Failure to justify displacement of agreed arbitral procedural rules by Civil Procedure Code in annulment action constitutes insufficient motivation

Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Aplicarea regulilor de procedură arbitrală și a dispozițiilor din Codul de procedură civilă. Condiții și efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul. Procedura arbitrală. Judecata

Index alfabetic: Acţiune în anularea hotărârii arbitrale

Reguli de procedură arbitrală

Recurs

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă

Neîncadrarea motivelor în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă

Anularea recursului

C. proc. civ., art. 9, art. 204 alin. (3), art. 425 alin. (1) lit. b), art. 544, art. 576 alin. (1)

Voința părților prevalează în stabilirea regulilor în temeiul cărora se organizează și se desfășoară arbitrajul, cu excepțiile prevăzute de lege, dispozițiile din Codul de procedură civilă aplicându-se doar în completarea acestora, în măsura în care sunt compatibile, sau în lipsa lor.

În cazul în care instanța de fond și-a întemeiat întreaga construcție juridică, care a condus la anularea sentinței arbitrale, doar pe prevederile art. 204 alin. (3) C. proc. civ., fără a motiva în niciun fel înlăturarea regulilor de procedură arbitrală avute în vedere de instanța arbitrală în soluționarea cererii de arbitrare şi aplicarea prioritară a dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, hotărârea astfel pronunțată este insuficient motivată, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1457 din 16 octombrie 2025

I. Circumstanțele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 22 noiembrie 2018 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, sub nr. x/2018, reclamantul reprezentat de Consorțiul format din A. GMBH și B. AG (fosta C. GMBH) a chemat în judecată pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale C. S.A solicitând ca instanța arbitrală să se pronunțe asupra:

- încălcării obligațiilor pârâtului de a achita contravaloarea licențelor software aferente numărului suplimentar de puncte de intrare/ieșire date (I/O), implementat de consorțiu la solicitarea pârâtului, de la 16.837 la 41.220 și a costurilor aferente creșterii lățimii de bandă VSAT de la 512 kbps la 1024 kbps și urmăririi traficului GPRS de date cauzate de creșterea numărului de puncte de intrare/ieșire date;

- obligarea pârâtului la plata sumelor în cuantum de 1.752.996,02 euro, reprezentând costurile aferente extinderii licențelor software aferente numărului suplimentar de puncte de intrare/ieșire date (I/O), de 471.831 euro, reprezentând costurile aferente măririi lățimii de bandă VSAT și a creșterii traficului GPRS cauzat de creșterea numărului de puncte intrare/ieșire date și de 767.524,95 euro, reprezentând penalități de întârziere aferente neexecutării la timp de către pârâtă a obligațiilor contractuale menționate mai sus. În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la achiziționarea unui număr de 24.343 licențe suplimentare de la consorțiu, în urma desfășurării procedurii de achiziții publice prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 104 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 98/2016, sub sancțiunea unor penalități pe zi de întârziere, stabilite de instanță.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat ca reclamantul să fie obligat să-i pună la dispoziție licența pentru un număr nelimitat de puncte I/O.

2. Hotărârea pronunţată de tribunalul arbitral

Prin sentinţa arbitrală nr. 39 din 06.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea arbitrală formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.752.996,02 euro, reprezentând costul extinderii licențelor software aferente numărului suplimentar de puncte de intrare/ieșire date ale sistemului SCADA de la 16.837 la 41.220, licențe implementate de consorțiu la solicitarea pârâtului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 471.831 euro, reprezentând costurile aferente măririi lățimii de bandă VSATA și a creșterii traficului GPRS, cauzate de creșterea numărului de puncte de intrare/ieșire date ale sistemului SCADA.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.365.996,78 euro, cu titlu de penalități contractuale de întârziere, calculate până la data de 10.02.2022.

Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 262.212,82 euro lei, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă.

3. Acțiunea în anulare

La data de 21 iulie 2022 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a V-a civilă, sub nr. x/2/2022, acțiunea în anulare formulată de pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale C. S.A., prin care a solicitat, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ., desființarea sentinței arbitrale nr. 39 din 06.06.2022, precum și a încheierii de ședință din data de 24.03.2022, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a supraarbitrului.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale.

Prin cererea înregistrată la 12 august 2022, pârâta a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării hotărârii arbitrale și a modificat cererea în anulare, în sensul că a formulat noi capete de cerere, prin care a solicitat întoarcerea executării, respectiv restituirea sumei de 29.277.725,58 lei și obligarea reclamantei la plata dobânzii legale aferente sumei executate în cuantum de 10.227,15 lei/zi, calculate de la data popririi conturilor bancare și până la data plății integrale.

Prin sentința civilă nr. 113 din 27.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, s-a admis acțiunea în anulare formulată de pârâtă, a fost anulată sentința arbitrală nr. 39 din 06.06.2022, sub aspectul dispoziției de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în sumă de 2.598.471,51 euro.

S-a admis cererea de întoarcere a executării silite în dosarul de executare nr. x/2022 al B.E.J. D. și a fost obligată reclamanta să restituie pârâtei suma de 2.598.471,51 euro, (echivalent în lei), precum și dobânda legală aferentă debitului de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Recursurile formulate în cauză

Împotriva acestei sentințe, pârâta Societatea Națională de Transport de Gaze Naturale C. S.A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurenta pârâtă a susținut că procedura în fața tribunalului arbitral a fost viciată, întrucât ședința de arbitraj a fost ținută online, iar unul dintre arbitri nu a participat efectiv din cauza conexiunii slabe la internet, fie a zgomotului de fundal puternic.

De asemenea, a invocat relațiile apropiate ale reprezentanților reclamantei cu arbitrii Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

A apreciat recurenta-pârâtă că sentința recurată nu este motivată în ceea ce privește solicitarea de rejudecare a cererii arbitrale și nici cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă.

Reclamanta B. AG a declarat, de asemenea, recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, aceleiași instanțe, în ceea ce privește soluția dată asupra penalităților de întârziere, întoarcerii executării silite și obligării acesteia la plata dobânzii legale.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că, prin dispozițiile art. 575 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 576 alin. (2) și art. 619 alin. (2) C. proc. civ. s-a reglementat prin norme imperative prioritatea aplicării regulilor de procedură ale arbitrajului instituționalizat, iar prin dispozițiile art. 576 alin. (1) și (3) din același cod s-a limitat în mod expres aplicarea în completare a dispozițiilor Codului de procedură civilă numai la cele prevăzute în Cartea a IV-a, fără a putea fi opuse alte norme din cod în lipsa unei norme de trimitere.

În acest context, s-a apreciat că, deși art. 26 alin. (2) teza a III-a din Regulile de procedură arbitrală face trimitere la ,,(...) dispozițiile corespunzătoare din Codul de procedură civilă”, această normă poate fi interpretată și aplicată numai în lumina prevederilor art. 576 C. proc. civ., cu limitare la Cartea a IV-a din cod.

S-a mai arătat că instanța de apel a admis în parte acțiunea în anulare în baza dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., prevederi care se regăsesc în Cartea a II-a, fără indicarea vreunei norme de trimitere cuprinsă în Cartea a IV-a din Codul de procedură civilă.

Potrivit recurentei, prin aplicarea directă și nemotivată a dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., instanța de apel a înțeles să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 33 din Regulile de procedură arbitrală și art. 3 alin. (9) din Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale, norme pe care le-a invocat atât în fața tribunalului arbitral, cât și a instanței de judecată.

Prin urmare, curtea de apel a încălcat dispozițiile imperative ale art. 575 alin. (1) și art. 576 alin. (2) și (3) și art. 619 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, s-a susținut și încălcarea principiului disponibilității prevăzut la art. 9 C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 587 alin. (2) și art. 592 alin. (2) C. proc. civ.

În continuare, recurenta a susținut că, în situația în care s-ar admite incidența dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., instanța a calificat greșit precizarea făcută la termenul din 10 februarie 2022, ca fiind o modificare a obiectului cererii, cu înlăturarea prevederilor art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În aprecierea recurentei, curtea de apel a încălcat principiul aflării adevărului consacrat de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., deoarece din dosarul arbitral rezultă că la termenul din 10 februarie 2022 a existat o manifestare de voință în sensul precizării petitului privind plata penalităților de întârziere.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că sentința recurată nu este motivată, întrucât instanța nu a arătat argumentele pentru care a înlăturat aplicarea regulilor de procedură arbitrală, respectiv art. 33 din Regulile de procedură arbitrală, art. 3 alin. (9) din Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale și art. 575 C. proc. civ.

Totodată, recurenta a susținut că hotărârea recurată nu este motivată nici din perspectiva înlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 13/2011, normă specială față de dispozițiile art. 3 din același act normativ.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține încălcarea de către curtea de apel a dispozițiilor art. 3 alin. (2) indice 1 și art. 4 din O.G. nr. 13/2011, având în vedere că raportul juridic dedus judecății are un element de extraneitate, legea aplicabilă este cea română, iar plata a fost stipulată în monedă străină.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 8 aprilie 2024, recurenta-reclamantă B. AG a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, prin care a invocat excepția nulității pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Prin întâmpinarea înregistrată la 11 aprilie 2024, recurenta-pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale C. S.A. a formulat întâmpinare la recursul reclamantei B. AG, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a acestuia.

La 20 mai 2024 recurenta-pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale C. S.A a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei-reclamante, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor acesteia.

De asemenea, la 27 mai 2024, recurenta-reclamantă B. AG a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei-pârâte, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor acesteia.

6. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29.02.2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din fișa Ecris.

7. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit la data de 16 iulie 2024, s-a concluzionat că hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, recursul este declarat în termen legal, iar criticile formulate sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la data de 19.09.2024, fără ca acestea să formuleze puncte de vedere.

Recursul a fost admis în principiu prin încheierea din data de 13.02.2025, prin care s-a stabilit prim termen de judecată la data de 15.05.2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă Societatea Naţională de Transport de Gaze Naturale „C.” S.A. pentru nemotivare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Plecând de la premisa că recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicţie, Curtea reţine că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. sub denumirea de „motive de casare”. Aşadar, simpla nemulţumire a părţii în privinţa hotărârii pronunţate nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

În mod firesc, recursul nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate a hotărârii, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului (atât în fapt, cât şi în drept) în apel. Astfel, de lege lata, Codul de procedură civilă reglementează exclusiv motive care vizează nelegalitatea hotărârii, motivele fiind limitativ enumerate de textul legal anterior indicat, după cum urmează: 1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; 4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Fiecare motiv de recurs va fi arătat şi dezvoltat separat. Legea nu impune o anumită formă de prezentare a motivelor de recurs invocate, lăsând aceasta la latitudinea părţii, şi nici nu stabileşte obligaţia prezentării motivelor în ordinea prevăzută de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Aceeaşi este sancţiunea şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de lege.

Conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., prin excepţie de la sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.

Prin cererea de recurs, recurenta a indicat drept temei al cererii sale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care prevede ca motiv de casare situaţia în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia (de exemplu, aplicarea unor norme de drept comun la situaţii pentru care există o normă specială, aplicarea unei norme speciale, prin analogie, la situaţii ce nu cad sub incidenţa ei etc.); textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită (inclusiv în cazul în care norma juridică este obscură şi, deci, susceptibilă de interpretare, dar interpretarea dată în speţă nu este justă); violarea unor principii generale de drept.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă Societatea Naţională de Transport de Gaze Naturale „C.” S.A. a formulat critici legate de modalitatea în care s-a desfășurat procedura în fața tribunalului arbitral, întrucât ședința de arbitraj ar fi fost ținută online, iar unul dintre arbitri nu a participat efectiv din cauza conexiunii slabe la internet, fie a zgomotului de fundal puternic, iar între societatea adversară și unul dintre arbitri ar fi existat relații apropiate.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat un text legal de drept material care ar fi fost încălcat, pe de o parte, iar aspectele invocate țin de procedura desfășurată, iar nu de fondul dreptului dedus spre soluționare, pe de altă parte.

Concluzionând, prin cererea de recurs, recurenta nu a invocat vreun argument care s-ar putea subsuma noţiunilor de încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material, referindu-se doar la aspecte ce nu pot forma obiectul analizei în această cale extraordinară de atac, iar din expunerea făcută în recurs nu se poate face o încadrare a susţinerilor în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, context în care Înalta Curte urmează să constate nul recursul.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică şi nici recurenta Societatea Naţională de Transport de Gaze Naturale „C. ” S.A. nu a invocat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a admis excepţia şi a constatat nul recursul pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă B. AG

Reclamanta B. AG a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe, în ceea ce privește soluția dată asupra penalităților de întârziere, întoarcerii executării silite și obligării acesteia la plata dobânzii legale.

Înalta Curte va analiza cu prioritate motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care prevede că se impune casarea hotărârii atacate în situaţia în care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În condiţiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa de judecată va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Nerespectarea acestor dispoziţii legale ar atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., numai că partea interesată ar trebui să dovedească existenţa unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Pentru a evita aceste dificultăţi, legiuitorul a prevăzut un motiv distinct de casare, care are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât şi existenţa unor considerente contradictorii sau care nu au nicio legătură cu cauza.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi variate, însă, în cele din urmă, alcătuiesc trei mari categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă (aceasta din urmă fiind numită de unii autori şi „lipsa de bază legală”).

Hotărârea este casabilă: dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie (de exemplu, admiterea cererii de chemare în judecată), însă, în dispozitiv, instanţa s-a oprit la soluţia contrară (de exemplu, respingerea cererii de chemare în judecată sau admiterea ei numai în parte); când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora, ori dacă ar rezulta că atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de intervenţie principală sunt întemeiate, deşi ambele cereri au acelaşi obiect şi, în consecinţă, se exclud reciproc etc.; când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde numai considerente străine de pricina respectivă; dacă instanţa de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică şi fără să examineze problemele care i-au fost deduse spre analiză. În toate aceste cazuri menţionate, practic, soluţia la care s-a oprit instanţa, cuprinsă în dispozitivul hotărârii, apare ca fiind nemotivată.

Prin cererea de recurs, recurenta critică faptul că instanţa de fond nu a motivat în niciun fel înlăturarea Regulilor de procedură arbitrală (în concret a art. 33) şi aplicarea prioritară a dispoziţiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ., Regulile arbitrale şi argumentele acesteia fiind, în realitate, complet ignorate, precum și faptul că nu a motivat aplicarea textelor legale referitoare la dobânda legală.

În analiza cererii de anulare a hotărârii arbitrale, instanța de fond a pornit de la premisa că solicitarea penalităților pentru perioada 01.12.2018 și până la data plății efective a debitului, în condițiile în care nu au fost pretinse prin cererea de arbitrare sau, potrivit dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., până la primul termen de judecată, nu constituie o majorare a cuantumului obiectului cererii, ci reprezintă formularea de pretenții noi, apreciind că instanța arbitrală a înfrânt principiul disponibilității părților, consacrat de art. 9 C. proc. civ., în condițiile în care nu fusese învestită cu un asemenea petit.

Contrar acestei rețineri, Înalta Curte învederează că, astfel cum rezultă din sentinţa arbitrală nr. 39/06.06.2022, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2018, recurenta-reclamantă B. AG a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând compensaţia pentru încălcările contractuale invocate: (i) 1.752.996,02 Euro reprezentând costurile aferente extinderii licenţelor software aferente numărului suplimentar de puncte de intrare/ieşire date (I/O) implementat de Consorţiu la solicitarea pârâtului, de la 16.837 la 41.220; (ii) 471.831 Euro reprezentând costurile aferente măririi lăţimii de bandă VSAT şi a creşterii traficului GPRS cauzate de creşterea numărului de puncte intrare/ieşire date (iii) 767.524,95 Euro reprezentând penalităţile de întârziere aferente neexecutării la timp de către C. a obligaţiilor contractuale, rezervându-și dreptul de a invoca alte pretenţii viitoare care decurg din sau în legătură cu disputa izvorâtă din executarea Contractului sau de a modifica şi suplimenta pretenţiile din cererea sa de arbitrare.

La termenul din data de 10 februarie 2022, recurenta a precizat oral că penalităţile de întârziere sunt solicitate ,,până la data plăţii efective”, iar prezentarea Power-Point folosită la termenul din 10 februarie 2022 în cuprinsul căreia (la slide-ul 23) a indicat în mod expres că solicită acordarea penalităţilor de întârziere „până la data plăţii efective”, achitând taxa arbitrală aferentă acestor pretenții.

Potrivit art. 544 C. proc. civ., arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiată conform dispoziţiilor titlului II din prezenta carte. (2) Sub rezerva respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, cel mai târziu odată cu constituirea tribunalului arbitral, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv eventuale proceduri prealabile de soluţionare a litigiului, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului. (3) În lipsa regulilor prevăzute la alin. (2), tribunalul arbitral va putea stabili procedura de urmat aşa cum va socoti mai potrivit. (4) Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile ce urmează.

Art. 576 alin. (1) C. proc. civ. statuează că părţile pot stabili, în convenţia arbitrală, regulile de procedură aplicabile arbitrajului sau îi pot împuternici pe arbitri să stabilească aceste reguli. Aceste reguli se completează, dacă este cazul, cu prevederile prezentei cărţi.

Din coroborarea prevederilor legale anterior redate rezultă că prevalează voința părților în stabilirea regulilor în temeiul cărora se organizează și se desfășoară arbitrajul, cu excepțiile prevăzute de lege, dispozițiile din Codul de procedură civilă aplicându-se doar în completarea acestora, în măsura în care sunt compatibile, sau în lipsa lor.

Cu toate că soluționarea cererii formulate de B. AG s-a realizat de către Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în virtutea Regulilor de procedură arbitrală, care au fost completate cu prevederile din Codul de procedură civilă, instanța de fond nu a făcut nicio referire la aceste reguli și a aplicat în mod direct dispozițiile din procedura civilă, fără a arăta raționamentul în virtutea căruia a procedat în această manieră.

În condițiile în care instanța arbitrală a făcut trimitere directă la art. 33 - din Regulile de procedură arbitrală, care stipulează că, după primul termen de arbitrare, niciuna dintre părţi nu va putea modifica sau formula noi pretenţii, excepţii sau cereri, decât cu aprobarea prealabilă a tribunalului arbitral, care va putea fi dată după luarea în considerare a naturii noilor pretenţii, excepţii sau cereri, stadiul procedurii arbitrale, prejudiciile aduse celeilalte părţi prin întârzierea procedurilor, precum şi alte circumstanţe relevante, curtea de apel nu a arătat de ce nu ar trebui să se uzeze de aceste reguli și de ce a preferat să tranșeze disputa dintre părți, referitoare la acordarea penalităților de întârziere pentru perioada 01.12.2018 și până la data plății efective a debitului, prin referire la Codul de procedură civilă.

Cum instanța de fond și-a întemeiat întreaga construcție juridică, din cauza pendinte, care a condus la anularea sentinței arbitrale doar pe prevederile art. 204 alin. (3) C. proc. civ., fără a arăta motivele pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile din Regulile de procedură arbitrală, Înalta Curte constată că sentința atacată este insuficient motivată, intrând sub incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În aceste condiții, în lumina articolelor anterior redate, instanța de control judiciar nu poate verifica silogismul juridic dezvoltat de curtea de apel și nici nu poate cerceta celelalte critici invocate de recurentă, referitoare la încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 5 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă B. AG împotriva sentinţei civile nr. 113 din 27 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a V-a civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre o nouă judecată, instanței de fond.

Prezenta decizie este definitivă, în acord cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.