Standing to protect public interest in administrative litigation without proving direct private injury

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.09.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând obligarea acesteia să efectueze controlul de legalitate în ceea ce o priveşte pe numita B., consilier juridic în cadrul Primăriei Comunei Braniştea, invocând faptul că aceasta este nedemnă de a avea calitatea de funcţionar public.

Prin sentinţa civilă nr. 39/13.10.2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de apel Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 17.02.2023.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 225/F/2023 din 6 octombrie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de către reclamantul A. de suspendare a soluţionării prezentei cauze.

A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de intervenienta B..

A admis excepţia lipsei de interes în promovarea prezentei acţiuni.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi intervenienta B., având ca obiect obligaţia de a face.

A respins cererea intervenientei B. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată următoarele:

Hotărârea instanţei de fond se dovedeşte a fi, pe alocuri, contradictorie, întrucât reţine în considerente faptul că principiul legalităţii este elementul central al activităţii autorităţilor publice, însă, în acelaşi timp, apreciază că reclamantul nu a suferit şi nu a dovedit o vătămare ca urmare a activităţii defectuoase a aceloraşi autorităţi publice, ceea ce ridică o problemă serioasă privind încrederea în statul de drept.

În esenţă, recurentul-reclamant subliniază că a acţionat în scopul apărării interesului public, aducând în atenţia autorităţilor modul nelegal de angajare pe funcţii publice la nivel local, concursurile fiind doar simulate pentru a permite infiltrarea unor persoane cu moralitate îndoielnică, menite să acopere ilegalităţile pornite chiar de la angajator.

Recurentul-reclamant s-a adresat tuturor autorităţilor competente pentru efectuarea unui control de legalitate, frustrările sale sporind în momentul în care a constatat că, în loc să analizeze adevăratele probleme, respectiv, nedemnitatea unor persoane de a ocupa funcţii publice, pârâta s-a limitat la a consemna intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ignorând evidenţele incontestabile. Recurentul-reclamant a solicitat instanţei şi, cu precădere, pârâtei să reflecteze dacă s-ar simţi în siguranţă ştiind că astfel de persoane, compromise moral, ar avea atribuţii în soluţionarea unor probleme juridice.

Din perspectiva recurentului-reclamant, susţinerile pârâtei se dovedesc a fi contradictorii şi nu pot fi primite, întrucât, deşi verificările făcute la cererea sa au confirmat înscrierea numitei B. în cazierul judiciar, pârâta a concluzionat că nu au fost identificate încălcări ale normelor privind funcţia publică ce ar justifica un control la nivelul Primăriei Branistea.

Recurentul-reclamant reiterează faptul că B. a declarat în mod fals, pentru promovarea examenului de consilier juridic, că nu a săvârşit fapte de natură penală, ceea ce dovedeşte încă o dată lipsa de integritate, eliminarea acesteia din sistem fiind cu atât mai necesară pentru a proteja interesele comunităţii din Branistea, unde populaţia este vulnerabilă. În acest context, apare firesc ca recurentul-reclamant să fi apelat la instanţa de judecată pentru a constrânge pârâta să acţioneze în sensul eliminării unor astfel de personaje, considerând că orice altă autoritate a ignorat problema corupţiei şi falsurilor devenite practice obişnuite în Primăria Branistea, unde plângerile penale sunt păstrate la limită, doar până la intervenirea prescripţiei, iar activitatea infracţională a devenit notorie.

Referitor la existenţa interesului legitim privat, recurentul-reclamant arată că, în calitate de fost proprietar al unui imobil, a suferit un prejudiciu direct ca urmare a implicării numitei B. în falsificarea unor înscrisuri, concretizată prin emiterea Certificatului de Urbanism nr. x/10.03.2015 şi a Autorizaţiei de Construire nr. x/24.11.2015, acte care conţin menţiuni neadevărate şi care i-au afectat dreptul de proprietate. În această situaţie, orice încercare de apărare procesuală a recurentului-reclamant a fost blocată fie de indiferenţa autorităţilor, fie de tergiversarea dosarelor penale ţinute în nelucrare timp de şapte ani, sprijinind indirect părţile implicate până la prescrierea faptelor.

Insistenţa recurentului-reclamant, corect sesizată şi de instanţa de fond, nu este lipsită de temei, acesta concluzionând legitim că singura autoritate capabilă să elimine reţeaua de abuzuri semnalate este pârâta din cauză, recurentul-reclamant ajungând să-şi piardă sănătatea în urma acestei lupte inegale, dovadă stând înscrisurile medicale anexate.

Prin urmare, toate aceste argumente confirmă lipsa de echitate a hotărârii instanţei de fond şi impun admiterea recursului, fiind evident prejudiciul atât la interesul public, cât şi la cel particular, prejudiciu cauzat direct recurentului-reclamant de faptele şi inacţiunea autorităţilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor a depus întâmpinare, solicitând, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a solicit anularea recursului pentru nemotivare, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat.

5. Procedura de soluţionare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 26 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată prin întâmpinare de către intimata B., urmează a o respinge constatând că în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte constată că izvorul acţiunii judiciare a recurentului-reclamant are la bază faptul că acesta a apreciat că încadrarea din data de 19.03.2014 în funcţia de consilier juridic a intervenientei forţate B., deoarece a fost condamnată în trecut pentru fapte reprobabile este incompatibilă cu noţiunea de interes legitim public, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea 554/2004.

Faţă de această poziţie procesuală, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantului este lipsită de interes.

În critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant a invocat tocmai faptul că el a introdus o acţiune în apărarea unui interes public, deoarece prin demersurile sale administrative, penale şi judiciare a încercat să atragă atenţia autorităţii publice că că angajează pe funcţii publice, personae incompatibile sau de o moralitate discutabilă.

Înalta Curte faţă de argumentaţia recurentului-reclamant subliniază că interesul public în accepţiunea contenciosului administrativ reprezintă un concept fundamental care guvernează întreaga activitate a autorităţilor şi instituţiilor publice.

Potrivit Codului administrativ şi Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 la art. 2 alin. (1) lit. r), interesul (legitim) public este definit ca fiind acel interes care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.

În contenciosul administrativ, apărarea interesului public aparţine cu prioritate autorităţilor şi organismelor sociale interesate, iar persoanele fizice şi juridice îl pot invoca subsidiar, când încălcarea interesului public le aduce o vătămare directă prin afectarea unui drept sau interes legitim privat.

În cauză, instranţa de fond a reţinut în mod corect că recurentul-reclamant nu invocă un interes legitim privat în susţinerea cererii sale de chemare în judecată prin care în concret solicită obligarea intimatei-pârâte Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici de a demara un control la adresa intervenientei B..

În acord cu opinia instanţei de fond, potrivit Deciziei nr. 8/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru ca o persoană fizică să invoce interesul public în instanţă, trebuie ca, în primul rând, acesta să justifice un interes privat lezat sau afectat. Numai în subsidiar, atunci când vătămarea interesului privat propriu implică logic şi un interes public, se poate invoca şi acest interes public în faţa instanţei.

Această exigenţă reiese şi din textul art. 8 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia:

"Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat."

Aşadar, în lipsa justificării interesului privat lezat, din care să rezulte implicit şi apărarea unui interes public, recurentul-reclamant nu poate promova o astfel de acţiune, considerente pentru care soluţia instanţei de fond apare ca fiind temeinică şi legală.

Faţă de cele mai sus precizate, instanţa de recurs apreciază că nu sunt fondate criticile recurentului-reclamant şi prin urmare, aspectele invocate de către acesta prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 225/F/2023 din 6 octombrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 225/F/2023 din 6 octombrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.