Military vehicle fraud and fuel diversion: failure to apply clemency statute to embezzlement convictions necessitating penalty re-absorption

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 153 din 23 octombrie 2003, a condamnat pe inculpații:

- colonel (rez.) M.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. și s-a constatat că pedeapsa a fost grațiată integral conform art. 1 din Legea nr. 543/2002;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare, prevăzută de art. 25, raportat la art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și;

- un an și 6 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 25, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele rămase negrațiate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

- civil Z.C.V. la:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și;

- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe un termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 864 din același cod, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca fiecare inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) – d) C. proc. pen.

Au fost anulate înscrisurile falsificate.

Inculpatul M.E. a fost obligat la 331.502.728 lei despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Apărării Naționale din care 90.950.557 lei în solidar cu inculpatul Z.C.V., la aceste sume adăugându-se și dobânda legală calculată la data rămânerii definitive a hotărârii, până la repararea integrală a prejudiciului.

S-a dispus menținerea sechestrului asigurator dispus cu privire la bunurile inculpaților.

S-a reținut că în perioada 5 – 16 octombrie 1998, U.M. 01610 Roman a fost verificată sub aspectul financiar contabil de către reprezentanți a eșalonului superior din cadrul U.M. 02204 Iași. Cu acest prilej au fost verificate și documentele de ieșire în cursă a autovehiculelor acestei unități (foi de parcurs, note de predare – primire, borderouri, etc.).

Controlul a constatat un mare număr de curse efectuate la o balastieră și la mănăstirea M., curse efectuate cu autobasculanta nr. A – 75.511 (condusă de inculpatul Z.C.V.) și de autocamioanele nr. A – 22736 și A – 16240, autovehicole care fuseseră date în responsabilitate numiților G.D. și S.I.

S-a constatat că în perioada ianuarie 1996 – octombrie 1998, din cele 382 curse efectuate nu se justifică un număr de 194 curse, din care 181 au fost efectuate cu autobasculanta A – 75511 pe traseul de la balastieră la unitate și în folosul mănăstirii M., 8 curse au fost efectuate cu autocamionul A – 22736 pentru mănăstirea M., iar 5 curse au fost efectuate pe același traseu cu autocamionul nr. A – 16240.

Pentru cursele menționate, foile de parcurs nu au fost semnate de către șefii de mașini, ci de către inculpatul Z.C.V., acesta din urmă declarând că operațiunea a efectuat-o cu acceptul comandantului unității, respectiv inculpatul colonel (rez.) M.E.

În unele cazuri, inculpatul Z.C.V. a menționat pe foile de parcurs curse fictive pe traseul de la unitate la balastieră și retur, cu scopul de a acoperi cantitatea de motorină scoasă din rezervorul autobasculantei nr. A – 75511, operațiune executată cu aprobarea inculpatului M.E. Motorina a fost dată pentru utilajele din balastieră folosite pentru încărcarea cu nisip și pietriș.

Conducătorul auto, inculpatul Z.C.V., din ordinul inculpatului col. rez. M.E., a efectuat cu autobasculanta nr. A – 75511 un număr de 28 curse la mănăstirea M., producând unității militare o pagubă în valoare de 39.026.402 lei la momentul controlului financiar.

Din ordinul aceluiași inculpat, au mai fost efectuate 80 de curse pentru îndepărtarea molozului și gunoaielor aflate în apropierea unității militare, operațiune necesară, utilă pentru normala funcționare a unității și, evident, neimputabilă vreunei persoane.

Curtea Militară de Apel, prin decizie nr. 22 din 1 aprilie 2004, a admis apelurile declarate de inculpați și, desființând în parte sentința, referitor la latura civilă a cauzei, a modificat cuantumul despăgubirilor civile la care inculpații au fost obligați către partea civilă Ministerul Apărării Naționale.

Astfel, inculpatul M.E. a fost obligat la plata sumei de 75.717.028 lei cu titlu de despăgubiri civile, către Ministerul Apărării Naționale din care, suma de 33.046.524 lei în solidar cu inculpatul Z.C.V., sume la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la 3 noiembrie 1998 și până la achitarea integrală a prejudiciului.

S-a motivat că, în urma casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, s-a efectuat o nouă expertiză contabilă care a stabilit prejudiciul penal la nivelul sumelor la care inculpații au fost obligați.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați și partea civilă Ministerul Apărării Naționale.

Inculpatul M.E. a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d), pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, cum și achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a), pentru celelalte infracțiuni.

Inculpatul Z.C.V. a solicitat reducerea pedepselor la limita minimă prevăzută de lege.

Recursurile inculpaților sunt întemeiate, însă pentru alte considerente.

Vinovăția acestora rezultă din probele administrate în cauză, examinate în amănunt prin hotărârile pronunțate.

Apărarea inculpatului M.E., în sensul că cele 41 de curse efectuate cu autobasculanta în beneficiul mănăstirii M. nu a produs nici un prejudiciu unității, deoarece eșalonul superior a cunoscut și încuviințat efectuarea acestor curse și a beneficiat de o contraprestație din partea mănăstirii (un protocol organizat în favoarea Ministerului Apărării Naționale) sunt fără suport probator. Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că eșalonul superior al unității unde comandant a fost M.E. ar fi aprobat efectuarea curselor în beneficiul mănăstirii sau că ar fi încuviințat compensarea cheltuielilor ocazionate de aceste curse cu cheltuielile vreunui protocol organizat de mănăstire.

Rezultă deci că inculpatul M.E. a dispus în mod abuziv efectuarea acestor curse, așa cum a dispus inculpatul Z.C.V. (fapt recunoscut de acesta) să sustragă carburant din rezervorul autobasculantei pentru a-l folosi la unele utilaje din balastieră, respectiv în alt scop decât cel destinat.

Față de împrejurările în care au fost comise faptele, de gravitatea acestora și de elementele ce caracterizează persoana inculpaților, pedepsele aplicate au fost just individualizate, în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului cât, mai ales, sub aspectul modului de executare.

Este însă de observat, așa cum a susținut procurorul cu ocazia dezbaterii recursurilor, că instanțele au omis să constate că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de delapidare și instigare la infracțiunea de delapidare au fost grațiate integral și condiționat prin Legea nr. 543/2002, motiv de casare prevăzut de art. 3851 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen.

Din acest considerent, recursurile sunt întemeiate, hotărârile pronunțate urmând a fi casate pentru omisiunea constatării grațierii pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpaților (M.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 2151 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. și Z.C.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod).

În urma recontopirii pedepselor negrațiate, inculpații M.E. și Z.C.V. urmează să execute pedepsele cele mai grele, de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare. Totodată, urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, inclusiv dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepselor menționate, pe un termen de încercare de câte 4 ani și 6 luni pentru fiecare inculpat (compus din durata pedepselor la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani stabilit de instanțe).

Referitor la recursul părții civile, Ministerul Apărării Naționale se constată că reprezentantul acesteia a solicitat să se ia act de retragerea recursului fără a prezenta în acest sens o declarație din partea persoanei juridice constituită parte civilă în cauză. Ca atare, acest recurs urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.E. și Z.C.V. împotriva deciziei penale nr. 22 din 1 aprilie 2004 a Curții Militare de Apel București.

Casează decizia menționată, cât și sentința penală nr. 153 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București la 23 octombrie 2003, numai cu privire la omisiunea aplicării Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., pentru ambii inculpați și repune pedepsele în individualitatea lor astfel:

Pentru inculpatul col.(rez.) M.E.:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen.

Pentru inculpatul Z.C.V.:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiate integral și condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului col. (rez.) M.E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului Z.C.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare și un an și 6 luni închisoare aplicate inculpaților:

- col. (rez.) M.E., pentru infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 25, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

- Z.C.V., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare inculpat urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

Menține dispozițiile art. 861 și art. 862 C. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Apărării Naționale împotriva deciziei penale nr. 22 din 1 aprilie 2004 a Curții Militare de Apel București.

Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2004.