Recusal of judges: failure to disclose hearing notes and grant adjournment does not prove objective lack of impartiality

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

La data de 24.10.2023 intimata A. S.R.L., a formulat cerere de recuzare a judecătorilor completului 4 CSA, prin care a solicitat admiterea cererii de recuzare şi, în consecinţă, soluţionarea cauzei nr. 1327/117/2023 de către un alt complet al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ si fiscal.

În susţinere, intimata a invocat dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13, art. 44 alin. (1) şi art. 46 C. proc. civ.

Intimata a arătat că, la termenul de judecată din 19.10.2023, judecătorii care compun completul de judecată, fără a respecta garanţiile fundamentale, nu au admis cererea de amânare în vederea luării la cunoştinţă şi a formulării apărărilor în scris necesare în vederea soluţionării cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de recuzare a judecătorilor completului 4CSA.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L..

În motivare, a arătat că la termenul de judecată din 19.10.2023 completul nu a admis cererea de amânare în vederea luării la cunoştinţă şi a formulării apărărilor în scris. Recurenta pârâta UAT Şaru Dornei a formulat note de şedinţă cu înscrisuri ataşate, depuse la 17.10.2023, cu mai puţin de 2 zile înainte de termenul din 19.10.2023, note care nu au fost comunicate nici la termen, menţionându-se că acestea pot fi accesate online. Recurenta a susţinut că nu i s-a respectat dreptul la apărare, că cererea de recuzare a fost respinsă de judecători recuzaţi de către societate în alte dosare.

A mai învederat că aprecierea că s-a amânat pronunţarea, aşa încât petenta să fi putut să îşi exprime punctul de vedere cu privire la notele scrise nu este de natură a garanta respectarea drepturilor procesuale şi procedurale încălcate.

Totodată a susţinut că judecătorii recuzaţi nu au aşteptat pronunţarea soluţiei de recuzare, ci, în aceeaşi zi cu termenul care s-a fixat pentru analizarea cererii de recuzare, s-a şi pronunţat asupra recursului pe fond.

4. Apărările formulate în cauză

Nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă, deşi neindicat în mod expres în cuprinsul cererii, este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia:

"casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanţei de recurs este limitată de situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) şi art. 488 C. proc. civ.

Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greşită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că:

"(3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reţine că în cauză S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a respins ca nefondată cererea de recuzare a judecătorilor, membri ai completului 4CSA, instanţa de fond aplicând în mod greşit dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13, art. 44 alin. (1) şi art. 46 C. proc. civ., care reglementează instituţia recuzării, precum şi dispoziţiile art. 8 şi art. 14 C. proc. civ. în ceea ce priveşte încălcarea egalităţii de arme şi principiul contradictorialităţii, faţă de faptul că prima instanţă a respins solicitarea de comunicare a notelor de şedinţă şi de amânare a cauzei.

Criticile petentei cu privire la suspiciunea lipsei de imparţialitate a completului au vizat încadrarea în motivul de la art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivele privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 42 pct. 13 din C. proc. civ., Înalta Curtea reţine că acest text reglementează un caz de incompatibilitate a judecătorului în care există elemente, altele decât cele reglementate expres prin art. 42 pct. 1-12 din C. proc. civ., ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Referitor la cele două dimensiuni ale principiului imparţialităţii, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a reţinut că:

"imparţialitatea magistratului, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). […]imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47)."

Judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, soluţionează litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Concret, faptul că judecătorul a respins cererea de comunicare a notelor de şedinţă, care puteau fi consultate în dosarul electronic şi a respins cererea de amânare a cauzei pentru a se lua cunoştinţă de notele scrise, însă cu amânarea pronunţării pentru ca partea să poată lua cunoştinţă de notele de şedinţă şi să depună răspuns cu privire la acestea până la pronunţarea soluţiei nu poate fi reţinut ca motiv de incompatibilitate, raportat la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, (art. 124-129 din Constituţia României).

Aşa cum în mod corect s-a reţinut de prima instanţă, în ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., criteriul general pentru excluderea unui judecător de la soluţionarea unei cauze este o anumită percepţie rezonabilă de subiectivism, care se măsoară prin standardul obiectiv al observatorului rezonabil, important fiind dacă din perspectiva acestuia temerile că un anumit judecător ar fi lipsit de imparţialitate pot fi considerate ca justificate.

Or, în cauză, judecătorul fondului a apreciat în mod just că cererea de amânare a petentei a fost respinsă motivat de completul de judecată arătându-se că "notele de şedinţă au fost depuse în data de 17.10.2023, părţile au primit parola de acces, putând studia orice înscrisuri prin intermediul dosarului electronic. De asemenea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 nu există obligaţia de a se comunica separat aceste note de şedinţă, iar hotărârile ataşate notelor de şedinţă reprezintă practică judiciară, în care intimata A. S.R.L. a avut calitatea de parte. Prin urmare nu se justifică amânarea judecării cauzei pentru acest considerent. Mai mult, notele de şedinţă cuprind apărări care au fost formulate şi prin întâmpinare, apărări formulate în raport cu cele solicitate prin acţiunea introductivă."

Fiind o excepţie de la obligaţia judecătorului de a soluţiona cauzele în care a fost desemnat să judece, cazurile de incompatibilitate a acestuia trebuie întotdeauna interpretate restrictiv, ţinându-se seama de nivelul rezonabil de încredere în sistemul de justiţie, corolar al sistemului de obligaţii profesionale şi deontologice, de recrutare şi numire a magistraţilor, de răspunderi şi garanţii de care este ţinut judecătorul, respectiv de care beneficiază atât judecătorul, cât şi justiţiabilul, potrivit legii.

Or, recurenta-reclamantă nu a adus dovezi pentru a contrazice prezumţia de imparţialitate a judecătorilor, iar instanţa fondului a subliniat în mod corect că nu se poate reţine nicio nicio încălcare a principiului contradictorialităţii şi al egalităţii armelor sau a dreptului de apărare, prin necomunicarea notelor de şedinţă, atâta timp cât acestea erau facil accesibile părţilor prin accesarea dosarului electronic.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu sunt fondate, iar criticile formulate nu au caracterul unor veritabile critici cu privire la sentinţă, ci reprezintă reiterarea aceloraşi susţineri din faţa instanţei de fond, simpla nemulţumire a părţii nefiind suficientă pentru a justifica necesitatea reformării încheierii din această perspectivă.

Prin raportare atât la prevederile C. proc. civ. referitor la regimul incompatibilităţilor (art. 41 şi urm.), cât şi la criteriile proprii de natură să garanteze misiunea judecătorului (independenţa şi imparţialitatea, cea dintâi fiind condiţia celei de-a doua) stabilite de Curtea Europeană, în lumina art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine în cauză dovedirea vreunui caz de incompatibilitate.

Se constată, astfel, că încheierea recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.