Ecolabel funding cessation annulled for lack of reasoning; Rabla Plus contract reinstated and reimbursements ordered

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor/Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea Deciziei nr. 29/22/03.2023 prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022, prin care s-a aprobat sistarea finanţării producătorului validat A. S.R.L. cu sistem de propulsie electric-hibrid, în cadrul Programului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic (denumit generic Rabla PLUS) şi restituirea sumelor acordate cu titlu de ecotichet în cadrul programului Rabla Plus, pentru comercializarea autovehiculelor B. electric hibrid şi a dobânzii legale de referinţa a BNR calculate la data plăţii, precum şi împotriva Notificării de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023 prin care s-a solicitat restituirea sumelor în cuantum de 293.888,61 Ron.

Totodată, reclamanta a solicitat repunerea părţilor contractului de finanţare nr. x/03.04.2020, în situaţia anterioară emiterii acestor acte contestate şi obligarea pârâtei la continuarea efectuării plăţii cererilor de decontare depuse de producătorul validat A. în cadrul programului Rabla Plus pentru comercializarea autovehiculelor B. electric hibrid, până la data semnării actului adiţional din 16.01.2023, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 245/CA/2023 din 20 decembrie 2023, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Administraţia Fondului pentru Mediu precum şi cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevedrilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004.

Motivaţia este vădit nelegală având în vedere faptul că în speţă sunt incidente şi deplin aplicabile prev. art. 2 alin. (1) lit. n) Legea 554/2004, iar pe de altă parte excluderea aplicabilităţii lor prin referire la norme de ordin procedural care reglementează strict formal atribuţiile şi procedura de adoptare a unor acte administrative în general nu are relevanţă în dosar.

Motivaţia nu este relevantă şi este străină de natura pricinii dat fiind faptul că instanţa nu a fost investită cu privire la legalitatea finanţărilor acordate, ci dimpotrivă, cu retragerea unor finanţări legale care corespund tuturor condiţiilor stabilite de însăşi pârâta intimată, deoarece acest fapt este incontestabil, finanţările fiind legale şi în concordanţă cu scopul urmărit prin însuşi programul rabla plus iniţiat de intimată.

În opinia recurentei, problema care trebuia analizată de judecător era cea de îndreptare a unei erori umane/materiale care s-a strecurat în cererea de finanţare şi care s-a perpetuat de pârâta-intimată prin nerezolvarea ei, situaţie care a reprezentat ulterior izvorul adoptării deciziei nr. 827/2022. Însă, în mod cu totul nelegal, aproape întreaga motivare a instanţei de fond are ca bază doar eroarea materială strecurată în Cererea de validare, ca fundament al adoptării deciziei nr 827/2022, cu ignorarea totală a celorlalte argumente care evidenţiază conduita onestă în cadrul contractului şi conduita pro-activă în identificarea unei soluţii la situaţia apărută.

Astfel, în condiţiile în care însăşi AFM şi-a încălcat propria obligaţie legală de a clarifica eroarea care nu ţinea de fondul programului Rabla Plus, sesizată imediat, nu a încadrat în mod corect cererea, nu a solicitat nici un fel de lămuriri şi mai mult, nu a răspuns cererilor de clarificare şi a derulat în deplină cunoştinţă de cauză, timp de 2 ani fără obiecţiuni programul, aprobând toate dosarele recurentei, constatarea de către aceeaşi autoritate a existenţei unor nereguli/erori, la aproximativ 2 ani de la încheierea contractului şi derularea programului fără obiecţiuni, echivalează cu invocarea propriei turpitudini (culpe juridice), mai ales în condiţiile în care recurenta nu a ascuns, în vreun fel, nici o informaţie ori document faţă de pârâtă.

Recurenta mai consideră că hotărârea a fost dată şi cu aplicarea greşită a prevederilor contractuale prevăzute la art. 4 lit. k), art. 104 prin prisma încălcării prevederilor art. 1517 C. civ. şi art. 178 alin. (2) C. proc. civ., art. 1170, art. 1266 C. civ.

Motivaţia este greşită şi nelegală având în vedere că eroarea aşa cum ea este definită de lege, poate aparţine societăţii dar doar în ceea ce priveşte redactarea cererii iniţiale, însă perpetuarea situaţiei care a condus la adoptarea deciziei contestate nu o reprezintă această eroare, ci lipsa răspunsului la notificarea transmisă la data de 11.05.2020 la care nu s-a primit nici un răspuns, care conduce la o culpă din partea intimatei şi o nerespectare a contractului din partea AFM.

Recurenta mai arată că neîncheierea actului adiţional la contractul nr. x/N/03.04.2020 nu i se datorează ci se datorează pârâtei care nu a răspuns la notificarea prin care s-a solicitat rezolvarea acestui neajuns formal (referitor la modul de formulare inexactă a noţiunii de autovehicul electric hibrid în cadrul programului Rabla Plus).

Contrar susţinerilor greşite din hotărârea recurată prin care instanţa de fond susţine că nu s-a fi solicitat încheierea unui act adiţional scris, văzând rezultatul validării incomplete a dosarului, la data de 13.04.2020 recurenta arată că a solicitat, printr-o solicitare transmisă la adresa x@x.ro, sprijin pentru rezolvarea acestei situaţii, respectiv găsirea unei modalităţi de a îndrepta situaţia creată de eroare, astfel încât să poată comercializa toate autovehiculele incluse în cererea de validare depusă de societate, inclusiv cele hibrid, care în sintagma completă ar fi fost electric-hibrid, dar care din punct de vedere al sistemului lor de propulsie sunt perfect eligibile conform ghidului de finanţare a programului.

De asemenea, recurenta susţine că la data de 08.05.2020, a revenit cu aceeaşi solicitare, pe care a transmis-o coordonatorului Programului.

La data de 11.05.2020, AFM, prin Coordonatorul programelor Rabla şi Rabla Plus, pârâta confirmă practic cele prezentate.

Prin acelaşi răspuns, AFM a comunicat că, pentru soluţionarea situaţiei şi în vederea validării facturilor în aplicaţie, este necesar să transmită AFM şi o notificare/adresă oficială, asumată de reprezentatul legal, prin intermediul căreia să se clarifice asocierea mărcii cu sistemul de propulsie şi denumirea mărcii din COC, respectiv să se identifice autovehiculele B. care în COC nu apar doar cu menţiunea B. la categoria marcă şi să fie identificat sistemul de propulsie ale acestor autovehicule şi, totodată, i s-a recomandat să transmită notificarea către responsabilul de proiect.

Astfel fiind, recurenta, la data de 09.06.2020, a trimis responsabilului desemnat de AFM - C., notificarea/adresa elaborată conform îndrumărilor din răspunsul primit de la coordonatorul Programului, în care a fost indicat clar că autovehiculele invalidate sunt electric-hibrid.

Recurenta mai invocă încălcarea de către instanţa de fond şi aplicarea greşită a principiului de drept administrativ care reglementează "răspunderea autorităţii publice pentru greşelile funcţionarului public".

Având în vedere că toate informaţiile şi documentele au fost prezentate deschis şi transparent, încă din momentul depunerii cererii în anul 2020, având în vedere că pentru verificarea curentă a fiecarei informaţii şi a fiecărui dosar, AFM a avut acces la aceleaşi informaţii ca şi acelea pe care le deţinea încă din anul 2020, toate falsele şi pretinsele motive de nelegalitate sunt nefondate şi nu reprezintă nimic altceva decât o "neasumare a răspunderii" care este contrară principiului mai sus enunţat.

În altă ordine de idei, recurenta susţine că hotărârea recurată încalcă şi nu este în concordanţă cu principiul proporţionalităţii definit de Codul administrativ.

De asemenea, recurenta susţine că a invocat nelegalitatea actului administrativ pentru lipsa motivării, cu privire la care instanţa de fond s-a pronunţat în mod nelegal, deoarece actul precizează doar faptul că motivul care a stat la baza emiterii deciziei îl reprezintă nerespectarea clauzelor contractului nr. x N/03.04.2020, respectiv comercializarea autovehiculelor B. cu sistem de propulsie electric-hibrid ". În realitate, din simpla lecturare a Deciziei nr. 827/20.12.2022 rezultă că nu există nici o motivare în fapt şi în drept a deciziei adoptate, nu există nici un raţionament logico-juridic urmat pentru adoptarea acestei decizii, menţiunile pe care le face instanţa de fond nu pot constitui decât o încercare nelegală de suplinire a unei motivări inexistente, care să provină de la intimata AFM şi, pe cale de consecinţă, nu pot echivala cu validarea Deciziei nr. 827/2022 ca fiind motivată.

Astfel, precizează că decizia conţine o singură pagină în cuprinsul căreia se regăsesc 3 puncte, niciunul dintre acestea nefăcând referire la vreo motivare de fapt, şi nici la vreo reglementare legală sau contractuală, iar notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023 nu are aptitudinea de a se constitui în motivarea Deciziei Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022.

În opinia recurentei, instanţa de fond foloseşte un raţionament greşit şi cu privire la motivul de nelegalitate privitor la faptul că Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 este nelegală şi pentru că prin conţinutul sau încalcă prevederile Ghidului şi Contractului.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru considerentul că se reţine în mod nelegal ca argument al respectării procedurii prealabile sancţionării, notificarea din data de 16.01.2023, act emis ulterior adoptării deciziei contestate 827/2022.

Recurenta arată că nu a existat, anterior emiterii Deciziei nr. 827/2022 nici o corespondenţă/notificarea prealabilă cu privire la executarea defectuoasă sau neexecutarea culpabilă a clauzelor contractuale şi nici o punere în întârziere cu privire la o pretinsă nerespectare a contractului.

Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 şi Notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023 nu evidenţiază motivele emiterii actelor administrative, ci doar menţionează anumite obligaţii din cuprinsul Contractului de participare fără însă a se arăta în concret cum a fost încălcat contractul.

Anterior emiterii celor două acte atacate, AFM nu a uzat de prevederile legale aplicabile pentru clarificarea aspectelor constatate ca fiind neconforme sau pentru solicitarea de informaţii suplimentare în acest sens şi nu a respectat prevederile contractuale, prevăzute la art. 5, pct. 5.7, care o obligau să notifice apariţia unui caz de culpă şi să permită înlăturarea acestuia, anterior luării unei decizii.

Un aspect esenţial este acela că pârâta a considerat validate şi a recunoscut dreptul de a comercializa autovehiculele electric-hibrid în cadrul Programului, dovadă fiind însuşi faptul că, începând din anul 2020, toate cererile de decontare, cuprinzând această categorie de autovehicule, au fost plătite timp de 2 ani.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a depus în anul 2020 cerere de validare în Programul privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic (denumit generic Rabla PLUS), cu intenţia de a comercializa autovehicule electrice şi hibrid, înţelegând aici orice tip de autovehicul hibrid (inclusiv cele denumite electric -hibrid), în cadrul acestui Program.

Înalta Curte reţine că în cererea de validare în Programul Rabla PLUS a fost completat doar cuvântul "hibrid", în loc de sintagma "electric hibrid", la mai multe dintre autovehiculele cu sistem de propulsie electric hibrid pentru care a fost solicitată aprobarea de comercializare, societatea având însă intenţia clară de comercializare atât a autovehiculelor electrice cât şi electric hibrid, mai ales că din indicarea tipului de autovehicul rezultă clar că acestea sunt electric hibrid, ambele făcând obiectul aceluiaşi Program.

În şedinţa din 31.03.2020 Comitetul Director al AFM a aprobat dosarul fără autovehiculele care figurau în cererea de validare ca fiind hibrid, deşi ele erau şi sunt perfect eligibile în cadrul programului, conform tipului de propulsie al acestora, doar pe considerentul că nu s-a formulat sintagma completă "electric hibrid".

Autoritatea pârâtă nu a respins dosarul, ci doar a precizat că autovehiculele hibrid formează obiectul unui alt program de finanţare, sens în care a şi încheiat un contract distinct înregistrat sub nr. x/2020 în baza unui dosar de validare depus în cadrul acestui al doilea Program (Rabla CLASIC).

Nici de această dată pârâta nu a solicitat clarificări în sensul de a preciza dacă prin termenul de hibrid din cererea de validare în acest program, se înţelege de fapt " electric-hibrid" şi nici nu a încadrat autovehiculele în aceasta categorie.

Astfel fiind, recurenta-reclamantă a arătat că a avut deplina convingere că a solicitat şi a acoperit prin cererea sa întreaga gama de autovehicule nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic, acesta fiind scopul programului de finanţare.

Văzând rezultatul validării incomplete a dosarului său, la data de 13.04.2020 reclamanta a solicitat, printr-o solicitare transmisă la adresa x@x.ro, sprijin pentru rezolvarea acestei situaţii, respectiv găsirea unei modalităţi de a îndrepta situaţia creată de eroare, astfel încât să poată comercializa toate autovehiculele incluse în cererea de validare depusă de societate, inclusiv cele hibrid, care în sintagma completă ar fi fost electric hibrid, dar care din punct de vedere al sistemului lor de propulsie sunt perfect eligibile conform ghidului de finanţare a programului, însă pârâta nu a dat niciun răspuns la cererea reclamantei din 13.04.2020.

De asemenea, la data de 08.05.2020 recurenta-reclamantă a revenit cu aceeaşi solicitare, pe care a transmis-o coordonatorului Programului,.

La data de 11.05.2020, Administraţia Fondului pentru Mediu, prin Coordonatorul programelor Rabla şi Rabla Plus, i-a comunicat următoarele:

- în aplicaţia informatică destinată gestionării Programului au apărut invalidări la anumite facturi introduse de reclamantă, motivul fiind "marcă incorectă";

- din certificatele de conformitate ale autovehiculelor respective rezultă că marca introdusă în aplicaţie a fost corectă, alături de alte iniţiale aferente autovehiculelor;

- sistemul de propulsie al autovehiculelor ale căror facturi au fost introduse în aplicaţie este cel aprobat prin contractul semnat între AFM şi societatea reclamantă.

Prin acelaşi răspuns, Administraţia Fondului pentru Mediu a comunicat că, pentru soluţionarea situaţiei şi în vederea validării facturilor în aplicaţie, este necesar să transmită AFM şi o notificare/adresa oficială, asumată de reprezentatul legal, prin intermediul căreia să se clarifice asocierea mărcii cu sistemul de propulsie şi denumirea mărcii din COC, respectiv să se identifice autovehiculele B. care în COC nu apar doar cu menţiunea B. la categoria marcă şi să fie identificat sistemul de propulsie al acestor autovehicule.

Recurenta-reclamantă a trimis responsabilului desemnat de Administraţia Fondului pentru Mediu notificarea/adresa elaborată conform îndrumărilor din răspunsul primit de la coordonatorul Programului, în care a fost indicat clar că autovehiculele invalidate sunt electric-hibrid.

Ulterior, AFM i-a solicitat să transmită notificarea şi în original pentru a i se da număr de înregistrare la dosar, lucru pe care recurenta-reclamantă l-a făcut.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a participat şi a derulat în mod curent şi continuu Programul, comercializând atât autovehicule electrice, cât şi electric hibrid, iar cel mai important aspect este acela că pârâta a validat şi acceptat la plată, începând cu luna septembrie 2020, absolut toate cererile de decontare cuprinzând respectivele autovehicule electrice şi electric-hibrid.

În noiembrie 2022, noul responsabil din partea AFM în timpul derulării raporturilor juridice curente dintre părţi, fără să existe absolut nicio modificare în procedura de decontare şi plată folosită timp de doi ani, a contactat telefonic reprezentanţii reclamantei în legătură cu o Cerere de decontare din aprilie 2022 şi a solicitat informaţii cu privire la un pretins act adiţional pentru autovehiculele electric-hibrid.

Cu această ocazie, i s-a adus la cunoştinţă recurentei-reclamante că ultimele facturi aferente autovehiculelor electric-hibrid nu pot fi validate şi plătite, dacă nu se întocmeşte un act adiţional scris pentru introducerea acestora în contractul de participare nr. x/2020.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă în luna decembrie a anului 2022 a transmis reprezentantului Administraţiei fondului pentru Mediu o adresă pentru solicitarea întocmirii actului adiţional, care trebuia doar să îndrepte pur şi simplu o eroare materială, nefiind afectat sub nici o formă fondul raportului contractual deja executat de toate părţile şi nici programul şi condiţiile de eligibilitate ale autovehiculelor, iar în luna ianuarie 2023 a transmis AFM actul adiţional semnat de către împuternicitul reprezentantului legal al recurentei-reclamante.

La data de 30.01.2023 recurenta-reclamantă a primit Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 şi Notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, soluţie pe care Înalta Curte nu o împărtăşeşte.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 29/22.03.2023 se precizează că motivul care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 827/20.12.2022 îl reprezintă nerespectarea clauzelor contractului nr. x/N/03.04.2020, respectiv comercializarea autovehiculelor B. cu sistem de propulsie electric-hibrid.

Înalta Curte constată întemeiată critica recurentei-reclamante prin care arată că din analiza Deciziei nr. 827/20.12.2022 rezultă că nu există nici o motivare în fapt şi în drept a deciziei adoptate, nu există nici un raţionament logico-juridic urmat pentru adoptarea acestei decizii, menţiunile pe care le face pârâta în încercarea suplinirii unei motivări inexistente, neputând echivala cu o motivare a Deciziei nr. 827/2022.

Instanţa de control judiciar reţine că un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Instanţa reaminteşte că motivarea unui act administrativ are două laturi esenţiale, respectiv indicarea textelor legale aplicabile situaţiei date, precum şi, în al doilea rând, indicarea împrejurărilor de fapt pe baza cărora s-a reţinut aplicabilitatea acelor texte legale.

În privinţa obligaţiei autorităţilor administrative de a-şi motiva deciziile, instanţa observă că, potrivit art. 31 alin. (2) din Constituţia României, "autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.".

De asemenea, conform art. 1 alin. (3) din Constituţia României, "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.".

Or, în condiţiile în care autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condiţiile în care deciziile acestor autorităţi sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susţine că este permisă absenţa motivării explicite a actului administrativ atacat.

Motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Ea reprezintă o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiţie a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absenţa acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipseşte de orice eficienţă controlul judecătoresc al actelor administrative şi pune destinatarul actului în imposibilitate de a se apăra.

Pe de altă parte, art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alin. (1) şi (2) din acest articol, (1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii. (2) Acest drept include în principal: (a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere; (b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial; (c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.".

Date fiind aceste obligaţii, instanţa apreciază că absenţa motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare şi a încălcare a obligaţiei constituţionale a autorităţilor administrative de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.

Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri în concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate, şi anume: îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

Înalta Curte precizează că obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate a acestuia unanim acceptată atât pe plan intern, cât şi la nivelul dreptului unional.

Motivarea actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Din examinarea Deciziei nr. 827/2022 emisă de pârâtă rezultă că autoritatea nu a prezentat raţionamentul pentru care a luat această decizie, iar instanţa de fond a examinat superficial susţinerile recurentei-reclamante, cu privire la nemotivarea deciziei.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că autovehiculele electric-hibrid comercializate de către A. în cadrul Programului, de la momentul aprobării acestora de către AFM şi până în prezent, se încadrează în prevederile Ghidului de finanţare şi au primit garanţia eligibilităţii prin parcurgerea întregului circuit de avizare şi aprobare a cererilor de decontare depuse de recurenta-reclamantă.

Plata, de către AFM, a cererilor de decontare depuse de către A. nu a prejudiciat în vreun fel Fondul pentru mediu, ţinând cont că toate autovehiculele au fost şi sunt eligibile, iar documentele justificative au fost în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Înalta Curte, contrar argumentelor instanţei de fond, consideră că se impune admiterea acţiunii având în vedere şi faptul că nu s-a produs niciun prejudiciu, sumele decontate au fost folosite în spiritul şi litera contractului, niciun terţ nu a fost prejudiciat.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre neîntemeiată şi nelegală, motiv pentru care o va casa.

Faţă de soluţia pronunţată, Înalta Curte va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamantă, va anula Decizia nr. 29/22/03.2023, Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 şi Notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023, va obligă pârâta la continuarea efectuării plăţii cererilor de decontare depuse de producătorul validat A. în cadrul programului Rabla Plus pentru comercializarea autovehiculelor B. electric hibrid, până la data semnării actului adiţional din 16.01.2023.

Totodată, va obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 1.463 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 245/CA/2023 din 20 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor/Administraţia Fondului Pentru Mediu.

Anulează Decizia nr. 29/22/03.2023, Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 şi Notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023.

Obligă pârâta la continuarea efectuării plăţii cererilor de decontare depuse de producătorul validat A. în cadrul programului Rabla Plus pentru comercializarea autovehiculelor B. electric hibrid, până la data semnării actului adiţional din 16.01.2023.

Obligă intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu la plata sumei de 1463 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei.