Renewal of driving instructor certificate: applicability of police officer exemption to ongoing qualification versus mandatory professional improvement courses under OMT 733/2013

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 27.03.2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. şi Agenţia Teritorială ARR- Iaşi, obligarea acestora din urmă la eliberarea atestatului de instructor auto în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 195/2002 şi la plata salariului retroactiv de care a fost privat prin refuzul eliberării atestatului de instructor auto.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 60/2024 din 26 februarie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. şi a obligat reclamantul să achite pârâtului Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română suma de 1158 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare transport şi cazare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 60/2024 din 26 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal

În motivare, recurentul-reclamant a arătat că în intervalul 24.11.2007-02.03.2022 a fost instructor auto atestat, fără să fi fost necesară şcolarizarea şi susţinerea examenului de atestare, motivat de activitatea anterioară din cadrul IPJ Iaşi în intervalul 1985-2007, fapt confirmat de atestatele de pregătire profesională emise de ARR.

A apreciat că prin refuzul de eliberare a atestatului profesional pentru instructor auto se aduce atingere drepturilor şi intereselor sale legitime astfel cum au fost reglementate prin disp. O.U.G. nr. 195/2002, pârâta făcând trimitere la Normele privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto aprobate prin OMT nr. 733/2013, însă fără a lua în considerare dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 23 alin. (6) şi (7).

A arătat recurentul reclamant că în martie 2022 a ieşit la pensie, iar ulterior deciziei de pensionare a formulat cerere pentru reînoirea atestatului de instructor auto.

A apreciat că textul de lege privind condiţia ca solicitantul să îşi fi desfăşurat activitatea neîntrerupt în ultimii 10 ani în structurile poliţiei rutiere nu poate fi interpretată ca fiind vorba de ultimii 10 ani de la data introducerii cererii privind eliberarea ultimului atestat. Atestatul a fost eliberat şi reînoit în intervalul 2007-2022 tocmai pentru că îndeplinea fără dubii condiţiile impuse de art. 23 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare invocat de recurentul-reclamant este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia:

"casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanţei de recurs este limitată de situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) şi art. 488 C. proc. civ.

Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greşită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că:

"(3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analizând cererea de recurs, întâmpinarea formulată în cauză şi sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Înalta Curte reţine că reclamantul A. a îndeplinit în perioada 20.02.1985 - 31.03.2007 funcţia de agent de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi. După ieşirea la pensie, în intervalul 24.11.2007 - 02.03.2022 a fost beneficiarul unor atestate de pregătire profesională pentru a desfăşura activitatea de instructor auto şi profesor de legislaţie rutieră, obţinute în temeiul art. 23 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 12.09.2022, reclamantul a solicitat obţinerea/reînnoirea atestatului de instructor auto, însă cererea sa, înregistrată cu nr. x/13.09.2022 a fost respinsă prin adresa din 29.09.2022 motivat de faptul că atestatul se poate elibera doar după promovarea examenului aferent tipului de curs, conform Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto aprobate prin Ordinul M.T nr. 733/2013.

Apreciind răspunsul oferit ca fiind un refuz nejustificat reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată în care a susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 195/2002, are dreptul de a obţine atestat de instructor auto fără a fi necesară susţinerea unui examen, întrucât anterior a avut calitatea de poliţist în cadrul structurii de poliţie rutieră.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a constatat că reclamantul a îndeplinit prima condiţie în sensul că a avut calitatea de subofiţer şi agent de poliţie în perioada 20.02.1985 - 31.03.2007 şi şi-a desfăşurat activitatea în cadrul structurii de poliţe rutieră, însă, având în vedere că încetarea activităţii a avut loc în anul 2007, nu a fost îndeplinită cealaltă condiţie, respectiv cea a perioadei de activitate neîntreruptă de 10 ani socotită de la data încetării calităţii de poliţist. Judecătorul fondului a reţinut că cele două condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, respectiv a dispoziţiile art. 23 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 şi OMT nr. 733/2013, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit art. 23 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 "pot fi atestaţi ca profesori de legislaţie sau instructori auto pentru pregătirea practică, fără şcolarizare şi susţinerea examenului de atestare, poliţiştii rutieri cu grad de ofiţer cărora le-au încetat raporturile de serviciu şi care şi-au desfăşurat activitatea neîntrerupt în ultimii 10 ani în structurile poliţiei rutiere".

Înalta Curte reţine că reclamantul a beneficiat deja de prevederile art. 23 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, la eliberarea atestatului de profesor de legislaţie rutieră din anul 2007, iar după atestarea profesională iniţială sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733 din 25 aprilie 2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, a Programei de şcolarizare, precum şi privind condiţiile şi obligaţiile pentru pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, respectiv dispoziţiile art. 13 alin. (1), conform cărora:

"Reînnoirea atestatului de instructor auto sau profesor de legislaţie rutieră se face numai în condiţiile absolvirii cursului de perfecţionare profesională."

Se constată că, deşi prevederile art. 23 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 invocate de recurentul - reclamant reprezintă o excepţie de la regula instituită prin OMT nr. 733/2013, totuşi, prin aceste norme legiuitorul a reglementat doar această situaţie, respectiv obţinerea atestatului (iniţial), situaţia reînnoirii acestuia fiind reglementată doar de dispoziţiile OMT nr. 733/2013, astfel că, aplicarea prevederilor art. 23 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, nu exclude aplicarea prevederilor din OMT nr. 733/2013, pentru reînnoirea atestatului de profesor de legislaţie rutieră, fiind două situaţii diferite, scopul reglementării condiţiilor necesare pentru reînnoirea atestatului, fiind acela al verificării periodice a cunoştinţelor în domeniu a persoanelor ce îşi doresc să îşi continue activitatea de profesor de legislaţie rutieră.

Prin reglementarea avută în vedere, legiuitorul a apreciat că un ofiţer de poliţie rutieră care şi-a desfăşurat activitatea neîntrerupt în ultimii 10 ani în structurile Poliţiei Rutiere are cunoştinţele profesionale necesare obţinerii atestatului (iniţial) de profesor de legislaţie rutieră, astfel încât nu se mai impune absolvirea de către acesta a unui curs de pregătire profesională şi promovarea unui examen de atestare, însă pentru reînnoirea atestatului, legiuitorul nu a mai reglementat nicio excepţie pentru respectivele persoane, apreciindu-se aşadar necesar ca şi acestea să urmeze un curs de perfecţionare profesională şi verificare a cunoştinţelor lor printr-un examen.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 60/2024 din 26 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 60/2024 din 26 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.