Veterinary body fails to annul dog registry access order; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din România, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea parţială a Ordinului ANSVSA nr. 143 din 27.08.2020 pentru modificarea si completarea Normelor privind identificarea si înregistrarea câinilor cu stăpân, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 824 din 08.09.2020, în legătura cu prevederile art. I pct. 1,3 si 6 din cadrul acestuia şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentului litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2429 din 16 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVRO), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că sentinţa atacată a fost dată cu nesocotirea, interpretarea si aplicarea greşită a art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 160/1998 raportat la prevederile Legii nr. 52/2003, art. 2 alin. (1) pct. 31 din H.G. nr. 16/2017, art. 4 alin. (1) pct. 2, art. 6 alin. (3) şi art. 23 din Regulamentul (UE) nr. 676/2016 şi art. 6 lit. e) din Legea Poliţiei Locale nr. 155/2010.

Referitor la interpretarea si aplicarea greşită a art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 160/1998, raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, s-a arătat că obligaţia emitentului actului contestat de a solicita avizul prevăzut de lege, trebuia îndeplinită independent/separat de observaţiile trimise de Colegiu, care nu a fost încunoştinţat în legătura cu forma şi conţinutul final al proiectului, stabilit pe baza propunerilor primite conform art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/2003, nefiindu-i solicitat avizul în discuţie.

Chiar dacă avizul are valoare consultativă, contrar celor stabilite la fond, solicitarea si obţinerea acestuia este obligatorie, iar nu opţională, orice altă interpretare lipsind de efecte şi conţinut prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 160/1998.

Referitor la corespondenţa purtată între părţi, reţinută de prima instanţă ca satisfăcând cerinţa textului de lege, s-a arătat că aceasta nu prezintă nicio relevanţă din perspectiva art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 160/1998.

De asemenea, s-a arătat că sentinţa atacată a fost dată cu nesocotirea art. 2 alin. (1) pct. 31 din H.G. nr. 16/2017 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, iar pretinsa existenţă a normelor juridice superioare care ar sta la baza prevederilor contestate în cauză, nu este nici reală şi nici relevantă.

Aspectele în cauză au fost stabilite prin Ordinul nr. 1/2014 de către ANSVSA, nu pe baza normelor cuprinse în Legea nr. 258/2013, ci pe baza regulilor si normelor aplicabile la nivel comunitar, astfel cum erau şi sunt stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 576/2013 privind circulaţia necomercială a animalelor de companie, a Regulamentului (CE) nr. 998/2003, Regulamentului (CE) nr. 577/2013 privind modelele de documente de identificare pentru circulaţia necomercială a câinilor, pisicilor şi dihorilor domestici, Directivei nr. 2013/3l/UE de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului.

Referitor la principiul simetriei, reţinut de prima instanţă, s-a arăta că avizul era necesar şi pentru emiterea Ordinului nr. 1/2014. De asemenea, s-a arătat că necesitatea de obţinere a avizului rezultă chiar din Referatul de aprobare a Ordinului nr. 143/2020, aspect lăsat neanalizat de către instanţa de fond.

S-a invocat prin motivele de recurs şi încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) pct. 2, art. 6 alin. (3) şi art. 23 din Regulamentului (UE) nr. 676/2016, Registrul de evidenta a câinilor cu stăpân (RECS) conţinând inclusiv o colecţie de date incluzând numele proprietarului câinelui înregistrat, CNP-ul, seria şi numărul cărţii de identitate, adresa de domiciliu, numărul de telefon şi adresa electronică, astfel că problema asigurării accesului la baza de date nu este doar una de oportunitate, ci şi una de legalitate a prelucrării datelor cu caracter personal.

Practic, extrăgând, consultând şi utilizând în mod direct si nelimitat baza de date RECS, autorităţile publice la care se face referire în art. I pct. 1, 3 si 6 din Ordinul ANSVSA nr. 143/2020 realizează o prelucrare a datelor personale aparţinând proprietarilor de câini.

În contra celor reţinute de prima instanţă, pentru legalitatea prelucrării nu este suficient ca autoritatea în cauză să aibă calitatea de operator de date cu caracter personal în acord cu Regulamentul (UE) nr. 676/2016, ci este necesar ca prelucrarea însăşi sa fie legală, respectiv sa poată fi încadrată în una din modalităţile normative reglementate prin art. 6 alin. (1) din Regulament.

Contrar celor reţinute la fond, faptul că există o procedură de înregistrare a autorităţilor publice ca operatori RECS nu presupune posibilitatea CMVRO de a cenzura dreptul reglementat necondiţionat prin normele contestate, ci doar îndeplinirea unor formalităţi procedurale.

Or, Ordinul nr. 143/2020 nu face referire la limitele şi condiţiile în care ar trebui sa se facă prelucrarea, respectiv tipurile de date care fac obiectul prelucrării, persoanele vizate, entităţile cărora le pot fi divulgate datele şi scopul pentru care respectivele date cu caracter personal pot fi divulgate, limitările legate de scop, operaţiunile şi procedurile de prelucrare, inclusiv măsurile de asigurare a unei prelucrări legale şi echitabile.

Art. 23 alin. (2) din Regulamentul nr. 676/2016 confirmă concluziile din recurs în sensul în care limitarea, respectiv restrângerea obligaţiilor operatorului în legătură cu prelucrarea datelor se poate face doar prin masuri legislative care identifică scopurile prelucrării sau ale categoriilor de prelucrare; categoriile de date cu caracter personal; domeniul de aplicare al limitărilor introduse; garanţiile pentru a preveni abuzurile sau accesul sau transferul ilegal; menţionarea operatorului sau a categoriilor de operatori; perioadele de stocare si garanţiile aplicabile având în vedere natura, domeniul de aplicare si scopurile prelucrării sau ale categoriilor de prelucrare; riscurile pentru drepturile si libertăţile persoanelor vizate; dreptul persoanelor vizate de a fi informate cu privire la limitare, cu excepţia cazului în care acest lucru poate aduce atingere scopului limitării.

Niciuna dintre aceste cerinţe nu este satisfăcută în cauză, reglementarea cuprinsă în art. I pct. 1, 3 si 6 din Ordinul nr. 143/2020 fiind una cvasigenerală, insuficientă pentru îndeplinirea condiţiilor de legalitate a prelucrării.

Totodată, s-a arătat că sentinţa civilă nr. 2429/16.12.2023 a fost dată cu interpretarea si aplicarea greşită a art. 6 lit. e) din Legea politiei locale nr. 155/2010.

Din perspectiva criticilor de oportunitate, s-a arătat că prevederile art. 6 lit. e) din Legea politiei locale nr. 155/2010 în baza cărora Direcţia Generală de Politie Locala si Control a Municipiului Bucureşti a solicitat, iar ANSVSA a dispus emiterea Ordinului nr. 143/2020, nu justifică în niciun mod şi în nicio proporţie emiterea actului.

S-a arătat că este necesară reglementarea calităţii autorităţii de utilizator RECS, fiind suficient ca poliţiştii locali sa fie dotaţi cu un cititor de microcipuri şi să folosească datele obţinute prin aplicaţia pusă la dispoziţie încă de la înfiinţarea Registrului. Seria microcipului poate fi ulterior verificată prin aplicaţia disponibilă gratuit pe pagina www.x.ro.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul anulării parţiale a Ordinului ANSVSA nr. 143 din 27.08.2020 pentru modificarea si completarea Normelor privind identificarea si înregistrarea câinilor cu stăpân, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 824 din 08.09.2020, în legătura cu prevederile art. I pct. 1,3 si 6 din cadrul acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A apreciat intimata pârâtă caracterul nefondat al criticilor formulate, arătând că, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, Colegiul Medicilor a fost consultat cu privire la proiectul ordinului, iar lipsa unui aviz ca atare în forma obişnuită a acestuia, cât timp s-a dovedit că acest colegiu a fost implicat în procesul de adoptare şi emitere a ordinului contestat, nu poate constitui un viciu de procedură pentru a conduce la anularea actului.

Totodată, în ceea ce priveşte avizul emis de Ministerul Afacerilor Externe, s-a arătat că acesta nu este necesar.

S-a solicitat să se constate şi că o eventuală prelucrare a datelor cu caracter personal de către Direcţia Generală de Poliţie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti, prin prisma atribuţiilor pe care le are, în conformitate cu prevederile Legii Poliţiei Locale nr. 155/2010, se circumscrie prevederilor art. 6 alin. (1) lit. c), şi) e) din Regulamentul (UE) nr. 676/2016.

Este neîntemeiat şi motivul de recurs prin care recurentul reclamant critică analiza de oportunitate a instanţei de fond, întrucât aplicaţia www.x.ro nu oferă acces la datele proprietarului animalului, ci doar date cu privire la câine, cum ar fi numele acestuia, vârsta, culoare, dar nicio informaţie cu privire la proprietarul animalului, sau CNP-acestuia sau alte date de identificare care să asigure o reală verificare cu privire la adevăratul proprietar al animalului verificat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din România a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, anularea parţială a Ordinului nr. 143/27.08.2020 pentru modificarea şi completarea Normelor privind identificarea şi înregistrarea câinilor cu stăpân, aprobate prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1/2014, cu privire la art. I pct. 1, pct. 3 şi pct. 4 din cadrul acestuia.

Pârâtul a emis Ordinul nr. 1/07.01.2014, reglementând identificarea si înregistrarea câinilor cu stăpân, precum si cerinţele Registrului de evidenţă a câinilor cu stăpân (RECS), sub forma unei colecţii de informaţii aflate în gestiunea Colegiului Medicilor Veterinari din România, ce cuprinde datele de identificare ale animalului, evenimentele, informaţiile veterinare şi datele de identificare ale proprietarului, păstrate în forma electronică şi arhivate într-o baza de date.

Normele aprobate prin Ordinul nr. 1/07.01.2014 au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 31 din 15.01.2014, prin dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. g) din cuprinsul acestora mentionându-se ca au calitatea de utilizatori RECS "unităţile medicale veterinare de asistenţă înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică, deţinute de către Colegiul Medicilor Veterinari, precum şi universităţile care deţin clinici veterinare universitare, care solicită şi sunt licenţiate de către Colegiul Medicilor Veterinari".

În anul 2019, Direcţia Generală de Politie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti a solicitat obţinerea accesului nelimitat la RECS, motivat de necesitatea verificării legalităţii deţinerii animalelor periculoase.

La cererea nr. x/02.07.2019 înregistrata la CMVRO s-a răspuns prin Adresa nr. x/01.08.2019 în sensul în care accesul nelimitat la RECS nu este nici oportun şi nici necesar, Poliţia Locală având deja posibilitatea de a accesa Registrul prin aplicaţia disponibilă pe pagina www.x.ro, prin introducerea seriei microcipului implantat câinelui, citit în prealabil cu ajutorul unui cititor de microcipuri.

La cererea înregistrată la ANSVSA, pârâta a solicitat la 12.03.2020 un punct de vedere în legătura cu solicitarea Direcţiei Generale de Poliţie Locală şi Control Bucureşti, la care s-a oferit un răspuns similar celui din 2019, fiind iniţiat un proiect de act normativ privind modificarea Ordinul nr. 1/2014 în sensul asigurării accesului nelimitat la RECS pentru toate autorităţile publice care au calitatea de operator de date cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) nr. 676/2016.

Proiectul de act publicat în transparenţă decizională la 08.04.2020 s-a concretizat prin emiterea Ordinului nr. 143/27.08.2020 publicat în MO nr. 824 din 08.09.2020.

Astfel, potrivit art. I pct. 1 - "La articolul 2, lit. g) se modifică şi va avea următorul cuprins: utilizator al Registrului de evidenta a câinilor cu stăpân - unităţile medicale veterinare de asistenţă înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică, deţinut de către Colegiul Medicilor Veterinari, universităţile care deţin clinici veterinare universitare, precum si instituţiile publice care au calitatea de operator de date cu caracter personal în condiţiile Regulamentului (UE) nr. 679/2016 [...], care solicită calitatea de utilizator al Registrului de evidenta a câinilor cu stăpân şi sunt înregistrate de către Colegiul Medicilor Veterinari".

Art. I pct. 3 - "La articolul 3, după alin. (4) se introduce un nou alineat, alin. (41), cu următorul cuprins Institutiile publice care au calitatea de operator de date cu caracter personal în condiţiile Regulamentului (UE) nr 679/2016 se supun procedurilor de înregistrare la CMV, în vederea obţinerii drepturilor de acces si vizualizare a informaţiilor existente în RECS".

Art. I pct. 6 - " La articolul 6, după alin. (2) se introduce un nou alineat, alin. (2 ind. l), cu următorul cuprins: În vederea acordării drepturilor de acces şi de vizualizare a informaţiilor existente în RECS, instituţiile publice trebuie sa depună în scris sau electronic la CMV solicitarea de înregistrare ca utilizator al RECS, conform procedurilor CMV".

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv modalitatea în care instanţa de fond a aplicat şi interpretat normele de drept material, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

Din definiţia actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă şi regimul său juridic, respectiv condiţiile sale de validitate (valabilitate) subsumate principiului legalităţii, condiţii care se subordonează în esenţă obligaţiei ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

Observând definiţia legală menţionată şi raportându-se la constantele identificate în jurisprudenţa îndelungată a instanţelor de contencios administrativ şi fiscal, dar şi în doctrina relevantă în materie, rezultă că, în principiu, actul administrativ trebuie să fie emis în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, cu legile adoptate de Parlament şi cu toate actele normative având forţă juridică superioară lui de autoritatea competentă şi în limitele competenţei sale în forma şi cu procedura prevăzută de lege. Fiind o sumă a tuturor condiţiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică şi oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Instanţa de contencios administrativ, în cenzurarea actelor administrative cu caracter normativ, trebuie să se raporteze tot la lege şi la Constituţie, simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la o parte din conţinutul unui act administrativ normativ, fără a exista vreo încălcare a normelor juridice din actele cu forţă superioară, sau a unor prevederi din dreptul uniunii, neconstituind un motiv de nulitate, instanţa neputând cenzura aspectele care ţin de oportunitatea emiterii, chestiune aflată în marja de apreciere a autorităţii emitente competente, dacă ar fi să se reţină nemulţumirile recurentei - reclamante cu privire la acordarea accesului Direcţiei Generale de Politie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti la Registrului de evidenta a câinilor cu stăpân aflat în gestiunea Colegiul Medicilor Veterinari din România.

Referitor la motivele de nelegalitate invocate de recurenta - reclamantă, reiterate prin motivele de recurs, Înalta Curte reţine că, sub un prim set de critici, s-au invocat neregularităţi procedurale în procedura de emitere a actului normativ, respectiv lipsa avizului consultativ din partea reclamantei Colegiul Medicilor Veterinari, precum şi a avizului obligatoriu emis de Ministerul Afacerilor Externe.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar:

"Colegiul Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii: a) va da avizul consultativ pentru proiectele de acte normative, reglementările şi normele de exercitare a profesiunii în toate domeniile de activitate specific veterinare, conform legislaţiei în vigoare (...);"

Prima instanţă a reţinut că, în contextul dezbaterii proiectului de modificare a ordinului şi a corespondenţei purtate anterior emiterii acestuia, au fost respectate aceste prevederi, iar lipsa unui aviz formal nu atrage nelegalitatea actului normativ contestat, concluzie împărtăşită şi de instanţa de recurs.

Or, recurenta invocă faptul că avizul formal era unul obligatoriu şi că adoptarea variantei finale a ordinului prin care s-au modificat dispoziţiile privind accesul la baza de date putea fi făcută numai cu consultarea reclamantei, aşa cum rezultă din prevederile invocate.

Înalta Curte constată că raţionamentul expus de prima instanţă este dat cu respectarea legii, aceasta având în vedere faptul că pârâta a solicitat la 12.03.2020 un punct de vedere în legătură cu solicitarea Direcţiei Generale de Politie Locală şi Control Bucureşti de adoptare a actului normativ privind modificarea Ordinului nr. 1/2014 în sensul asigurării accesului la RECS pentru toate autorităţile publice care au calitatea de operator de date cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) nr. 676/2016, existând între părţi o amplă corespondenţă prin adresele nr. x/24.02.2020, nr. y/6.04.2020 şi nr. 1465/16.06.2020.

De asemenea, proiectul a fost publicat pe pagina de internet a pârâtei în dezbatere publică, recurenta - reclamantă formulând în perioada de transparenţă decizională observaţii şi propuneri motivate, astfel cum rezultă din adresa nr. x

S-a probat astfel că recurenta - reclamantă a fost implicată în procesul de adoptare a ordinului, astfel că lipsa unui aviz, ca atare, nu poate constitui un viciu de procedură suficient de puternic pentru a conduce la anularea actelor, dispoziţia legală trebuind a fi interpretată în sensul scopului instituirii a acestei proceduri, iar nu în mod formalist.

Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 31 din H.G. nr. 16/2017 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, Înalta Curte reţine că textul de lege introduce printre atribuţiile acestui minister pe aceea de a aviza, în mod obligatoriu, proiectele de acte normative care urmăresc transpunerea sau asigurarea cadrului de aplicare directă în legislaţia naţională a actelor legislative ale Uniunii Europene ori care au relevanţă europeana şi examinează, sub aspectul compatibilităţii cu reglementările Uniunii Europene, propunerile legislative în vederea formulării punctului de vedere al Guvernului asupra acestora.

Înalta Curte are în vedere că modificarea textului de lege vizează completarea noţiunii de utilizator RECS reglementată prin Ordinul nr. 1/2014, în sensul adăugării alături de unităţile medical-veterinare şi universităţile care deţin clinici veterinare universitare şi a instituţiilor publice care au calitatea de operator de date cu caracter personal în condiţiile Regulamentului (UE) nr. 679/2016.

În aceste condiţii, independent de menţiunile generale cuprinse în Referatul de aprobare nr. 820/1.04.2020, se observă că Ordinul ANSVSA nr. 143 din 27.08.2020 pentru modificarea si completarea Normelor privind identificarea si înregistrarea câinilor cu stăpân, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1/2014, nu transpune şi nici nu urmăreşte transpunerea sau asigurarea cadrului de aplicare în legislaţia naţională a unor acte legislative ale Uniunii Europene, pentru a fi obligatoriu avizul emis de Ministerul Afacerilor Externe, ca reprezentant al Guvernului României îndeplinirea sarcinilor care revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

Ca motiv de nelegalitate intrinsecă a actului normativ, a invocat recurenta - reclamantă încălcarea, prin modificarea operată prin ordinul atacat, a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) pct. 2, art. 6 şi art. 23 din Regulamentul (UE) nr. 676/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) pct. 2 din Regulamentul (UE) nr. 676/2016, "prelucrare înseamnă orice operaţiune sau set de operaţiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi [...] extragerea, consultarea, utilizarea. [...] sau punerea la dispoziţie în orice alt mod [...] ".

Susţinerea recurentei - reclamante cu privire la existenţa pericolului unei prelucrări de date cu caracter persoana nelegale este nefondată, observându-se că textul de lege modificat are în vedere exclusiv instituţiile publice care au calitatea de operator de date cu caracter personal în condiţiile Regulamentului (UE) nr. 679/2016, autorităţi care deţin, sau chiar atribuie persoanei fizice datele cu caracter personal reclamate de recurenta - reclamantă, cum ar fi codul numeric personal, seria actului de identitate, etc.

În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 676/2016, prelucrarea datelor cu caracter persoanal fiind legală în condiţiile reglementate la lit.: c) prelucrarea este necesara în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale care ii revine operatorului, sau după caz, la lit. e) prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care serveşte unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorităţii publice cu care este investit operatorul.

De altfel, corect a reţinut instanţa de fond că ordinul impune o procedură de înregistrare ca utilizator al RECS la Colegiul Medicilor Veterinari din România iar în cadrul acestei proceduri, prin raportare la dispoziţiile obligatorii ale Regulamentului UE nr. 676/2016 (art. 23) care are aplicabilitate directă în dreptul intern conform art. 288 TFUE, analizând temeiul legal invocat de instituţii şi eventualele dispoziţii specifice pe care acesta le conţine cu privire la scopul, limitele şi condiţiile în care ar trebui să se facă prelucrarea, recurenta - reclamantă poate acorda, refuza sau limita accesul la baza de date pe care o administrează.

Observă instanţa de control judiciar că reglementarea se încadrează în limitele dreptului de apreciere a emitentului actului administrativ cu caracter normativ, nefiind dovedită încălcarea unor dispoziţii legale sau acte normative cu forţă superioară în baza cărora a fost adoptat Ordinul, aspectele de nelegalitate invocate vizând, într-o mare măsură, modul în care urmează a fi implementat actul normativ, care însă nu fac obiectul analizei instanţei de contencios administrativ.

Înalta Curte reţine şi că O.G. nr. 155/2001, modificată prin Legea nr. 258/2013, prin care s-a reglementat gestionarea Registrului de evidentă a câinilor cu stăpân de către Colegiul Medicilor Veterinari, partajează atribuţiile privind gestionarea animalelor şi a serviciilor specializate de asistenţă medicală veterinară, între cabinetele veterinare şi Consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în subordinea căruia se află şi Direcţia Generală de Politie Locala şi Control a Municipiului Bucureşti care a formulat solicitarea de modificare.

Raportat la situaţia concretă a acestei autorităţi solicitante, care a stat la baza emiterii Referatului nr. x/1.04.2020 de aprobare a ordinului, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 6 lit. e) din Legea poliţiei locale nr. 155 din 12 iulie 2010, Poliţia locală are atribuţia "de a constata contravenţii şi aplica sancţiuni, potrivit competenţei, pentru nerespectarea legislaţiei privind regimul de deţinere a câinilor periculoşi sau agresivi, a celei privind programul de gestionare a câinilor fără stăpân şi a celei privind protecţia animalelor şi de a sesiza serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân despre existenţa acestor câini şi acorda sprijin personalului specializat în capturarea şi transportul acestora la adăpost;", astfel că susţinerile recurentei - reclamante prin care se solicită cenzurarea eventualului "exces de putere" cu care a acţionat autoritatea pârâtă, sunt nefondate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Colegiul Medicilor Veterinari din România împotriva sentinţei nr. 2429 din 16 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.