarea dosarului de recurs s-a făcut cu respectarea textelor legale antereferite.

Cât priveşte criticile referitoare la transparenţa procesului de repartizare aleatorie şi chestiunile ce ţin de modul de stabilire şi consemnare a complexităţii dosarului, acestea au fost invocate de către recurentă ca motiv de incompatibilitate în susţinerea cererii de recuzare a Completului C3 civil.

Prin motivele de recurs, recurenta critică lipsa răspunsului Curţii de Apel Craiova la argumentele invocate în legătură cu modul de repartizare aleatorie a cauzelor, susţinând că, în mod greşit, s-a reţinut că nu ar reprezenta motive de incompatibilitate, susceptibile de a fi avute în vedere în analiza cererii de recuzare.

Or, pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este necesar ca instanţa care a pronunţat încheierea atacată să fi omis să analizeze unul dintre motivele de recuzare invocate, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

Curtea de Apel Craiova a avut în vedere argumentele aduse de parte, însă a apreciat, în mod corect, că acestea nu reprezintă motive de incompatibilitate în sensul art. 41-42 din C. proc. civ., astfel că nu a dat dezlegare respectivelor critici.

Deşi dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. lasă deschisă posibilitatea existenţei şi a unor cazuri de incompatibilitate neprevăzute expres, acestea trebuie raportate la situaţia de fapt concretă, pentru a se stabilit dacă sunt de natură să creeze suspiciuni rezonabile cu privire la imparţialitatea judecătorului. Or, invocarea unor chestiuni în legătură cu modalitatea de consemnare a unor aspecte în legătură cu ora primirii cererii de recurs sau a înregistrării dosarului, precum şi cu elementele care au determinat complexitatea acestuia nu reprezintă fapte sau atitudini ale judecătorilor a căror recuzare s-a solicitat, astfel încât să poată fi calificate drept circumstanţe care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea Completului C3 civil.

Pe cale de consecinţă, constatând că motivele referitoare la modalitatea de repartizare aleatorie a cauzelor, inserate de recurentă în cuprinsul cererii de recuzare, nu reprezintă motive de incompatibilitate ce ar putea fi invocate în mod valabil în susţinerea unei atare cereri, Înalta Curte constată că, în mod corect, curtea de apel le-a lăsat neanalizate.

În fapt, criticile recurentei nu susţin nemotivarea, ci vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia dată criticilor invocate, formulate de recurentă, astfel că dezlegarea tranşată prin hotărârea instanţei de apel este legală sub aspectul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs invocate sunt nefondate în ansamblul lor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii nr. 94 din 13 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Cât priveşte decizia civilă nr. 518 din 18 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar, Înalta Curte ia act de faptul că împotriva acesteia nu au fost formulate critici concrete, solicitându-se anularea sa doar ca o consecinţă în eventualitatea admiterii căii extraordinare de atac declarate împotriva încheierii nr. 94 din 13 septembrie 2023. Cum, în cauză, recursul formulat împotriva încheierii antemenţionate a fost respins, în raport cu efectul produs prin pronunţarea unei atare soluţii, urmează a fi menţinută, ca legală, şi decizia nr. 518 din 18 septembrie 2023, pronunţată pe fondul recursului de către Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii nr. 94 din 13 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2025.