Territorial jurisdiction for revocation of judicial sequestrator over intangible social shares governed by principal action competence rules

Conflict negativ de competenţă. Acţiune în revocarea şi înlocuirea administratorului-sechestru asupra părţilor sociale. Incidenţa dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 974 din Codul de procedură civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Revocare mandat administrator

Administrator-sechestru

Competenţă teritorială

C. proc. civ., art. 119, art. 135 alin. (1), art. 973 alin. (1), art. 974

Întrucât părțile sociale supuse măsurii sechestrului judiciar sunt bunuri incorporale, neavând o existență materială de sine stătătoare, competența instanței pentru soluționarea cererii de instituire a sechestrului judiciar nu se poate determina după locul situării acestora, ci în conformitate cu prima ipoteză prevăzută de art. 974 C. proc. civ.

Astfel, în condițiile în care cererea de instituire a sechestrului judiciar asupra părţilor sociale și de numire a administratorului-sechestru a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Iași, doar această instanță este competentă să soluționeze și cererea de revocare și înlocuire a administratorului-sechestru. Mai mult, acțiunea în anularea hotărârii AGA poate fi considerată acţiunea principală în sensul art. 974 C. proc. civ., întrucât în acest dosar se contestă dreptul de proprietate asupra bunurilor comune reprezentând părțile sociale supuse sechestrului judiciar.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1678 din 13 noiembrie 2025

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09 octombrie 2024 pe rolul Tribunalului Iași, Secţia a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/99/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. S.R.L., revocarea pârâtei B. din calitatea de administrator-sechestru judiciar asupra unui număr de 102 părţi sociale din capitalul social al societății C. S.R.L., înlocuirea acesteia cu un alt administrator-sechestru, în persoana reclamantului sau a unei alte persoane, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iaşi.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 2141 alin. (2) și art. 2143 C. civ., art. 972 și art. 976 C. proc. civ., precum și art. 127, art. 136 ind. 1 și art. 144 ind. 3 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 12 din 11 februarie 2025, pronunţată de Tribunalul Iași, Secţia a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/99/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâte și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivare s-a reţinut că, potrivit art. 227 şi art. 209 C. civ., art. 7 şi art. 204 din Legea nr. 31/1990 şi art. 3 şi 4 din Legea nr. 265/2022 menţiunile din registrul comerțului au valoare de probă privind modificarea actului constitutiv, dar nu reprezintă o condiție pentru ca modificarea să producă efecte juridice.

În continuare, instanţa a constatat că sediul social a fost modificat prin actul constitutiv actualizat din 23 septembrie 2024, anterior promovării acţiunii și, reţinând că litigiul vizează o cauză în materie de societate, a declinat competenţa de soluţionare Tribunalului Bucureşti, potrivit art. 119 C. proc. civ.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 25 februarie 2025 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secția a VI-a civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 971 din 10 aprilie 2025, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/99/2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamant şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 265/2022, menţiunile din registrul comerțului sunt opozabile terţilor de la data înregistrării în registru ori de la data publicării în Monitorul Oficial sau în Buletinul electronic al Registrului comerţului.

Totodată, constatând că reclamantul nu are calitatea de asociat în societatea pârâtă pentru a se putea susţine că acesta cunoştea modificările privind sediul social de la data adoptării hotărârii AGA, iar nu de la data înregistrării menţiunii în registrul comerţului, instanţa în temeiul art. 107 C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Iaşi.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 22 septembrie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Iaşi, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

În cauză, reclamantul a solicitat revocarea administratorului-sechestru numit prin decizia nr. 187 din 10.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/99/2023, și înlocuirea acestuia cu o altă persoană.

Prin cererea de instituire a sechestrului judiciar, reclamantul a urmărit să prezerve dreptul de proprietate asupra bunurilor comune constând într-un număr de 102 părţi sociale, deținute de pârâta B. în societatea C. S.R.L.

Dat fiind că este solicitată o măsură de revocare și înlocuire a administratorului-sechestru, numit printr-o cerere de instituire a sechestrului judiciar, se constată că sunt incidente regulile speciale de competență prevăzute în Titlul IV din Codul de procedură civilă („Măsuri asigurătorii și provizorii”), Capitolul III („Sechestrul judiciar”).

Potrivit art. 974 C. proc. civ., „cererea pentru înfiinţarea sechestrului judiciar se va adresa instanţei învestite cu judecarea acţiunii principale în cazul prevăzut la art. 973 alin. (1), respectiv instanţei în circumscripţia căreia se află bunul în cazurile prevăzute la art. 973 alin. (2)”.

Legiuitorul a stabilit competenţa de judecată, făcând distincţie între situaţia în care sechestrul judiciar vizează un bun cu privire la care există un proces şi cea în care nu s-a declanşat un litigiu în privinţa bunului respectiv. În prima ipoteză, competenţa aparţine instanţei învestite cu judecarea acţiunii principale, iar în cea de-a doua situaţie competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află bunul ce formează obiectul sechestrului judiciar.

În aceste repere teoretice, este de menționat și faptul că părțile sociale supuse măsurii sechestrului judiciar sunt bunuri incorporale și întrucât nu au o existență materială de sine stătătoare nu pot determina competența instanței pentru soluționarea cererii de instituire a sechestrului judiciar după locul situării acestora. Astfel că Înalta Curte va determina competența în conformitate cu prima ipoteză, prevăzută de art. 973 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând actele dosarului, se constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. y/99/2023, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârii AGA nr. 4 din 28.11.2022 a societății C. S.R.L., prin care a fost aprobată vânzarea de către pârâta B. a unui număr de 68 de părți sociale către pârâta D.

Prin urmare, această cerere ar putea fi considerată ca fiind acțiunea principală în sensul prevăzut de art. 974 C. proc. civ., întrucât în acest dosar se contestă dreptul de proprietate asupra bunurilor comune reprezentând părțile sociale supuse sechestrului judiciar.

Având în vedere că acțiunea principală este înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, Înalta Curte constată că această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 973 alin. (1) și art. 974 C. proc. civ.

Mai mult, cererea de instituire a sechestrului judiciar asupra celor 102 părţi sociale deținute de pârâta B. la societatea C. S.R.L. și de numire a administratorului-sechestru a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Iași, astfel că doar această instanță este competentă să soluționeze cererea de revocare și înlocuire a administratorului-sechestru.

Totodată, este de menționat faptul că regulile de competență prevăzute la art. 119 C. proc. civ., în temeiul cărora prima instanță sesizată a declinat competența de soluționare a cauzei, nu sunt incidente deoarece litigiul nu este în materie de societate, nefiind în situația cererilor introduse de societate împotriva asociaţilor, de unul sau mai mulţi asociaţi împotriva societăţii, precum şi de unul sau mai mulţi asociaţi contra altor asociaţi (iar, în această din urmă situaţie, cererea de chemare în judecată trebuie să privească raporturi juridice născute din sau în legătură cu contractul de societate).

De asemenea, nici regulile generale privind competența teritorială prevăzute la art. 107 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 974 C. proc. civ., care derogă de la norma generală.

În consecință, aspectele privind modificarea sediului social, reținute de instanțele aflate în conflict, nu sunt relevante, competența de soluționare a cauzei fiind stabilită potrivit dispozițiilor de la art. 974 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.