Scope of Art. 444 CPC completion: Omission of procedural exceptions from operative part vs. substantive claims

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2025

Asupra cererii de completare, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Decizia a cărei completare se solicită

Prin Decizia nr. 34 din 10 februarie 2025 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins excepţia necompetenţei materiale, invocată de recurentă şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 5395 din 16 noiembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Cererea de completare

La 24 iulie 2025, recurenta a formulat cerere de completare a hotărârii anterior menţionate.

În motivare, a susţinut că în partea introductivă a deciziei s-a menţionat că instanţa ar fi reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiilor invocate; în considerentele deciziei, au fost analizate cele trei excepţii: de necompetenţa materială a completului de 5 judecători, de nulitate a întâmpinării depuse de intimat şi cea de inadmisibilitate a recursului.

Petenta susţine că în dispozitivul deciziei s-a consemnat doar soluţia de respingere a excepţiei necompetenţei materiale invocată de recurentă şi respingerea ca inadmisibil a recursului.

Aşadar, ceea ce reproşează petenta este că dispozitivul conţine doar soluţia asupra excepţiei de necompetenţă, iar nu şi soluţia asupra excepţiilor de nulitate a întâmpinării şi de inadmisibilitate a recursului; în acest sens, petenta solicită completarea dispozitivului cu soluţia şi asupra acestor excepţii.

Apreciază că în această situaţie sunt întrunite prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Completului de 5 judecători

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

"Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a hotărârii judecătoreşti este admisibilă numai atunci când instanţa a omis involuntar a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, adică asupra unei cereri care configurează cadrul procesual dintre părţile litigante din perspectiva obiectului judecăţii. Aşadar, această procedură este stabilită pentru a remedia omisiuni involuntare ale instanţei de judecată, a se asigura astfel o judecată completă a procesului derulat între părţi, cu respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, în sensul soluţionării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză şi care constituie obiectul judecăţii între părţile litigante.

În cauza de faţă, petenta susţine că soluţia dată asupra excepţiilor nulităţii întâmpinării şi inadmisibilităţii recursului nu se regăseşte în dispozitivul deciziei.

Verificând aspectele invocate, Înalta Curte constată că, prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul nr. x/2024, recurenta a invocat excepţia nulităţii întâmpinării, pentru lipsa temeiului de drept, cu referire la art. 205 alin. (2) lit. c) din C. proc. civ.

În motivarea deciziei a cărei completare se solicită, instanţa a analizat excepţia invocată, reţinând că întâmpinarea ar fi fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 490 şi următoarele din C. proc. civ., fiind indicate motivele de fapt şi de drept pe care intimatul şi-a fundamentat apărările, atât în ceea ce priveşte inadmisibilitatea căii de atac declarate de recurentă, cât şi pe fondul acesteia. A constatat că nu se pune problema unei încălcări a cerinţei prevăzute de art. 205 alin. (2) lit. c) din C. proc. civ., care să atragă nulitatea întâmpinării. În plus, s-a reţinut că în C. proc. civ. nu este prevăzută expres sancţiunea nulităţii pentru nerespectarea art. 205 alin. (2) lit. c) sau neindicarea temeiului de drept al întâmpinării. Aşadar, chiar şi în ipoteza în care intimatul nu ar fi îndeplinit aceste cerinţe, nefiind întrunită ipoteza art. 175 C. proc. civ. referitoare la existenţa unei vătămări, această chestiune nu putea fi reţinută ca motiv de nulitate a întâmpinării.

Înalta Curte constată că prin considerentele deciziei au fost analizate aspectele invocate de recurentă, iar împrejurarea că în dispozitiv nu se regăseşte în mod expres măsura nevalorificării excepţiei nulităţii întâmpinării nu este de natură să atragă incidenţa prevederilor art. 444 din C. proc. civ., câtă vreme procedura completării hotărârii, reglementată de acest text de lege, este deschisă exclusiv cu privire la eventuale omisiuni ale instanţei de a soluţiona o cerere principală, accesorie sau incidentală, în sensul art. 30 din C. proc. civ., iar nu în privinţa oricărei solicitări adresate instanţei în cursul derulării procedurii ori a oricărei excepţii invocate în faţa acesteia.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată, de asemenea, că susţinerile petentei nu pot fi circumscrise prevederilor art. 444 din C. proc. civ.

Astfel, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului iar instanţa a procedat la analiza acesteia, cu argumentele ce alcătuiesc considerentele deciziei, prin dispozitiv fiind respins recursul, ca inadmisibil.

Susţinerea petentei, în sensul că prin dispozitiv nu ar fi fost admisă excepţia inadmisibilităţii recursului, ci doar respins recursul ca inadmisibil, deşi reală, nu are valenţele pe care încearcă să i le confere autoarea cererii de completare, prin raportare la prevederile art. 444 din C. proc. civ.

Excepţia de inadmisibilitate este mijlocul procedural de apărare prin care partea interesată, fără a adresa o cerere instanţei, supune analizei acesteia chestiunea admisibilităţii unui demers judiciar, scopul urmărit fiind acela ca cererea părţii adverse să fie respinsă ca inadmisibilă, indiferent dacă este vorba despre o cerere de chemare în judecată ori despre o cale ordinară sau extraordinară de atac. Prin urmare, respingerea ca inadmisibilă a căii de atac este consecinţa valorificării apărărilor formulate pe calea excepţiei invocate. În acest context, nemenţionarea expresă, în dispozitivul deciziei, a valorificării excepţiei, nu afectează acurateţea deciziei atâta vreme cât dispozitivul cuprinde soluţia asupra actului de sesizare a instanţei, adică asupra cererii cu care instanţa a fost învestită, în acord cu exigenţele art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. privind conţinutul dispoozitivului.

Pentru aceste considerentele, Înalta Curte constată că solicitarea petentei nu se circumscrie ipotezei reglementate prin art. 444 din C. proc. civ., nefiind identificate capete de cerere principale sau accesorii ori cereri conexe sau incidentale sau de genul celor prevăzute la alin. (3) al articolului menţionat, asupra cărora instanţa să fi omis a se pronunţa.

În plus, Înalta Curte constată că decizia a cărei completare se solicită este legală şi prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., sens în care va fi respinsă cererea formulată de recurenta A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 34 din 10 februarie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 34 din 10 februarie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2025.