Complaint for delay of proceedings dismissed as moot following late service of appellate decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Complete of 5 Judges) dismissed the challenge regarding the delay of proceedings as having become moot, meaning the complainant did not prevail in their specific motion, although the underlying appeal previously dismissed by the Court was maintained as the final outcome. The dispute arose when a party filed a complaint under Article 522 of the Code of Civil Procedure alleging that the final decision from the previous instance had not been drafted or served, despite the case having been adjudicated months prior; however, the court found that the decision had been drafted and served to the parties in September 2025, rendering the claim for procedural correction obsolete. Relying on Articles 30 and 32 of the Code of Civil Procedure regarding the necessity of a live legal interest or claim for standing, and Article 522 regarding the scope of delay complaints, the court ruled that because the object of the judicial demand no longer existed at the time of the hearing, the complaint was dismissed without prejudice to the original judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 522 din C. proc. civ, art. 30 alin. (1) C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 522 alin. (1) C. proc. civ; Complaint for delay of proceedings dismissed as moot following late service of appellate decision: The dispute arose when a party filed a complaint under Article 522 of the Code of Civil Procedure alleging that the final decision from the previous instance had not been drafted or served, despite the case having been adjudicated months prior; however, the court found that the decision had been drafted and served to the parties in September 2025, rendering the claim for procedural correction obsolete. Relying on Articles 30 and 32 of the Code of Civil Procedure regarding the necessity of a live legal interest or claim for standing, and Article 522 regarding the scope of delay complaints, the court ruled that because the object of the judicial demand no longer existed at the time of the hearing, the complaint was dismissed without prejudice to the original judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court applied this provision to dismiss the complaint for delay of proceedings as having become moot, citing it as the legal basis for the procedural mechanism used to challenge the status of the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2025
Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 2453 din 9 mai 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 28/2023 din 10 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 18 august 2025, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe contestaţia privind tergiversarea procesului, prin care petentul a arătat că decizia anterior menţionată nu a fost redactată şi nici comunicată părţilor.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Asupra excepţiei lipsei obiectului prezentei contestaţii la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente", iar în temeiul art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie."
Prin urmare, una dintre condiţiile necesare pentru exercitarea dreptului la acţiune este cea privind existenţa unei pretenţii, care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei.
De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, vizând, în esenţă, pasivitatea instanţei de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Textele de lege anterior amintite reglementează contestaţia privind tergiversarea procesului ca pe un mijloc procedural specific destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.
Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori, astfel că, în ipoteza admiterii contestaţiei, completul de judecată dispune măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.
În prezenta cauză, pe calea contestaţiei la tergiversare, petentul a solicitat redactarea şi comunicarea Deciziei nr. 2453 din 9 mai 2025, ipoteză care se încadrează în dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine însă că Decizia nr. 2453 din 9 mai 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost redactată la 3 septembrie 2025 şi comunicată părţilor la 9 şi 10 septembrie 2025.
Astfel, întrucât obiectul demersului judiciar al petentului nu mai subzistă la data soluţionării contestaţiei de faţă, hotărârea fiind comunicată părţilor, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. în legătură cu dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2025.