Immigration litigation: Mootness of procedural delay complaint after decision communication
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as moot the complaint regarding procedural delay filed by the applicant, ruling that the original request no longer had a valid object. The dispute arose from an immigration case where the applicant challenged the failure of the Second Instance Court to draft and communicate a decision that had annulled the respondent's appeal as improperly stamped, rendering the counter-appeal ineffective. The applicant invoked Article 522 of the Civil Procedure Code to compel the court to take legal measures to eliminate the delay. The decisive legal basis was Article 522 of the Civil Procedure Code, combined with Articles 30 and 32, which require a valid claim (objection) to be maintained throughout the proceedings; since the challenged decision had been drafted and communicated to the parties before the complaint was adjudicated, the factual basis for the complaint ceased to exist, leading to its dismissal without leave for appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 522 din C. proc. civ, art. 30 alin. (1) C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 522 alin. (1) C. proc. civ; Immigration litigation: Mootness of procedural delay complaint after decision communication: De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, vizând, în esenţă, pasivitatea instanţei de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2025
Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 2585 din 14 mai 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul principal declarat de recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş împotriva sentinţei nr. 591 din 24 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat; a constatat că recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 591 din 24 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a rămas fără efect.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 28 august 2025, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe contestaţia privind tergiversarea procesului, prin care petenta A. S.R.L a arătat că decizia anterior menţionată nu a fost redactată şi nici comunicată părţilor.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Asupra excepţiei lipsei obiectului prezentei contestaţii la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente", iar în temeiul art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie."
Prin urmare, una dintre condiţiile necesare pentru exercitarea dreptului la acţiune este cea privind existenţa unei pretenţii, care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei.
De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, vizând, în esenţă, pasivitatea instanţei de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Textele de lege anterior amintite reglementează contestaţia privind tergiversarea procesului ca pe un mijloc procedural specific destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.
Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori, astfel că, în ipoteza admiterii contestaţiei, completul de judecată dispune măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.
În prezenta cauză, pe calea contestaţiei la tergiversare, petenta a solicitat redactarea şi comunicarea Deciziei nr. 2585 din 14 mai 2025, ipoteză care se încadrează în dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine însă că Decizia nr. 2585 din 14 mai 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost redactată la 9 septembrie 2025 şi comunicată părţilor la 19 septembrie 2025.
Astfel, întrucât obiectul demersului judiciar al petentei nu mai subzistă la data soluţionării contestaţiei de faţă, hotărârea fiind comunicată părţilor, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petenta A. S.R.L. în legătură cu dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2025.