Taxpayer's cassation appeal nullified for failing to state statutory review grounds; ANAF prevails.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) upheld the appeal of the tax authority (ANAF) and declared the taxpayer's appeal (recurs) null and void, leaving the lower court's decision in force. The taxpayer had challenged a tax inspection report and assessment decision from January 2014, which had been upheld by a 2023 appellate ruling; the court found the appeal inadmissible because the grounds for review merely repeated the original claim facts without identifying any of the specific, limited statutory grounds for cassation under Article 488 of the Civil Procedure Code, and thus failed to challenge the reasoning of the lower court. The ruling is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ; Taxpayer's cassation appeal nullified for failing to state statutory review grounds; ANAF prevails: The taxpayer had challenged a tax inspection report and assessment decision from January 2014, which had been upheld by a 2023 appellate ruling; the court found the appeal inadmissible because the grounds for review merely repeated the original claim facts without identifying any of the specific, limited statutory grounds for cassation under Article 488 of the Civil Procedure Code, and thus failed to challenge the reasoning of the lower court. The ruling is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for finding the appeal inadmissible because the grounds did not fit the cases of cassation.
Applied to sanction the appeal with nullity for lack of proper grounds.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 06.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care sa dispună anularea deciziei nr. 315/03.11.2021 şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei de impunere nr. x/31.01.2014 şi a raportului de inspecţie fiscală, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1030 din 2 iunie 2022, Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, ca neîntemeiate şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi
Împotriva sentinţei civile nr. 367/2023 din 27 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, anularea deciziei nr. 315/03.11.2021 şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei de impunere nr. x/31.01.2014 şi a raportului de inspecţie fiscală, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Intimatele-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi au depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiilor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.
În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.
Prin motivele de recurs dezvoltate de recurent nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, astfel că lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.
Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa vreunui motiv de casare.
Astfel, recurentul-reclamant reiterează, pe larg, în calea extraordinară de atac, situaţia de fapt şi acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi să se raporteze la considerentele acesteia.
Or, toate aceste alegaţii nu se pot constitui în motive de recurs care să poată fi circumscrise cazurilor de casare reglementate în materia recursului de C. proc. civ.
Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare parţială a faptelor şi motivelor invocate şi dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.
Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.
Recurentul reclamant A. nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi.
Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 367/2023 din 27 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.