Appeal against peremption declaration in challenge to Court of Accounts measures dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 22.07.2022 sub nr. x/2022 reclamanta Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a României-Departamentul III a solicitat:

- anularea încheierii nr. 58/01.07.2022 cu privire la respingerea de către Curtea de Conturi a României - Departamentul III a contestaţiei nr. 92/18903/26.03.2020 formulată de C.N.A.I.R. S.A. pentru măsurile I.8 şi I.11;

- anularea măsurilor I.8 şi I.11 din Decizia nr. III3/28.02.2022 emisă în baza Raportului de Control nr. x/31.01.2022.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 253 din data de 16 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării acţiunii invocată din oficiu şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a României-Departamentul III.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Aceasta apreciază că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept procedural respectiv a dispoziţiilor art. 174 alin. (1), art. 176 pct. 6, art. 179 alin. (1), art. 1 alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8, art. 22, art. 153 alin. (1), art. 416 alin. (3), art. 418 alin. (1), art. 420 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Totodată, se arată că instanţa de fond nu a realizat procedura de citare CNAIR S.A. în vederea discutării excepţiei perimării, astfel cum stabilesc dispoziţiile art. 420 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

Suspendarea judecăţii s-a dispus din oficiu, de către instanţa de judecată, până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. 3512/299/2022, motiv pentru care instanţa era obligată să urmărească cauza care a determinat suspendarea şi să dispună reluarea judecăţii din oficiu.

Se mai arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. în sensul că hotărârea nu a fost motivată în termenul de 3 zile de la pronunţare.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în pronunţarea soluţiei prin care a admis excepţia perimării reţinând că dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în raport de care cauza a fost suspendată, a fost soluţionat definitiv la data de 24.03.2023, prin decizia civilă nr. 898/24.03.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a admis în mod corect excepţia perimării, deoarece cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data rămânerii definitivă a deciziei pronunţate în dosarul care a determinat suspendarea şi nici nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării.

În conformitate cu prevederile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

În speţă, argumentele recurentei conform cărora a formulat o cerere de reluarea a judecăţii, arătând că dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost soluţionat definitiv, nu pot fi primite.

Nu pot fi validate nici argumentele recurentei în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 153 alin. (1) coroborat cu art. 420 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Instanţa poate hotăra asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, in afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

În cauza de faţă, părţile au fost legal citate, dovezile de înmânare a citaţiilor fiind depuse la dosar fond. Mai mult din lecturarea părţii introductive a hotărârii în care se menţionează, în mod expres că, " la apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns reclamanta, prin consilier juridic, A., (...). Procedura legal îndeplinită.", rezultă că reprezentantul convenţional al recurentei a fost prezent la termenul la care s-a pus în discuţia părţilor excepţia de perimare.

Faptul că, reclamanta a fost citată cu menţiunea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei şi nu cu menţiunea discutării excepţiei perimării nu poate constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii întrucât, cu ocazia soluţionării cererii de repunere pe rol instanţa este obligată să verifice legalitatea formulării acesteia în raport de termenul prevăzut de lege, de 6 luni de la data comunicării hotărârii definitive care a stat la baza suspendării prezentei cauze.

În acest context, nu se poate vorbi de vreo lipsă de procedură, de încălcarea dreptului la apărare sau de încălcarea principiului contradictorialităţii astfel încât să se poată discuta de încălcări de ordin procedural care să atragă nulitatea hotărârii.

Prin sentinţa civilă recurată, instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că "pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor începând cu data de 24.03.2023, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării.

Prin urmare, termenul de perimare calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ. s-a împlinit în cauză la data de 25.09.2023."

Or, motivul de recurs invocat de recurentă în sensul că " instanţa de fond era obligată să urmărească cauza care a determinat suspendarea şi după ce hotărârea din respectiva cauză devine definitivă, să dispună reluarea judecăţii, din oficiu", este nefondat.

Din perspectiva criticii formulate de recurentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin Decizia nr. 2/2022 RIL că părţile litigante sunt datoare să tină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, astfel: " în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să tină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor".

Potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (3) C. proc. civ. într-o singură situaţie instanţa este obligată să repună din oficiu dosarul pe rol şi anume,,... în cazurile prevăzute de art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.".

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei perimării printr-o încheiere interlocutorie, ci printr-o hotărâre judecătorească, respectiv prin sentinţa civilă nr. 253/16.02.2024.

Dispoziţiile art. 421 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că instanţa de judecată se pronunţă prin încheiere asupra cererii de perimare numai în situaţia în care cererea de perimare se respinge în sensul că: "Dacă instanţa constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului."

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Or, în cauza de faţă, în mod corect instanţa de judecată s-a pronunţat asupra excepţiei prin sentinţa civilă recurată, iar redactarea hotărârii s-a făcut în 5 zile de la pronunţare în sensul în care, şedinţa de judecată s-a ţinut la data de 16.02.2024 iar redactarea hotărârii s-a făcut la data de 22.02.2024 şi comunicată la data de 27.02.2024.

Pe de altă parte, recurenta susţine că hotărârea nu cuprinde, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., "(...) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor ".

Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, considerăm că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susţinerilor părţilor şi a răspuns argumentelor acestora, expunând în mod logic şi gradual considerentele care au fundamentat soluţia adoptată. Astfel, este de observat că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a reţinut, în speţă, suspendarea judecării cauzei potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar ulterior a admis excepţia perimării reţinând că dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în raport de care cauza a fost suspendată, a fost soluţionat definitiv la data de 24.03.2023, prin decizia civilă nr. 898/24.03.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, iar reclamanta nu a solicitat repunerea pe rol în termenul de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii anterior menţionate şi nici nu poate fi reţinut niciun motiv de suspendare sau întrerupere a termenului de perimare.

În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 416 coroborat cu dispoziţiile art. 420 C. proc. civ., texte în baza cărora a constata perimată cererea de chemare în judecată.

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei nr. 253 din data de 16 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.