Promotion validation during appeal renders challenge moot; initial annulment quashed.

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia înregistrată iniţial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, iar pe rolul Curţii de Apel Braşov - la data de 05.12.2022, prin declinarea competenţei materiale de soluţionare, conform deciziei civile nr. 5091/02.11.2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii anularea parţială a Hotărârii nr. 1064/06.09.2021, adoptată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri în sensul validării rezultatului final obţinut de aceasta la concursul de promovare efectivă a judecătorilor şi, în consecinţă, la adoptarea dispoziţiei de promovare efectivă la Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Reclamanta a invocat şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 48 din Hotărârea nr. 1073/03.12.2018 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4 din 16 ianuarie 2023 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Dispune anularea parţială a art. 1 din Hotărârea nr. 1064/16.09.2021 a secţiei pentru Judecători a C.S.M., în ce priveşte dispoziţia de amânare a validării concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie cu privire la candidatul având codul 1095.

Dispune obligarea C.S.M., secţia pentru Judecători, prin preşedinte, să emită o hotărâre de validare a rezultatului final al concursului de promovare a judecătorilor - desfăşurat în perioada aprilie- august 2021, cu privire la candidatul având codul 1095 - A..

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 462 şi art. 463 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare Ia momentul introducerii acţiunii) şi art. 51 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1348/2019, prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor.

În motivarea recursului, expunând situaţia de fapt, recurentul a arătat că urmare a adresei nr. x/13 septembrie 2021 a Direcţiei resurse umane şi organizare a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară şi Biroul grefa secţiilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au comunicat că faţă de intimata-reclamantă a fost exercitată acţiunea disciplinară.

În acest context, secţia pentru judecători a procedat la o analiză a consecinţelor pe care existenţa unor sesizări în materie disciplinară împotriva unor magistraţi le poate avea din perspectiva validării examenului de promovare efectivă în funcţii de execuţie la instanţele superioare.

Ca prim aspect, secţia pentru judecători a reţinut că formularea unei sesizări în materie disciplinară, în sine, nu este de natură a produce consecinţe din perspectiva validării concursului de promovare la instanţele superioare, acest fapt neputând conduce la alte consecinţe decât cele ale demarării verificărilor prealabile.

Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 (în vigoare la momentul emiterii actului administrativ atacat), aspectele semnalate prin sesizare erau supuse unor verificări prealabile pentru a se stabili dacă existau indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, verificări ce trebuiau realizate într-un anumit termen.

Secţia a reţinut că procedura verificărilor prealabile reprezintă doar o etapă a sotuţionării unei sesizări referitoare la săvârşirea unei abateri disciplinare de către un judecător sau procuror, însă aceasta nu poate fi încadrată ca făcând parte integrantă din procedura disciplinară demarată împotriva unui magistrat şi, pe cale de consecinţă, nu poate avea repercusiuni din perspectiva validării examenului de promovare în funcţii de execuţie la instanţele superioare.

Situaţia este însă diferită în cazul în care cercetarea disciplinară a fost demarată faţă de unul dintre magistraţi, dispunându-se prin rezoluţia inspectorului judiciar admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii (cum este şi cazul intimatei-reclamante), întrucât o asemenea ipoteză se încadrează în noţiunea de procedură disciplinară, ce a fost demarată tocmai ca urmare a faptului că s-a stabilit că existau suficiente indicii ale săvârşirii unor abateri disciplinare, fiind fără putinţă de tăgadă faptul că acestea erau susceptibile a produce reale efecte cu privire la validarea concursului de promovare efectivă a magistraţilor la instanţele superioare. Aşa cum a stabilit şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul deciziei civile nr. 234/07.06.2021 pronunţate de Completul de 5 judecători, etapele privind cercetarea disciplinară, exercitarea acţiunii disciplinare soluţionarea acţiunii disciplinare fac parte din procedura disciplinară, iar nu etapa verificărilor prealabile.

În concluzie, a apreciat recurentul că etapa verificărilor prealabile demarată ca urmare a unei sesizări în materie disciplinară nu poate avea consecinţe directe şi imediate, însă, contrar celor reţinute de instanţa de fond, demararea cercetării disciplinare sau, mai mult, exercitarea acţiunii disciplinare, ca etape integrante ale procedurii disciplinare, pot avea aptitudinea de a temporiza exercitarea unor drepturi referitoare la cariera magistraţilor.

Revenind la situaţia concretă, trebuie reţinut că faţă de intimata-reclamantă (a cărei cerere de înscriere la concursul de promovare efectivă fusese declarată admisă) a fost exercitată acţiunea disciplinară, dosarul aflându-se la momentul adoptării Hotărârii nr. 1064/16.09.2021 pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară.

Prin urmare, cu referire la situaţia intimatei-rectamante, trebuie constatat că era necesar ca situaţia acesteia să fie lămurită în condiţiile în care procedura disciplinară era în curs de derulare, acest aspect având relevanţă din perspectiva verificării conduitei acesteia din ultimii 3 ani, în conformitate cu rigorile impuse prin dispoziţiile art. 462 alin. (1) şi art. 463 din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la momentul emiterii hotărârii şi al introducerii cererii de chemare în judecată), contrar aprecierilor instanţei de fond.

În acest context, în mod corect a apreciat secţia pentru judecători că faţă de intimata-reclamantă se impunea măsura amânării validării rezultatelor obţinute la concursul de promovare efectivă până la lămurirea definitivă a situaţiei sale disciplinare, aceste aspecte prezentând relevanţă din perspectiva condiţiei referitoare la conduita magistratului în 3 ani anterior participării la concurs, în acord cu dispoziţiile art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat.

A aprecia că secţia pentru judecători nu putea dispune amânarea validării până la lămurirea definitivă a situaţiei juridice a intimatei-reclamante ar fi condus la golirea de conţinut a prevederilor din cadrul art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 si, în esenţă, la eludarea scopului pentru care au fost prevăzute de legiuitor, respectiv lipsa sancţiunilor disciplinare pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie la instanţe superioare pentru fapte săvârşite în perioada supusă analizei.

Contrar celor reţinute de instanta de fond, recurentul a apreciat că cerinţa legală referitoare la conduita magistratului din ultimii 3 ani trebuie să fie respectată pe toată durata defăşurării concursului, încălcarea acesteia urmând să atragă consecinţe pe planul validării rezultatelor obţinute.

Această concluzie se desprinde din interpretarea literală a cerinţelor stabilite de legiuitor în cadrul art. 462 din Legea nr. 303/2004, respectiv din distincţia terminologică pe care însuşi legiuitorul o face în cadrul aceluiaşi articol între conceptul de participare" şi cel de "înscriere". Astfel, spre deosebire de condiţiile stabilite în cuprinsul art. 462 alin. (1) din actul normativ menţionat (inclusiv conduita magistratului în ultimii 3 ani) necesare pentru participarea la concursul de promovare efectivă şi care trebuie respectate pe durata întregii durate de desfăşurare a concursului, condiţia vechimii din cadrul art. 44 alin. (3), la care face trimitere art. 462 alin. (2) din aceeaşi lege, se raportează doar la data înscrierii la concurs.

Aşadar, ceea ce se analizează este conduita candidaţilor pe întreaga perioadă a desfăşurării examenului, existenţa unei acţiuni disciplinare în această perioadă impunând amânarea validării rezultatelor obţinute până la lămurirea definitivă a situaţiei disciplinare a intimatei-reclamante.

Totodată, trebuie avut în vedere faptul că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporţionalităţii între interesul public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire şi măsurile individuale dispuse în exercitarea competenţei ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare. Cu alte cuvinte, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit autorităţii publice se raportează Ia scopul legii, iar respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit competenţei legale a autorităţii publice.

Din această perspectivă, contrar celor apreciate de instanţa de fond, secţia pentru judecători nu s-a îndepărtat de ta scopul legii şi nu a acţionat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere atunci când a dispus amânarea validării rezultatelor obţinute de intimata-reclamantă până ia lămurirea definitivă a situaţiei sale disciplinare. Dimpotrivă, hotărârea a cărei anulare se solicită a fost adoptată în limitele competenţelor legale ale secţiei pentru judecători în materia carierei magistraţilor prevăzute în cadrul art. 40 alin. (1) lit. h) şi p) din Legea nr. 317/2004 şi cu respectarea scopului urmărit de legiuitor la edictarea dispoziţiilor art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În acest context, interpretarea instanţei de fond ar conduce la situaţia în care o sancţiune disciplinară să rămână fără efecte ca urmare a faptului că a rămas definitivă după validarea rezultatelor la concursul de promovare efectivă în urma căruia intimata-reclamantă a promovat efectiv la curtea de apel, o asemenea interpretare echivalând cu eludarea dispoziţiilor normative, fiind de natură să contribuie la ineficacitatea răspunderii disciplinare a magistratilor.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, singura modalitate de preîntâmpinare a unei astfel de consecinţe era amânarea validării concursul de promovare efectivă în privinţa candidaţilor faţă de care exista o acţiune disciplinară pendinte cum este şi situaţia intimatei-reclamante, această amânare operând până la momentul definitivării acţiunii disciplinare. De altfel, legea trebuie înterpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, fiind necesar ca modalităţile juridice de interpretare a unei norme legale să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor. Or, scopul urmărit de legiuitor prin edictarea prevederilor art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 rezidă în responsabilizarea corpului magistraţilor care trebuie să adopte o conduită ireproşabilă pe tot parcursul exercitării funcţiei, inclusiv în cazul promovării la instanţele superioare.

Prin edictarea normei s-a urmărit atingerea dezideratului potrivit căruia în cadrul instanţelor superioare să poată promova doar acei judecători cu un standard de conduită ireproşabil. Prin urmare, nu se poate nega faptul că, în realitate, textul de lege menţionat urmăreşte să asigure promovarea în cadrul instanţelor superioare acelor judecători care nu se fac vinovaţi de săvârşirea, inciusiv pe parcursul desfăşurării examenului de promovare, a unor fapte de natură disciplinară, această concluzie putând fi desprinsă chiar din cuprinsul dispoziţiilor art. 463 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Aşadar, ceea ce se analizează este conduita candidaţilor în perioada de referinţă, existenţa unei sancţiuni disciplinare în această perioadă conducând de plano la imposibilitatea participării în cadrul concursului tocmai ca urmare a prezumţiei absolute stabilite de legiuitor de neconformitate a conduitei acestuia cu statul magistratului, de natură a-i permite promovarea în cadrul instanţelor superioare (prezumţie extrasă din conţinutul textelor de lege indicate).

Faptul că etapa cercetării disciplinare are efecte în cariera magistraţilor rezultă inclusiv din cuprinsul dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, dispoziţii similare regăsindu-se şi în reglementarea Legii nr. 305/2022, privind Consiliul Superior al Magistraturii - art. 56 alin. (6).

În consecinţă, contrar celor reţinute de instanţa de fond, deşi textele normative referitoare la concursul de promovare efectivă la instanţele superioare (art. 462 şi art. 463 din Legea nr. 303/2004) nu stabileau expresis verbis procedura de urmat, este fără niciun echivoc faptul că, pentru identitate de raţiune, acestea trebuiau interpretate în acelaşi sens, urmând ca în situaţia în care procedura disciplinară era demarată faţă de unii dintre candidaţii declaraţi admişi la concursul de promovare efectivă, validarea examenului să fie amânată în privinţa vizaţi, până la lămurirea situaţiei disciplinare a acestora.

În situaţia existenţei unei cercetări disciplinare în curs la data concursului sau examenului de promovare în funcţii de execuţie, ceea ce se analizează de către Inspecţia Judiciară şi, ulterior, dacă este cazul, de secţia în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii şi instanţa de judecată este comportamentul magistratului în perioada prealabilă concursului, care poate coincide tocmai cu perioada menţionată de dispoziţiile art. 463 din Legea nr. 303/2004 ("activitatea şi conduita candidaţilor din ultimii 3 ani"). Or, atâta timp cât există o cercetare disciplinară nefinalizată în mod definitiv printr-una din modalităţile prevăzute de lege, validarea rezultatului unui concurs sau examen de promovare la care a participat magistratul în cauză nu poate fi realizată. O interpretare contrară ar conduce la golirea de conţinut a dispoziţiei normative prin care sunt stabilite cerinţele care trebuie îndeplinite pentru a promova efectiv la instanţele superioare, ca urmare a neanalizării corespunzătoare a tuturor condiţiilor prevăzute de lege, respectiv a conduitei magistratului în ultimii 3 ani anterior examenului de promovare.

Prin urmare, contrar susţinerilor instanţei de fond, secţia pentru judecători a apreciat în mod corect că în situaţia inexistenţei unei sancţiuni disciplinare dar a existenţei unei cercetări disciplinare în curs împotriva unui judecător, deşi nu i se poate interzice acestuia participarea la concursul de promovare efectivă la instanţa imediat superioară (în considerarea prezumţiei de nevinovăţie şi a statutului judecătorilor astfel cum a fost conturat prin reglementările în materie, fiind stabilite importante garanţii privind independenţa acestuia), tocmai pentru a da eficienţă normeior legale precitate - 463 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 - urmărindu-se astfel atingerea scopului edictării acestora, validarea concursului de promovare efectivă, în ceea ce-l priveşte pe magistratul în cauză, trebuie amânată până la lămurirea definitivă a situaţiei sale disciplinare.

Această concluzie se impune întrucât, în ipoteza confirmării în justiţie a imputaţiilor disciplinare, s-ar ajunge la situaţia în care un judecător sancţionat disciplinar pentru o faptă săvârşită în perioada de referinţă ar promova la instanţa superioară, contrar scopului normelor şi intenţiei urmărite de legiuitor.

Din interpretarea teleologică a dispoziţiilor legale menţionate rezultă că adoptarea unor măsuri privind cariera judecătorilor (în cazul de faţă validarea promovării efective la instanţele superioare) în perioada în care aceştia sunt cercetaţi disciplinar, cercetare care ar putea avea ca finalitate exercitarea acţiunii disciplinare şi sancţionarea judecătorilor vizaţi, ar conduce la golirea de conţinut a normelor legale ale art. 462 alin. (1) şi art. 463 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi la eludarea scopului pentru care au fost prevăzute de legiuitor, respectiv cerinţa lipsei sancţiunilor disciplinare pentru promovare efectivă în funcţii de execuţie la instanţe superioare pentru fapte săvârşite în perioada supusă analizei, precum şi la redundanţa consecinţelor eventualelor sancţiuni aplicate în materie disciplinară, singura modalitate de preîntâmpinare a unei astfel de consecinţe fiind amânarea validării concursului de promovare efectivă în privinţa candidaţilor supuşi unor proceduri disciplinare.

Prin urmare, contrar aprecierilor instanţei de fond, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârii contestate de intimata-reciamantă, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Hotărârea nr. 1064/16.09.2021 a secţiei pentru judecători prin care s-a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare efectivă a judecătorilor, conform anexei, parte integrantă din hotărâre şi amânarea validării concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie cu privire la intimata-reclemantă, nu a fost emisă cu exces de putere, aceasta fiind pronunţată cu respectarea competenţei ce revine secţiei în materia concursurilor de promovare efectivă a judecătorilor în funcţii de execuţie şi cu aplicarea normelor incidente în cauză. Din interpretarea dispoziţiilor art. 51 din Hotărârea Consiliului superior al Magistraturii nr. 1348/2019, prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor, nu reiese că sinngurele soluţii pe care secţia pentru judecători le-ar putea adopta ar fi validarea sau invalidarea concursului. Soluţia de amânare a validării rezultatelor concursului în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă a fost dispusă în baza competenţelor legale ale pârâtului, în vederea atingerii scopului edictat de dispoziţiile art. 462 şi art. 463 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare la momentul adoptăril hotărârii contestate).

4. Apărările formulate de intimată şi alte aspecte relevante

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

În esenţă, intimata a apreciat că odată ce solicitarea de înscriere a unui candidat la concurs este admisă prin verificarea îndeplinirii condiţiilor de participare, acestea nu mai pot fi supuse unei reevaluări cu ocazia validării concursului de către C.S.M., etapă în care acesta desfăşoară un control exclusiv raportat la aspectele reglementate în cuprinsul art. 51 din Regulament şi art. 47 din Legea nr. 303/2004. Or, în această etapă C.S.M. ar fi trebuit să verifice exclusiv, pe lângă aspectele referitoare la respectarea condiţiilor de organizare a concursului, dacă reclamanta a obţinut punctajul minim necesar de 70 de puncte, singura condiţie statuată în Regulament pentru a fi declarat admis la concurs.

În prezenţa îndeplinirii condiţiilor anterioare, în cazul în care C.S.M. nu a identificat o nerespectare a condiţiilor prevăzute de lege ori de Regulament cu privire la organizarea concursului sau dovada săvârşirii unei fraude, era obligat să valideze concursul de promovare cu privire la toţi candidaţii care întruneau condiţia de admisibilitate raportat la punctaj, în limita numărului de locuri, niciun text din legislaţia primară sau secundară neîndrituindu-l să adopte o dispoziţie precum cea de "amânare a validării" cu privire la un candidat care îndeplinea singura condiţie de a fi fost admis la concurs, respectiv cea a obţinerii unui minim de 70 de puncte.

A mai susţinut intimata că prin dispoziţia de amânare sine die a validării rezultatului obţinut la concursul de promovare, secţia de judecători extinde în mod artificial durata perioadei pentru care s-ar realiza evaluarea, la mai mult de ultimii 3 ani, raportat chiar şi la momentul validării concursului, respectiv 16.09.2021, contrar prevederilor art. 461 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

La termenul de judecată din data de 29.06.2023 Înalta Curte a pus, din oficiu, în discuţia părţilor subzistenţa condiţiei interesului pe tot parcursul procesului, în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă în susţinerea acţiunii în anulare, respectiv interesul în susţinerea recursului de către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere faptul că prin hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1519/11.05.2023 s-a dispus validarea rezultatului examenului de promovare şi promovarea efectivă a intimatei-reclamante A. la Curtea de Apel Braşov începând cu data de 01.06.2023.

Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus note scrise, invocând excepţia lipsei de interes a acţiunii promovate de reclamantă, date fiind aspectele puse în discuţie de către instanţa de recurs.

Intimata-reclamantă A. a depus, la rândul său, note scrise, apreciind că justifică în continuare un interes în soluţionarea recursului. În opinia intimatei este necesară stabilirea corectă a datei promovării ca fiind 16.09.2021, aidoma celorlalţi candidaţi declaraţi admişi, calculul corect al vechimii în funcţia de judecător de curte de apel fiind necesar în eventualitatea participării la concursuri de promovare ulterioare.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în limitele şi pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 33 C. proc. civ. stabilesc, una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile constă în "justificarea unui interes", iar "interesul de a acţiona trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual".

Interesul judiciar se concretizează, aşadar, în folosul material ori moral pe care l-ar putea obţine oricare dintre părţi de pe urma activităţii judiciare pe care intenţionează să o desfăşoare. De asemenea, folosul practic imediat pe care partea trebuie să îl demonstreze pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, trebuie să existe pe tot parcursul procesului, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că prin acţiunea în contencios administrativ reclamanta A. a solicitat anularea parţială a Hotărârii nr. 1064/06.09.2021, adoptată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatului final obţinut de aceasta la concursul de promovare efectivă a judecătorilor şi, în consecinţă, la adoptarea dispoziţiei de promovare efectivă la Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

După pronunţarea instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii formulate, anulării în parte a hotărârii contestate şi obligării pârâtului la validarea rezultatului final obţinut de reclamantă, dar şi ulterior înregistrării căii de atac promovate împotriva acestei soluţii, prin hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1519/11.05.2023 s-a dispus validarea rezultatului examenului de promovare şi promovarea efectivă a intimatei-reclamante A. la Curtea de Apel Braşov începând cu data de 01.06.2023.

Având în vedere pretenţiile concrete deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată (anularea parţială hotărâre C.S.M. şi obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatului final obţinut la concursul de promovare efectivă, respectiv la adoptarea dispoziţiei de promovare efectivă la Curtea de Apel Braşov, secţia penală), Înalta Curte nu poate primi argumentele contrare prezentate de intimata-reclamantă, referitoare la data promovării efective, care, în opinia reclamantei, ar trebui să fie 16.09.2021.

Prin urmare, prezentul demers judiciar nu mai poate aduce intimatei-reclamante niciun folos practic de vreme ce rezultatul urmărit de aceasta a fost deja atins, iar interesul de a acţiona nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca rămasă fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 4 din 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca rămasă fără interes.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.