Robbery with threat: Conviction upheld and appeal dismissed for lack of mitigating circumstances

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 792 din 11 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv începând cu 19 noiembrie 2003.

În baza art. 116 C. pen., i s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță de a se mai afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile I.B.A., suma de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A mai fost obligat inculpatul, la plata sumei de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului de Justiție.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de lucrările de la dosar, a reținut următoarea situație de fapt.

În noaptea de 18 noiembrie 2003, inculpatul P.F. împreună cu o persoană cu numele de M., rămasă necunoscută și față de care s-a dispus disjungerea se aflau în zona Ferentari și au făcut apel la partea vătămată I.B.A., taximetrist, să-i transporte în zona Republica. Când au ajuns pe str. Gh. Doja din cartierul 23 August, persoana cu numele de M. i-a cerut părții vătămate să oprească taxiul, iar după ce a oprit, a amenințat-o cu un cuțit, solicitându-i să-i dea banii, stația de emisie recepție, radio-casetofonul și telefonul mobil.

În aceste condiții partea vătămată, de teamă, a demontat rodio-casetofonul, iar inculpatul P.F. care se afla lângă șofer i-a luat telefonul mobil, stația de emisie-recepție și banii în sumă de 2.000.000 lei, iar numitul M. care ocupa scaunul din spatele șoferului i-a luat cheile de la autoturism pentru a o împiedica să ceară ajutor.

După comiterea infracțiunii, cei doi au fugit și a fost depistat numai inculpatul, asupra căruia s-au găsit bunurile sustrase, care au fost restituite părții vătămate.

În contextul situației de fapt expuse și reținute s-a dat activității materiale desfășurate de inculpat încadrarea juridică arătată în prima parte a considerentului prezentei decizii și a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani măsura de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen.

La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel încât pedeapsa aplicată să fie de natură să ducă la reeducarea sa.

Reținând, că nu au încetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpatului, că acestea subzistă în continuare, în temeiul art. 160 lit. b) și art. 300 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest și i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv începând cu data de 09 noiembrie 2003 potrivit art. 88 C. pen.

Latura civilă a cauzei s-a menționat că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și art. 998 și 999 C. civ., fiind obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, ce reprezintă suma de 2.000.000 lei sustrasă prin amenințare și degradările aduse la celelalte bunuri însușite și restituite părții civile, sumă la care inculpatul a achiesat fiind de acord să o despăgubească pe partea civilă.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel numai de către inculpat, pe motiv că în cauză a fost pronunțată o hotărâre vădit nelegală și esențial netemeinică, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei în raport de prevederile art. 72 C. pen.

S-a dezvoltat acest motiv, arătându-se că pedeapsa aplicată este mare, exagerată și nu s-a ținut seama de poziția sa sinceră, cum și de faptul că a înțeles să despăgubească pe partea vătămată constituită parte civilă cu suma pretinsă.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a examinat apelul declarat în raport de motivul invocat, de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 607/ A din 19 august 2004, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Sentința și decizia au fost atacate cu recurs de către inculpat, potrivit art. 3853 C. proc. pen., pe motiv că hotărârile sunt netemeinice, referitoare la faptul că nu i s-au aplicat circumstanțe atenuante personale, față de faptul că, este infractor primar, a recunoscut și regretat comiterea infracțiuni și că a înțeles să despăgubească pe partea civilă cu suma pretinsă, cu titlu de despăgubiri civile.

Examinând recursul declarat, în raport de motivul de recurs invocat care constituie caz de casare, în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., de actele și lucrările de la dosar, de sentința și decizia pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Instanțele, pe baza lucrărilor de la dosar, au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, a rezolvării laturii civile, dar și din punct de vedere a răspunderii penale a inculpatului prin aplicarea pedepsei de 8 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost comisă și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de drept, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și care sunt cuprinse între 7 ani și 20 de ani închisoare, dar și datele personale ale inculpatului.

Prin urmare, nu sunt temeiuri care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuante personale prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., față de gravitatea faptei comise că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate totală, în sensul că nu a dat date suficiente pentru a fi identificat celălalt făptuitor cu numele de M., că anterior comiterii acestei infracțiuni a mai comis o infracțiune de furt pentru care i s-a aplicat o sancțiune administrativă de 2.000.000 lei și că deși are numai un copil rezultat din concubinaj, pentru a-și ușura situația, a declarat că are 5 copii în întreținere.

Toate aceste elemente vizând datele personale ale inculpatului concluzionează că acesta nu dă dovadă de sinceritate totală, că prezintă o periculozitate socială sporită în raport de chestiunile evidențiate mai sus, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 74 și art. 76 C. pen.

De altfel, pedeapsa de 8 ani închisoare, nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea fiind orientată către limita minimă prevăzută de lege, care este de 7 ani închisoare și reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Prin urmare, motivul de recurs invocat, nu constituie caz de casare, iar din oficiu, nu se constată cazuri din cele prevăzute la art. 3859 C. proc. pen., care să ducă la reformarea hotărârilor, astfel că recursul declarat, se va respinge ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce în continuare detenția.

Văzând și dispozițiile art. 189 și următoarele C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul P.F., împotriva deciziei penale nr. 607/ A din 19 august 2004, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și a sentinței penale nr. 792 din 11 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, pe care le menține ca fiind legale și temeinice.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2003 la 08 decembrie 2004.

Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru apărare din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2004.