Health insurance percentage challenge: peremption of appeal following suspension for constitutional review

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea principală formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a CAF, sub nr. de dosar de mai sus, la data de 30.01.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Adresei nr. x/27.07.2016 emise de CNAS, atât cu privire la valoarea procentului "p" cât şi cu privire la consumul individual al DAPP în Trimestrul II 2016 comunicat prin aceasta adresă.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 700 din 19 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sanatate, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 29 ianuarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 700 din 19 februarie 2018 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei de nelegalitate invocate, iar pe fondul cauzei admiterea în tot a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

La data de 8 octombrie 2021, recurenta reclamantă a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77 din 21 septembrie 2011.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 12 octombrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului formulat de reclamantei A. S.R.L. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 700 din 19 februarie 2018 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77 din 21 septembrie 2011 de către Curtea Constituţională a României.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Analizând excepţia perimării cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77 din 21 septembrie 2011 a fost soluţionată de către Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 595 din 21 noiembrie 2023 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 104 din 5 februarie 2024, decizie depusă la dosar în data de 5 februarie 2024 .

Conform art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni. Partea nu se socoteşte în vină când actul de procedură urma sa fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau instanţă."

Potrivit art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Înalta Curte reţine că măsura suspendării dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. subzistă şi îşi are justificare până la data când a fost pronunţată hotărârea în cauza care a provocat suspendarea, în acest sens fiind dispoziţiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ.. Ulterior acestui moment, temporizarea procesului nu îşi mai găseşte raţiunea, iar lăsarea sa în nelucrare, mai exact omisiunea formulării unei cereri de repunere pe rol, atrage perimarea cererii la împlinirea termenului de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial a decizie pronunţate în cauza care a determinat suspendarea judecăţii.

Ca atare, Înalta Curte reţine că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor începând cu data de 21.11.2023, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării. Prin urmare, termenul de perimare calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ. s-a împlinit în cauză la data de 21.05.2024.

Finalmente, Înalta Curte reţine că, astfel cum art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevede, sancţiunea perimării intervine de drept la data împlinirii termenului de 6 luni de la data rămânerii cauzei în nelucrare din vina părţii, aşadar realizarea ulterioară de noi acte de procedură nu acoperă perimarea deja intervenită de drept.

Că perimarea cererii de chemare în judecată poate fi invocată în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe, independent dacă ulterior împlinirii termenului de perimare au mai fost sau nu realizate ale acte de procedură în faţa primei instanţe, rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 420 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care "Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanţa de apel."

Aşa fiind, având în vedere că în cauză sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 416 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia perimării şi va constata că a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată la data de 21.05.2024.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 700 din 19 februarie 2018 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.