EU fund reimbursement: nullity of cassation appeal for failure to invoke statutory grounds and affirmation of successor ministry’s procedural standing

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 09.12.2016, sub nr. de dosar x/2016, reclamantul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene anularea Deciziei nr. 4805/08.06.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Raportului de control nr. x/08.04.2016 prin care s-a respins la plată suma de 994.296,39 RON, anularea Raportului de control privind Ordinul de finanţare nr. x/15.12.2014, plata sumelor aferente cererilor de plată nr. x/30.06.2015 şi nr. y/26.02.2016, respectiv a sumelor de 322.486,77 RON şi 671.809,62 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 246 din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive şi excepţia inadmisibilităţii.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Digitalizarea României - Organismul Intermediar pentru Societatea Informaţională şi Ministerul Fondurilor Europene.

Şi a anulat Decizia nr. 4805/08.06.2016 şi Raportului de control nr. x/15.12.2014. Obligă la plata sumelor menţionate în cererile nr. x/30.06.2015 şi nr. y/26.02.2016, respectiv sumele de 322.486,77 RON şi 671.809,62 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile au formulat recurs pârâţii Autoritatea pentru Digitalizarea României şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

În motivarea recursului său, pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a reiterat aspecte care ţin de procedura administrativă care a condus la emiterea actelor adminstrative contestate. Prin cererea sa de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată.

Pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a invocat în susţinerea recursului său motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susţinerea acestui recurs a invocat următoarele critici:

În primul rând recurentul-pârât a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia pronunţată, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurentul a invocat obligaţia imperativă a instanţei de a-şi motiva hotărârile, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, în sensul că judecătorul este dator să arate atât motivele de fapt, cât şi pe cele de drept care fundamentează soluţia, indicând raţiunile pentru care au fost admise ori respinse susţinerile părţilor.

În opinia recurentului, instanţa de fond s-a limitat la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, fără a expune motivele care justifică această soluţie, deşi chiar din considerentele hotărârii rezultă că actele contestate au fost emise de Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, ca atare acesta având calitate procesuală pasivă.

În aceste condiţii, soluţia apare nu doar ca nemotivată, ci şi ca fiind contradictorie cu propriul raţionament al instanţei, ceea ce face imposibil controlul judiciar efectiv.

În al doilea rând, recurentul-pârât a arătat că soluţionarea cauzei în contradictoriu cu Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene este eronată, întrucât această instituţie nu este emitentul actelor administrative contestate şi, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Calitatea procesuală aparţine exclusiv Organismului Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale din cadrul fostului Minister al Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, aspect reţinut chiar de instanţa de fond prin încheierea de şedinţă prin care acest organism a fost introdus în cauză. Or, menţinerea în proces a unei autorităţi care nu a emis actele contestate contravine principiului potrivit căruia răspunderea în contencios administrativ revine exclusiv autorităţii emitente.

Pe acest temei, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea pentru Digitalizarea României a depus întâmpinare la recursul declarat de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat.

5. Procedura de soluţionare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 26 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinăre şi raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României este nul, iar recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate:

Aşadar, Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată din oficiu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

În conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de lege.

Aceste dispoziţii instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului. Totodată, criticile formulate trebuie să vizeze considerentele hotărârii atacate, pentru a permite exercitarea unui control judecătoresc efectiv.

În speţă, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Digitalizarea României, nu a indicat niciun motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi nu a dezvoltat vreo critică de nelegalitate raportată la considerentele hotărârii recurate.

Cererea sa de recurs se limitează la: a exprima nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţa de fond, a reitera aspectele de fond ale situaţiei care a condus la starea litigioasă şi nu arata în concret dispoziţiile legale încălcate şi fără a oferi argumente care să susţină încadrările în motivele de recurs prevăzute de lege.

Această conduită procesuală echivalează cu intenţia recurentei de a obţine o rejudecare a cauzei în calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce nu este permis în lipsa unor critici precise de nelegalitate. Lipsa motivării împiedică instanţa supremă să exercite controlul judiciar asupra hotărârii atacate şi echivalează cu nemotivarea recursului.

Întrucât recursul formulat de recurentă-pârâtă nu conţine motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nici nu se pot identifica motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să constate nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Digitalizarea României pentru nemotivare.

Înalta Curte trecând la analiza motivelor de recurs formulate de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, constată că acestea nu sunt fondate în considerarea următoarelor aspecte:

Recurentul-pârât a invocat, în esenţă, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând că hotărârea recurată nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia şi că ar fi contradictorie prin raportare la considerentele privind calitatea procesuală pasivă.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au respins cererile părţilor.

În speţă, instanţa de fond a prezentat în detaliu situaţia de fapt reţinută, a stabilit cadrul normativ aplicabil şi a expus raţionamentul logico-juridic ce a fundamentat soluţia.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de fond a arătat explicit că Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale este autoritatea emitentă a actelor contestate, iar, ca urmare a succesiunii reorganizărilor guvernamentale, a operat o transmisiune automată a calităţii procesuale pasive între ministerele în cadrul cărora acest organism a funcţionat.

Prin urmare, menţinerea în cauză a MIPE nu s-a făcut fără fundament, ci pe baza constatării că acesta reprezintă succesorul în drepturi şi obligaţii al structurilor administrative în cadrul cărora a funcţionat Organismul Intermediar. În aceste condiţii, nu se poate reţine lipsa motivării sau existenţa unor considerente contradictorii.

De asemenea, în raport cu excepţia inadmisibilităţii, instanţa de fond a arătat în mod expres că, prin raportare la Organismul Intermediar, reclamanta a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, contestând raportul de control şi ulterior decizia de respingere a contestaţiei. Această analiză arată că instanţa a examinat argumentele părţilor şi a stabilit, în acord cu cadrul legal aplicabil, că nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, pe fondul cauzei, instanţa de fond a expus raţionamentul detaliat privind eligibilitatea sumelor solicitate la rambursare, a arătat de ce argumentele autorităţii pârâte referitoare la natura penalităţilor şi la compensare sunt nefondate şi a justificat soluţia de anulare a actelor administrative contestate.

Din analiza considerentelor rezultă cu claritate că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia, fiind respectate cerinţele art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.

Aşadar, susţinerea recurentului-pârât potrivit căreia hotărârea nu este motivată ori ar fi contradictorie este neîntemeiată. Nu se poate reţine că instanţa de fond a ignorat apărările MIPE sau că ar fi pronunţat soluţia fără a expune un raţionament propriu. Dimpotrivă, considerentele hotărârii evidenţiază analiza cadrului legal incident şi aplicarea acestuia la situaţia de fapt concretă.

În consecinţă, motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, iar recursul urmează a fi respins.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată ca fiind nul recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României, pentru nemotivar, iar potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 246 din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată ca fiind nul recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinţei civile nr. 246 din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 246 din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.