FSA enforcement of personal liability for board chairman’s refusal to add shareholder proposal to AGM agenda in violation of statutory transmission rules

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 14.05.2019, înregistrată sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi Electroargeş S.A. au solicitat în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară:

- anularea în tot a deciziei nr. 1160/26.09.2018 emisă de către ASF, prin care prin care A. a fost amendat cu suma de 15.000 RON, decizia fiind publicată pe site-ul ASF, fără anonimizarea datelor cu caracter personal ale reclamantului;

- anularea în tot a deciziei nr. 1366/08.11.2018 emisă de către ASF, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei nr. 1160/26.09.2018;

- obligarea ASF la modificarea textului deciziei publicate pe site-ul ASF în sensul publicării informaţiei privind formularea căii de atac;

- obligarare pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

1.2. Prin sentinţa nr. 685 din 30.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes şi admisă acţiunea formulată de reclamanţi., cu consecinţa anulării deciziei nr. 1160/26.09.2018 şi a decizia nr. 1366/08.11.2018 de soluţionare a cpntestaţiei şi obligarea pârâtei la modificarea deciziei publicate pe site-ul instituţiei în sensul publicării informaţiei privind formularea căii de atac.

1.3. Prin decizia nr. 1677 din 22 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a verifica dacă cererea de suplimentare a ordinii de zi introdusă de către acţionarul B. întrunea condiţiile legale (cuantumul deţinerii solicitantului, respectarea termenului de formulare, propunerile au caracter licit şi sunt de competenţa respectivei AGA), dacă refuzul de convocare a consiliului de administraţie era justificat sau nu şi, în măsura în care nu era justificat, dacă acest refuz este imputabil sau nu intimatului, preşedintelui acestui consiliu, intimatul A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1328 din 22 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulate de reclamanţii A. şi Electroargeş S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1328 din 22 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi Electroargeş S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În susţinerea recursului, se invocă încălcarea prevederilor art. 501 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la limitele rejudecării după casare, susţinându-se că instanţa de fond a omis să analizeze un motiv esenţial de anulare a actelor administrative contestate, deşi această obligaţie a fost stabilită în mod expres prin decizia de casare nr. 1677/22.03.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit acestei decizii, instanţa de rejudecare era ţinută să verifice dacă cererea de completare a ordinii de zi, formulată de acţionarul B., respecta condiţiile de formă şi termen prevăzute în convocatorul Adunării Generale a Acţionarilor, respectiv: transmiterea în original, prin curier, la sediul societăţii şi respectarea termenului de 15 zile de la publicarea convocării.

În fapt, cererea acţionarului a fost depusă tardiv şi necorespunzător, fiind înregistrată la poarta societăţii abia la data de 12.04.2018, fără a fi transmisă prin curier, ceea ce contravine cerinţelor imperative din convocator.

Prin urmare, instanţa de fond, ignorând această verificare, a încălcat limitele rejudecării stabilite prin decizia de casare, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nerespectarea obligaţiei de rejudecare impusă de instanţa de casare echivalează cu încălcarea unei norme de procedură a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii.

În privinţa motivului de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se invocă aplicarea greşită a normele de drept material incidente, instanţa reţinând în mod eronat existenţa contravenţiei prevăzute de art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi art. 127 alin. (1) lit. c) (i) din Legea nr. 24/2017, în condiţiile în care cererea acţionarului B. nu a fost formulată conform procedurii stabilite în convocatorul AGA.

În absenţa îndeplinirii cerinţelor de formă şi termen, nu se putea naşte obligaţia de completare a ordinii de zi, iar refuzul nu putea fi calificat ca o încălcare a dispoziţiilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

De asemenea, recurenţii susţin că instanţa de fond a ignorat cerinţele imperative din convocatorul AGA, care impuneau ca cererile de completare a ordinii de zi să fie transmise în original, prin curier, la sediul societăţii, în termen de 15 zile de la publicarea convocării. Aceste cerinţe sunt conforme cu dispoziţiile art. 193 din Regulamentul ASF nr. 5/2018 şi nu pot fi ignorate sau eludate de acţionari, cu atât mai mult cu cât acestea au fost impuse în mod justificat de societate, în contextul unor suspiciuni de fraudă în adunările generale - suspiciuni confirmate prin Ordonanţa Parchetului din 20.09.2021.

Acceptarea unei cereri formulate în afara procedurii stabilite ar fi condus la încălcarea principiului egalităţii între acţionari, consacrat de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, şi ar fi expus societatea riscului de anulare a hotărârilor AGA.

De asemenea, recurenţii-reclamanţi susţin că aplicarea unei sancţiuni contravenţionale preşedintelui consiliului de administraţie în nume personal, este nelegală, întrucât fapta imputată - refuzul de completare a ordinii de zi - a fost săvârşită în exercitarea unui mandat, în numele şi pe seama persoanei juridice S.C. Electroargeş. Se invocă dispoziţiile art. 2009 şi art. 2012 C. civ., care consacră principiul că mandatarul acţionează în interesul şi pe seama mandantului, precum şi art. 218 C. civ., potrivit căruia actele juridice ale organelor de administrare sunt, în drept, actele persoanei juridice. Totodată, se arată că, potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, persoana juridică răspunde contravenţional doar în cazurile expres prevăzute de lege, ceea ce exclude răspunderea personală a reprezentantului pentru fapte săvârşite în cadrul exercitării mandatului.

În concluzie, recurenţii consideră că instanţa de fond a ignorat regimul juridic al reprezentării şi a calificat în mod eronat conduita reclamantului A. ca fiind personală, deşi aceasta a fost exclusiv expresia voinţei societăţii pe care o reprezenta. Astfel, orice eventuală răspundere contravenţională ar fi trebuit să fie angajată în sarcina persoanei juridice, nu a mandatarului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamanţilor ca nefondat, formulând apărări cu privire la fiecare dintre motivele de casare invocate.

II. Considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, de apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile expuse din perspectiva ipotezei de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile recurenţilor nu pot fi primite.

Potrivit textului normativ invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de procedură ordine publică şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, cât şi încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil care nu pot fi subsumate altor cazuri de casare reglementate în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în speţă nu pot fi identificate astfel de încălcări prin prisma modului în care instanţa de fond a soluţionat cauza, în rejudecare.

Recurenţii-reclamanţi invocă încălcarea prevederilor art. 501 alin. (3) C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond nu ar fi respectat limitele rejudecării stabilite prin decizia de casare nr. 1677/22.03.2022, în sensul că nu a analizat dacă cererea de completare a ordinii de zi formulată de acţionarul B. respecta cerinţele de formă şi termen impuse prin convocatorul AGA.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de fond, după casare, "va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată".

În speţă, decizia de casare a stabilit în mod expres că instanţa de rejudecare trebuie să verifice dacă cererea de completare a ordinii de zi întrunea condiţiile legale prevăzute de art. 92 din Legea nr. 24/2017 (cuantumul deţinerii solicitantului, respectarea termenului de formulare, propunerile au caracter licit şi sunt de competenţa respectivei AGA).

Contrar susţinerilor recurenţilor, instanţa de fond a analizat aceste aspecte în detaliu, reţinând că acţionarul B. deţinea o participaţie de 10,21% din capitalul social; cererea a fost transmisă în termenul legal, inclusiv prin mijloace electronice; propunerile aveau caracter licit şi erau de competenţa AGA. Instanţa a interpretat dispoziţiile legale incidente, inclusiv art. 92 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, care permite transmiterea cererii fie prin curierat, fie prin mijloace electronice, fără a impune cumulativitatea acestor modalităţi.

Prin urmare, nu se poate reţine că instanţa de fond a ignorat limitele rejudecării sau că ar fi omis analiza unui motiv esenţial.

Dimpotrivă, hotărârea recurată reflectă o examinare completă şi conformă cu dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., astfel că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În temeiul motivului de casareprevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că instanţa fie a denaturat sensul textelor de lege aplicabile speţei, în litera sau în spiritul lor, fie le-a aplicat greşit în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.

Analizând punctual criticile formulate de recurenţi, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestora.

2.1. Cu privire la nelegalitatea sancţiunii contravenţionale

Prin Decizia A.S.F. nr. 1160/26.09.2018, recurentul-reclamantul A. a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 15.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, "(6) În cazurile în care exercitarea dreptului prevăzut la alin. (3) lit. a) determină modificarea ordinii de zi a adunării generale comunicate deja acţionarilor, societatea face disponibilă o ordine de zi revizuită, folosind aceeaşi procedură ca şi cea utilizată pentru ordinea de zi anterioară, înainte de data de referinţă a adunării generale a acţionarilor, aşa cum este definită aceasta prin reglementările A.S.F., precum şi cu respectarea termenului prevăzut la art. 1171 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, astfel încât să permită celorlalţi acţionari să desemneze un reprezentant sau, dacă este cazul, să voteze prin corespondenţă."

Recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, întrucât cererea acţionarului B. nu ar fi fost formulată conform procedurii stabilite în convocatorul AGA (transmiterea "prin curier " în original către Electroargeş), iar refuzul de completare a ordinii de zi nu putea fi calificat ca o contravenţie.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 92 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 stabilesc două modalităţi alternative de transmitere a cererilor: prin curierat sau prin mijloace electronice. Acestea sunt norme imperative, care nu pot fi restrânse prin acte interne ale societăţii, cum este convocatorul.

Instanţa de fond a constatat că cererea a fost transmisă prin fax şi e-mail, în termenul legal, îndeplinind astfel condiţiile prevăzute de lege. Refuzul de a include cererea pe ordinea de zi, deşi aceasta era valabil formulată, constituie o încălcare a prevederilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată, în acord cu judecătorul fondului, că recurentul-reclamant a nesocotit prevederile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, faptă ce constituie contravenţie conform dispoziţiilor art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea 74/2015.

2.2. Referitor la imposibilitatea derogării de la convocator

Recurenţii-reclamanţi au susţinut că cerinţele din convocatorul AGA, care impuneau transmiterea cererii în original, prin curier, erau conforme cu art. 193 din Regulamentul ASF nr. 5/2018 şi nu puteau fi ignorate.

Înalta Curte reţine că, deşi societatea poate stabili formalităţi interne pentru organizarea AGA, acestea nu pot contraveni dispoziţiilor legale imperative. Art. 193 din Regulamentul ASF permite impunerea unor cerinţe proporţionale pentru identificarea acţionarilor, dar nu justifică restrângerea modalităţilor de exercitare a drepturilor prevăzute de lege.

Cerinţa de transmitere exclusivă prin curier nu poate fi considerată proporţională, în condiţiile în care legea permite şi utilizarea mijloacelor electronice. Acceptarea cererii formulate prin fax şi e-mail nu aduce atingere principiului egalităţii între acţionari, ci dimpotrivă, asigură exercitarea efectivă a drepturilor conferite de lege.

Argumentul privind riscul de anulare a hotărârilor A.G.A. este speculativ şi nu poate justifica ignorarea unei cereri valabil formulate. În concluzie, instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale, iar critica recurenţilor este nefondată.

2.3. În ceea priveşte identificarea greşită a subiectului activ al contravenţiei

Recurenţii-reclamanţi au susţinut că sancţiunea contravenţională nu putea fi aplicată reclamantului A. în nume personal, întrucât acesta a acţionat ca mandatar al societăţii.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 141 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, preşedintele consiliului de administraţie are atribuţia de a convoca consiliul, de a stabili ordinea de zi şi de a informa membrii. Neconvocarea consiliului în vederea includerii unei cereri valabil formulate de un acţionar calificat constituie o omisiune imputabilă preşedintelui, care a împiedicat exercitarea drepturilor acţionarilor.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2017 includ expres membrii consiliului de administraţie printre subiecţii activi ai contravenţiilor. În acest context, reclamantul A., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, este responsabil pentru neconvocarea consiliului şi, implicit, pentru neadoptarea şi nepublicarea ordinii de zi revizuite.

Invocarea dispoziţiilor C. civ. privind mandatul nu exonerează de răspundere contravenţională, întrucât fapta a fost săvârşită în exercitarea atribuţiilor proprii, iar art. 219 alin. (2) C. civ. prevede că faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celor care le-au comis.

În concluzie, instanţa de fond a identificat corect subiectul activ al contravenţiei, iar sancţiunea aplicată este legală.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi Electroargeş S.A. şi A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenţii-reclamanţi Electroargeş S.A. şi A. împotriva sentinţei nr. 1328 din 22 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.