Bribery conviction quashed due to erroneous calculation of statute of limitations commencement date for continuous crimes

Deliberând asupra cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A și B împotriva deciziei penale nr. 48 din data de 26 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2022 în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Hotărârea pronunțată de prima instanță:

Prin sentința penală nr. 127 din data de 24 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în dosarul nr. x/1/2019, cu privire la inculpații B și A s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe o perioadă de 4 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an și 6 luni, rezultând o pedeapsă finală de 8 ani și 6 luni închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenție.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

II. În baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe o perioadă de 4 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, în forma complicității.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

III. În baza art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 3.990.248,6 lei și 65.000 euro de la inculpatul B.

În baza art. 257 alin. (2) cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2.177.000 euro de la același inculpat.

În baza art. 257 alin. (2) cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 3.121.328,41 lei și 1.919.900 euro de la inculpatul A.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatului B, dispusă prin ordonanța nr. x/P/2017 din 09 octombrie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, până la concurența valorii sumelor de bani supuse confiscării, respectiv:

- imobil apartament cu nr. (...), situat în București, str. C nr. (...), compus din 2 camere și dependințe cu suprafața utilă de 72,95 mp. Terenul aferent apartamentului este în suprafață de 24 mp. Apartamentul este identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U46, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U46 a Sectorului 2 București;

- imobil apartament sistem duplex cu nr. (...), situat în București, str. C nr. (...) compus din o cameră și dependințe la mezanin, respectiv 2 camere și dependințe la etaj, cu suprafața utilă de 71,30 mp la mezanin și 72,07 mp la etaj. Apartamentul este identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U53, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U53 a Sectorului 2 București;

- imobil apartament cu nr. (...), situat în București, str. D nr. (...). Apartamentul este compus din 4 camere și dependințe are o suprafață de 150,63 mp, îi revine o cotă indiviză de 70,11 mp din părțile și dependințele comune, respectiv cota de 73,48 mp teren. Apartamentul este identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U2223, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U2223 a Sectorului 2 București;

- imobil garaj cu nr. (...), având suprafața de 20 mp, cotă indiviză de teren 6,85 mp, situat în București, str. D nr. (...). Garajul este identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U913, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U913 a Sectorului 2 București;

- imobil garaj cu nr. (...), având suprafața de 18,73 mp, cotă indiviză de teren 6,85 mp situat în București, str. D nr. (...) 2. Garajul este identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U917, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U917 a Sectorului 2 București;

- imobil garaj cu nr. (...), având suprafața de 17,51 mp, cotă indiviză de teren 5,89 mp situat în București, str. D nr. (...). Garajul este identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U1201, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U1201 a Sectorului 2 București;

- imobil garaj cu nr. (...), având suprafața de 14,76 mp, cotă indiviză de teren 5,03 mp, situat în București, str. D nr. (...). Garajul este identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U1203, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U1203 a Sectorului 2 București;

- imobil garaj cu nr. (...), având suprafața de 16,36 mp, cotă indiviză de teren 5,67 mp situat în București, str. D nr. (...). Garajul este identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U650, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U650 a Sectorului 2 București;

- imobil - teren extravilan cu suprafața de 45.490 mp (42.100 vie și 3.390 pășune), identificat cu numărul cadastral (...), număr cadastral vechi (...) situat în (...) Județul Prahova. Terenul este înscris în cartea funciară (...) a localității (...) județul Prahova;

- imobil - teren cu suprafața de 4.510 mp (1423 mp curți construcții și 3087 mp pășune), identificat cu numărul cadastral (...), respectiv construcție P+1, cu suprafața construită la sol de 121 mp, cu destinația locuință, situate în sat (...) Județul Prahova. Terenul și construcția sunt înscrise în cartea funciară (...) (...), județul Prahova. Clădirea este identificată cu numărul cadastral (...)-C1, bunuri imobile ce au fost evaluate la valoarea de 438.640 euro;

- 65 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 65%) la S.C. P.V.B. E, (...), CUI (...), cu sediul social în București, sectorul 1, str. F, nr. (...), societate cu un capital social subscris de 1.000 lei (100 de părți sociale);

- 4000 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 19,51%) la S.C. G and Consulting SRL – societate în lichidare, Jx/6679/2001, CUI (...), cu sediul social în București, (...), societate cu un capital social subscris de 410.000 lei (20.500 de părți sociale);

- 20 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 50%) la S.C. V.K.T. H, Jx/6919/2009, CUI (...), cu sediul social în București, (...), societate cu un capital social subscris de 400 lei (40 de părți sociale);

- 17.800 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 51%) la S.C. I, Jx/10477/1998, CUI (...), cu sediul social în București, sectorul 1, (...), societate cu un capital social subscris de 349.000 lei (34.900 de părți sociale);

- 51 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 51%) la S.C. J, Jx/10166/2005, CUI (...), cu sediul social în București, (...), societate cu un capital social subscris de 10.000 lei (100 de părți sociale);

- 39 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 39%) la S.C. L, Jx/10006/2013, CUI (...), cu sediul social în (...), cu un capital social subscris de 1.000 lei (100 de părți sociale);

- 8 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 40%) la S.C. M, Jx/4244/2012, CUI (...), cu sediul social în București, (...), societate cu un capital social subscris de 200 lei (20 de părți sociale);

- 47 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 47%) la S.C. N și O, Jx/5679/2004, CUI (...), cu sediul social în București, (...), societate cu un capital social subscris de 10.000 lei (100 de părți sociale);

- 80 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 10%) la S.C. P, Jx/21650/2004, CUI (...), cu sediul social în București, (...), societate cu un capital social subscris de 80.000 lei (800 de părți sociale);

- 49.376 de părți sociale (ceea ce reprezintă o cotă de 24,9997%) la S.C. Q societate în faliment, Jx/7313/2011, CUI (...), cu sediul social în București, (...), societate cu un capital social subscris de 1.975.060 lei (197.506 de părți sociale);

- sumele datorate de R, SC N și Consultanță SRL, SC L, S și SC PVB E inculpatului B, sumele de bani urmând a fi virate în contul unic A.N.A.B.I. deschis pe numele său la T Bank, având codul U52 BACX (...);

- sumele de bani prezente și viitoare din conturile deschise de B la Banca V și la Z Bank.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatului A, dispusă prin ordonanța din data de 09 octombrie 2018 și ordonanța din data de 07 noiembrie 2019, emise în dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, până la concurența valorii sumelor de bani supuse confiscării, respectiv:

- cota de 1/2 din imobilul situat în mun. București, sector 1, str. W, nr. (...) din care terenul are suprafața de 453,20 mp și casa are suprafața totală desfășurată de 429,45 mp, identificat cu număr cadastral (...)-CI-U4 și înscris în cartea funciară (...)-C1-U4, rezultat din alipirea a 3 apartamente înscrise în CF nr. (...)-C1-U1, (...)-C1-U2 și (...)-C1-U3, nr. cadastral (...)-C1-U1, (...)-C1-U2 și (...)-C1-U3;

- cota de 1/2 din imobilul apartament cu nr. 11, situat în (...), județul Constanța, compus din trei camere și dependințe (hol, baie și sas) cu suprafața utilă de 65,03 mp și o terasă cu suprafața de 13,65 mp, identificat cu numărul cadastral x/1/2/C/11, înscris în cartea funciară (...)-C1-U4 (...), județul Constanța;

- cota de 1/2 din imobilul apartament cu nr. 6, situat în (...), județul Constanța, compus din trei camere de locuit și dependințe cu suprafața utilă de 74,95 mp, identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U3, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U3 (...), județul Constanța;

- cota de 1/2 din imobilul apartament cu nr. 5, situat în (...), județul Constanța, compus din două camere de locuit și dependințe cu suprafața utilă de 65,03 mp, identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U4 și înscris în cartea funciară (...)-C1-U4 (...), județul Constanța;

- cota de 1/2 din imobilul teren cu suprafața de 10.000 mp, reprezentând cota indiviză de 32,051% din terenul cu suprafața totală de 31.200 mp, situat în extravilanul comunei (...), județul Ilfov, tarla(...)1, parcela (...), identificat cu numărul cadastral provizoriu 920, fiind înscris în cartea funciară 786 a localității (...), județul Ilfov;

- cota de 1/2 din imobilul apartament cu nr. 14, situat în București, str. (...), compus din 4 camere, dependințe cu suprafața utilă de 97,88 mp, boxă nr. 2 - 2,27 mp, cameră de serviciu nr. 9 - 8,86 mp și garaj nr. 54 – 15,24 mp, identificat cu numărul cadastral (...)-C1-U3, fiind înscris în cartea funciară (...)-C1-U3 a Sectorului 1 București;

- 100 de părți sociale la X, Jx/863/2017, CUI (...), societate având sediu social în București, sectorul 1, Strada W, (...), deținute de inculpat ca asociat unic;

- sumele de bani prezente și viitoare din conturile bancare deschise de inculpatul A la T Bank, Y, Bank și Z Bank;

- cota indiviză deținută de inculpat asupra apartamentului cu nr. 6, situat în București, (...), având suprafața de 120,62 mp, identificat în cartea funciară (...)-C1-U9 a sectorului 1 București;

- suma de 100.000 de euro datorată inculpatului A de către AA.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații B, A, AB și AC la plata sumelor de câte 85.000 lei fiecare și inculpata AD la plata sumei de 80.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de câte 1253 lei, s-a dispus a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile cuvenite interpreților pentru serviciile de traducere s-a dispus a se suporta din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, inculpații AC, A, AB, B și AD și persoana interesată S.C. AE S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Calea de atac a apelului a fost exercitată și de persoana interesată AF împotriva încheierii din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în același dosar.

2. Hotărârea pronunțată de instanța de apel

Prin decizia penală nr. 48 din data de 26 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, s-au decis următoarele:

I. Au fost admise apelurile declarate de inculpații B, A, AD, AB și AC împotriva sentinței penale nr. 127 din data de 24 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în dosarul nr. x/1/2019.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare cu privire la inculpații B și A, s-au hotărât următoarele:

I.1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului B, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare, spor de pedeapsă.

În baza art. 396 alin. (1) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, conform art. 154 lit. c C. pen.

A fost redus cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost redus cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., s-a aplicat inculpatului B pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, de 1 an și 4 luni închisoare, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.

I.2. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului A, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, conform art. 154 lit. c C. pen.

S-a redus cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 3.990.248,6 lei și 65.000 euro de la inculpatul B.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2.177.000 euro de la același inculpat.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 3.121.328,41 lei și 1.919.900 euro de la inculpatul A.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatului B, dispusă prin ordonanța nr. x/P/2017 din 09 octombrie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, până la concurența valorii sumelor de bani supuse confiscării.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatului A, dispusă prin ordonanța din data de 09 octombrie 2018 și ordonanța din data de 07 noiembrie 2019, emise în dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, până la concurența valorii sumelor de bani supuse confiscării.

3. Hotărârea pronunțată în recurs în casație, în primul ciclu procesual

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpații A (prin avocat AG) și B (prin AH și Asociații, respectiv BE și Asociații). Atașat cererii de recurs în casație, recurenții inculpați B și A au formulat și cereri de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/1/2023/a1 au fost admise cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin încheierea nr. 82 /RC pronunțată la data de 15 noiembrie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.x/1/2023, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A, cea din urmă doar cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Totodată, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație întemeiate pe art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., formulate de inculpații B și A împotriva deciziei penale nr. 48 din data de 26 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2022.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța învestită cu cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați B și A, întemeiate pe art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în esență, a reținut că față de inculpați s-a pronunțat o soluție de condamnare și nu de încetare a procesului penal și, prin urmare, criticile formulate de aceștia nu pot fi valorificate în contextul cazurilor expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

4. Decizia pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 11 aprilie 2025 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație, în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională.

Curtea Constituțională a subliniat importanța căii extraordinare de atac a recursului în casație, care are drept scop îndreptarea erorilor de drept comise de instanțe în soluționarea definitivă a cauzelor penale și a statuat că finalitatea acestei căi extraordinare de atac poate fi atinsă doar prin asigurarea sa, în mod echitabil, tuturor participanților la procesul penal care au interese legitime în a o promova, respectiv atât procurorului și părții civile, cât și inculpatului.

5. Hotărârea pronunțată în procedura revizuirii

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători au fost înregistrate, sub nr. x/1/2025 și nr. y/1/2025 cererile formulate de condamnatul B și, respectiv de condamnatul A, de revizuire a încheierii nr. 82 /RC pronunțată la data de 15 noiembrie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.x/1/2023.

Prin cererile formulate, revizuenții au arătat, în esență, că, ulterior pronunțării încheierii nr. 82/RC la data de 15 noiembrie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.x/1/2023, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., textul de lege în temeiul căruia au fost respinse a fost declarat neconstituțional, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În cauză, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f C. proc. pen.

Prin decizia nr. 12 din data de 19 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/1/2025 pe rolul Completului de 5 Judecători, respectiv decizia nr. 14 din data de 19 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. y/1/2025 au fost admise cererile de revizuire formulate de B și A împotriva încheierii nr. 82/RC din data de 15 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023, a fost anulată, în parte, încheierea atacată, și s-a dispus rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații, numai cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

6. Cererile de recurs în casație

Potrivit dispozițiilor din decizia nr. 12 din data de 19 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/1/2025 pe rolul Completului de 5 Judecători, respectiv din decizia nr. 14 din data de 19 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. y/1/2025 cauzele ce au format obiectul dosarelor anterior menționate au fost trimise la repartizare aleatorie, în vederea verificării admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații B și A împotriva deciziei penale nr. 48 din data de 26 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2022.

Recurenții inculpați au criticat modul de soluționare al laturii penale, cererile de recurs în casație fiind întemeiate în drept pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

6.1. Astfel, circumscris cazului de casare menționat, recurentul inculpat B a susținut că, în mod greșit, s-a dispus condamnarea sa prin neluarea în considerare a incidenței prescripției răspunderii penale. În argumentare, a arătat că în privința ambelor infracțiuni de luare de mită pentru care instanța de apel a dispus condamnarea sa, termenele de prescripție a răspunderii penale erau împlinite. Astfel, pentru acuzația de luare de mită în formă simplă, reținută în sarcina sa în „prima etapă infracțională”, termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit:

- cel târziu la 18 octombrie 2015, în ipoteza în care momentul consumării infracțiunii, de la care se calculează termenul de prescripție a răspunderii penale, este data săvârșirii primei modalități alternative de comitere a infracțiunii, neavând relevanță, sub aspectul momentului consumării infracțiunii, activitatea ulterioară de primire a foloaselor, ori,

- la 22 decembrie 2019, în ipoteza în care activitatea subsecventă de primire a foloaselor nu este lipsită de relevanță, ci este înglobată în unitatea infracțională, alături de activitatea de pretindere, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, inclusiv cu privire la momentul de la care se calculează termenul de prescripție a răspunderii penale, care începe sa curgă de la data ultimului act de primire a banilor.

Recurentul inculpat a susținut că pentru infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina sa în cadrul „celei de-a doua etape infracționale”, termenul de prescripție s-a împlinit, cel târziu, la data de 06 martie 2023;

A arătat recurentul inculpat că, în realitate, data ultimului act de primire a banilor, rezultată din notele și extrasele de cont depuse la dosar de martorul denunțător AI, este 6 martie 2013, la această dată având loc transferul sumei de 17.092 euro din contul societății AJ. în contul societății AK, din care martorul AL a achitat salariile angajaților proiectului AM pentru februarie 2013, în valoare totală de 8.800 euro. Ulterior datei de 6 martie 2013 nu se mai regăsește în extrasul de cont al societății AJ. niciun transfer de bani către societatea AK sau către martorul AL, care să justifice aprecierea că ar fi fost efectuate plăți pentru proiectul AM și după data respectivă.

În concluzie, recurentul inculpat a opinat că, în ipoteza avută în vedere de către instanța de apel, respectiv cu reținerea dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și cu calcularea termenului de prescripție de la data ultimului act de primire a banilor, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 este de 10 ani și s-a împlinit la data de 06 martie 2023.

Față de argumentele prezentate, recurentul inculpat B a solicitat să se constate îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. și, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din același cod, admiterea cererii de recurs în casație, casarea, în parte, a deciziei penale atacate și, în rejudecare, să se dispună încetarea procesului penal, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale pentru faptele pentru care a fost condamnat.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen. recurentul inculpat a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

6.2. Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurentul inculpat A a arătat că instanța de apel, în mod greșit, a dispus condamnarea sa, deși era incidentă prescripția răspunderii penale, inclusiv în legătură cu infracțiunea de complicitate la luare de mită.

Astfel, instanța de apel a apreciat că momentul „epuizării” infracțiunii de complicitate la luare de mită este 11 iunie 2013, moment de la care a calculat termenul de prescripție a răspunderii penale, de 10 ani, cu luarea în calcul a variantei agravate a infracțiunii prevăzută de art. 7 lit. a din Legea nr. 78/2000.

Cu toate că instanța de apel a reținut că ultima sumă de bani primită cu titlu de mită de autorul infracțiunii de luare de mită, inculpatul B, relaționată cu prima etapă a dosarului, a fost la data de 21 decembrie 2009, în mod eronat, a calculat prescripția răspunderii penale începând cu data de 13 iunie 2013. Or, curgerea termenului de prescripție a răspunderii penale, conform cu starea de fapt reținută de instanța de apel, este stabilită în raport de ultima sumă de bani încasată de AY și Asociații, relaționată cu infracțiunea de trafic de influență imputată inculpatului A, iar nu cu acuzația de luare de mită/complicitate la luare de mită.

De altfel, a susținut recurentul inculpat A, instanța de apel, în perioada 21 decembrie 2009 - 11 iunie 2013, nu a indicat în concret nicio acțiune a sa pe care să o califice drept ajutor dat inculpatului B pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Așadar, prima critică de nelegalitate sub acest aspect a vizat greșita raportare a instanței de apel la momentul de debut al termenului de prescripție a răspunderii penale, ca fiind 13 iunie 2013, iar nu 21 decembrie 2009.

Cea de-a doua critică de nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnări, a pornit tot de la considerațiile teoretice expuse de instanța de apel privind momentul de la care se calculează prescripția răspunderii penale, în sensul în care, în forma infracțiunii de luare de mită comisă în varianta pretinderii, urmată de primire, termenul de prescripție s-ar calcula de la momentul ultimei primiri.

Recurentul inculpat A a subliniat că termenul de prescripție ar fi trebuit calculat – conform actului de sesizare și stării de fapt reținute de instanța de apel – începând cu luna octombrie 2005.

Având în vedere incidența prescripției răspunderii penale, recurentul inculpat a precizat că nu solicită continuarea procesului penal, astfel încât soluția care se impune este aceea de încetare a procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 16 din Ședința din Camera de Consiliu din data de 23 iunie 2025, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A și B, cauza fiind trimisă Completului de 5 Judecători - Penal 1-2025, în vederea judecării recursurilor în casație declarate. Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen. au fost respinse cererile de suspendare a executării hotărârii atacate, formulate de recurenții inculpați.

La termenul din 8 septembrie 2025, dată când a avut loc dezbaterea recursurilor în casație, Înalta Curte a acordat cuvântul recurenților și acuzării asupra căii extraordinare de atac, concluziile formulate fiind expuse, pe larg, în încheierea de dezbateri ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații B și A, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, examinând exclusiv legalitatea deciziei recurate (art. 477 C. proc. pen.).

Așadar, recursul în casație, cale extraordinară de atac, nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, având ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală, în vederea asigurări respectării legii, având, totodată, un rol subsidiar în uniformizarea jurisprudenței.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că recurenții inculpați au invocat, în speță, cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.

Acest caz de casare, astfel cum a fost reconfigurat prin Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 11 aprilie 2025, este incident în ipoteza în care recurentul invocă o greșită apreciere de către instanța de judecată a incidenței/neincidenței unei cauze de încetare a procesului penal.

Invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct.8 C. proc. pen., inculpații B și A au criticat decizia apelată, apreciind ca fiind eronată soluția instanței de apel prin care s-a reținut că momentul de la care se calculează incidența termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de luare de mită este data ultimului act de executare, respectiv data ultimei modalități de remitere a sumei de bani pretinse.

În ce privește activitatea infracțională instanța de apel a reținut că aceasta s-a desfășurat în două etape, astfel:

Prima etapă - În anul 2005, în contextul licitației organizată de AN pentru reabilitarea liniei București - Constanța (loturile 2 și 3), reprezentanții companiei austriece AU au convenit cu B (ministru de finanțe), A (fost angajat al Ministerului Finanțelor și cumnat al lui AO, președintele Partidului Social Democrat care susținea Guvernul în Parlament) și AD (persoană apropiată de conducerea AN), să le plătească eșalonat un comision de 3,5% din sumele încasate de la statul român, în schimbul demersurilor efectuate de aceștia pentru a asigura finanțarea suplimentară în vederea încheierii contractului, precum și, ulterior, plata la timp a facturilor emise, atât prin modalitatea de exercitare a atribuțiilor proprii, cât și prin influența exercitată asupra funcționarilor din cadrul Companiei Naționale de Căi Ferate. Pentru a se putea realiza remiterea sumelor de bani a fost creat un circuit fictiv, în baza căruia sumele de bani au plecat de la societatea AU și au ajuns la persoanele susmenționate (respectiv B, A și AD), astfel:

O primă verigă în circuitul fictiv a fost reprezentată de încheierea unui contract de consultanță între societatea AU și societatea de avocatură AY și Asociații în baza căruia compania AU a plătit în perioada 2006 - 2013 în mai multe tranșe, suma totală de 39.363.071 RON către conturile societății AY și Asociații, societate de avocatură care nu a prestat servicii pentru aceste încasări, servind doar ca justificare aparentă pentru transferul banilor.

Următoarea verigă în circuit a fost reprezentată de încheierea mai multor contracte fictive între societatea AY și Asociații sau societăți afiliate acesteia, pe de o parte, și o serie de alte societăți controlate de B, A și AD, prin care sumele de bani transmise de societatea AU au ajuns la aceștia din urmă.

A doua etapă - În cursul anului 2009, pe fondul schimbărilor politice ca urmare a alegerilor din 2008 și al crizei economice care a dus la întârzierea plății facturilor, reprezentanții AU au ajuns la o nouă înțelegere privind plata unui comision de 10% din sumele încasate de la statul român în baza acelorași contracte de reabilitare a căii ferate către B (care a îndeplinit din nou funcția de ministru de finanțe începând cu data de 23 decembrie 2009), AB (secretar de stat în cadrul Ministerului Transporturilor în perioada 10 ianuarie 2009 – 21 octombrie 2010) și AC (deputat în Parlamentul României în perioada 2004 – 2012 și fost vicepreședinte al Partidului Democrat Liberal aflat la guvernare la data săvârșirii faptelor). Pentru a se putea realiza remiterea sumelor de bani a fost creat un nou circuit fictiv, conceput pe cinci nivele, în baza căruia sumele de bani au plecat de la societatea AU și au ajuns la persoanele susmenționate, astfel:

O primă verigă în circuitul fictiv a fost reprezentată de încheierea unor contracte de consultanță fictive, în baza cărora societatea austriacă a transferat 11.781.842 euro în perioada 2010 – 2014 în conturile societăților AP și AQ, firme controlate de către cetățeanul român AR.

A doua verigă a presupus transferul sumelor de bani în continuare către alte două societăți controlate de același cetățean român, respectiv AS și AT din Cipru; în cadrul acestei a doua verigi s-a realizat și transferul sumei de 1.100.000 de euro în favoarea directorului general al societății AU, AV.

A treia verigă a presupus transferul sumelor de bani din societățile susmenționate, controlate de AR, în conturile societăților AW și AX din Insulele Seychelles, care aveau conturi deschise la bănci din Cipru, și care erau controlate de un alt cetățean român, AI.

Mai departe, în cadrul celei de a patra verigi, o parte din sume era retrasă în numerar, iar o altă parte era transferată către alte societăți comerciale din Insulele Marshall, controlate de AI, care aveau conturi deschise la bănci din Cipru.

Din conturile acestor ultime societăți, în cadrul celei de a cincea verigi, banii au fost fie transferați în conturile unor societăți indicate de destinatarii sumelor, fie au fost retrași în numerar, pentru a fi ulterior transportați și predați persoanelor mai sus indicate, implicate în înțelegerea inițială.

Prin decizia ce formează obiectul recursului în casație, în sarcina inculpatului B instanța de apel a reținut infracțiunea de luare de mită constând în aceea că, prin intermediul inculpatului A, a pretins de la reprezentanții companiei austriece AU un comision de 3,5% din valoarea contractelor ce urmau a fi încheiate de asocierea AU cu AN S.A. privind reabilitarea căii ferate București - Constanța, pentru ca, în schimbul acestui comision, să își exercite atribuțiile care îi reveneau în calitate de ministru al finanțelor publice, și, în baza acestei înțelegeri, a primit suma de 3.990.248,6 lei.

Totodată, în sarcina inculpatului A s-a reținut infracțiunea de luare de mită sub forma complicității constând în aceea că l-a ajutat pe ministrul B să pretindă un comision de la reprezentanții societății AU pentru ca, în schimbul acestui comision, să aprobe finanțarea suplimentară necesară pentru încheierea contractelor privind reabilitarea căii ferate București - Constanța, iar ulterior, pe parcursul derulării contractelor, să își exercite atribuțiile referitoare la asigurarea fondurilor pentru plata facturilor pentru lucrările efectuate de asocierea din care făcea partea compania AU, după care, l-a ajutat pe B să primească suma de 3.990.248,6 lei (reprezentând partea acestuia din comisionul de 3,5% din valoarea contractelor). Ajutorul a constat în aceea că a intermediat realizarea înțelegerii dintre B și reprezentanții societății AU și a intermediat relația lui B cu AY, prin intermediul căruia s-a realizat transferul banilor.

Așadar, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina celor doi inculpați elementul material al laturii obiective s-a realizat, în cazul fiecăruia dintre inculpați, în modalitatea pretinderii, respectiv a primirii.

În primă etapă infracțională înțelegerea s-a realizat în anul 2005, înainte de obținerea aprobării Ministerului Finanțelor Publice pentru finanțarea suplimentară împrumutului de la AZ, necesară încheierii contractelor privind reabilitarea căii ferate București-Constanța.

Având în vedere probele administrate în cauză a rezultat că această înțelegere/pretindere a avut loc în intervalul februarie 2005 - octombrie 2005, interval mărginit, pe de o parte, de data de 8 februarie 2005, când au fost deschise ofertele participanților la licitație și s-a constatat că sumele ofertate depășesc împrumutul JBIC, și, pe de altă parte, de data de 18 octombrie 2005, când a fost aprobat Memorandumul semnat de B privind acordarea finanțării suplimentare.

Primirea efectivă a sumelor de bani s-a realizat în perioada 21 martie 2006 – 11 iunie 2013, acesta fiind momentul de la care instanța de apel a calculat termenul de prescripție a răspunderii penale.

În ceea ce privește cea de-a doua etapă infracțională instanța de apel a constatat că infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului B constă în aceea că, în perioada 23 decembrie 2009 - 3 septembrie 2010, în calitate de ministru al finanțelor publice, a acceptat promisiunea sumei de 2 milioane de euro de la martorul AI, în calitate de reprezentant al AU, pentru ca, în schimbul acestei sume, să își îndeplinească atribuțiile sale de serviciu într-un mod care să asigure, pe de o parte, finanțarea necesară plății facturilor aferente lucrărilor efectuate la tronsonul de cale ferată București - Constanța și, pe de altă parte, finanțarea necesară plății TVA-ului restant de la lucrările efectuate la tronsonul București - Câmpina și, în perioada noiembrie 2011 - noiembrie 2013, a primit suma de 65.000 de euro, sub forma finanțării proiectului AM –instanța de apel reținând că infracțiunea s-a consumat în noiembrie 2013, când inculpatul a primit suma de 65.000 de euro, sub forma finanțării proiectului AM.

Așadar, instanța de control judiciar a reținut că infracțiunile de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită, reținute în sarcina inculpaților B și A au avut ca perioadă de săvârșire intervalul 08 februarie 2005 – 11 iunie 2013 (prima etapă), când s-a realizat ultimul act de primire a banilor pretinși și intervalul 23 decembrie 2009 – noiembrie 2013 (a doua etapă), când s-a realizat ultimul act de primire. În tot acest interval s-au realizat o pluralitate de acte de pretindere și de primire a sumelor de bani, instanța de apel constatând că modalitatea de săvârșire a infracțiunilor reținute in sarcina celor doi inculpați îndeplinește condițiile unității naturale colective ca formă a infracțiunii simple, în speță fiind în prezența unei infracțiuni simple de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită, care înglobează mai multe acțiuni.

Examinarea criticilor aduse deciziei pronunțate de instanța de apel prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. invocat de inculpați implică analizarea modalității de calcul a termenului de prescripție a răspunderii penale, iar sub acest aspect Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că se impun a fi făcute scurte precizări teoretice, respectiv în ceea ce privește infracțiunile de corupție și data de la care se calculează termenul de prescripție în cazul acestora.

Infracțiunile de corupție sunt infracțiuni simple, de pericol, cu consumare anticipată, prin urmare acestea sunt considerate săvârșite în momentul realizării inițiale a elementului material al oricăreia dintre modalitățile alternative prevăzute de lege, deci nu prezintă relevanță în ceea ce privește consumarea și caracterul unitar al infracțiunii împrejurarea că, după comiterea unei modalități alternative, se realizează și o altă sau alte modalități alternative, deoarece infracțiunea prezintă un singur moment de comitere și un singur moment de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale.

În acest sens, art. 154 alin. (2) C. pen., referitor la termenele de prescripție a răspunderii penale, prevede: „Termenele prevăzute în prezentul art. încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act.”

Așadar, regula este aceea că termenul curge de la data săvârșirii infracțiunii. Doar în cazurile excepționale, expres prevăzute de textul legal, reprezentate de infracțiunile continue, continuate și de obicei termenul curge de la data încetării sau de la data ultimei acțiuni ori inacțiuni, respectiv de la data ultimului act.

Extinderea pe cale jurisprudențială a excepțiilor de la regula legală menționată afectează principiul legalității incriminării și a pedepsei, consacrat de art. 23 alin. (12) din Constituție, deoarece prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a inclus în mod explicit în domeniul de aplicare al principiului legalității incriminării și pedepsei normele care reglementează prescripția răspunderii penale.

Această opinie jurisprudențială a fost validată prin Decizia nr. 1/2025 privind soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 326 din 11 aprilie 2025 prin care în interpretarea și aplicarea unitară a art. 174 și a art. 154 alin. (2) C. pen., s-a stabilit că prin data săvârșirii infracțiunii și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor unice prevăzute de art. 289 C. pen., în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalități normative ale elementului material, se înțelege data comiterii primei modalități alternative independent de realizarea subsecventă, ulterioară, a mai multor modalități alternative din conținutul infracțiunii și indiferent de intervalul de timp care se interpune între data săvârșirii primei modalități alternative și comiterea unei alte modalități alternative ori între actele care compun acțiunea caracteristică uneia din modalitățile normative de săvârșire a faptei, respectiv data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzătoare unei singure modalități normative.

De altfel, decizia menționată reconfirmă jurisprudența anterioară a instanței supreme care, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a reținut că ”Acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a, b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități ale elementului material. Spălarea de bani este o infracțiune la care elementul material constă într-o acțiune ce se poate realiza în șapte modalități alternative (schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobândirea, deținerea sau folosirea). Realizarea oricărei modalități a elementului material va conduce la consumarea infracțiunii. Odată consumată infracțiunea, realizarea altei modalități a elementului material în baza aceleiași rezoluții infracționale va fi lipsită de consecințe juridice. (...)”

Așadar, eroarea de drept a instanței de apel, invocată de recurenții inculpați, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., privită în antiteză cu jurisprudența cu caracter obligatoriu a instanței supreme, are un caracter evident.

Cu referire la susținerile formulate de reprezentantul Ministerului Public în sensul că Decizia nr.1 din 20 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nu poate retroactiva, ea urmând a produce efecte juridice obligatorii pentru instanțe doar începând cu momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial, respectiv doar începând cu data de 11 aprilie 2025, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, evaluarea erorii de drept se face la momentul actual, la care se judecă recursul în casație, context în care, pentru asigurarea unei corecte și uniforme aplicare a legii, nu pot fi ignorate realitățile normative și jurisprudențiale existente, faptul contrar fiind de natura a lipsi de efecte juridice Decizia nr. 1 din 20 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

În acest context, cu privire la aplicarea în timp a normelor de drept substanțial se reține că CJUE a precizat în jurisprudența sa: "o normă de drept nouă se aplică începând de la intrarea în vigoare a actului care o instituie și […], deși ea nu se aplică situațiilor juridice născute și definitiv consolidate înainte de această intrare în vigoare, ea se aplică imediat efectelor viitoare ale unei situații născute sub imperiul legii vechi, precum și situațiilor juridice noi. Soluția nu este diferită, sub rezerva principiului neretroactivității actelor juridice, decât dacă noua normă este însoțită de dispoziții speciale care stabilesc în mod specific condițiile de aplicare în timp ale acesteia” .

În speță este vorba despre o situație juridică neconsolidată în mod definitiv, în accepțiunea pe care și Curtea Constituțională a stabilit-o în jurisprudența sa (în acest sens la Decizia nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 paragraf 198 și Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019 paragraf 169.) astfel că decizia obligatorie pronunțată de în recurs în interesul legii este aplicabilă în soluționarea cauzei pendinte.

Ca atare, Înalta Curte, în majoritate, în recurs în casație, în aplicarea corectă a legii va constata că, în speță, termenele de prescripție a răspunderii penale curg de la data pretinderii, pentru prima infracțiune de luare de mită, respectiv de la data acceptării promisiunii, pentru cea de-a doua.

În cadrul „primei etape infracționale”, actul material al „pretinderii” și, implicit, consumarea infracțiunii, a avut loc, potrivit celor reținute în decizia recurată, in perioada februarie — octombrie 2005, mai precis, ultima zi in care s-ar fi putut consuma actul material al pretinderii fiind 18 octombrie 2005, data la care a fost aprobat Memorandumul propus de ministrul finanțelor publice, B, și ministrul transporturilor, privind acordul de principiu pentru aprobarea contractării de către Ministerul Finanțelor Publice a unor credite externe în valoare totala de 184.800.000 de euro, în completarea finanțării acordate de Banca AZ (JBIC).

Având în vedere încadrarea juridică reținută in sarcina recurenților inculpați respectiv luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 si art. 5 C. pen., (B), respectiv infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., dar și dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. b C. pen., cu aplicarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 si nr. 358 din 26 mai 2022, precum si a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67 din 25 octombrie 2022, termenul de prescripție a răspunderii penale de 10 ani s-a împlinit la data de 17 octombrie 2015.

În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina recurentului B in cadrul ”celei de-a doua etape infracționale”, actul material al „acceptării promisiunii” și, implicit, consumarea infracțiunii, a avut loc, de asemenea potrivit celor reținute în decizia recurată, în perioada 23 decembrie 2009 - 3 septembrie 2010, interval de timp în care recurentul a ocupat funcția de ministru al finanțelor publice.

Data comiterii infracțiunii este, în acest caz data la care a avut loc acceptarea promisiunii aceasta fiind prima dintre modalitățile alternative din conținutul infracțiunii de luare de mită. Întrucât acuzația reținută în soluția de condamnare nu individualizează nici în acest caz o dată calendaristică precisă calcularea momentului împlinirii termenului de prescripție va avea ca data de debut data de 3 septembrie 2010.

Având în vedere încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina recurentului respectiv luare de mita prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., dar și dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. b C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale de 10 ani s-a împlinit la data de 2 septembrie 2020.

Prin urmare, în raport de argumentația ce precede vor fi admise cererile de recurs în casație formulate de inculpații B și A împotriva deciziei penale nr. 48 din data de 26 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2022, decizie care va fi casată, în parte, numai în ceea ce privește soluția de condamnare a inculpatului B pentru infracțiunile de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen. și a inculpatului A pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.

În consecință, în baza art. 448 alin. (2) lit. a teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., reconfigurat prin Decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 11 aprilie 2025 și art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților B pentru cele două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen. și A pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. Formele de executare emise în baza deciziei atacate vor fi anulate și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților B și A, dacă nu sunt arestați într-o altă cauză.

În ceea ce privește dispoziția de confiscare specială a sumelor de 3.990.248,6 lei și 65.000 euro și a sumei de 2.177.000 euro, de la inculpatul B precum și a sumelor de 3.121.328,41 lei și 1.919.900 euro, de la inculpatul A, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în majoritate constată că se impune menținerea acesteia.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 289 alin. (3) C. pen., „banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”.

Totodată, conform art. 112 alin. (1) lit. e C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

În cauza de față, sunt realizate condițiile pentru menținerea dispoziției de confiscare specială, de vreme ce prescripția generală înlătură doar răspunderea penală inculpaților nu și caracterul penal al faptei deduse judecății.

Prin urmare, vor fi menținute dispozițiile din decizia penală recurată privind confiscarea specială și măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor aparținând inculpaților B și A. Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate,

Admite cererile de recurs în casație formulate de inculpații B și A împotriva deciziei penale nr. 48 din data de 26 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2022.

Casează, în parte, decizia penală recurată, numai în ceea ce privește soluția de condamnare a inculpatului B pentru infracțiunile de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen. și a inculpatului A pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen. și, în consecință:

În baza art. 448 alin. (2) lit. a teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., reconfigurat prin Decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 11 aprilie 2025 și art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B pentru cele două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 448 alin. (2) lit. a teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., reconfigurat prin Decizia nr.50/2025 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 11 aprilie 2025 și art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Anulează formele de executare emise în baza deciziei atacate și dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților B și A, dacă nu sunt arestați într-o altă cauză.

Menține dispozițiile din decizia penală recurată privind confiscarea specială și măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor aparținând inculpaților B și A.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 190 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2025.

Cu opinia separată, în sensul respingerii, ca nefondate, a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații B și A împotriva deciziei penale nr. 48 din data de 26 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2022 și a obligării inculpaților la plata cheltuielilor de judecată.

OPINIA SEPARATĂ

În opinia mea, decizia nr. 48 din 26 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, este legală, respectând toate exigențele de legalitate de la momentul pronunțării acesteia, prevăzute de normele penale care reglementează prescripția răspunderii penale.

Prin sentința penală nr. 127 din 24 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală, definitivă prin decizia nr. 48 din 26 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, recurenții inculpați B și A au fost condamnați definitiv, după cum urmează:

- inculpatul B a fost condamnat la pedepsele de 7 ani închisoare și de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., aplicându-i se pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare;

- inculpatul A a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au analizat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii penale a inculpaților și din perspectiva dispozițiilor 153-155 C. proc. pen., care reglementează prescripția răspunderii penale (termenele de prescripție, data de la care curg acestea și întreruperea cursului prescripției penale).

O analiză detaliată s-a făcut cu privire la data de la care curge termenul de prescripție în cazul săvârșirii de către inculpații B și A a infracțiunilor de luare de mită, respectiv de complicitate la luare de mită și s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că data săvârșirii acestor infracțiuni, dată de la care se calculează termenul de 10 ani de prescripție, este data ultimului act al acțiunii de primire efectivă a sumelor de bani cu titlu de mită, 11 iunie 2013, respectiv noiembrie 2013 pentru cele două infracțiuni de luare de mită reținute în sarcina inculpatului B (f. 464-466 din decizie) și 11 iunie 2013, pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită reținută în sarcina inculpatului A.

În considerentele deciziei nr. 48 din 26 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, s-a reținut că infracțiunile de luare de mită, respectiv complicitate la o infracțiune de luare de mită, reținute în sarcina inculpaților B și A, constând în aceea că, prin intermediul celui din urmă, cel dintâi a pretins de la reprezentanții companiei austriece AU un comision de 3,5% din valoarea contractelor ce urmau a fi încheiate de asocierea AU cu CN CFR S.A. privind reabilitarea căii ferate București - Constanța, pentru ca, în schimbul acestui comision, să își exercite atribuțiile care îi reveneau în calitate de ministru al finanțelor publice, respectiv să aprobe finanțarea suplimentară necesară pentru încheierea contractelor, precum și pentru a își exercita ulterior atribuțiile referitoare la asigurarea fondurilor pentru plata facturilor aferente lucrărilor efectuate și care, în baza acestei înțelegeri, a primit suma de 3.990.248,6 lei – au avut ca perioadă de săvârșire intervalul 08 februarie 2005 – 11 iunie 2013, perioadă în care s-a realizat o pluralitate de acte, un act material de pretindere (înțelegerea având loc în februarie 2005 și octombrie 2005) și mai multe acte de primire a sumelor de bani, astfel cum au fost descrise anterior.

Primirea efectivă a sumelor de bani s-a realizat în perioada 21 martie 2006 – 11 iunie 2013, această ultimă dată fiind și momentul de la care curge termenul de prescripție a răspunderii penale.

Totodată, în decizie s-a reținut că fapta inculpatului B constând în aceea că, în aceea că, în perioada 23 decembrie 2009 - 3 septembrie 2010, în calitate de ministru al finanțelor publice, a acceptat promisiunea sumei de 2 milioane de euro de la martorul AI, în calitate de reprezentant al AU, pentru ca, în schimbul acestei sume, să își îndeplinească atribuțiile sale de serviciu într-un mod care să asigure, pe de o parte, finanțarea necesară plății facturilor aferente lucrărilor efectuate la tronsonul de cale ferată București - Constanța și, pe de altă parte, finanțarea necesară plății TVA-ului restant de la lucrările efectuate la tronsonul București - Câmpina și, în perioada noiembrie 2011 - noiembrie 2013, a primit suma de 65.000 de euro, sub forma finanțării proiectului AM – s-a consumat în noiembrie 2013, când a primit suma de 65.000 de euro, sub forma finanțării proiectului AM.

Instanța de apel a examinat apărările formulate de inculpați, în care aceștia au susținut că data săvârșirii infracțiunii de luare de mită este data la care a avut loc acțiunea de pretindere, și nu data primirii sumei de bani cu titlu de mită și a stabilit că infracțiunea de luare de mită săvârșită în modalitățile prevăzute de norma de incriminare, pretindere și primire, este o infracțiune săvârșită în modalitatea unității naturale colective, conținuturile alternative reprezentând trepte succesive, distincte, dar legate între ele de realizarea unui iter criminis, unitatea infracțiunii rămânând neschimbată, chiar dacă între momentele realizării acestor modalități alternative se interpune câte un interval mai mare de timp, astfel că aceasta se consideră săvârșită la data ultimului act de primire a sumei de bani cu titlu de mită.

Aceasta era jurisprudența națională consolidată în timp la momentul pronunțării deciziei nr. 48 din 26 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2022 și, chiar dacă au fost pronunțate câteva decizii izolate de către unele curți de apel sau tribunale, în care s-a arătat că data săvârșirii infracțiunii de luare de mită, săvârșită în modalitatea pretinderii și primirii sumei de bani cu titlu de mită, este data pretinderii, această opinie nu a fost reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție nici în deciziile pronunțate de completurile de 5 judecători, și nici în jurisprudența relevantă publicată.

De altfel, această opinie nu a fost însușită nici la întâlnirile de unificare a practicii judiciare organizate de Institutul Național al Magistraturii la data de 15-16 noiembrie 2023 (Întâlnirea președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel București, 15-16 noiembrie 2023, disponibilă pe https://inm-lex. ro/drept-penal-si-drept-procesual-penal-2/,https://inm-lex.ro/wp-content/uploads/x/12/Minuta-intalnire-judecatori-penal-15-16-noiembrie-2023-Bucuresti.pdf) și nici în jurisprudența relevantă publicată a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește jurisprudența relevantă publicată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Buletinul jurisprudenței. Culegere de decizii pe anul 2023 (https://www.iccj.ro/biblioteca-digitala/publicatii-iccj/buletinul-jurisprudentei/), la pag. 1076-1081 este publicată chiar decizia nr. 48 din 26 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022.

Prin urmare, apreciez că decizia nr. 48 din 26 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022 nu conține niciun element de nelegalitate, cu privire la data săvârșirii infracțiunii de luare de mită în forma pretinderii și primirii succesive ulterioare și cu privire la data de la care se calculează termenul de prescripție a răspunderii penale. Decizia pronunțată în apel de Completul de 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție este concordantă cu dispozițiile legale privind unitatea și pluralitatea de infracțiuni, din partea generală a Codului penal și cu dispozițiile care reglementează infracțiunea de luare de mită, în partea specială a Codului penal și prescripția răspunderii penale, precum și cu practica judiciară de la momentul pronunțării sale.

Cu privire la recursurile în casație formulate de inculpați și de procuror împotriva deciziei nr. 48 din 26 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2022, se impune a fi făcute următoarele precizări:

Recurenții inculpați au declarat recurs în casație în termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei nr. 48 din 26 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală și în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurenții inculpați au invocat de fapt că în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal, motiv pentru care, cu privire la acest caz de casare, recursurile în casație formulate de recurenții inculpați B și A au fost respinse ca inadmisibile (încheierea nr. 82/RC din 15 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023). Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. prevede că hotărârile pronunțate în apel sunt supuse casării dacă în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, nefiind prevăzut și cazul în care în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal, ceea ce au criticat inculpații în recursul în casație declarat.

Aceștia au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., solicitând sesizarea Curții Constituționale.

Astfel, prin încheierea nr. 82/RC din 15 noiembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/1/2023, au fost admise cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., formulate de recurenții inculpați A și B și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Trebuie menționat faptul că, anterior, Curtea Constituțională deja fusese sesizată cu această excepție de neconstituționalitate în mai multe dosare, prima încheiere de sesizare fiind încheierea din 1 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016/a8 al Înaltei Curți de Casație, cu privire la care în data de 18 februarie 2025 a fost admisă excepția de neconstituționalitate, prin decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 11 aprilie 2025. Prin această decizie, instanța de contencios constituțional a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituțională.

În considerentele deciziei Curții Constituționale s-a arătat că lipsa temeiului legal necesar pentru a promova o cale de atac (respectiv cea a recursului în casație), în condițiile în care prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare pronunțată în privința sa în mod greșit nu a fost dispusă soluția încetării procesului penal, are consecința menținerii unei soluții de condamnare nelegală (paragraful 46).

S-a mai subliniat, totodată, în cuprinsul deciziei, importanța căii extraordinare de atac a recursului în casație, care are drept scop îndreptarea erorilor de drept comise de instanțe în soluționarea definitivă a cauzelor penale. În acest sens, doctrina de drept procesual penal atrage atenția asupra caracterului necesar și indispensabil al recursului în casație, arătând că acesta "reprezintă o garanție necontestată pentru o bună împărțire a justiției” (paragraful 47).

Curtea Constituțională a reținut și că finalitatea acestei căi extraordinare de atac poate fi atinsă doar prin asigurarea sa, în mod echitabil, tuturor participanților la procesul penal care au interese legitime în a o promova, respectiv atât procurorului și părții civile, cât și inculpatului. Doar în acest fel dreptul fundamental prevăzut la art. 129 din Constituție, referitor la folosirea căilor de atac, poate fi exercitat cu respectarea principiului egalității armelor, principiu constituțional și convențional ce constituie un element intrinsec al dreptului la un proces echitabil.(paragraful 48)

Prin urmare, este foarte clar faptul că prin admiterea excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a urmărit asigurarea exercitării recursului în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cu respectarea principiului constituțional și convențional al egalității armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil, și nu reanalizarea problemelor de drept substanțial din cauzele soluționate definitiv. O decizie a Curții Constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate își produce efectele în cauzele pendinte, adică în acele cauze în care se judecă fondul cauzelor și nu în acele cauze care au fost soluționate definitiv și în care conflictul juridic de drept penal a fost judecat cu autoritate de lucru judecat.

Pronunțarea acestei decizii a Curții Constituționale a redeschis calea de atac a recursului în casație formulat de inculpații A și B, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care face obiectul prezentei cauze.

O primă observație se impune a fi făcută cu privire la faptul că, așa cum am arătat anterior, decizia Curții Constituționale vizează norme procesuale și nu de drept substanțial, astfel că efectele acestei decizii cu privire la cauzele pendinte nu vizează soluțiile pronunțate în temeiul unor norme de drept penal substanțial prin raportare la momentul pronunțării deciziei Curții Constituționale. Prin urmare, redeschiderea căii de atac extraordinare a recursului în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu presupune reevaluarea dispozițiilor legale de drept material avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei de către instanța de apel, prin raportare la momentul judecării recursului în casație, ci prin raportare la momentul judecării apelului.

O altă observație se impune a fi făcută cu privire la decizia nr. 1/2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 11 aprilie 2025, prezentând relevanță contextul jurisprudențial care a necesitat pronunțarea acestei decizii privind asigurarea unei practici unitare și efectele acestei decizii, în conformitate cu dispozițiile art. 474 alin. (2) și (4) din Codul procedură penală.

Referitor la contextul jurisprudențial, în considerentele deciziei în interesul legii nr. 1/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii se arată următoarele:

Într-o primă orientare jurisprudențială, unele instanțe, interpretând dispozițiile art. 174 și ale art. 154 alin. (2) C. pen., au considerat că data săvârșirii infracțiunilor unice prevăzute de art. 289 C. pen., comise prin realizarea la date diferite a mai multor modalități alternative ale elementului material și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale, este data realizării primei modalități alternative.

În cea de-a doua orientare jurisprudențială, instanțele, în interpretarea dispozițiilor art. 174 și ale art. 154 alin. (2) C. pen., au considerat că data săvârșirii infracțiunilor unice prevăzute de art. 289 C. pen. este data realizării ultimei modalități alternative sau, respectiv, data realizării ultimului act de executare din mai multe, care, reunite, caracterizează o singură modalitate alternativă (de exemplu, data primirii mitei după ce inițial fusese acceptată promisiunea sau data primirii ultimei tranșe din suma de bani ce reprezintă mita), aceasta fiind și data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale.

În urma examenului de jurisprudență efectuat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate o serie de hotărâri care prezintă relevanță pentru problema de drept analizată, ale căror considerente conturează mai multe orientări jurisprudențiale, cu privire la momentul săvârșirii/consumării infracțiunii de luare de mită. Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție menționate la pct. IV.2.42 sunt, în cvasimajoritatea lor, în sensul celei de-a doua orientări jurisprudențiale (doar 2 hotărâri din totalul de 13 prezentate fiind în sens contrar și niciuna pronunțată de Completul de 5 judecători). Mai mult decât atât chiar decizia recurată se numără printre deciziile de speță identificate ca opinie majoritară în sensul celei de- a doua orientări jurisprudențiale, la pct. IV pct.2 pct. 42 din decizia nr. 1/2025 pronunțată în interesul legii.

Deși în cuprinsul deciziei nr. 1/2025 pronunță în recurs în interesul legii se face referire la decizia nr. 85 din 25 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în materie penală în sensul că ar avea o motivare similară cu a celor două hotărâri indicate mai sus în sens contrar, acest fapt nu se regăsește în considerentele deciziei nr.1/2025 pronunțate în recurs în interesul legii.

Astfel, în decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în materie penală, la pagina 33 s-a reținut: „Referitor la momentul săvârșirii infracțiunii se constată că, deși infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului s-a consumat la data actului inițial, de pretindere a unui procent din valoarea contractului ce urma a fi încheiat (dată la care s-a realizat elementul material al traficului de influență în modalitatea normativă a „pretinderii”), actele subsecvente constând în primirea, în mai multe rânduri, a folosului necuvenit pretins, se circumscriu în mod natural laturii obiective a aceleiași infracțiuni.

Aceste acte ulterioare se află în strânsă legătură, obiectiv și subiectiv, cu acțiunea inițială de pretindere, săvârșirea ultimului act de primire având, juridic, semnificația epuizării infracțiunii, moment distinct și ulterior celui al consumării sale. De asemenea, analizând hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și de curțile de apel, anexate recursului în interesul legii formulat de procurorul general, se constată faptul că 7 decizii expuse în anexele I și II sunt în sensul primei orientări jurisprudențiale (de la data pretinderii), și 13 decizii expuse în anexele III și IV sunt în sensul celei de-a doua orientări jurisprudențiale (de la data realizării ultimului act de executare).”

Prin urmare, se poate constata că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în decizia nr. 48 din 26 mai 2023, din dosarul penal nr. x/1/2022, care se circumscrie celei de-a doua orientări jurisprudențiale este perfect legală, fiind în deplină concordanță cu regulile de drept aplicate la momentul pronunțării sale.

Împrejurarea că după circa 2 ani de la pronunțarea acestei decizii definitive, intrate în autoritatea de lucru judecat și în urma căreia persoanele condamnate execută pedepsele aplicate, a fost pronunțată decizia nr. 1/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea unitară a art. 174 și a art. 154 alin. (2) C. pen., prin data săvârșirii infracțiunii și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor unice prevăzute de art. 289 C. pen., în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalități normative ale elementului material, se înțelege data comiterii primei modalități alternative independent de realizarea subsecventă, ulterioară, a mai multor modalități alternative din conținutul infracțiunii și indiferent de intervalul de timp care se interpune între data săvârșirii primei modalități alternative și comiterea unei alte modalități alternative ori între actele care compun acțiunea caracteristică uneia din modalitățile normative de săvârșire a faptei, respectiv data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzătoare unei singure modalități normative”, nu poate conduce la concluzia că hotărârea definitivă, pronunțată anterior acestei decizii date în interpretarea și aplicarea unitară a legii, este nelegală și, implicit, greșită.

În primul rând, în ceea ce privește conținutul hotărârii și efectele deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, reglementate de art. 474 C. proc. pen. se observă că această decizie se dă numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele cauze. Or, decizia nr. 48 din 26 mai 2023 a fost examinată în cadrul recursului în interesul legii, în cuprinsul deciziei nr. 1/2025 .

Prin urmare, decizia pronunțată de instanța supremă în recursul în interesul legii nu atrage niciun fel de efect juridic asupra hotărârilor examinate și, implicit, nici asupra situației juridice a părților interesate. Deciziile de admitere a cererilor de recurs în interesul legii nu constituie temei pentru exercitarea contestației la executare ori pentru exercitarea recursului în casație în cauzele soluționate definitiv anterior pronunțării deciziei pronunțate în recurs în interesul legii.

Curtea Constituțională a statuat că recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau printr-o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, pentru că instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este corespunzătoare din punctul de vedere al dreptului, adică dacă aceasta este conformă cu regulile de drept aplicabile. Spre deosebire de celelalte căi extraordinare de atac – și anume contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, și revizuirea, care urmărește îndreptarea erorilor de judecată – recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile (Decizia nr. 517/2017, Monitorul Oficial nr. 879 din 8 noiembrie 2017).

Or, verificând conformitatea deciziei nr. 48 din 26 mai 2023, pronunțată în dosarul penal nr. x/1/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători cu regulile de drept aplicabile în materia prescripției răspunderii penale în cazul infracțiunilor de luare de mită săvârșite în modalitatea pretinderii și primirii, constat că decizia recurată este legală și că decizia nr. x//2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are efecte asupra acesteia.

Am arătat anterior că regulile de drept aplicate la data pronunțării deciziei nr. 48 din 26 mai 2023 în materia prescripției răspunderii penale în cazul infracțiunilor de luare de mită săvârșite în modalitatea pretinderii și primirii erau exact cele evidențiate în decizia recurată și că acestea erau în concordanță cu dispozițiile art. 154 alin. (2), art. 174 și 289 alin. (1) C. pen., cu jurisprudența statornicită și relevantă a instanțelor de judecată, în frunte cu Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, în doctrină s-a arătat că, instanța de recurs în casație va verifica respectarea legii la judecarea cauzei de instanțele de fond, luând în considerare situația de fapt pe care acestea au reținut-o. Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii atacate. De exemplu, în cazul prescripției răspunderii penale, analiza este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedepse prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport de încadrarea juridică a faptei și legea penală mai favorabilă, stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel. (Tratat de drept procesual penal, Ed. A 4-a, Ed. Hamangiu, 2020 de Grigore Gr. Theodoru).

În prezenta cauză, instanța de fond a reținut cu titlu definitiv situația de fapt și a stabilit că infracțiunea de luare de mită s-a consumat la momentul când s-a primit suma de bani, nu la momentul la care aceasta a fost pretinsă. Prin urmare, această chestiune nu mai poate fi reanalizată în recurs în casație, pentru toate argumentele expuse anterior.

Mai mult decât atât, efectele deciziei nr.1/2025 pronunțată în recurs în interesul legii, nu pot depăși efectele pe care o lege cu același conținut le-ar fi avut în cauza de față, Astfel, dacă s-ar modifica dispozițiile art. 154 alin. (2) sau art. 289 alin. (1) C. pen., în sensul că ar prevedea în mod explicit că infracțiunea de luare de mită săvârșită în modalitatea pretinderii și primirii sumei de bani cu titlu de mită se săvârșește și se consumă la data pretinderii sumei de bani cu titlu de mită și termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la această dată, această lege nu s-ar putea aplica retroactiv asupra hotărârilor definitiv judecate. Dispozițiile art. 595 C. proc. pen., care reglementează înlăturarea sau modificarea pedepsei în cazul intervenirii unei legi penale noi sau a unei decizii a Curții Constituționale, stabilesc măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 4 și 6 C. pen., consecințele penale ale hotărârilor judecătorești definitive încetând la intrarea în vigoare a legii penale noi. În niciun caz, o astfel de situație nu determină stabilirea caracterului nelegal al hotărârii de condamnare pronunțate anterior modificării legii penale.

În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la aplicarea, în recurs în casație, a deciziilor CJUE care excludeau prescripția răspunderii penale, astfel cum rezultă în cele ce urmează:

„(...)Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile(...).” (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, publicată pe www.scj.ro).

„(...) Înalta Curte reține că invocarea incidenței hotărârii nr. C-107/23 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, ulterior admiterii în principiu a căii extraordinare de atac, (...), prin raportare la natura juridică a recursului în casație, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 C. proc. pen., acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalității deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare a procesului penal se poate realiza doar prin raportare la fondul legislativ existent la momentul pronunțării hotărârii recurate. Înalta Curte nu este abilitată să reexamineze în calea extraordinară de atac a recursului în casație hotărârea atacată prin prisma compatibilității acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care decizia a rămas definitivă.„(Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. x/RC/24 octombrie 2023 în dosarul nr. x/118/2015).

Așadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanța analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel, prin raportare la legea reținută prin hotărârea definitivă recurată.

Totodată, chiar dacă recursul în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. s-ar fi judecat cu privire la temeinicia acestuia, la data de 15 noiembrie 2023, atunci când nu era pronunțată decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea acestui text de lege din perspectiva faptului că nu prevedea posibilitatea de a declara recurs în casație atunci când în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal (așa cum s-a arătat anterior, prin încheierea nr. 82/RC din 15 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023 a Înalta Curte de Casație și Justiție au fost respinse ca inadmisibile recursurile în casație ale celor doi inculpați) și nici decizia nr. 1/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluția pronunțată în recurs în casație nu putea fi alta decât de respingere ca nefondate a cererilor de recurs în casație având în vedere că verificarea presupunea „îndreptarea erorilor de drept comise de instanțe în soluționarea definitivă a cauzelor penale” (astfel cum s-a reținut în considerentele deciziei nr. 50/2025 a Curții Constituționale). Or, instanța de recurs în casație nu putea constata „erori de drept” comise de instanța de apel (la data pronunțării acesteia - 26 mai 2023), în ceea ce privește data de la care curge termenul de prescripție în cazul infracțiunii de luare de mită, întrucât, așa cum s-a reținut anterior în prezenta opinie separată, jurisprudența consolidată și relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a curților de apel din țară, până la pronunțarea deciziei nr. 1/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, era în sensul exprimat în decizia recurată din prezenta cauză.

Față de toate aceste considerente, apreciez că se impune respingerea ca fiind nefondate a recursurilor în casație declarate de recurenții inculpați B și A împotriva deciziei nr. 48 din 26 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022.