Sufficiency of motivation in wealth verification appeals: unaddressed critiques of agricultural income documentation and expert reports

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.06.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, A. şi Ministerul Finanţelor Publice, în principal anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 5/08.12.2020 emisă de Comisia de verificare a averilor constituită în baza Legii nr. 176/2010 din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi confiscarea diferenţei semnificative în cuantum de 110.371,34 euro şi, în subsidiar anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 5/08.12.2020 şi transmiterea dosarului către Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru efectuarea evaluării averii persoanei cercetate şi administrarea de noi probe.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 811 din 05 mai 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate dar şi cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, A. şi Ministerul Finanţelor Publice.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia, în sensul anulării actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 5/08.12.2020 emisă de Comisia de verificare a averilor constituită în baza Legii nr. 176/2010 din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, urmată de trimiterea cauzei Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea sesizării Curţii de Apel Bucureşti în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996.

În motivarea recursului s-a arătat, subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că sentinta recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, conţinând motive contradictorii.

Recurenta a apreciat că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea excepţiilor şi a apărărilor, respectiv argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei fată de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În speţă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii formulate împotriva ordonanţei de clasare, instanţa de fond s-a rezumat doar la a reda textual dispoziţiile din Legea nr. 115/1996, fără însă să analizeze şi să se pronunţe asupra criticilor formulate de A.N.I. prin cererea de chemare în judecată şi nu a motivat în niciun fel înlăturarea acestor critci.

Astfel, în cuprinsul sentinţei recurate instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la criticile reclamantei referitoare la: - veniturile obtinute de către intimat din agricultură; - borderourile de achiziţie nr. x/01.08.2009 şi nr. y/02.08.2009; - aspectele reţinute prin raportul de expertiză tehnică administrat în cauză.

Instanţa a ales să ignore criticile formulate prin cererea de chemare în judecată, apărările şi probatoriul administrat, astfel că nu şi-a îndeplinit rolul activ şi nu a analizat, în mod complet toate chestiunile deduse judecăţii.

Instanţa nu a examinat, efectiv şi concret, susţinerile privind veniturile obţinute de către intimat din agricultură, precum şi înscrisurile depuse în probaţiune, atât în faţa Comisiei de Cercetare a Averilor cât şi în faţa instanţei de judecată, reţinând doar aspecte generale cu privire la veniturile obţinute de către intimat în anii din cuprinsul perioadei de evaluare, fără a menţiona de unde provin aceste venituri sau dacă acestea au fost sau nu demonstrate ca fiind intrate în patrimoniul intimatului.

Referitor la borderourile de achiziţie nr. x/01.08.2009 şi nr. y/02.08.2009, instanţa a reţinut, în mod nelegal, că reclamanta nu a formulat critici, deşi prin cererea de chemare în judecată, dar şi în faţa Comisiei de Cercetare a Averilor, s-a arătat faptul că există dubii cu privire la legalitatea acestor borderouri ca documente justificative a sumelor de bani presupus intrate în patrimoniul intimatului. Astfel, deşi s-a arătat instanţei că aceste documente nu respectă baza legală şi anume: O.M.F.P. nr. 1027/19.06.2006 privind aplicarea prevederilor art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi produselor procesate din cereale şi O.M.E.F. nr. 3512/27.11.2008 privind documentele financiar-contabile, precum şi faptul că există suspiciuni cu privire la veridicitatea documentelor prezentate şi la încasarea reală a veniturilor respective, instanţa de fond nu a analizat aceste aspecte, iar printr-o singură frază, a trecut peste toate aceste critici formulate.

Mai mult decât atât, se putea constata că la dosar nu există nici un borderou de vănzare a produselor agricole prezentat pentru anul 2002 care să însumeze 115.500 RON, suma înscrisă în raportul de expertiză pentru acest an şi ulterior luată în considerare de către Comisie.

Referitor la aspectele reţinute prin raportul de expertiză tehnică administrat în cauză, recurenta a subliniat faptul că acesta a fost întocmit pe baza unei situaţii multianuale estimată teoretic şi nu a urmărit intrarea, în fapt, a sumelor de bani presupus obţinute din aceste activităţi, în patrimoniul intimatului, iar instanta de fond a analizat sumele de bani menţionate în acest raport de expertiză fără însă să analizeze şi să se pronunţe asupra criticilor vizând inexistenţa probelor din care să rezulte intrarea în patrimoniu a sumelor de bani invocate.

Deşi s-a arătat că din răspunsul expertului la obiecţiuni se constată că acesta a răspuns obiectivului trasat de Comisie, separând veniturile, fiind de acord cu sumele calculate de A.N.I. privind veniturile din salarii, însă a inclus venituri din vânzarea produselor agricole pe anii 2002-2006 care nu sunt justificate cu niciun document, iar instanţa de fond nu a realizat nicio analiză a acestor aspecte.

Din perspectiva cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 şi 18 din Legea nr. 176/2010, ale Legii nr. 176/2010 referitoare Ia declaraţiile de avere şi de interese (Anexa l), precum şi ale art. 44 din Constituţia României.

În mod eronat, instanţa a pornit în analiza criticilor reclamantei de la dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, iar recurenta a subliniat faptul că scopul activităţii de evaluare a averilor este acela de a demonstra dacă între veniturile licite ale persoanei cercetate şi modificările patrimoniale în perioada exercitării funcţiei/demnităţii publice, există diferenţe semnificative, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010. Or, din probatoriul administrat pe parcursul procedurii de evaluare a rezultat că intimatul a dobândit în mod nejustificat o cotă-parte din averea sa, adică veniturile sale nu justifică averea dobândită. Din moment ce Agenţia a demonstrat prin probele administrate că acesta nu pot justifica o parte din averea dobândită, este în sarcina acestuia să răstoarne aceste constatări prin probele pe care le propune, probe care să ateste, fără urmă de îndoială, existenţa sumelor de bani invocate în patrimoniu.

Astfel, în mod eronat şi în lipsa unor probe certe, indubitabile, instanţa de fond a luat în considerare pretinsele sume obţinute din activităţile acgricole, fără însă ca obţinerea acestor sume de bani să fie demonstrată.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, activitatea de evaluare s-a efectuat pentru perioada 01.01.2002 (anul intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului) - 31.12.2010 (ultimul an fiscal pentru care există în dosar informaţii privind veniturile realizate).

În ceea ce priveşte diferenţa semnificativă (în sensul prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010) între modificările intervenite în avere şi veniturile realizate de persoana evaluată, aceasta a fost identificată asffel: - 2004 diferenţă nejustificată 11.941 euro; - 2005 diferenţă nejustificată 40.932,56 euro; - 2006 diferenţă nejustificată 28.796,79 euro; - 2008 diferenţă nejustificată 18.291.98 euro. Total diferenţe nejustificate 110.371,34 euro.

Astfel, deşi a reţinut faptul că ar trebui luate în considerare plusurile obţinute de către intimat în anii anterior identificării diferenţelor nejustificate, în cele din urmă faptul instanţa de fond nu a realizat acest lucru.

Pentru anul 2002, deşi nu a analizat sub nicio formă criticile reclamantei, instanţa a luat în considerare suma de 115.500 RON înscrisă în raportul de expertiză pentru acest an. Pentru anul 2003 s-a menţionat în raportul de expertiză suma de 92.785 RON reprezentând venituri din vânzarea produselor agricole.

Documentul prezentat de către persoana evaluată instituţiei reclamante şi depus la dosarul Comisiei, referitor la veniturile din vânzarea produselor agricole pentru anul 2003, este borderoul de achiziţie nr. x/05.09.2003 în valoare de 227.145.000 RON vechi, denominat 22.715 RON, sumă ce a fost luată în calculul veniturilor anului 2003 de către A.N.I. Această sumă nu a fost luată în considerare de către Comisie, în schimb aceasta a luat în considerare suma 92.785 RON, deşi la dosarul cauzei nu exista niciun document care să justifice diferenţa dintre suma de 92.785 RON şi suma de 22.715 RON, reprezentând venituri din vânzarea produselor agricole pentru anul 2003, instanţa de fond neealizând nicio analiză a acestor aspecte.

Asffel ne aflăm în situatia în care deşi instanţa de fond reţine că ar trebui luate în considerare plusurile obţinute de către intimat în anii anterior identificării diferenţelor nelustificate, acest fapt nu se poate realiza neexistând un calcul si o analiză aferentă anilor 2002 - 2003,

Aceeaşi este situaţia şi pentru perioada următoare:

Pentru anul 2004, în analiza efectuată Comisia de Cercetare ia în considerare, la capitolul venituri, suma de 111.106 RON reprezentând venituri din vânzarea produselor agricole. Documentul depus la dosarul cauzei referitor la veniturile din vânzarea produselor agricole pentru anul 2004 este borderoul de achiziţie nr. x/26.05.2004 în valoare de 43.940.000 RON vechi, denominat 4.394 RON, sumă ce a fost luată în calculul veniturilor anului 2004. Această sumă nu este luată în considerare de către Comisie, în schimb aceasta ia în considerare suma 111.106 RON, deşi la dosarul cauzei nu există niciun document care să justifice diferenţa dintre suma de 111.106 RON şi suma de 4.394 RON, reprezentând venituri din vânzarea produselor agricole pentru anul 2004.

Pentru anul 2005 Comisia de Cercetare ia în considerare, la capitolul venituri, suma de 86.844,60 RON reprezentând venituri din vânzarea produselor agricole. Documentul depus la dosarul cauzei referitor la veniturile din vânzarea produselor agricole pentru anul 2005 este borderoul de achiziţie nr. x/15.12.2005 în valoare de 28.655,20 RON, sumă ce a fost luată în calculul veniturilor anului 2005.

Această sumă nu este luată în considerare de către Comisie, în schimb aceasta ia în considerare suma 86.844,60 RON, deşi la dosarul cauzei nu există niciun document care să justifice diferenţa dintre suma de 86.844,60 RON şi suma de 28.655,20 RON, reprezentând venituri din vânzarea produselor agricole pentru anul 2005.

Pentru anul 2006 Comisia de Cercetare a luat în considerare, la capitolul venituri, suma de 59.290 RON reprezentând venituri din vânzarea produselor agricole. Documentul depus la dosarul cauzei referitor la veniturile din vânzarea produselor agricole pentru anul 2006 este borderoul de achiziţie nr. x/30.06.2006 în sumă de 27.000 RON, sumă ce a fost luată în calculul veniturilor anului 2005. Această sumă nu este luată în considerare de către Comisie, în schimb aceasta ia în considerare suma 59.290 RON, deşi la dosarul cauzei nu există niciun document care să justifice diferenţa dintre suma de 59.290 RON şi suma de 27.000 RON, reprezentând venituri din vânzarea produselor agricole pentru anul 2005.

Astfel, a apreciat recurenta că instanţa de fond nu a administrat nicio probă din care să reiasă că în patrimoniul persoanei cercetate au intrat cu adevărat sumele de bani presupus a fi obţinute din activităţile agricole.

Susţinerile persoanei cercetate trebuie dovedite prin probe certe, indubitabile care să se coroborează în sensul pretins de către persoana cercetată. Astfel de probe certe nu au fost administrate de către Comisia de Cercetare a Averilor şi, ulterior instanta de fond, în privinţa acestei pretinse sume atrase în patrimoniu.

Dubiul ce dăinuie în legătură cu aceste venituri, cu consecinta neprobării, în fapt, a acestora, conduce la concluzia înlăturării din rândul probelor administrate.

În ceea ce priveşte criticile privind borderourile de achiziţie nr. x/01.08.2009 si nr. y/02.08.2009, recurenta a arătat că acestea au fost depuse la dosar de către persoana cercetată A., în original şi în copie "conform cu originalul". Cele două înscrisuri nu corespund, în sensul că pe exemplarul original la rubrica "semnătura de primire a sumei" nu există semnătură, iar pe exemplarul "copie conform cu originalul", la aceeaşi rubrică, există semnătură. Conform legislaţiei contabile în vigoare, borderoul de achiziţie este un document financiar contabil folosit ca document justificativ de înregistrare în contabilitate a valorii bunurilor cumpărate şi se supune unor norme obligatorii de întocmire şi completare.

În opinia recurentei, cele două borderouri, ca de altfel toate borderourile societăţii B. S.R.L., prezentate de intimatul-pârât în vederea justificării veniturilor agricole, nu respectă legislaţia de specialitate în sensul că nu conţin toate informaţiile (număr contract, suma plătită, datele de identificare ale societăţii sau ale producătorului) şi semnăturile obligatorii şi, mai mult decât atât, borderourile aferente anului 2009 sunt întocmite pe formular cod 14-4-13/b şi nu respectă categoria de formular prevăzută de lege pentru achiziţia de cerereale, respectov cod 14-4-13/C care este un formular cu regim special de tipărire, înscriere şi numerotare. Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare, iar cele două borderouri de achiziţie în discuţie ar fi trebuit să fie arhivate în dosarele de evidenţă contabilă a societăţii comerciale.

Astfel, deşi s-a arătat instanţei de fond că aspectele descrise mai sus generează suspiciuni cu privire la veridicitatea documentelor prezentate şi la încasarea reală a veniturilor respective, existând indicii că borderourile ar fi întocmite pro-causa, cu scopul justificării diferenţei semnificative identificate, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare la calculul privind veniturile încasate, aceasta nu a făcut o analiză a acestor documente.

În ceea ce priveste raportul de expertiză tehnică privind veniturile din vânzarea produselor agricole si creşterea animalelor, comercializate în pieţe, târguri, oboare si direct din câmp, recurenta a solicitat a fi avut în vedere faptul că acesta este întocmit pe baza unei situaţii multianuale estimată teoretic şi nu urmăreşte intrarea, în fapt, a sumelor de bani presupus obţinute din aceste activităţi, în patrimoniul persoanei cercetate. De asemenea, concluzia raportului nu se fundamentează pe niciun fel de analiză propriu-zisă, nu există situaţii concrete pe ani calendaristici (având în vedere anii de dobândire a suprafeţelor de teren şi alţi factori), nu există o trimitere la datele statistice care au fost utilizate la elaborarea raportului de expertiză. Din răspunsul expertului la obiecţiunile formulate, se constată că acesta a răspuns obiectivului trasat de Comisie separând veniturile, fiind de acord cu sumele calculate de A.N.I. privind veniturile din salarii, însă a inclus venituri din vânzarea produselor agricole pe anii 2002-2006 care nu sunt justificate cu niciun document. Astfel, în mod greşit instanţa de fond s-a raportat la cele menţionate de către expertul desemnat, chiar dacă aceste menţiuni cu privire la obţinerea unor sume de bani din activităţi agricole nu sunt justificate de nicio altă probă depusă la dosarul cauzei.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

În esenţă, reluând şi detaliind apărări formulate şi în faţa instanţei de fond, intimatul a apreciat că hotărârea recurată respectă standardele de motivare şi nu este rezultatul unei interpretări eronate a normelor de drept material incidente, recurenta nereuşind să dovedească faptul că averea persoanei evaluate în perioada analizată a fost una nejustificată, prin raportare la dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. a) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

La data de 23.03.2011, în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu în lucrarea nr. 38049/A/II/23.03.2011, cu privire la faptul că numitul A. a acumulat în perioada evaluată (1.01.2002 - 31.12.2010) o avere ce depăşeşte veniturile realizate, iar prin raportul de evaluare întocmit a fost identificată o diferenţă semnificativă între modificările intervenite în avere şi veniturile realizate de persoana evaluată şi soţia sa, în sumă de 557.318,82 RON echivalentul a 153.336 euro.

În dosarul constituit pe rolul Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba testimonială, dispunându-se şi efectuarea expertizelor de specialitate agricolă şi contabilă. După parcurgerea procedurii reglementate de art. 102 - 103 din Legea nr. 115/1996, aceeaşi Comisie de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, prin Ordonanţa nr. 5/08.12.2020, clasarea sesizării formulate de Agenţia Naţională de Integritate în temeiul dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 115/1996, apreciind că nu se identifică o diferenţă semnificativă în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010, provenienţa bunurilor fiind justificată.

Recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs împotriva soluţiei Curţii de Apel Bucureşti de respingere a acţiunii în anulare formulate în privinţa Ordonanţei nr. 5/08.12.2020, calea de atac astfel promovată fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Obligaţia instanţei de a motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, întrucât nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Din analiza sentinţei ce face obiectul prezentului recurs, rezultă că această hotărâre nu corespunde exigenţelor expuse în paragrafele anterioare, împrejurare ce atrage incidenţa în cauză a cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se observă, astfel, că în considerentele sentinţei atacate prima instanţă a redat situaţia veniturilor şi cheltuielilor din perioada evaluată, a constatat că există o diferenţă între raportul A.N.I. şi raportul de expertiză întocmite în cauză, că în perioada evaluată familia A. a obţinut venituri mai mari decât cheltuielile, iar raportat la momentele la care au fost efectuate cheltuieli, au existat sumele necesare, fiind avute în vedere atât veniturile din anul respectiv cât şi soldurile anilor anteriori, precum şi faptul că nu există diferenţe semnificative în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010 între venituri şi cheltuieli.

De asemenea, dintre argumentele reclamantei apreciate ca fiind lipsite de temei legal, instanţa a răspuns punctual doar celor vizând borderourile societăţii B. S.R.L. (subliniind că în faţa Comisiei, reprezentantul reclamantei nu a formulat critici în privinţa acestor), precum şi modul de calcul al diferenţei dintre venituri şi cheltuieli.

Din cuprinsul acţiunii în anulare formulate de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate reiese însă faptul că aceasta a formulat o serie mai amplă de critici de nelegalitate în privinţa Ordonanţei nr. 5/08.12.2020, a căror analiză concretă nu se regăseşte în hotărârea atacată cu recurs.

Astfel, Înalta Curte reţine caracterul fondat al susţinerii recurentei referitoare la nemotivarea hotărârii, constatând că prima instanţă nu a verificat şi nu a răspuns motivat criticilor formulate prin acţiunea dedusă judecăţii, cu referire punctuală la următoarele aspecte şi dovezi invocate în cauză:

- borderourile de achiziţii nu respectă legislaţia relevantă, în scopul valorificării lor ca document justificativ;

- în categoria veniturilor aferente anilor 2002-2006 detaliate în raportul de expertiză tehnică privind veniturile din vânzarea produselor agricole şi creşterea animalelor, au fost incluse şi valorificate de expert sume care nu sunt justificate de niciun document: - pentru anul 2002 nu există niciun document care să justifice suma de 115.200 RON; - în anul 2004 nu s-au depus documente care să justifice suma de 111.106 RON; - pentru anul 2005 există o diferenţă de sumă, de la 28.655 RON (justificată cu documente) până la 86.844 RON, care nu a fost dovedită cu niciun document; - în anul 2006, diferenţa dintre suma dovedită şi cea identificată de Comisie ca fiind venit din activităţi agricole nu este dovedită.

Se constată, astfel, că instanţa de fond nu a dezlegat criticile de nelegalitate formulate, deşi în această materie, a cauzelor vizând controlul averilor conform Legii nr. 115/1996, tocmai acesta este rolul instanţei - de a determina, în concret, prin calcule detaliate, cuantumul sumei nejusticate, dacă aceasta există şi de a concluziona dacă se depăşeşte suma limită pentru care venitul este apreciat ca nejustificat.

Or, în raport cu principiile fundamentale ale procesului civil, soluţionarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esenţiale ale raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum acestea au fost relevate prin actul de sesizare a instanţei, instanţa de recurs neputând face o evaluare a probatoriului direct în calea de atac.

Prin urmare, prima instanţă a cercetat doar parţial fondul pricinii, o serie de critici din acţiunea reclamantei negăsindu-şi soluţionarea în cadrul sentinţei atacate, împrejurare care determină incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte constată, totodată, că nu se mai impune examinarea celorlalte critici subsumate de către recurentă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, cu atât mai mult cu cât parte dintre susţineri vizează aspecte ce ţin de soluţionarea pe fond a cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 811 din 05 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 20 februarie 2025.