Clawback tax notification upheld; appeal dismissed for failure to establish unconstitutionality or procedural illegality

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 06.09.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta B. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate: - anularea notificării nr. x/30.01.2017, transmisă reclamantei de către C.N.A.S., prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului IV al anului 2016; - anularea adreselor nr. x/03.03.2017 şi nr. y/10.04.2017, prin care C.N.A.S. a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamantă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 182 pronunţată la 14 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta-reclamantă B. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, după o amplă detaliere a situaţiei de fapt, recurenta a formulat următoarele critici împotriva sentinţei atacate:

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate privind nemotivarea notificării nr. x/30.11.2017 şi imposibilitatea verificării datelor privind consumul de medicamente şi a procentului "p", recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a constatat în mod greşit că C.N.A.S. s-a conformat obligaţiilor legale şi nu a analizat aspectele invocate de reclamantă, privind imposibilitatea verificării realităţii concrete a datelor comunicate de pârâtă. Pârâta are obligaţia de a comunica plătitorului taxei trimestriale valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente aferente vânzărilor debitorului, or notificarea nu cuprinde o explicaţie a valorilor comunicate, fiind motivată doar în drept, iar nu şi în fapt. Instanţa de fond a analizat doar aspectele care ţin de motivarea în drept, iar nu şi de motivarea în fapt a notificării.

A apreciat recurenta-reclamantă că sunt greşite considerentele primei instanţe în sensul că notificarea cuprinde elementele obligatorii potrivit specificului său. Obligaţia de motivare nu poate fi considerată îndeplinită cât timp notificarea nu cuprinde elementele necesare care să facă posibilă exercitarea unui control efectiv asupra modului de stabilire a bazei de calcul. Dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi (5) şi art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011 obligă C.N.A.S. să comunice reclamantei consumul de medicamente suportat din bugetul FNUASS şi Ministerul Sănătăţii, aferent vânzărilor realizate de aceasta, iar nu o valoare economică raportată la preţurile de referinţă/de decontare a acelor medicamente.

Referitor la motivul de nelegalitate vizând greşita includere a T.V.A. în valoarea de calcul, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond nu a analizat argumentele privind includerea T.V.A. în datele comunicate către reclamantă. Valorile comunicate prin notificare cuprind atât adaosurile celorlalţi distribuitori, cât şi T.V.A., a cărei includere este confirmată de Anexa la notificare şi este contrară jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Menţionarea în notificare a posibilităţii deducerii T.V.A. nu este de natură a înlătura elementul de nelegalitate, întrucât reclamanta este obligată să calculeze contribuţia potrivit O.U.G. nr. 77/2011, strict pe baza valorilor comunicate de C.N.A.S., orice altă operaţiune prealabilă, precum deducerea T.V.A., urmând a conduce la un cuantum al taxei neconform cu datele comunicate.

În privinţa caracterului discriminatoriu al taxei clawback, prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparţin reclamantei, respectiv nelegalitatea includerii adaosurilor celorlalţi participanţi din lanţul de distribuţie în baza de calcul a taxei, recurenta-reclamantă a susţinut că sunt eronate concluziile primei instanţe bazate pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Contrar celor reţinute de prima instanţă, opinia constantă a Curţii Constituţionale este în sensul că nu există discriminare între DAPP şi distribuitori/farmacii, câtă vreme taxa se stabileşte prin raportare la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor în parte. Or, raportarea la valoarea de compensare nu rezultă din lege, ci dintr-o interpretare a legii, care trebuie controlată de instanţe, astfel că revine instanţei obligaţia de a verifica dacă mecanismul avut în vedere de C.N.A.S. la momentul emiterii actului atacat este conform cu legea. Dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 impun C.N.A.S. să comunice consumul aferent fiecărui debitor în parte, iar nu valoarea economică a acestui consum, raportat la preţurile de referinţă, astfel încât adaosurile de distribuţie şi farmacie să facă parte din structura preţului de decontare a medicamentelor.

A mai arătat recurenta-reclamantă că este nelegală stabilirea valorii taxei prin raportare la sume pe care nu le încasează (adaosurile comercianţilor). Stabilirea taxei clawback prin raportare la preţurile de referinţă ale medicamentelor conduce la o situaţie discriminatorie, fiind încălcat principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, principiul protecţiei proprietăţii şi principiul certitudinii impunerii fiscale.

Referitor la determinarea corectă a consumului aferent fiecărui plătitor de contribuţie, recurenta-reclamantă a apreciat că notificarea comunicată este nelegală, reiterând aspectele referitoare la obligaţia comunicării consumului trimestrial prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, iar nu a valorii pecuniare a acestui consum, determinată de preţurile de referinţă/decontare din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii. De asemenea, în lipsa administrării probei cu expertiză, solicitare formulată de reclamantă, dar respinsă de instanţa de fond, nu există posibilitatea de a verifica dacă dispoziţiile legale au fost respectate şi dacă baza de impozitare nu a fost mărită artificial, înregistrările în sistemul informatic de către unităţile sanitare cu paturi/farmaciile cu circuit închis neputând fi considerate o probă absolută în acest sens, cu atât mai mult cu cât C.N.A.S. a recunoscut existenţa unor înregistrări eronate.

În privinţa erorilor de raportare în consum a medicamentelor, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond nu a efectuat o analiză concretă în privinţa următoarelor medicamente: CIM W 04479002, W 04479005, W 08255001, W 08927002, W 08255003, W 08418002, fiind eronată motivarea instanţei conform căreia includerea codurilor CIM ale acestor medicamente în anexa notificării s-a realizat pe baza declaraţiei trimestriale depuse de societate. Contribuţia trimestrială este stabilită prin raportare la consumul de medicamente raportat de casele judeţene către C.N.A.S., iar nu în baza declaraţiilor depuse de societate, care nu poate cunoaşte în concret consumul raportat de casele judetene.

Prin urmare, în condiţiile în care C.N.A.S. nu a verificat în totalitate, în faza procedurii administrative, aspectele învederate de reclamantă şi instanţa de fond a respins administrarea probei cu expertiză şi nu au fost depuse documente care să confirme realitatea consumului, a fost negat dreptul societăţii de a verifica acest consum şi modalitatea de calcul.

4. Apărările formulate de intimat/ă

Intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a depus concluzii scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta B. A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ notificarea nr. x/30.01.2017, prin care pârâta C.N.A.S. a comunicat datele necesare stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului IV al anului 2016 şi adresele nr. x/03.03.2017 şi nr. y/10.04.2017, prin care s-a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamantă.

Fiind învestită cu recursul declarat de societatea reclamantă împotriva soluţiei de respingere a acţiunii formulate, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticilor prin care se reiterează nemotivarea actului administrativ contestat, din perspectiva imposibilităţii verificării realităţii datelor comunicate.

Din cuprinsul Notificării nr. x/30.01.2017, rezultă că autoritatea intimată-pârâtă a comunicat recurentei-reclamante elementele prevăzute de art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, notificarea contestată cuprinde atât temeiul de drept în baza căruia a fost emisă, cât şi elementele obligatorii prevăzute de lege, respectiv, valoarea procentului "p" şi valoarea consumului de medicamente aferent fiecărui trimestru în litigiu, conform anexei la notificare.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu invocă lipsa motivării actului administrativ contestat, ci imposibilitatea verificării datelor comunicate centralizat de intimata-pârâtă C.N.A.S., prin raportare la sursele efective ale consumurilor înregistrate pe canalele de eliberare a medicamentelor, reclamanta susţinând că nu are nicio pârghie de control a informaţiilor primite în vederea calculării contribuţiei clawback. Astfel fiind, criticile reclamantei cu privire la lipsa motivării actului administrativ se circumscriu unor argumente de neconstituţionalitate a normei, vizând lipsa de transparenţă fiscală şi nu unor aspecte de nelegalitate a actului, sancţionabile de către instanţa de contencios administrativ, în condiţiile în care notificarea respectă întru totul conţinutul stabilit prin dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Reclamanta urmăreşte, în realitate, obţinerea unor date suplimentare, a căror comunicare nu incumbă C.N.A.S. în aplicarea dispoziţiilor acestui act normativ.

Înalta Curte, ca şi instanţa de fond, analizează legalitatea notificării contestate în raport de legislaţia incidentă la data emiterii (ianuarie 2017), iar pentru argumentele anterior expuse, este întemeiată concluzia respectării dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 de către autoritatea emitentă. Cât timp normele juridice amintite nu sunt abrogate sau declarate neconstituţionale, ele se impun ca atare instanţei de judecată în soluţionarea cauzei de faţă. Întrucât intimata-pârâtă a comunicat informaţiile impuse de prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, iar la baza acestora rezultă că stau date concrete existente în sistemul anume nominalizat de norma juridică incidentă, nu se poate reţine insuficienta motivare a actului administrativ atacat.

Consumul de medicamente pentru trimestrul IV 2016 în discuţie, suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuţie pentru care se datorează contribuţia trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli din domeniul sănătăţii, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate judeţene.

Respectiva valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

Potrivit art. 2 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 1518/890 din 3.11.2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea şi exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate. Prin urmare, acest mecanism este unul care are la bază raportări însuşite şi asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate şi transmise C.N.A.S., iar aceste date au fost transmise recurentei aşa cum au fost comunicate C.N.A.S. Aşadar, ceea ce s-a pus la dispoziţia recurentei-reclamante sunt informaţiile a căror comunicare a fost reglementată de legiuitor ca fiind obligatorie, iar, câtă vreme a inclus în notificarea contestată toate datele prevăzute cu caracter obligatoriu de dispoziţiile legale, nu se poate considera că informaţiile furnizate de C.N.A.S. sunt netransparente. Actele normative incidente nu stabilesc în sarcina C.N.A.S. obligaţia urmăririi trasabilităţii unui medicament pe piaţă, astfel încât la nivelul acesteia să existe informaţii legate de activitatea comerciala a unui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă. Prin urmare, coroborând valoarea procentului "p" cu modalitatea de calcul a acestuia prevăzută la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 şi valoarea totală de consum afişată pe site-ul C.N.A.S., aceasta din urmă nu a făcut decât să respecte prevederile legale referitoare la modalitatea de calcul a procentul "p" instituită de O.U.G. nr. 77/2011, precum şi ale legislaţiei secundare aferente.

În condiţiile în care calculul procentului "p" notificat recurentei-reclamante a respectat la momentul emiterii actului administrativ atacat legislaţia în vigoare, precum şi actele normative emise pentru punerea în aplicare a legislaţiei principale, care nu au fost atacate şi anulate pentru nelegalitate, nu se poate stabili că modalitatea de calcul încalcă drepturile subiective ale acesteia.

În ceea ce priveşte includerea T.V.A. în valorile de consum comunicate reclamantei pentru calcularea contribuţiei, se constată că datele existente la nivelul C.N.A.S. (consumul centralizat de medicamente) includ T.V.A. Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 (forma în vigoare la data emiterii notificării contestate), "Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate". Aşadar, intimata-pârâtă C.N.A.S. are obligaţia de a comunica reclamantei consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate (care include şi T.V.A.), nefiind stipulată o obligaţie legală în sarcina C.N.A.S. de a deduce T.V.A. din consumul de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii şi comunicat DAPP. Textul de lege indică, dincolo de obligaţia C.N.A.S. de a transmite persoanelor vizate consumul centralizat de medicamente şi baza probatorie a determinării acelui consum, adică potrivit datelor înregistrate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, acestea conţinând T.V.A.

Astfel fiind, datele comunicate de către intimata-pârâtă în vederea calculării contribuţiei trimestriale aferente trimestrului IV 2016 includ în mod corect şi T.V.A.

Cât priveşte persoana obligată la deducerea T.V.A. din valoarea consumului de medicamente, aspect contestat de recurenta-reclamantă, care a susţinut că această obligaţie nu-i revine potrivit legii, Înalta Curte reţine că reclamanta este obligată a efectua calculul contribuţiei potrivit formulei din art. 3, pe baza valorilor comunicate de C.N.A.S., dar şi conform celorlalte date cuprinse în notificare, printre care se regăseşte şi menţiunea conform căreia consumul de medicamente "conţine T.V.A., urmând ca acesta să fie dedusă de fiecare persoană obligată la plata contribuţiei trimestriale, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare".

Se reţine, totodată, că, prin Decizia nr. 39/2013, Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională calcularea contribuţiei la o bază de impunere ce are în compunere o altă taxă, respectiv este neconstituţională includerea T.V.A. în baza de impunere a contribuţiei claw-back. Însă, Curtea Constituţională nu a stabilit că C.N.A.S. are obligaţia de a deduce T.V.A. din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuţie trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă T.V.A.

Punerea în acord a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 cu soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 s-a realizat în primul rând prin dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 17/23.08.2012, care a prevăzut că:

"Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 […], unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată iar BAt este de 1.515 milioane RON.". Or, potrivit pct. 1 al notificării contestate, valorile CTt şi BAt comunicate nu includ T.V.A., fiind astfel respectată norma legală.

Ulterior, prin dispoziţiile dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 au fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014, statuând că:

"(3) Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea T.V.A.-ului de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8)." Pe cale de consecinţă, potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 anterior citat (forma în vigoare la data emiterii notificării contestate), obligaţia de a calcula taxa clawback îi revine deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă, în speţa de faţă recurentei-reclamante, acesta având obligaţia de a deduce T.V.A. înainte de a calcula contribuţia trimestrială.

Înalta Curte constată, aşadar, că menţiunile referitoare la T.V.A. din cuprinsul notificării nr. x/30.01.2017 respectă atât considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 17/2012, cât şi prevederile legale ale art. 7 din O.G. nr. 17/2012 şi art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014, arătând că CTt şi BAt, componente de calcul ale contribuţiei, nu includ T.V.A., iar stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea T.V.A. din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Referitor la criticile vizând modul de stabilire a bazei de calcul a contribuţiei clawback prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, respectiv prin includerea adaosurilor distribuitorilor, iar nu la valoarea vânzărilor plătitorului contribuţiei, se constată că, în esenţă, recurenta-reclamantă a susţinut că taxa trimestrială este calculată în mod greşit asupra valorii de compensare a medicamentelor, care include atât preţul medicamentului, cât şi adaosurile distribuitorilor, aspect de natură a genera un tratament discriminatoriu şi a conduce la încălcarea principiilor fiscale fundamentale (justa aşezare a sarcinilor fiscale, certitudinea impunerii fiscale).

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, susţinerile recurentei referitoare la încălcarea principiilor fiscalităţii, instanţa de fond reţinând corect că, în raport cu prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea contribuţiei se face prin raportare la valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Este de necontestat împrejurarea că, în valoarea consumului raportat de farmacii şi distribuitori către C.N.A.S. sunt incluse şi adaosurile comerciale practicate de agenţii economici de pe lanţul de distribuţie (adaosul comercial de distribuţie şi adaosul de farmacie), însă criticile reclamantei vizează însuşi modul în care legiuitorul a reglementat mecanismul de calcul al taxei parafiscale, care poate face obiectul unei eventuale sesizări adresate Curţii Constituţionale, iar nu al controlului instanţei de contencios administrativ. În lipsa unor argumente legate de modul concret de determinare a valorii consumului, susţinerile recurentei în sensul că intimata-pârâtă C.NA.S. ar fi trebuit să aibă în vedere valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie şi nu valoarea consumului de medicamente, raportat la valoarea de compensare a medicamentelor, constituie, în realitate, critici ce vizează justeţea reglementării, iar nu legalitatea actelor emise de autoritate în executarea legii. Or, instanţa de contencios administrativ nu poate valorifica opinia reclamantei întrucât ar însemna ca aceasta să se substituie legiuitorului şi să statueze altfel decât a fost edictată voinţa acestuia.

De asemenea, susţinerile privind greşita includere a adaosurilor comerciale ale distribuitorilor angro şi ale farmaciilor în valoarea consumului centralizat de medicamente nu pot fi primite deoarece sunt în contradicţie cu cele afirmate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă.

În acest sens sunt considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 484 din 25.09.2014, potrivit cărora:

"În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit aşadar modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus.".

Totodată, Curtea Constituţională a reiterat faptul că această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate.

Înalta Curte va avea în vedere şi considerentele Curţii Constituţionale din decizia nr. 249 din 21.05.2013:

"taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, în virtutea cărora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", Aşadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speţă ai taxei de clawback, respectiv agenţii economici care sunt vizaţi în mod expres de reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011".

Prin urmare, în cauză nu a fost reliefată o situaţie de încălcare a principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, respectiv a certitudinii impunerii şi nici crearea unei situaţii discriminatorii în sensul celor susţinute de reclamantă. Reclamanta a contestat obligarea plătitorul contribuţiei să suporte sarcini fiscale pentru veniturile realizate de alte entităţi, motiv de nelegalitate care priveşte, astfel cum s-a arătat anterior, însăşi modalitatea de legiferare a contribuţiei trimestriale, iar nu un aspect de nelegalitate propriu actului administrativ contestat.

În concluzie, Înalta Curte constată că în mod corect intimata-pârâtă C.N.A.S. a comunicat reclamantei valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor, raportat la valoarea de compensare din preţul final al acestor medicamente, chiar dacă preţul final include şi eventuale adaosuri practicate de agenţii economici interpuşi în lanţul de distribuţie, împrejurare care nu poate fi interpretată ca fiind nelegală ori ca având caracter discriminatoriu.

În ceea ce priveşte includerea în baza de calcul a contribuţiei pentru medicamentele având coduri CIM W04479002, W04479005, W08255001, W08927002, x, W0848002, Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat efectiv şi a soluţionat în mod corect motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, având în vedere faptul că toate aceste coduri au fost menţionate în Lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţie trimestrială, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011. De asemenea, recurenta pretinde, fără temei, că unele dintre aceste coduri nu îi aparţin, iar altele sunt aferente aceluiaşi medicament, dar în altă formă de prezentare a ambalajului, omiţând faptul că există posibilitatea ca între data achiziţionării unui medicament şi data eliberării acestuia către pacient să existe un decalaj de timp. Astfel, medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, medicamentele cu şi fără contribuţie personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripţie medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, eliberate prin canalele de eliberare respectiv farmacii, unităţi sanitare şi centre de dializă şi raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile şi achiziţia curentă sau doar din achiziţia curentă.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că CNAS nu a verificat în totalitate, în faza procedurii administrative, aspectele învederate de reclamantă, iar instanţa de fond a respins administrarea probei cu expertiză, deşi nu erau depuse documente care să confirme realitatea consumului, fiind negat, astfel, dreptul societăţii de a verifica acest consum şi modalitatea de calcul. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a indicat, concret, ce elemente ale contestaţiei administrative nu au fost verificate de către intimata-pârâtă, câtă vreme, cum s-a arătat anterior, prin contestaţie nu s-au formulat critici exprese decât cu privire la două medicamente din listă, iar autoritatea a efectuat verificări cu privire la acestea.

Pe de altă parte, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri, obligând reprezentantul C.N.A.S. să depună la dosar înscrisurile cerute de reclamantă, care justifică emiterea actului administrativ, respectiv situaţia detaliată a raportărilor din sistemul centralizat, cu precizarea unităţilor raportoare în ceea ce priveşte consumul atribuit reclamantei şi documentele justificative în baza cărora a fost raportat consumul aferent codurilor contestate. Aceste înscrisuri au fost depuse în format electronic (CD - dosar fond), astfel încât criticile recurentei sunt nefondate, aceasta având cunoştinţă de documentele referitoare la consumul de medicamente şi având posibilitatea verificării lor.

Din această perspectivă sunt nefondate şi criticile vizând neadministrarea probei cu expertiză, câtă vreme această probă este încuviinţată de către instanţa de judecată numai în ipoteza în care există sesizări punctuale pentru anumite medicamente, care să facă necesare verificări din partea unui expert. În cauză, însă, aspectele sesizate de reclamantă au fost clarificate prin înscrisurile administrate ca probă, iar prima instanţă a apreciat, în mod just, că expertiza financiar-contabilă nu era utilă soluţionării cauzei.

Neîntemeiat este şi argumentul conform căruia instanţa a reţinut greşit că includerea unui medicament în declaraţia trimestrială echivalează cu asumarea consumului, contribuţia trimestrială fiind stabilită prin raportare la consumul de medicamente raportat de casele judeţene către C.N.A.S., iar nu în baza declaraţiilor depuse de reclamantă. În realitate, instanţa de fond a precizat că DAPP au obligaţia, potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, de a depune lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia trimestrială, iar dacă se constată că unele din aceste medicamente nu au fost comercializate, atunci au obligaţia de a-şi proba susţinerile. Acest argument nu contestă şi nu contravine modului legal de calcul al taxei, stabilit de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit căruia contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul FNUASS, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie. De altfel, în tot cuprinsul sentinţei, instanţa de fond a indicat modalitatea legală de calcul a taxei, fără a reţine, cum greşit susţine recurenta-reclamantă, că taxa s-ar calcula conform listei depuse la C.N.A.S.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărâre primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta B. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 182 din 14 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.